Feb 18 2013
“Extreme marketing” de la Crama Oprisor! Functioneaza?
Dupa ce am fentat elegant atacul scammer-ilor tunisieni (cu Ip-uri de Romania) de vineri, iata-ne astazi in fata unui nou studiu de caz despre marketingul autohton de vin.
Dar inainte de toate sa fac o precizare importanta, valabila la toate postarile pe subiectul “marketing” scrise pe blogul de fata: ideile de mai jos sunt proprii si personale. Asa percep eu faptele, ceea ce nu inseamna ca am sau trebuie sa am neaparat dreptate. Este doar o viziunea cuiva din piata, a unui consumator putin mai avizat, sa zicem. Vorbesc strict despre marketing si despre cum il percep eu la la producatorii nostri. Si atat!
Nu platesc polite, nu “creez piata” pentru nimeni, nu aduc insulte gratuite si in general consider ca adevarul nu ar trebui sa jigneasca sau sa ofenseze pe nimeni.
Asadar sa trecem la fapte: daca pana acum m-am lamentat ca producatorii de la noi nu fac marketing indeajuns pentru vinurile proprii, astazi o sa va prezint un caz din extrema cealalta. Adica prea mult marketing. Si extremele au in general tendinta sa nu functioneze…Sa vedem de ce.
1. Primul lucru care imi sare in ochi la portofoliul celor de la Crama Oprisor (asa cum il stiu din experienta personala, nu va ganditi ca ar fi prezentat cumva in maniera coerenta pe site-ul lor) este ruptura gamei “low” de restul conceptului. Aceasta e din alt film, are un alt scenariu si alti actori. Parerea mea personala este ca etichetele respective sunt o piatra de moara pentru ei si ar fi fost mult mai nimerit sa ramana pe “Val Duna” (care avea deja notoritate) eventual un pic restilizata.
In plus ele creaza un efect de contagiune negativa si pe gamele superioare. Daca vreti sa il simtiti faceti un mic experiment (care teoretic trebuia facut de producator inainte sa scoata etichetele alea cu jderi galbeni pe fond “verde brotacel” in piata): Luati o sticla de Caloian, uitati-va la eticheta, la povestea brandului (aia traditionala cu Oltenia Profunda) si probabil o sa va sune ok. Este ok si mie imi suna bine. Apoi luati o sticla de Jderu sau Calauza si puneti-o langa cea de Caloian. Si ganditi-va ca cele doua sunt emanatiile aceluiasi producator. E, acu vi se mai pare asa credibil si ok brandingul si povestea de la Caloian? Eu zic ca nu…Asta inseamna contagiune de brand.
Daca vreti sa vedeti efectul maxim puneti Jderu’ ala langa chestiile super-premium de la Oprisor (Fragmentarium, Erotikon, Cutia Paleologu sau chiar Smerenie). Sa vedeti ce bine o sa dea. Daca suferiti cu imaginatia uitati aici o imagine cu Fragmentarium incadrat de Jderu’ Vesel si Jderu’ Tare. Cool, huh?
Una peste alta, dupa parerea mea au comis-o. E ca si cand ai avea un Mercedes sa zicem si ii pui un eleron de Dacie 1310 pe portbagaj, prins cu autofiletante de 14. Cam asa arata acum gamele lor: de sus in jos arata ok, destul de unitar, dar se termina cu o aberatie.
Eu sunt curios daca etichetele si conceptul respectiv au fost testate pe vreun panel de consumatori. Eu cred ca nu. Daca da, as fi curios sa cunosc si eu respectivul panel…
2. Apoi al doilea lucru interesant: au cred cele mai scumpe vinuri de prin peisajul autohton. Vorbesc de cele super-premium, tocmai enumerate mai sus. Atat de scumpe incat rar se poate intalni consumatorul cu ele.
Dupa mine rolul lor este la fel (de inutil) ca al diviziei AMG de la Mercedes: vinuri ultrascumpe pentru genul de oameni snobi care cumpara dupa pret. Ciudat este insa ca sunt branduite interesant, fiecare avand cate un concept reusit in spate.
Pacat ca cei care si le permit nu inteleg nimic din conceptele respective. Ei stiu doar ca ala e cel mai scump vin si ca il pot folosi ca element de statut. Punct. Il desfacem si il bem. Eventual cu Cola. Eu cel putin am vazut mai multi snobi cu Fragmentarium sau Cutia Paleologu in fata decat persoane care sa discute conceptul de pe eticheta. E un paradox, nu? E la fel ca la Mercedes care are in Romania o imagine de care multi se feresc sa fie asociati: aceea de turnulete si de ceafa groasa.
3. Al treilea lucru: avalansa de manifestari, degustari, organizari, evenimente, etc. Intr-o vreme era un heirupism teribil cu Jderii si Calauza, din care nu lipseau elementele de cultura corporativa si team building, gen tricouri si sepcute.
Apoi pozele…peste tot poze. Ai crede ca orice posesor de aparat foto de pe la noi a facut cel putin o data in viata o poza cu vreo eticheta de la Oprisor (si eu cred ca am vreo cateva). Cu Jderi, Calauze, Caloieni, Etichete Rosii, Dragaica, Rusalca, etc..care apar practic de peste tot, ca intr-un “Alien” care nu se mai termina, de ajungi sa visezi sa treaca o zi fara sa vezi vreo eticheta de la Oprisor. Au ajuns un fel de Coca Cola: pe unde intorci capul trebuie sa fie ceva. Doar ca la Coca Cola ideea de a acoperii tot orizontul vizual si conceptual al consumatorului cu brandul propriu merge; la vinuri il poate determina pe acesta sa te perceapa ieftin si disperat. Pentru ca vinul nu este Coca Cola.
4. Al patrulea lucru: Aud intre timp ca celebrul (e vedeti si eu am ajuns a il consider asa) Cabernet Sauvignon Eticheta Rosie 2010 s-a epuizat rapid in 2 luni de la lansare, ajutat fiind si de “orizontul rosu” al promovarii intense si agresive pe toate mediile de comunicare incat unii probabil ca au crezut ca sunt din nou alegeri cu USL in postura principala, mai avand putin si cautaand cabinele de vot. Multi iau chestia asta ca un triumf de marketing si de vanzari. Nu este nici pe departe asa. Daca ai un vin bun, un fel de port-stindard al cramei tale, scopul nu este sa il scoti si scapi cat mai repede de el.
Bine, daca ai nevoie de cash este de inteles. Dar pe termen lung asta iti va dauna. Vinul nu este ca gogosile, care trebuie sa se vanda cat mai repede, cat sunt calde. Si cel putin, nu genul respectiv de vin. Un vin pe care tu il numesti ca fiind reprezentativ si pe care apoi il scoti si il vinzi rapid, in 2-3 luni, de parca ai vrea sa scapi cat mai repede de el, nu da bine la imagine.
Ce vreau sa spun este ca in cazul vinurilor, scopul unui producator care vrea sa isi consolideze pe termen lung pozitia pe piata nu este sa vanda cat mai repede si cat mai scump un produs, ci sa isi creeze o imagine si sa impuna niste branduri.
Este o chestie foarte ciudata si perversa si de aceea “vanzatori” care exceleaza in alte domenii nu performeaza si in sectorul vinului. Pentru ca trebuie sa stii cand sa te opresti si cum sa iti dozezi varfurile de gama. Vinul nu este ciment, guma de mestecat sau detergent, chestii care pot fi produse practic in cantitati nelimitate, la norma si de aceea poti sa le aplici linistit o strategie de tip “push”, agresiva in piata. Risti sa ajungi ca o maternitate englezeasca din care se aude doar “Push, push, push…”
Bine, punctual, intr-un an, vei vinde mai mult ca altii si vei avea rezultate financiare bune, dar acestea se fac pe seama imaginii si a dezvoltarii pe termen lung a firmei. E ca si cum un maratonist alearga la maxim in primii doi kilometrii fara sa se gandeasca ce va face in urmatorii 40: va fi in fata o perioada, va conduce, va avea succes, lumea il va aplauda, dar sigur nu va castiga cursa sau nici nu va reusi macar sa o termine. Asa ca raspunsul la intrebarea din titlul este: pe termen scurt DA, pe termen lung, NU.
Ideea ca marketingul agresiv de la Oprisor, menit sa forteze cu orice pret vanzarile, nu are intotdeauna rezultate pozitive imi este confirmata si de o alta observatie: reducerile de pret. Dupa toate aceste eforturi duse la extrem, dupa ce nu a ratat nici un targ de specialitate sau de nespecialitate, nici o intrunire de producatori agricoli sau congres medical, nici un concurs de vinuri sau de orice licori ce contin alcool, nici un meniu de restaurant, la sfarsit de an, la Oprisor, apar inevitabil si implacabil reducerile.
Si ce reduceri: “Sfintii” de la 40 al 15 lei, “La Cetate” de la 35 la 15, etc..etc…La Carrefour am invatat ca ne putem baza pe promotiile Oprisor mai ceva decat pe Mos Craciun. Vin negresit cu ocazia sarbatorilor si sunt niste discounturi consistente.
Practic, judecand dupa acestea tot efortul de marketing de peste an, oricat de consistent ar fi, nu reuseste sa goleasca pivnita. Toti bani dati la targuri, la manifestari, la concursuri, la (unii) bloggeri, la fotografi, la artisti, la copii, la restauratori, la ospatari, la chelneri, la somelieri, la hostesse, la evenimente sportive, la hypermarketuri si la tot ce misca in media de vin de pe la noi sunt inutili. Se ajunge in aceeasi fundatura a promotiilor. Promotiile astea sunt ca o declaratie de capitulare, de depunere a armelor: “Am facut tot posibilul, dar nu am reusit sa il vindem, scapati-ne de el!”.
Pentru mine promotiile sunt masura clara a faptului ca marketingul de vin agresiv nu functioneaza pe piata de la noi. Cel putin nu pe palierele de pret unde vrea Oprisor sa joace. La Cotnari si la segmentul de consumatori si vinuri entry-level poate ca merge (vezi Guta, Cornelia si Lupu Rednic, Morosanu, vinul de aur, etc.).
Asa ca ma gandesc retoric: nu ar mai simplu sa se faca ceva economii de la marketing si sa se mai reduca preturile, cu care oricum se da de pamant intr-un final prin promotiile respective? Eu stiu ca trebuie sa manance multi o paine si Slava Domnului in Romania in industria vinului sunt multe guri de hranit, dar in loc sa umblam doar la perceptii si sa promovam agresiv produsul pe toate canalele, nu mai bine mai ajustam un pic raportul pret/calitate spre partea pozitiva? Altfel eu ii vad prinsi intr-o spirala de aruncat banii la infinit pe promovare si marketing din care iesirea este in mod implacabil tot reducerile de pret. Dar stati linistiti, pariul meu, daca ma intrebati, este ca vor creste preturile si o vor lua de la capat. Show must go on!
Si mai este o problema cu promovarea agresiva: o orchestra de muzica clasica nu trebuie sa cante orice gen, doar pentru a vinde biletele la spectacol. Sau daca o face nu va tine prea multe spectacole. Asa, o crama nu trebuie sa faca orice pentru a-si promova vinul. Consumatorul nu iti bea vinul in mod constant pentru ca i-l prezinti intr-o mie de feluri si din o suta de directii. Il bea si il fidelizeaza un produs bun si care ii satisface nevoile la un pret acceptabil in raport cu ceea ce ofera.
Nu poti sa iti turezi masinaria de vanzari la maxim si sa impingi la infinit vinul in piata… Asta in conditiile in care nu esti un jucator mare; vorbesc de cei 3-4 mari de la noi. Pe termen lung iti vei canibaliza brandurile si gamele si te vei expune unei strategii agresive de acelasi gen.
Daca unul dintre cei trei granzi: Murfatlar, Cotnari sau Jidvei vor incepe sa isi “impinga” vinurile in piata te vor elimina automat din joc, doar prin simpla forta a bugetelor de care dispun. Eu personal as paria pe Murfatlar (cu proiectul M1.Crama Atelier) mai ales ca vor scoate si vinurile rosii in curand si deja si-au “incalzit motoarele” pe albe.
Singurele lucruri care te pot apara de forta financiara a unui concurent mult prea puternic sunt: un brand propriu solid, relatii foarte bune cu partenerii de afaceri si o baza de clienti fideli. Dar daca ai avut o strategie de vanzari cu n+1 preturi, pe n+1 canale si cu n+1 modalitati si mesaje de comunicare, acestea ori nu exista ori ti le-ai distrus deja. Si te vei gasi gol si lipsit de aparare in fata concurentei de mai sus care probabil te va matura “elegant” de pe piata. Si atunci o sa putem vorbi despre esecul marketingului…
Si spun asta din perspectiva faptului ca sunt un avocat al marketigului. Dar pana in punctul in care acesta tinde (sau da impresia ca vrea) sa subtituie produsul propriu-zis, sa canibalizeze ceea ce ar trebui sa promoveze. Iar punctul acela este foarte periculos: o data atins in mintea consumatorului este foarte greu sa il mai convingi de contrariu. Adica de faptul ca tu ai intr-adevar un produs bun, corect. Iar cei de la Oprisor desi nu au vinuri slabe, mi se pare ca “joaca” periculos de aproape de acest punct. Dar este doar parerea mea…
P.S. Ca sa nu incheiem totusi intr-o nota pesimista: unii de pe la noi au trecut demult de punctul respectiv. Altii s-au pozitionat deja direct peste el.
Cum spune o vorba celebra: Intotdeauna esti victima propriei tale ratiuni…
18 Responses to ““Extreme marketing” de la Crama Oprisor! Functioneaza?”
Salut, eticheta rosie 2010 inca se mai gaseste, cat despre oamenii care servesc un vin bun cu coca cola acestia pot bea orice vin de calitate si sa l inmoaie cu coca cola nu cred ca sunt fani exclusivi ai cramei Oprisor. Si ca tot am pomenit Eticheta rosie, am comparat acest vin cu alte vinuri romanesti din acelasi segment si pot sa spun ca nu am intalnit ceva asemanator cu el.
Mi-a placut tare articolul tau, i-as spune mai degraba studiu de caz. Am terminat si eu marketingul si pot spune ca m-as fi scos pe la vreo doua seminarii daca veneam cu postarea ta printata! 😉 Sunt si de acord cu tine in multe privinte, desi eu sunt fan Oprisor si poate si putin snob ca sa dau banii pe acele ‘piese’ scumpe de care vorbesti.
Lucrand tot intr-o companie mare (muult mai mare), inteleg insa anumite ratiuni legate de politica de preturi, pe care o combati tu aici…nu spun ca le accept, dar te asigur ca exista argumente pertinente si ale celeilalte ‘tabere’. La noi ii spune ‘holy trinity’: revenue, margin si market share. Le vrei pe toate, nu le poti avea niciodata simultan, asa ca le alternezi: faci margin cu preturile mari, reinvestesti apoi o parte in awarness, punctezi la share cu platformele entry si la final rezolvi inventory si rotatie prin campanii de sellout. Ok, vinul nu e coca cola sau laptop, dar acolo sus, intr-un gigant, cineva se uita in final tot numai la cifre…
Domnule Dan Micuda,
Sub nici o forma nu doresc sa intervin asupra parerilor dumneavoastra despre studiul de caz. Respect opiniile, aveti expertiza in marketing, si Va Felicit pentru aceasta ! Totusi, fata de ceea ce este scris in jumatatea a doua a articolului, va rog sa-mi permiteti cateva precizari.
1) Reducerile excesiv de “consistente” la care va referiti, intradevar, au fost aplicate sporadic la unele produse de raft, dar NU au fost initiate de catre Crama Oprisor. Chiar si noi am fost extrem de neplacut surprinsi de acele “discounturi”, noi neavand pargiile de actiune in acest tip particular de situatie. Atunci cand am avut ocazia, ne-am cumparat vinurile de pe raft, fiind constienti de confuzia care se poate creea in perceptia consumatorului final. Din pacate, sunt situatii in care, comerciantul isi ghideaza activitatea dupa cum dicteaza sistemul informatic, automat, fara influenta gandirii umane. Multi alti producatori au avut asemenea “surprize”, nu suntem singurii. De ce se intampla asemenea lucruri ? Cand ? Cum se justifica ? Sunt intrebari la care raspunsurile necesita mult timp, si le putem analiza cu prima ocazie in care veti avea vreme sa le analizam.
In concluzie, asa cum deseori ori mentionati si dvs, in piata vinului din Romania exista, inca, multe erori, generate de catre toti jucatorii din filiera, de la producatori si pana la vanzatorul final. Din acest motiv, fiind constienti si asupra greselilor proprii, Crama Oprisor face, de la inceputurile existentei sale in piata, si eforturi inspre minimizarea tuturor erorilor externe. Suntem o echipa mica, dar avem siguranta asupra politicilor comerciale coerente pe care le dezvoltam, aplicam si controlam, atat cat se poate controla intr-o piata precum cea autohtona.
2) Scrieti, la un moment dat, despre “Toti banii dati la targuri ……etc”. La finalul paragrafului, un cititor ar intelege ca producatorul Crama Oprisor arunca cu bani in stanga-si-in-dreapta, “la tot ce misca”, cum spuneti dumneavoastra, din disperare sa-si vanda vinurile. Va rog sa acceptati ca aici s-a strecurat o grava eroare in informatiile pe care le detineti. Despre banii cheltuiti de Crama Oprisor in actiuni de MK, va pot spune ca sunt cu grija calculati, bugetati, orientati catre target bine determinat. Targurile, concursurile, evenimentele, au evident costuri interne, pe care sunt convins ca le cunoasteti. Este absolut natural sa se factureze sume intre organizatori si participanti.
Insa, pe de alta parte, atunci cand va referiti la bani dati copiilor, fotografilor, restauratorilor (?!) hostesselor, chelnerilor, ospatarilor, bloggerilor,…. va rog sa ma credeti ca in acest caz transmiteti un mesaj fals catre cititorii dumneavoastra. Crama Oprisor nu obisnuieste sa faca asa ceva ! Un scurt telefon catre noi v-ar fi lamurit pe deplin asupra directiilor concrete in care se indreapta sumele de MK ale Cramei Oprisor.
Asa cum recunosteam mai devreme, toti facem mici greseli. Este totusi bine ca ele apar, inseamna ca toti functionam intr-o lume in miscare. Feedback-ul este un instrument indispensabil acum, iar noi il folosim din plin pentru a ne corecta si a merge spre performanta.
Opiniile dumneavoastra le respectam, sunteti un om extrem de implicat in Marketing. Oricand, parerile avizate ajuta, atat pe producator, dar si pe consumatorul final. Acesta este, pana la urma, este cel catre care ne exprimam toti cei implicati in aceasta breasla. Atitudinea corecta si onesta fata de vinuri, fata de piata si parteneri, ne face sa avem sperante pozitive pentru viitor.
Cu mare drag va asteptam oricand, cu intrebari despre Crama Oprisor.
Cu Stima,
Gabriel Roceanu
Felicitari pentru excelentul articol.
As avea un mic comentariu la “Si ce reduceri: “Sfintii” de la 40 al 15 lei, “La Cetate” de la 35 la 15, etc..etc…La Carrefour am invatat ca ne putem baza pe promotiile Oprisor mai ceva decat pe Mos Craciun. Vin negresit cu ocazia sarbatorilor si sunt consistente” Eu unul am gasit Sfintii la 20 lei prin vara (cati cumpara Sf.Nicolae sau Sf.Andrei prin iulie?) in Orhideea (desi am senzatia ca fara reducere sunt peste 50 de lei, un pret de altfel nejustificat si nesprijinit de calitatea vinului; cam tot pe acolo este Dragaica Rosie net superioara). De sarbatori (de iarna) nici pomeneala de reduceri, ca tot omul cumpara un vin atunci. In ceea ce priveste vinurile super/ultra premium gen Smerenie, Eticheta rosie, Erotikon, Paleologu etc nu se (prea) gasesc prin hypermarketuri (si deci nu ar fi in “pericol” sa le compare Guta etichetele cu Jderu/Calauza).
Felicitari pentru studiu
???? justificarile dlui director de la Oprisor!!! Oare si cora si carrefour si real au ceva cu ei? in decembrie nu mai stiam unde sa urmaresc pretul.
Si sa fim seriosi, promotiile +1 pana la urma sunt realiste ca si proiectie in pretul platit pentru calitatea vinului romanesc.
Eu una astept cu interes promotiile de Paste. Desi ma indoiesc ca vor fi similare cu cele din decembrie. Doar e inceput de an si scumpirile deja ne apasa pe portmoneu. Vinul nu poate face exceptie
M-am straduit pret de cateva sticle sa disting diferentele vinurilor La Cetate fata de Miracol, si nu doar prin pret.
Superb insa conceptul cu Oltenia profunda. De manual !!
PS> cei de la Murfatlar cred ca sunt prea departe cu vinurile albe fata de impachetarea proiectului. Imi doresc sa le iasa. Asa poate se trezesc si Jidvei si ceilalti. Cati din ei stiu ce e marketing?
Si eu tot la M1 faceam referire. Pe mine nu m-au impresionat
nu am experienta in marketing (eu am facut politehnica ), dar ca si consumator , pot sa va spun urmatoarele :nu am cumparat vinuri de la oprisor decat la reducere de pret . si reducerea era consistenta , de la 42 de lei la 25 de lei gama la cetate sau 32 de lei de la 50 la cupola sanctis (sf. dumitru ). iar din gama caloian am luat un cabernet la 25 de lei .asta nu era redus , l-am luat de curiozitate , pentru ca mi s-a parut rezonabil . singurul care a fost oarecum interesant a fost sf. dumitru . la 25-30 de lei poate l-as mai lua . pana cand nu aflu ce varsta are via sau viile celor de la oprisor nu mai cumpar . asta ar fi una . iar chestia cu povestea induiosatoare ma lasa rece . desi sunt oltean . eu vreau sa beau un vin cu raport calitate-pret cat mai bun . restul e vrajeala . asa cum spunea mitica dragomir – pamantul , apa , aerul si fraierul nu dispar niciodata . in anul 2012 , in toamna la o promotie de vinuri la cora am stat de vorba cu cineva care sustinea ca este angajat la crama oprisor , un barbat era . si incerca sa ma convinga sa iau un pinot noir la cetate ca ar fi cel mai bun din romania -probabil la acel pret de promotie – 25 de lei .si imi spunea ca au plantat si 5 ha de shiraz , si bineinteles ma sfatuia sa il incerc .shirazul era din 2009 si imbuteliat in 2011 si sta si acum pe raft . in romania reclama la vinuri se face asa : gaseste fratele meu un vin bun , il cumpara si vine cu el la mine .eu fac la fel cu altcineva si tot asa .deci toate strategiile de marketing fac mai putin decat metoda asta . eu nu merg la degustari de vinuri , le organizez la mine acasa .asa pot evalua mai bine vinul luat din raft . dupa mai multi ani stiu care vin e bun , dar are defecte din cauza depozitarii . evident nu cumpar de oriunde si sunt atent sa fie cat mai proaspat imbuteliat . acum sa revenim la domnul de la crama oprisor : spunea ca ei nu imbuteliaza decat maxim 1000 de sticle pe zi .deci 365.000 pe an . sa fie asta toata productia lor ? sau cineva a facut mishto de mine dandu-se drept angajat la crama oprisor ?oricum ceea ce ramane e ca eu em luat un cabernet si un merlot , adica nu am luat shiraz si pinot noir cum fusesem sfatuit . si bine am facut . nici astea nu au fost teribile . merlotul a fost chiar slabut , desi cineva din romania care are blog si scrie despre vinuri l-a ridicat in slavi , nu spun cine . cabernetul a fost normal pentru un vin de 25 de lei . m-as bucura ca cei de la oprisor sa faca vinuri cu raport pret -calitate cat mai bun . pentru ca eu unul nu pot sa beau mereu acelasi vin , sau doar cateva branduri . oricum le urez celor de la crama oprisor succes .
Nu am multe comenturi de facut,dar daca cineva din domniile voastre imi ofera “sfintii” sau la cetate la 15-20 de lei o sa cumpar 100 de sticle. Astept ofertele dvs , restul..fiecare bem ce vrem. Propuneti metoda de livrare si de plata pt 100 de sticle.
Am sc?pat cu via?? din dialogul Dvs.
Felicit?ri Dan Micuda!
Pt. mine e extra-ordinar s? al?tur Erotikon cu Sfinti cu atât mai mult cât “Cupola Santis” se traduce cu To?i sfin?ii în slujba lui Satan (pfui) c? am pronun?at. ?i o al?turare a actului sexual este un “act’ de asemenea educativ, al?turi de to?i Sfin?ii importan?i ortodoc?i, numai în sensul vinului, este o abera?ie de marketing, în rest liber la imagina?ie. Scopul scuz? mijloacele! Banul! Banul! Sanctis!
Singurul element care ar trebui s? conteze ar fi o egalitate între calitatea vinului ?i conceptul despre imagine, eticheta acestuia. Practic imaginea vinului prin marketingul de imagine a dep??it cu mult calitatea vinului “expus’ la gustul premium ?i superpremium. În rest colec?ie de etichete. Compara?ia cu Chateau Mouton Rotschilds a celor de la Opri?or este de departe f?r? documenta?ie ?i lipsa informa?iilor na?te mo?trii. Desenul cu un nud de tân?r? fat? al lui Baltus este o “floare” fa?? de pornografia afi?at? ?i plin? de “bale” în cazul Erotikon. Nu este vb. de puri?ti, a?a cum ironizeaz? Opri?or, este o dec?dere în pl?cere ?i si stimulentul pur vizual… F?r? nicio subtilitate ?i respect fa?? de vin, idee despre elegan??, istorie, perenitate, etc. “Oltenia profund?” Coloian, se sus?ine cu ni?te neprofunde fotografii de duzin?, mai degrab? cu un serial fotografic tradi?ional despre costumul românesc, mai pu?in oltenesc cu particularit??ile specifice.
E de studiat!