Nov 21 2014
Romanii si vinul: o relatie complicata…
Ca regula generala rar intalnesc cercetari despre piata autohtona a vinului facute cat de cat profesionist. Cauzele sunt multe, una dintre ele amintind probabil si de bugetele reduse ale producatorilor de la noi care nu prea isi permit sa plateasca studii foarte aprofundate. Desi teoretic intr-o piata concurentiala nu faci nimic pana nu sondezi piata, aceasta fiind prima regula a oricarui demers de marketing, pe la noi totul se face dupa ureche si dupa cum “observa” si isi da fiecare cu parerea fiecare. Si asta se vede peste tot, de la etichetele vinurilor la apucaturile celor care lucreaza prin departamentele (asa-zis) de marketing si PR.
Ieri am avut ocazia sa imi treaca prin fata (mersi Bogdan) un studiu cat de cat bine realizat despre piata vinului de la noi. Zic “cat de cat” pentru ca se putea merge mai in amanunt cu cercetarea, dar probabil limitarile tin si de profilul actual al consumatorului roman de vin. Pe care daca il “sondezi” prea mult iti inchide telefonul.
Rezultatele cercetarii au aparut in Magazinul Progresiv; puteti gasi aici o prezentare care sintetizeaza destul de bine datele colectate. De aceea nu o sa insist foarte mult pe chestiunile clasice si evidente. O sa punctez de o maniera personala doar cateva aspecte care mi-au sarit in ochi. Sunt curios care e si feedback-ul vostru. Asadar:
“Business as usual”, in Romania anului 2014 vinul facut in gospodarie este inca la putere cu o incidenta la consum (51%) aproape dubla fata de cel imbuteliat (33%).
- Spumantele sunt apanajul evenimentelor festive si se consuma incidental, o data sau de doua ori pe an (pag 5). Pacat!
- Femeile tinere si cu educatie superioara sunt cele care prefera sa consume vin strain (pag 6). Franta si Italia sunt pe primul loc. De fapt se stie ca din frageda pruncie, fetele sunt mai precoce…
- Vinul alb este inca “prea-iubitul” publicului roman (pag. 9). Merge in orice instanta: si inainte de masa si in timpul mesei si dupa masa. Uitandu-ma pe cifre vad ca multi consumatori declara ca beau vin alb dupa masa. Mult mai multi decat cei care il beau in timpul mesei. Chiar sunt curios de ce ar bea cineva vin alb (presupus sec) dupa masa? Probabil ca se gandesc ca nu au baut destul…
- Vinul rosu este favorit doar in cazul cinelor intime sau la spectacole si concerte…Belea! Ma gandesc deja la Sange de Taur. No comment!
- Relatia romanilor cu rose–ul este cel putin ciudata (pag 9 si 10). Instantele in care acesta este consumat se aseamana mai degraba cu cele ale vinului rosu: “in timpul unei cine intime” sau “in cadrul meselor in familie”. In afara Rose-ul este promovat si vazut ca bautura de terasa, de baut cu prietenii, gregar, vesel, de anturaj, de comunitate. La noi e cumva o trecere de pe alb spre rosu…ciudat. Probabil asa se explica preferinta romanilor pentru rose-uri pigmentate, grele, plate, “gastronomice” si incarcate de arome, de care piata este plina. Sau pur si simplu nu au baut inca Rose facut cum trebuie…
- La capitolul notorietate ale diferitelor soiuri de struguri pe primele locuri sunt soiurile adesea vinificate cu rest de zahar (pag 11). De remarcat ca Feteasca Neagra, soiul nostru mult trambitat se afla ca notorietate in spatele soiurilor internationale gen Cabernet Sauvignon sau Merlot. Adica nici ai nostri nu au prea auzit de ea…dar vrem sa o promovam la export. Apoi este socant cat de putin sunt cunoscute unele soiuri autohtone gen Sarba, Babeasca sau Cramposie. Eu zic ca mai avem inca mult de lucru la intern inainte sa speram sa le impunem pe piata internationala. Daca de exemplu intreaba cineva un roman despre Babeasca, Cramposie sau Feteasca Neagra are toate sansele sa primeasca drept raspuns un simplu ridicat din umeri. Pacat!
- La capitolul notorietate de crame si podgorii “the usual suspects” ocupa primele locuri (pag 12-13). As fi fost curios sa vad un trend pe mai multi ani/mai multe studii. Dar la noi asta este dificil de realizat asa ceva pentru un domeniu care nu prezinta mare interes si nu invarte mult capital.
- Surprinzator cat de multa incredere au consumatorii romani in vinul casei de prin restaurante (pag 16). In 99% din cazuri acesta este o posircuta infecta cumparata vrac (oficial sau “la negru”) sau cel mult imbuteliata la cerere si pe care se fac volume si adaosuri maricele. Trebuie sa scriu neaparat un post separat despre chestia asta…e pacat sa se otraveasca atata lume. Ciudat ca si aici se gasesc ca profil de consumator tot femeile tinere, dar cu venituri mai reduse. Deci femeile tinere cand nu au bani beau vinul casei, iar cand au bani (sau beau pe banii altora) beau vinuri imbuteliate din import. Interesanta pendulare de la o extrema la alta, in functie de venit…
- De asemenea se observa ca romanii simt nevoia sa fie asistati in alegerea vinurilor de catre ospatari sau somelieri (pag 18). Mai ales publicul feminin. Oricum barbatii de obicei nu intreaba nimic, nici macar orientarile cand se pierd cu masina. Gandindu-ne acum ce pregatire au cei amintiti si pe ce principii functioneaza (colectionare de dopuri, sticle moca, bonusuri de la producatori, etc) imaginea nu arata tocmai fericit. Dupa doua–trei recomandari de la persoane de acest gen clientul probabil se va refugia inapoi la bere…
- Pagina 19 este cea mai relevanta din toata prezentarea din punctul meu de vedere. Aflam ca tinerii de pana in 25 de ani considera ca vinul romanesc nu este calitativ. Punct! Poate ca acum nu beau vin, dar daca de acum au parerea aceasta probabil nu vor bea vin romanesc niciodata. Si asta e o problema. Apoi in partea celor care consuma cea mai mare problema este pretul. Peste jumatate considera ca preturile vinurilor sunt prea mari. Paginile 14 si 15 ne arata cam la ce s-ar astepta. Ce primesc, stim cu totii… Q.E.D?
Pe scurt, cercetarea de fata arata multe probleme pe care le-am tot reclamat pe parcursul anilor. Confirma inca o data ca publicul consumator de vin de la noi se afla intr-o faza de metamorfoza primara, de trecere de la stadiul de pupa la cel de fluture.
Industria a luat-o insa mult inainte si daca ar fi sa fac o comparatie, publicul se afla cam in acelasi stadiu in care se afla aceasta acum 5-6 ani, inainte de impactul fondurilor UE. De atunci a crescut enorm in calitate, publicul fiind lasat (uitat?) in urma ca mentalitate.
Iar recuperarea si aducerea lui la nivelul actual al industriei, va fi mult mai grea si anevoioasa. De ce? Pentru ca pe de o parte nu avem fonduri UE la dispozitie pentru asa ceva si pe de alta parte nu avem nici prea multi oameni pregatiti si dispusi sa faca acest efort.
Se remarca asadar o discrepanta evidenta intre asteptarile industriei si realitatile pietei autohtone. Interesant cand si unde se vor intalni cele doua si mai ales cine va fi dispus sa evolueze sau sa faca compromisuri pentru a grabi o astfel de “intalnire”…
17 Responses to “Romanii si vinul: o relatie complicata…”
As face numai un comentariu, Dane, cu privire la studiu, si anume la punctul 1 (Business as usual): vinul facut in casa are farmecul lui, este in spiritul locului, in singele celor care il fac.
Sint absolut de acord ca 80% din acele vinuri “de butuc” sint o posirca jalnica… dar am baut si unele vinuri de casa absolut surprinzatoare. Nu or sa intre niciodata in vreun top, dar sa nu le criticam prea tare…
Tin minte “Journey into wine”, episodul Ungaria-Romania-Bulgaria: autorul era cu totul impotriva defrisarii viilor hibride, i se parea ca ar smulge sufletul locului. Sint absolut de acord.
Nu e usor de gasit o cale de mijloc, dar sint convins ca se poate…
Cit despre tinerii pina in 25 de ani… de, e virsta. Obiceiurile se schimba, mai ales ca, volens-nolens, incerci un vin la masa, si daca ai incercat data trecuta un Chenet, si azi, la acelasi pret, un Davino sau Oprisor sau Terra Romana sau…, se prea poate sa ai o revelatie.
Atata timp cat “in Romania anului 2014 vinul facut in gospodarie este inca la putere cu o incidenta la consum (51%) aproape dubla fata de cel imbuteliat (33%).” ( si, personal, sunt de acord cu cifra) deja cred ca s-a spus tot!
Si, la fel, parere personala, atata timp cat relatia public consumator- PR se pastreaza la nivel de “asa scrie in toate manualele de marketing dupa care am invatat, asa spun-prezint “, nu cred ca se va schimba foarte mult procentul.
Eu nu spun, Doamne fereste, ca ceea ce scrie in acele manuale este gresit , dar ar trebui tinut cont de faptul ca este necesar sa adaptam continutul lor la piata noastra, la nivelul consumatorului roman, consumator care ar trebuie determinat sa iasa din traditionalism.
Sunt 9O,OOO de hectare de vie in Romania care sunt administrat pt producatorii care le declar ca find pt auto consum, adica entitatile care produc sub 1OO,OOO litri pe ani – stabilit de catre guvern ca find o nivel moderat de autocosum pt o familia.
Aceasta producatorii in mod practic nu au nici un fel de control officiala, nici catre isctv /onvpv pentru aspectele de control de calitatea, respectare legislatie e.t.c, si foarte putin control fiscal , find ca nu sunt obligat sa aiba antrepozit fiscal.
Noi avem informatie ca astfel de producatorii produc semnificativ peste 51% din vin consumat in tara, si cred ca peste 95 % din aceasta vin este ne-comestibil si foarte posibil sa fie chiar impotriva normele de sanatatea , igena si legislatie vitivinicola.
Firmele fiscalizat/controlat de stat au sub 4O,OOO de hectare de vie, si chiar din producatorii controlati sunt destul care au carente mare la calitatea, si respectare pt legislatie, fara sa spun ca sunt unele cazurile notoriu cu firmele foarte mare care nu plateasca nici taxele si nici furnizorii.
Asa ca mathematic – cred ca toate vinurile care sa dezbata pe toate blogurile de vin in Romania nu reprezinta decat maxim 15 % din piata.
Care e de inteles ca cele alti sunt cam greau de consumat.
Nu stiu cum a ajuns guvern la idea ca 1OO,OOO litri este autoconsum,- cand defapt asta sunt mici afacere in toata regula, care pentru cineva ca mine care am platit 8 million de euro in taxele catre statul roman anul trecut, si care am controale tot timpul pare ca un concurenta ne-loiala.
Noi producatorii suntem de vina ca nu sa ia masurile in directie sa correcteaza problemele aceasta , si tot noi suntem care pierdem cel mai mult din cazul aceasta concurenta.
La toata intalnirile intre producatorii am observat un optimism/sau desinteres in aspectele de aplicare legislatie care este fie naiv fie prostie. Toata producatorii mai serioasa au fost focusat pe investitile si acesare bani europeana, fara sa isi da seama ca degeaba ai crama si vie frumos daca nu poti concura pe o piata de vin disfunctional.
Sper ca acuma sa schimbat conducere la associatie noastra interprofesionala ONIV, si la APEV si chiar schimbare la cotroceni, ne va da un imbold sa cerem atat un noua legislatie de vie/vinului, adaptat la legislatie europeana de vin din 2OO8/9, dar si aplicare lui in mod ferm transparent si correct.
Nu am referit la producatorii foarte mare,- care este clar au un anumit interes sa mentina situatie confuz cum este acuma.
Am referit la producatorii care au aparut dupa inceputul finantare europeana in ultimii 5-7 ani, si care inca cred ca authoritatile in tara aceasta sunt interesat in soarta industria de vin.
Eu cred ca noi avem mai multe sansa sa schimbam legislatie de vin, si sa cerem sa fie si aplicat ferm,- daca macar o majoritatea de producatorii pot colaboram intre noi, decat sansele lui noua presidinte sa schimba caracatita al politica Romaneasca.
Dar mi ar place sa fie dovedit gresit – si dorinta evident al populatie ca sa mearga lucrurile spre o situatie de normalitatea sa fie sufficient sa produca schimbare adeverat.
Legat de vinul casei este vin ieftin la BIB in cel mai fericitcaz. Eu am fost la un restaurant si vinul casei era un vin productie proprie de autoconsum infiorator la gust. Ciudat este ca la multi place acest “vin de tara” cu gust groaznic. Daca le dai un vin ieftin la BIb facut de vreun producator cunoscut de la noi, nu le place si stramba din nas spunandu-ti ca au ei “vin mai bun la tara” , dar nu au cum sa-l transporte si depoziteze.
Odata cu dezvoltarea crameleor de cartier mai puternice, o sa mai dispara si din mitul vinului de tara. Eu ce am prin cartier din crame: murfatler, recas, garboiu vand mult BIB, imi sun ca peste 90% vand BIB turnat in pet. Nu tin game superioare de horeca imbuteliate ca nu se vand deloc si primesc si intrebari de genul “dar ce e in sticlele alea, aur?”. Suma maxima la vin imbuteliat la sticla ce se poate cumpara este de 20 de lei.
Acum cativa ani cramele de cartier luasera avant, dar criza si-a mai spus cuvantul si au mai disparut in locul lor au aparut mici crame cu vin produs de producatori mici si fara tehnologie sau cunostiinte. Aproape la toti tot vinul este cu rest de zahar sau cu gust ciudat. Nu vreau sa spun ca vinul este cu ceva adaugat ca nu fac asa ceva, au analize la zi, dar cum spuneai si tu ar trebui sa fie ajutati cu niste specialisti ca altfel e pacat de investitiile din astfel de magazine: butoaie de inox, pahare de degustare etc…
Noi facem vin acasa cu uneltele bunicului meu care facea vin din hibrizi, doar ca am plantat vita nobila si folosim drojdii selectionate, facem pritociri multiple, etc. Deci se poate dar nu are nici o legatura cu traditia…care traditie nu avea nici o legatura cu calitatea.
@Lucian,
Felicitari Lucian!!
Dan, la cramele din cartier se toarna la pet direct din BIB. Putine crame au vin vrac la butoaie de inox sau fibra ca e greu cu transportul. Am vazut cand aduc vin vrac ca au o pompa actionata electric si fac transferul direct din strada in butoaie…igiena lasa de dorit, dar asta e la noi pretul cat mai ieftin sa fie…
referitor la chestia cu un litru de vin baut zilnic , eu am vazut persoane care beau 2 litri zilnic . asta asa , o spun de amuzament .si nu se imbata . intrebarea care se pune este urmatoarea : daca exista concurenta asa de puternica de ce marii producatori – cu acte in regula , nu micsoreaza preturile ci le maresc . asta avand in vedere si ca multe vii sunt abia plantate , dupa 2007 , cu fonduri UE . un exemplu e crama Recas , ca tot si-a dat dl. Cox cu parerea mai sus .vinurile gama castel huniade sau cocosul dintre vii sunt din vii abia plantate . si mai sunt multi asa .nu mi-a luat mult timp sa imi dau seama ca via din care e facuta un vin este tanara . e usor sa te plangi ca ai concurenta neloiala . dar ia sa faci un vin bun la 3-4 euro cum fac spaniolii sa vedeti cum isi schimba romanii parerea despre vinuri .ieri am luat un cabernet sauvignon de purcari din 2012 . e adevarat la 30 de lei .m-am gandit la aventura ta dane de la crama lor si l-am luat . l-am desfacut si am constatat ca pretul era un pic exagerat .DAR : am simtit pe masura ce il beam ca are un gust altfel decat vinurile romanesti . de fapt am facut legatura cu merlot menestrel si am inteles -vinul era curat . si descrierea de pe eticheta principala se potrivea 100 % . adica fara povesti nemuritoare . si uite asa am sprijinit exporturile din Moldova . E , ASTA CAUTA ROMANUL . UN VIN CURAT .si la un pret rezonabil .desigur exista si producatori care vand vin curat . problema e ca romanii s-au obisnuit de pe vremea lui ceausescu , de cand cu productii record la hectar sa ocoleasca vinul imbuteliat si sa ia de la tara .asta e piatra de moara legata de gatul producatorilor de vin din Romania . nu pot sa uit ca am baut tempranillo adus din spania cu 3-4 euro , mai bun decat vinuri de 30 de lei din romania . NU EXISTA VIN IN ROMANIA CARE SA AIBA RPC-UL ACELUI VIN . iar producatorii romani se vaita din cauza vinului de casa . penibil . ar trebui sa educe consumatorii , in loc sa se planga . si , evident sa produca vin ieftin si bun . la fel de adevarat e si ca , din pacate , unii chiar nu isi pot permite decat vin ieftin . sper sa vina vremuri mai bune si sa poata toti sa ia un vin bun , macar de sarbatori sau la evenimente speciale . LA MULTI ANI ROMANIA , oriune te-ai afla !