Presupun ca toata lumea care are legatura cat de cat cu lumea vinului stie ce e aceea o sabrare a unei sticle de spumant. Sincer, nu o sa va fac inca o data descrierea amanuntita si nici partea de istorie si “traditie” (sic!) nu ma intereseaza foarte mult. Pentru ignoranti exista Google. Pe scurt se loveste gatul sticlei cu o sabie “speciala” (sic!) cu scopul de a-l determina  sa se desprinda cu dop cu tot. Yey!

 

In general se sabreaza sampanie cu pedigree, dar pe la noi numarul sabrarilor este invers proportional cu pretul sticlelor respective. In general se sabreaza tot ce pica in mana, mai ales spumantele cat mai ieftine. Si apoi se bea cu frenezie din sticlele sabrate. Chestie total interzisa in mod normal din motive evidente legate de siguranta alimentara. Bine, teoria spune ca presiunea din sticla arunca si cioburile o data cu partea sabrata, dar eu unul nu m-as incumeta sa beau din asa ceva, mai ales sa servesc pe altii.

 

Operatiunea in sine pe langa faptul ca iroseste inutil o parte din vin, e si o modalitate de a scoate rapid bulele din el. Bule pe care pretentiosul sistem de vinificare se chinuie sa le bage inauntru si sa le faca evolutia cat mai eleganta si persistenta. Rezultatul operatiunii de mai sus este asadar un spumant mai plat decat in mod normal. Yey, ce bucurie nenea somelieru’…

 

Sabrarea este, din punctul meu de vedere, o chestiune de un bun gust indoielnic, din sfera manelariei (rimeaza ciudat de bine cu somelarie, nu?). Eu zic ca putem sa ne abtinem si sa ne gasim hobby-uri mai serioase in legatura cu vinul. Cum ar fi de exemplu sa citim despre el si sa stim macar zonele importante din Champagne, ce soiuri domina acolo si de ce.

Bine nu e atat de spectaculos cat sa dai cu sabia intr-o sticla sub privirile perplexe si oftaturile simandicoase ale partii feminine a audientei. Eu unul insa as fi mai socat de un somelier bine pregatit, decat de multimea de spadasini care se invart prin piata.

 

Insa daca tot se insista cu sistemul pitoresc de mai sus propun imbunatatirea actului artistic cu mici adaugiri de mare efect, cum ar fi:

1. un nas rosu
2. un numar de jonglerie cu sticle inainte si dupa
3. o dresura de caini sau pisici
4. un numar de echilibristica pe sarma cu sabrare simultana
5. sabrare din diferite pozitii (asta deja a vazut ca se practica)
6. sabrarea cu ravas cu diferite mesaje (o sa castigi la loto, te vei intalni cu Salam, etc.)
7. in loc de sabie sa se foloseasca cardul, lantul de aur, tocul de la pantof, o moneda de 1 euro, o cheie (musai franceza), cutitul de taiat porcul, etc…sau nu mai bine o lingurita, cum face fata asta aici?
8. in cazul in care avem mai multi somelieri in incinta (fapt care se intampla destul de des, sa recunoastem) se pot organiza jocuri de rol pe teme medievale sau chiar reconstitui batalii celebre, cum ar fi Rovine, Podul Inalt, Selimbar, Calugareni, Mall Militari, Fane Spoitoru, etc…

Pana la urma daca e circ, macar sa facem circ profesionist.

 

Recunosc insa ca datorita conditiei precare a consumatorilor de pe la noi, partea cu sabratul a ajuns la noi un “must” pentru un somelier. Asa cum un clovn are trecut probabil in fisa postului ca trebuie sa stie sa faca diverse animalute din baloane, asa un somelier trebuie sa stie sa sabreze. Cel putin in Romania. Ma gandesc ca ar trebui sa fie proba de examen pentru cohortele de absolventi ale diferitelor cursuri de profil.

 

Pentru piata autohtona, daca esti somelier si refuzi sa sabrezi, practic nu existi. In afara, in tarile cu traditie, e exact invers: un somelier care sabreaza cu frenezie, practic nu exista din punct de vedere profesional. Deci se naste cumva o dilema Shakespeare-iana pentru cei din bransa: “A sabra sau a nu sabra? Aceasta este intrebarea…”

Trebuie spus ca desi majoritatea producatorilor de spumante de calitate nu privesc cu ochi tocmai buni procedeul respectiv, sunt destui care nu au nimic impotriva acestuia. Pe principiul “un produs sabrat/ e un produs de care am scapat”. Si daca faci spumante de o calitate mai mult sau mai putin indoielnica, cu probleme de comercializare, e si asta o metoda sa scapi de ele…

 

Apoi, ma gandesc ca tinand cont de istoria, traditiile si obiceiurile poporului roman, incurajarea aceasta a asocierii armelor albe, taioase, cu alcoolul (vinul) nu stiu daca e tocmai fericita. Bine, stiu, o sa imi spuneti ca sabiile respective nu taie, nu sunt ascutite, dar pe la noi daca vezi pe unul imbracat in negru din cap pana in picioare ca vine spre tine cu o sabie in mana nu cred ca stai sa il intrebi: ”Sefule nu e asa ca tu esti de fapt somelier si sabia aia nu taie, e doar la misto? “

 

Ce e interesant ca febra aceasta a sabrarii a inarmat (la propriu, cu sabii, nu la figurat cu informatii si cunostinte) in mod accelerat mai toti somelierii de pe la noi. Bine in unele cazuri cred ca s-a trecut direct de la sisu de la ciorap la sabia de sabrat, cu oprire de 3 zile pentru cursuri si patalama ca sa nu te ia politia pe strada.

E o cursa a inarmarii mai ceva ca SUA si URSS in timpul razboiului rece. Probabil ca nu va trece mult pana cand vom vedea la televizor la stirile de la ora 5 cativa vajnici reprezentanti ai breslei incercand sa convinga organele de ancheta ca nu fac parte din vreun clan interlop, ci pur si simplu se duceau linistiti la un eveniment (fericit) si nu la recuperat de creante.

 

Faptul ca mai au si obiceiul sa umble in grupuri nu cred ca ii ajuta. Sa ne gandim logic: ce ar indica pentru un aparator al legii bautor de bere, un grup de indivizi imbracati in negru si inarmati cu sabii si iatagane? Bineinteles, bataie intre clanurile interlope…clanul sportivilor si clanul somelierilor…:D Ce explicatii cu Sauvignon Blanc si Viognier…la sectie!
Si apoi chestia cu sabia poate fi un punct important de atractie pentru cei care vor sa se apuce de minunata meserie de somelier: “Uite bah iti da si sabie si poti sa o tii dupa tine in portbagaj si nu te intreaba nimeni ce faci cu ea. Daca te opreste politia zici ca te duci la o sabrare!” Asistam astfel la nasterea unei nou segment profesional: somelierul-interlop…

 

Apoi, vorbind serios, e o chestiune de timp pana cand un somelier manuitor de sabie sau vreun amator care “a vazut el cum se face de la varu’ somelier” o sa plaseze un dop cu un inel de sticla in ochiul cuiva din audienta. Si atunci sa te tii stirile de la ora 5 cu interviuri cu tanti doctora de la spitalul de oftalmologie si cu nea Butoi sau nea Hanibal despre psihologia infractorului cu spada! Va fi un deliciu…

 

Una peste alta, constat ca sunt foarte multi oameni maturi si altminteri seriosi si cu capul nesabrat (adica pe umeri) care probabil nu au avut in copilarie ocazia sa se joace indeajuns cu sabii si tind sa compenseze la maturitate. Bine si mai sunt cei “clasici” care ar folosi orice metoda care poate scoate un oftat de admiratie de la sexul slab sau ceva bani de la cei cu ceafa groasa.

Altfel nu imi explic febra aceasta a sabrarii care bantuie cu atata voiosie prin Romania….

 

In concluzie: recunosc, procedeul este spectaculos si da bine la “prostime”, dar poate incercam sa si educam nitel prostimea, nu sa ii dam petarde, fumigene si apoi vinuri proaste. Zic si eu asa, ca idee…

 

P.S. Mai stie cineva cum se deschide corect o sticla de spumant? Cam asa se procedeaza, in antiteza totala cu elucubratia cu sabia:

 

 

Tags: Sabrage, Sabrare spumant, Sampanie