Dupa ce v-am povestit luni despre Babeasca de la Murfatlar, cum ca mi-a placut datorita faptului ca este un vin direct, savuros, fara lemn, am zis, pentru  a nu pierde contextul si ocazia, sa va aduc in atentie un alt specimen reusit provenit din acelasi soi.

Vinul este produs de Cramele Domeniile Nicoresti (cum suna chestia asta? In plus, pe eticheta e “Crama”, pe site e “Cramele”). Recunosc cinstit ca nu l-as fi cumparat in veci daca nu ar fi fost recomandarile calduroase ale colegilor din “zona”, George si Ciprian. Cine auzise de un producator numit Cramele Domeniile Nicoresti care sa faca vinuri “comestibile” din soiuri de astea, “pitoresti”. Pe principiul: nici macar nu au site pe internet, cine stie ce o fi prin crama?

Una peste alta insa vinul a fost o surpriza placuta, intr-un stil pe care rar il gasesti pe la noi. Poate si din cauza faptului ca ne dam prea mult silinta sa facem “premium”…Asadar:

Aspect (Culoare): rosu deschis, de cireasa coapta, semitransparent

Nas: intensitate medie cu note initial inchise, pamantaose, picante, evolueaza spre aspecte florale si un fruct din categoria dulceturilor proaspete de cirese (mai ales negre) si visine. Note condimentate de piper, ciocolata neagra si tente usor vegetale, de ierburi aromatice uscate (cimbru, leustean, etc). Direct, lejer, usor si neagresiv.

Gust: atac lejer, vioi, cu aciditate bine evidentiata inca de la inceput, savuros si cu fructul din nas pastrat si in evolutie. Corp mediu, cu impresii de cirese amare, visine coapte si o vinozitate surprinzatoare. Totul completat de o nota picanta, binevenita pe final. Evolutie lejera, final proaspat, acid, cu tanini in registru domol si alcool bine integrat. Postgust mediu, la fel de fructat ca si evolutia, usor cald in debut, dar bine estompat de fructul dulceag si impresiile de coaja de paine care urmeaza.

Un vin Bun, direct, proaspat, savuros. Nu impresioneaza prin complexitati deosebite si arome elucubrante, ci prin simplitate, prezenta fructului si un lemn judicious folosit, fara sa se sara calul. In peisajul nostru plin de baricuri fortate si gemozitati intoxicante este o aparitie proaspata si binevenita. Rar am gasit un vin rosu romanesc mai “pleasure oriented” decat cel de fata. Voi il puteti gasiti la Kaufland, costa in jur de 25 de lei, rezultand un RPC Acceptabil spre Bun.

Este o treia Babeasca pe care o beau, dupa cea de la Crama Delta Dunarii – La Sapata (buna, mai ales la banii care i-am dat pe ea) si cea de la M1 (cu o treapta in plus de complexitate si concentrare, mai catifelata si cu fruct mai gemos, dar fara sa isi piarda abordabilitatea). Nu m-a dezamagit niciuna.

 Este evident ca din acest soi se pot obtine vinuri corecte, lejere, interesante si e pacat ca nu este mai mult promovat. De exemplu, daca ma intrebati de Feteasca Neagra, greu va spun doua care sa nu semene a Merlot, Shiraz, Cabernet, etc  Adica e un caz clar de criza de identitate.

Pe cand Babeasca pare ca are o nuanta diferita, a ei: o combinate de Beaujolais (ca sa nu mai zic de lucruri sfinte, gen Pinot Noir) in atac cu evolutie fructata dar cumva prezenta, de Grenache si ceva note spicy, de Syrah pe final. Pacat ca este un soi tratat cu indiferenta/aroganta si nu este mai mult bagat in seama de catre producatorii nostri. Bine, este posibil sa nu aiba potentialul de a da “vinuri mari” al Fetestii Negre, dar dintre o “tentativa” de Feteasca chinuita cu baricul cum sunt majoritatea pe la noi si o Babeasca Neagra cinstita, eu o prefer pe ultima.

P.S. Se pare ca si Stefan cel Mare (si Sfant intre timp) considera ca Babeasca Neagra si Feteasca Neagra, desi diferite, sunt la fel de bune. Uitati  pe Wikipedia povesti de spus de somelieri la degustari ..:D

Tags: Babeasca Neagra, Crama Nicoresti, Domeniile Nicoresti