Dec 21 2016

Primiti cu promotia “vintage”?

Published by under Altele

 

Daca tot a venit perioada sarbatorilor si trebuie sa fim mai buni si mai atenti cu cei din jur mi-am propus sa procedez in consecinta. Si sa ofer consultanta gratuita producatorilor care inca se straduiesc sa isi dea seama cum e cu marketingul si vanzarea de vin.

 

Astazi avem ca “guest star” Casa Isarescu. Da, da vinurile lu’ domnu’ Guvernator. Fara de care vinuri nici o nunta de bancher nu e  nunta. Si nici SC Mar SRL (?!?! Ce treaba are cu via imi scapa) nu ar duce-o asa bine. Deci traiasca sistemul bancar, ca asa impingem vinurile. Problema e ca se pare ca mai raman si nevandute prin clasicul canal financiar-bancar.

 

Imi cade in mod fatidic privirea zilele trecute pe o postare de pe Facebook, cum ca amintitul producator vinde vinuri “vintage”. Zic, uite dom’le ca au imprumutat si ei un obicei bun de la Stirbey, si-au facut vinoteca si vand vinurile cand trebuie. (bine intre noi fie vorba unele nu ar trebui vandute vreodata, dar asta e alta problema).

Si dau click pe link si ce vad? Mi-a luat ochii, cum s-ar spune in popor.

Deci la sectiunea vintage sunt catalogate un Sauvignon Blanc din 2008 care probabil s-a invechit la raft prin marele retail ca la 60 si ceva de lei nu prea cred ca se inghesuie lumea. Si de cand cu scandalurile astea cu francii elvetieni si BNR care (normal) a luat partea bancilor nici consumatorul ala de raft nu cred ca mai priveste asa de intelegator in directia dlui Isarescu si a preturilor aberante ale vinurilor din portofoliul cramei amintite.

Pai daca stam si judecam, vreo 60 de lei e un Vitis Vetus, perla albelor de la Stirbey. Si ala e vin…

 

Sa revenim. Ca pe langa SB-ul amintit mai avem tot la categoria “vintage” un CS din 2011. WTF? Inca o data, ca poate nu am citit bine. Un Cabernet Sauvignon din 2011. Daca un CS din 2011 e vintage (ei intelegand prin asta vin vechi probabil) atunci ala din 2013 ce e? Beaujolais Nouveau?

Trecem peste si citim ce a vrut producatorul sa spuna in promovarea vinului respectiv. Parcugem descrierea cu creionul in mana si:

 

“Este un vin de mare clasa, ce rivalizeaza cu cele mai bune vinuri ale aceluiasi soi din podgoriile renumite pe plan mondial.”

 

Mda, nu am mai auzit de astea de la Cantarea Romaniei de pe vremuri. De cand cu productiile record la hectar prin care Romania era lumina calauzitoare  si pilda superioritatiii socialismului in fata capitalismului gaunos de tip Bordeaux care nu facea decat 2-3t/ha. Dar rivalizeaza, nu?

 

Un vin deosebit de corpolent, extractiv, cu ridicat potential alcoolic, o culoare intensa rubinie, cu tente caramizii datorita învechirii.

 

Potential alcoolic cred se spune cand nu e vinul terminat si nu stii cat e alcoolul. Si e atunci e potential. Acum deja vorbim de vintage. Adica sa intelegem de aici ca vinul are potential sa mai ia alcool la bord, in fara de cei 14.5% pe care ii incorporeaza deja? Si daca da, de unde?

Tente caramizii la un CS de 5 anisori nu suna foarte optimist. Adica eu am baut Bordeaux de pe la inceputul lui 2000 si unele nu au nici urma de caramiziu. Pai la 5 ani deja caramiziu? “Pai ce facem mah nene, mah?”

 

 

Gustul placut astringent, dar catifelat duce la fructe aduce a fructe rosii de padure, prune afumate, iar aromele sunt complexe, de la condimente, iod si tanin de lemn de stejar ars, la vanilie datorita invechirii in baricuri timp de 12-14 luni.

 

Asta cu gustul placut, astringent cred ca vine de la reclamele la Neumarkt. Acelea care spun ca berea trebuie sa aiba un “gust puternic si amarui”. Ba bine ca nu. La vin “placut” si “astringent” se exclud reciproc si sincer eu nu imi aduc aminte de vreun vin care sa imi fi placut si sa fi fost astringent. Nu zic ca un vin astringent nu poate fi un vin “mare”. Dar nu e placut. Deocamdata. Restul e pomenicul clasic de flori, fructe, filme sau baieti.

 

Poate însoti toate tipurile de mancaruri, fripturi din carne rosie si vanat, iar la final se exprima excelent cu brânzeturi asortate, servit la temperatura mediului.

 

Asta cu poate insoti toate tipurile de mancaruri deja o dam in mama Omida. Suna a anunt de vrajitoare de la mica publicitate  “care face si desface si dezleaga toate fermecele si cononiile, si lucrarili si scoate argintul viu si…” Si dupa ce sterge pe jos cu toate mancarurile la final (sic) canta si o serenada “la temperatura mediului” (sic!) unui platou de branzeturi asortate. Ce fel de branzeturi? Pai cum cu ce fel? “Cu de toate”

 

Reiese de pe site ca toata minunea de mai sus a fost redactata de dl “eunolog” al cramei. Probabil ca “oenolog “ au verificat si era deja luat….:)

 

Olecuta mai jos avem bineinteles si confirmarea din partea savantei de renumere mondial, expert in marketing si branding, degustator de champagne si prosecco, autor de lucrari de referinta in tiraje microscopice, globetrotter si organizator de concursuri si festivaluri. Si bineinteles, sa nu uitam, nu sofer, da?

Din toata insiruirea de epitete si descrieri elucrubrante in stil “o mie si una de nopti” (eu inca astept sa vina zorii “cand Seherezada, sfioasa, tacu”, dar nu o sa vina ca tupeul este la maxim) eu unul am retinut unul singur care corespunde cu ce am baut eu pana acum de la amintitul producator: “pulbere” Si praf de stele, offcourse…

 

Ah si inca o chestie: daca in Dragasani CS-ul se simte acasa, la Samburesti sau la Oprisor unde e? La bunici?

Din punctul meu de vedere mare diferenta intre cei care vind Merlot de Dealu Mare din ‘67 cu ceara si praf de 2016 pe el si tehnicile de fata nu prea se remarca. Si oricum nu in stilul asta amator si vag comunist se promoveaza pe Facebook vinuri de 100 lei sticla.

Ca Facebook-ul nu e gazeta de perete a sindicatului oamenilor muncii care cauta o sticla sa dea la doctor.

 

Ah, apropo, 100 lei? Pai de bani astia cumperi un Bordeaux ok de prin anii 90-2000, numai bun de baut acum.

Si acolo Cabernet-ul chiar se simte acasa. Si Franc-ul si Sauvignon-ul. Am zis!

 

 

12 responses so far

 

Dec 15 2016

Ce si de la cine bem? Sau marea clasificare a producatorilor de vin din Romania

Published by under Altele

 

Cum se apropie sarbatorile de iarna, prilej traditional de excese bahice si gastronomice, simt cum publicul cititor este cuprins ca intotdeauna de vesnica intrebare existential-bacoviana: “Da’ eu ce (o sa) beau?”

 

Ca sa rezolv o data pentru totdeauna problema si sa nu mai stau la fiecare Craciun/Paste/Revelion/nunta sa insir pomelnice de vinuri baute peste an va prezint mai departe, intr-un post generalist si (sper) cuprinzator:

 

Marea clasificare a producatorilor de vin din Romania. Dupa Dan Micuda…

 

Cum functioneaza? Foarte simplu: o sa impart producatorii in clase de calitate asemanator cumva celebrei clasificari din Bordeaux de la 1855. Doar ca spre deosebire de aceasta, datorita lipsei de istorie, cotatii de negociant si informatii despre terroir, cea de fata se va baza pe experienta personala.

In viitor o sa extind informatiile precizand la fiecare producator din primele trei esaloane vinurile pe care le consider a fi cele mai reprezentative si constante in calitate din portofoliu. Adica partea cu “ce?” din titlu…

 

 

 

Inainte sa va repeziti cu telefonul in mana la raftul magazinelor mai am un sfat extrem de important: nimeni si nimic pe lumea asta nu se poate substitui propriului palatin, respectiv gusturilor personale. Cine are pretentii (mai ales la vin) ca detine adevarul absolut si ca a dat el peste vinul vietii lui pe un deal din Dealu Mare (sau Dragasani) ori va minte in fata ori da dovada de o ignoranta crasa.

Asa ca fiti sceptici la puncte, concursuri, topuri, etc. indiferent de unde vin. Majoritatea sunt alcatuite in scop de marketing, nimic nu e gratis in lumea asta. Si ce e gratis e mai scump decat cu bani. Iar aici este vorba de banii vostri. Pentru ca cei care le fac, nu le fac pe banii lor, offcourse. Cu exceptia subsemnatului, sic!..:)

Cel mai adesea exista in spate bugete de marketing, discount-uri, sticle gratis, vizite la crame, chiftelute cu susan si pui “sanhai” sau pur si simplu orgolii personale si calibrari  ale neimplinirilor din viata reala.

 

Pe scurt, experimentati, beti cat mai divers si vedeti ce stil va place. Nu va lasati pe mana altora, oricat de bine ati crede ca se pricep.

Topul de mai jos tine cont de mai multe aspecte/criterii, pornind in primul rand de la calitatea vinurilor in sine, dar si de traditia/seriozitatea producatorului. O sa observati ca pe primele cinci locuri sunt crame “vechi” de pe la noi care an de an au dat dovada de constanta in calitate. Pe majoritatea celor care se ocupa de vin in cramele respective ii cunosc personal si cred cu tarie ca s-ar gandi de doua ori inainte sa scoata un produs slab pe piata. De ce? Pentru ca sunt pasionati de ceea ce fac, au muncit o groaza sa ajunga unde sunt si isi respecta blazonul.

 

Nu inseamna ca cei de sub ei nu fac vinuri de calitate. Nici pe departe. Doar ca trebuie sa dovedeasca si constanta in timp. Increderea consumatorului si implicit a mea se castiga in timp si cu un nivel de calitate corespunzator pe toate gamele de pret. Nu cu un vin “mare“, mai mult sau mai putin nimerit la un  moment dat.

 

Inca o chestiune importanta: pentru ca uzul cititorilor sa fie cat mai facil  o sa pozitionez topul de fata pe prima pagina a blogului. Spre deosebire de celebra clasificare amintita mai sus, cea de fata se va modifica periodic, pe masura ce apar noi crame si producatorii actuali vor castiga sau pierde in calitate.

 

Asadar, pe baza experiente personale (si a relatiei complicate de tip love-hate cu vinul romanesc pe are am dezvoltat-o in timp) avem asa:

 

1 First Growths 2 Second Growths 3 Third Growths
Davino 1000 Chipuri Alira
Purcari Aurelia Visinescu Basilescu
SERVE Avincis Carastelec (Vinca)
Stirbey Budureasca Casa de Vinuri Cotnari
Vinarte Cepari Casa de Vinuri Stefanesti
Dintre cei mici: Corcova (+Catleya) Crama Ceptura
Bauer DC Segarcea Crama Francu (Vifrana)
Domeniile Franco Romane Domeniile Tohani Crama Garboiu
Ferdi Liliac Domeniul Vladoi
Oprisor Gramma
Petrovaselo Halewood
Recas Jidvei (O’s Choice+Mysterium)
Rotenberg Lacerta
Vartely Licorna Winehouse
Vitis Metamorfosis M1.Atelier
Wine Princess(Balla Geza) Nachbil
Tata si Fiul
Villa Vinea
4 Fourth Growths Cru Bourgeois In afara clasificarii
Averesti Alcovin Macin Cotnari
Crama Darie Casa Panciu CV Iordache
Crama Delta Dunarii Crama Hetei Dinescu
Crama Telna Dom. Dragasi Dom. Boieru
Dealu Mare Urlati Isarescu Dom. Menini
Dom. Anastasia Ratesti Jidvei
Dom. Bogdan Sarica Niculitel Murfatlar
Dom. Dealu Mare Senator Ostrov
Dom. Samburesti Via Sandu Pietroasele
Hermeziu Vie Vin Vanju Mare Speed Husi
Negrini V.INC Viile Sudului (Intervitt)
Vincon
Alte OZN-uri

 Nota: Cei scrisi cu “bold” din categoria “Second” se incadreaza la segmentul “Super-second”. Adica producatori cu traditie care se apropie ca si calitate de prima treapta de clasificare si dintre care se vor face promovarile in viitor.

 

Daca am scapat vreun producator cu expunere, astept sugestii!
Oricum, asa cum spuneam  mai sus, postarea de fata isi va gasi locul pe prima pagina a blogului si va suferi update-uri periodice.

Sper sa va fie de folos si sa va fi luminat macar un pic in confruntarea cu intimidantul raft de la magazin. In masura timpului disponibil, raspund la eventualele intrebari punctuale si nelamuriri…

 P.S. Pentru pasionatii de geografie,  vedeti ca apar 2 producatori care tehnic sunt în Republica Moldova,  dar practic principala lor piata este Romania.

Pe cale de consecin?? apar în clasamentul final.

49 responses so far

 

Dec 08 2016

Un line-up (super)toscan de exceptie

 

In weekend-ul care a trecut am participat la Pitesti la restaurantul Dolce Vita la o degustare privata ad-hoc printre ai carei organizatori m-am numarat si care a reunit unele dintre cele mai bune vinuri italiene ale momentului.

Am avut majoritar reprezentanti ai Toscanei, atat clasici din Montalcino cat si lupi tineri gen supertoscane. In plus am terminat cu un Barolo, binevenit dupa stilul modern si concentrat al celor din urma. Vinurile le-am achizitionat de la Winepoint, ei sunt si importatorii. Toate vinurile au fost trecute de doua ori prin aerator rapid Vinturi, echivalent a trei ore de aerare. La unele bineinteles ca nu a fost suficient si am mai experimentat ulterior cu succes inca vreo 2-3 treceri succesive.

 

Pe scurt cam asa s-au prezentat exemplarele respective, in ordinea intrarii in scena:

 

Tenuta Buon Tempo Brunello di Montalcino 2010: Nas fructat, in tonuri de cirese si visine “overripe” si declinari de dulceturi si tuse vanilate. Gust prezent, corpolenta peste medie, cu senzatii dulci de fruct rosu copt si tanini grainny pe final. Foarte Bun, un stil abordabil inca de acum, dar fara a-si pierde insa seriozitatea tipica unui Brunello.

 

Tenuta Buon Tempo Brunello di Montalcino Alta 2010 este urmatorul nivel de calitate al lor, cu un regim de baric mult mai generos. Mai generos la nivel de timp petrecut la maturare. Aceasta se vede si in vin.

Nasul este tipic pentru un Brunello cu personalitate. Visinele si ciresele dulci, usor confiate se impletesc cu note picante, pamantoase si condimentate, de piper, ciuperci, frunze uscate, vanilie si anason. Gustul este nervos, impetuos cu o aciditate remarcabila care imprima vinului prospetime si eleganta, echilibrand superb alcoolul de 14.5%. Structura de tanini ferma, dar rotunjita, postgust lung, complex si fermecator. Excelent! Un Brunello de clasa la care cu siguranta o contributie importanta a avut-o si anul considerat foarte bun. Un vin elegant, fin, complex, cu personalitate.

De altfel, desi un producator mic, cu aproximativ 5 ha plantate in Montalcino, Tenuta Buon Tempo imparte vecinatatile si probabil si terroir-ul cu nume celebre si galonate gen Poggio di Sotto. Fapt care nu poate decat sa creeze auspicii favorabile pentru vinuri remarcabile. Oricum la cat costa, pentru un Brunello, RPC-ul este mai mult decat onorabil.

 

Brunello di Montalcino Argiano 2011 Trecem deja la nume consacrate si cu volume importante. Fapt care se vede si in stilul vinului, mult mai modern si mai “in your face”. Desi anul, comparativ cu 2010, nu a fost unul dintre cei mai favorabili, capacitatea unui producator mare, care are la dispozitie multe parcele in zone diferite, de a trece peste un vintage mai dificil se vede cu prisosinta. Modern, cu un nas care arata un fruct rosu proaspat, suculent, frumos incadrat de note de baric elegante, vinul etaleaza complexitate si stil. Gustul este nervos, acid, usor subtire, in acelasi note de fruct rosu proaspat si tuse de baric de calitate in curs de integrare. Un efort remarcabil pentru 2011, un vin Foarte Bun care ofera destula placere acum; abordabil inca din tinerete.

 

 

Rocca di Frassinello 2013 Asociere in scopuri de “supertoscane” intre doi producatori celebri: Domain Baron De Rothschild-Lafite (da, da, aia mari din Bordeaux) si Castellare di Castellina. Know-how de la doi oenologi de top la nivel mondial. Rezultatul este unul socant de bun. Mai ales ca vorbim de un producator la inceput de drum cu vii plantate acum vreo 10 ani si cu primul Rocca scos “cu interventii si asigurari ca e ce trebuie” prin 2006.

Varianta 2013 are un nas de Bordeaux modern, bine facut, la care baricul de calitate, adus probabil de la a doua utilizare de Lafite, isi spune hotarator cuvantul. De asemenea si Sangiovesse, baza pe care este creat (50 % plus 25% Merlot si 25 % Cabernet Sauvignon) asigura o puritate impresionanta de fruct rosu. Gustul este plin, carnos, fructat, extractiv, dar in acelasi timp proaspat, zemos si bine sustinut de o coloana de tanini excelent lucrati, care ii confera clasa si eleganta. Complet in alta prezentare/stil fata de restul vinurilor baute in seara respectiva, pedigree-ul de Bordeaux este remarcabil pus in valoare si cuceritor.

Reflectand la rece, in sine, vinul de fata este o opera de arta in materie de oenologie. Nimic suprinzator tinand cont ca este produsul asocierii unor monstri sacri ai  lumii vinului. Nu degeaba Christian Le Sommer, oenologul Lafite ( ex Latour) spune despre el: “I’ve never achieved a wine of such quality and elegance so soon”. Si la cum arata vinul acum, viitorul arata extrem de promitator.

 

Castellare di Castellina I Sodi di San Niccolo  2011  Unul din vinurile mari ale Toscanei si ale Italiei, pentru mine este expresia maxima pe care o poate atinge asamblajul clasic si traditional de Sangiovesse cu Malvasia Nera. Pornind de la nasul complex, stratificat, evolutiv, cu un miez concentrat de fructe rosii si negre pure invelite in straturi de vanilie, grafit, violete si ciocolata pana la evolutia eleganta, cu o puritate de fruct si o precizie impresionante, asezate pe o structura de tanini fini, dar puternici in acelasi timp, vinul este fermecator. Mai ales pentru un Sangiovese. O lucratura in stil Lume Veche, o declaratie in care se simte efortul imens depus pentru a scoate in evidenta potentialul soiului si al zonei.

 Exponential pentru Toscana si pentru soiul ei fanion. Mult mai reprezentativ decat supertoscanele care, oricat de bune tehnic, raman in sine niste simple grefe/imitatii. Pentru amatorii de vin in general si pentru fanii Italiei/Toscanei in particular este un vin de neratat.

 

Castellare di Castellina Poggio ai Merli 2013 Tocmai cand reflectam cele de mai sus despre supertoscane, vine un exemplar care sa imi arate rostul acestora in paradigma zonei. Contradictiile, preconceptiile infirmate si rasturnarile de pareri/situatii sunt pana la urma sarea si piperul vinului.

Poggio ai Merli este un Merlot. Adica un supertoscan. Tehnic, in viziunea fanaticilor/puristilor (spre care tind si eu) nu ar avea ce sa caute sa cotropeasca tinutul altui strugure, respectiv Sangiovese. Imperialist lacom! Dar dupa ce il bei ajungi la concluzia ca ar fi pacat ca vinul acesta sa nu existe. In detrimentul miilor de tone de Chianti generic care inunda piata an de an.

Nasul este tipic de Merlot: prune, visine, fructe negre in tuse ascutite. Plus aluzii de grafit, violete si carne maturata/ciuperci. Concentrat si extractiv, incapatanat, se deschide greu si cere multa aerare. Gustativ pastreaza fructul dens din nas, dar loveste inca de la inceput cu o structura de tanini, surprinzator de prezenta si precoce pentru un Merlot, care il sustine exemplar pe tot parcursul evolutiei. Aciditatea este acolo pentru a-i conferi expresivitate, cursivitate si eleganta. Nu este un monstru concentrat in stil Masseto, ci mai degraba ceva fin, elegant si iluziv. Este un Merlot excelent, tipic, dar cu personalitate nervoasa, italiana. Si cu un potential impresionant de evolutie in fata. De fapt se apropie de stilul clasic al unui Bordeaux de mal drept foarte bun, care ii va rasplati inzecit pe cei care vor avea rabdare cu el. Acum este incapatanat, tensionat, strans ca un arc, dar si asa isi arata clasa, rafinamentul si potentialul.

 

In final am avut un Barolo Essenze 2010 de la Terre da Vino. Care a venit cum nu se putea mai bine cu nasul sau tipic, inimitabil, captivant, pamantos, de pot-pourri, trandafiri si  fructe uscate. Gustativ, desi prezinta structura de tanini si aciditate specifica unui Barolo, este abordabil inca de pe acum si evolueaza fin si diafan cu o lejeritate si o suculenta de fruct rosu de invidiat, pleznind pe alocuri impetuos gingiile cu zvacniri uscate si ferme de tanini. Foarte bun! Si foarte binevenit in final.

 

Cam asta a fost. Pe scurt, o seara memorabila, cu vinuri excelente (cred ca se remarca acest fapt si din descrierile lungi si generoase de mai sus) care a aruncat o scurta dar cumva cuprinzatoare privire spre potentialul impresionant al Toscanei in materie de vin. Atat pentru soiurile locale cat si pentru aclimatizarile bordeleze. De repetat!

 

 

One response so far

 

« Prev - Next »