Feb 01 2013

Despre baricuri presupus frantuzesti, nemti si vocatia distrugerii la romani…

Published by under Diverse

 

Va mai amintiti acum un an si ceva de celebrul naufragiu al navei de croaziera Costa Concordia pe tarmul italian? Cum se intreba toata lumea cum a fost posibil ca nava sa se apropie atata de mult de tarm si unde era capitanul in timpul acesta? E, pentru mine misterul a fost complet dezlegat in momentul care am auzit la stiri de imageprezenta la bordul navei a unei june originara din Moldova (de peste Prut ce e drept), angajata pe post de dansatoare. Si prezenta nu era in barul de noapte, ci taman pe puntea de comanda, aceasta fiind “prietena” capitanului cu care tocmai “ciocnise un pahar de vin” inainte de dezastru. Nu cred ca mai era nevoie de ancheta…

               

De cate ori aud de vreun dezastru, deraiere, explozie, prabusire pe undeva ma astept ca in mod invariabil sa apara in presa informatii despre conationali de-ai nostri care sa fi condus prin actiunile lor la nefericitul eveniment. Practic nu cred ca exista dezastru in lume sau in istorie fara implicare romaneasca.  Daca sapi indeajuns de adanc ajungi la un roman sau la o pista care duce spre Romania. De ce? Pentru ca poporul roman are un talent innascut pentru  distrugere. Suntem o natie de sabotori. Voluntar sau involuntar.

 

Din punctul asta de vedere suntem exact in antiteza cu nemtii. Daca ei sunt seriosi si disciplinatilor si le place sa construiasca chestii care in general dureaza secole, noi pe alta parte stapanim la perfectie arta distrugerii. De fapt, nu cred ca pot construi nemtii ceva pe care noi sa nu il putem distruge.

Asta plecand de la sudul frontul de est din al doilea razboi mondial, din Rusia, cand l-am ajutat (involuntar si cu largul concurs al italienilor si ungurilor) pe Stalin sa ajunga mai repede la Berlin pana la masinile germane care, daca nu stiati, inregistreaza cea mai mare rata de defectiuni din Europa taman la noi in tara. Si nu cred ca e numai de la drumuri.

Din punctul asta de vedere noi cu nemtii suntem ca Yin si Yang. Si de fapt cred ca de aici vin si micile animozitati (trans)nationale cu fratii nostri din Ardeal care, dupa umila mea parere, si-au ales gresit modelul in viata. De ce? Pentru ca invariabil filonul national le va juca feste in incercarea de a parea mai nemti decat (ceil)alti romani si ii va lasa cumva expusi acuzatiilor de lipsa de personalitate, creativitate si umor. Pacate dealtfel capitale pentru un roman adevarat, inzestrat cu abilitati de distrugere..:D Si distrugerea asta e o arta in sine. Daca nu o faci cu talent, creativitate si o tenta de umor (chiar si negru) parca nu are nici un farmec. In fine, divaghez…

 

Ce legatura are introducerea de mai sus cu vinul? Pai are…Pentru ca in ultimul numar al Revue du Vins de France (cel din Februarie) apare mentionata si tarisoara noastra draga. Si nu va ganditi ca datorita vinurilor exceptionale la preturi imbatabile care ameninta suprematia francezilor in domeniu, ci la capitolul “fraude cu baricuri”. Pai cum asa o sa ma intrebati? Pai sa va explic:

Numarul respectiv dedica o parte importanta analizei starii actuale a industriei baricurilor (bine se scrie “barriques”, dar l-am romanizat eu) din Franta. Si dupa ce sunt prezentati producatorii si tendintele actuale de crestere a preturilor se ajunge in mod invariabil la partea de fraude si inselatorii. Si ghiciti cine apare in scena: stejarul romanesc.

Povestea spune ca la un moment s-a iscat un mare scandal in Franta cand s-a descoperit ca baricuri care se  presupunea ca sunt realizate din lemn frantuzesc de prima calitate erau de fapt facute din lemn importat din Romania. O sa ziceti, ca orice roman “cinstit  si curat” ca noi nu  avem nici o legatura si doar am exportat lemnul. De unde sa stim noi ca francezul e hot si o sa-l vanda ca lemn frantuzesc. Pai nu e chiar asa, pentru ca in urma procesului care a urmat fraudei respective s-ar fi demonstrat ca partea romana era perfect constienta pentru ce trimitea lemnul in Franta si chiar il selectiona pentru a fi cat mai aproape de standardele stejarului frantuzesc. Ca sa vezi chestie…

Bine nu numai de la noi vine lemnul fals…se pare ca si padurile de pe Mosel si Meuse mai furnizau lemn pentru Taransaud care scria apoi pe butoaie Allier. Oricum la cate baricuri inscriptionate cu Allier circulau (si circula inca) pe piata, aceasta zona devenise un caz clar de  “nu e padurea atat de mare, cate butoaie de fabrica oficial din ea”..:D  Un fel de Busuioaca de Bohotin de pe la noi, unde avem zeci tone de vin pe piata de pe cateva hectare cultivate.

taransaud

Taransaud din lemn frantuzesc…oare?

 

 

Pe scurt: atunci cand mai dati cu nasul prin ceva vinuri si vi se spune ca au fost invechite in butoaie noi de stejar frantuzesc, de prima calitate, puteti vorbi linistiti de baric  romanesc daca vi se pare ca asa aduce. Chiar daca pe butoi scrie Troncais sau Allier.

 

In incheiere va redau un citat (originalul il gasiti aici) din importatorul francez care vindea stejarul romanesc drept frantuzesc. E o chestie foarte interesanta. El zice asa: “Tout le monde sait bien que les bois roumains sont meilleurs que les bois français. Ce n’est pas la provenance qui importe mais la qualité. Et si les bois subissent un véritable travail d’ouvraison, alors les merrains sont français”

E, s-a facut dreptate sau nu? Este stejarul romanesc mai bun decat cel francez si francezii stau mai bine doar din cauze de marketing, know-how de prelucrare si traditie?

Nu stiu daca e doar afirmatia unui om care vrea sa isi justifice moral frauda sau e purul adevar si chiar as fi curios daca cineva din “industrie” imi poate confirma afirmatia de mai sus. Eventual sa o si argumenteze. Ce stiu eu, este ca unii producatori “quality” de la noi folosesc exclusiv lemn romanesc (lucrat in Franta). Deci nu ar fi exclus sa fie asa…

 

Revenind la povestea din deschidere, acum ca am aflat ca am “virusat” si industria baricurilor, chiar as fi curios sa descopar un domeniu pe care  nu l-am afectat in mod negativ. Desi la scoala ni s-a spus ca savantii si artistii romani au avut contributii importante in toate domeniile stiintei si artei, parerea mea ca opera de distrugere si sabotare a “autorului anonim”, a romanului de rand, a fost lasata pe nedrept intr-un nemeritat con de umbra…

Cred ca e timpul sa rescriem istoria. Si de data asta s-ar putea sa avem mult mai multe motive de “mandrie” nationala. Pe principiul: „Ce ati construit voi mah? A, foarte bine, noi l-am demolat! Altceva?”..:D

Ma gandesc ca atata timp cat va exista cineva care sa construiasca ceva pentru ca noi  sa avem ce sa distrugem, poporul roman va trai fericit pana la adanci batraneti. Asadar, sa multumim cu toti nemtilor pentru ca exista si ca ne ofera un scop in viata..:D.

Oricum pe la noi am distrus cam tot ce se putea…

 

4 responses so far

 

Jan 31 2013

Zestrea Murfatlar, episodul doi: Feteasca Regala Demisec 2011

 

In postarea de aici va spuneam ca o sa incerc si cateva vinuri albe din gama Zestrea de la Murfatlar. Asa ca m-am oprit la propriu si la figurat in fata unei sticle de Feteasca Regala Demisec cu 12,5 % alcool aflata pe raftul de la Auchan. Sper de putina vreme. Costa ceva pe la 12 lei, daca sunteti amatori (sau profesionisti) de asa ceva va anunt ca “la Metro e mai ieftin”, adica in jur de 9 lei. Cel mai bun pret din piata…”Cado”…

Am ales Feteasca Regala si din informatiile diseminate de catre Razvan Macici in cadrul vizitei din toamna de la Murfatlar  conform carora ar fi iesit ok si ar fi participat tangential la “fabricarea” produsului respectiv. Asa ca plin de curiozitate si mai putin de sperante (care s-au dovedit desarte in atatea alte ocazii), iata cum arata vinul caruia mult prea entuziastii editori de la Wine Enthusiast i-au acordat 87 de puncte:

 

Zestrea Murfatlar Feteasca RegalaCuloare (Aspect): galben pai cu ceva tente mai inchise, dar per ansamblu cam nespecific tinand cont de traditia “portocalie” si oxidata a gamei. Asta e de bine…

 

Nas: Corect, cu fructe exotice care imprima tente dulcege usor tipatoare si artificiale, aspecte floral -parfumate si note de caise si piersici coapte. Adie o usoara urma de alcool care aduce un caracter de lichior de fructe sau de tuica mai fructata, dar per ansamblu si tinand cont despre ce vorbim iar “e de bine”.

 

Gust: atac dulceag, pe fondul unui corp mediu, dar cu un nivel al zaharului bine dozat si care nu iese in evidenta ostentativ. Impresii de fructe exotice si ceva citrice dulcege pe palatin (de la aciditatea corespunzatoare). Este usor diluat, dar suprinde prin echilibrul corect dintre aciditate si zahar. Finalul este amarui si usor dezechilibrat spre partea aciditatii, dar nu deranjant. Probabil au exagerat putin cu corectorii de aciditate la lotul de fata. Postgust scurt, dulceag si nedemn de a fi mentionat.

 

Un vin Acceptabil, baubil, popular si repet inca o data: corect. Are asa o adiere si asemanare in nas cu notele din cupajul de pe Arezan de Feteasca Regala si Feteasca Alba, dar e vreo doua clase de calitate sub acesta. Probabil ca ceva drojdii comune “innoata” fericite prin cele doua sticle.

 

 La bani care se cer pe el in Metro (adica in jur de 9 lei) are un RPC Bun si nu cred ca are rival in segmental de pana in 10 lei. Pe la 12-13 lei insa, Feteasca Regala de pe Castel Huniade de la Recas care probabil si in mod justificat a beneficiat de mai multa atentie din partea vinificatorului, este peste el. Daca strambati din nas la chestii de astea populare si sunteti multumiti de “Zestrea” oenologica a poporului roman, apelati cu incredere la Arezan-ul de mai sus, care va satisface gusturile celor mai pretentiosi. Dar pregatiti-va sa dati de 4 ori mai mult pe el, daca vreti sa stati in fata.

 

In final va expun o idée care mi-a venit in timp ce trageam de dopul sticlei de mai sus care s-a facut praf la primul contact cu tirbusonul. Decat sa se chinuie Murfatlar cu dopuri de pluta de calitatea a 7 -a, pentru ca dupa cum bine stim de cand au declarat faliment “fiscal” si au dat teapa (printre altii) la Amorim (cel mai mare producator de dopuri de pluta din Portugalia si printre primii din lume) si-au luat probabil interzis la dopuri pe vreo 3 continente, nu ar fi mai bine sa pune ei screwcap pe gamele asta ieftine? S-ar putea sa iasa intr-adevar un piculet mai scump ca fata de doapele astea de pluta provenite probabil de la lipovenii de prin Delta Dunarii cred ca si cel mai ieftin screwcap e mai scump.

Si apoi ma gandesc ca ar face un mare bine si pietei autohtone, ei fiind printre putinii “granzi” care au capacitatea si volumul de vanzari necesare pentru a schimba mentalitatea consumatorului roman. Spre normalitate…

Probabil ca banii atuncati in procesul asta de rebranding cvasi-ratat al gamei Zestrea erau mai bine folositi daca se focusau (si) pe schimbarea modalitatii de  inchiderea sticlelor si o explicau corect publicului. In fine era o idée…

 

No responses yet

 

Jan 30 2013

Exista castele si in Liban: Chateau Ksara Blanc de Blancs 2011

 

Desi multi privesc Libanul ca apartinand lumii arabe, in primul rand datorita pozitionarii sale geografice, acesta are mai multe in comun cu civilizatia vestica decat cu cea araba. De exemplu fiind una dintre tarile cu cea mai mare diversitate religioasa din lume, are o comunitate crestina de aproape 40 % din intreaga populatie, rezultand o apropiere foarte mare de obiceiurile si traditiile vestice. Practic de aceea si vinul este considerat ca fancand parte din cultura si civilizatia libaneza, originile cultivarii viei pe actualul teritoriu al Libanului datand de peste 5000 de ani. Nu va mai plictisesc cu detalii istorice si biblice, oricum le gasiti pe internet. Oricum sunt niste informatii foarte interesante privind traditia vinului libanez.

 

Vinul despre care o sa va povestesc vine de la Chateau Ksara si desi ar putea suna cam kitsch pentru unii carora probabil (ca si mie) le rasuna in cap celebra eticheta “Chateau Domenii” de pe la noi, nu este chiar asa. Producatorul respectiv face vin inca din 1857 cand o mana de calugari iezuiti au facut primul vin sec din Liban. De atunci acesta a devenit un fel de emblema nationala, cu vinuri exportate pe cinci continente, apreciate si cautate in primul rand de catre diaspora libaneza, extrem de numeroasa in America de Sud, mai ales in urma razboaielor din ultimii ani.

 

Vinul este un assemblage de trei soiuri: Sauvignon Blanc (55%), Semillon (25%) si Chardonnay (20%), o parte dintre vinuri fiind maturate cateva luni in baricuri de stejar frantuzesc. Tot procesul si varietatile respective duc la un vin destul de rotund si corpolent, cu un caracter aromatic, gen Gewurztraminer. Asadar:

 

chateau-ksara-blanc-de-blancs-vallee-de-la-bekaaAspect (Culoare): galben evident, de lamaie coapta si aspecte de corp pronuntat, onctuos.

 

Nas: intens, parfumat, dulce, cu note evidente de vanilie (mai degraba prajitura cu vanilie, unt  si stafide) si aspecte condimentat-picante (ghimbir, nucsoara, cuisoare).  Plus evidente si intoxicante tuse florale (dulceata de trandafiri, tuberoze) si dulceata de citrice care aduc aminte de parfumurile rusesti postrevolutionare.

 

Gust: Atac rotund, catifelat, onctuos ce dezvolta ulerior un corp mediu spre pronuntat, dar cu suplete si inflexiuni interesante in evolutia pe palatin. Domina notele de flori, de condiment si un cotail de caise si piersici bine parguite sau uscate. Aciditatea isi face cu greu loc prin tot ansamblul, dar bine racit, vinul este corect echilibrat. Finalul aduce tuse picante, amarui, de migdale si nuci, urmate de aspecte dulci de fagure de miere, unt si vanilie ce defileaza in postgustul cu o remanenta medie pe palatin.

 

Un vin Bun, “lucrat”, usor complicat si cu o nuanta de artificial din acest motiv. E o chestie de Bordeaux alb virata spre Alsacia. Eu personal nu prea sunt fanul acestui gen de vin, corpolent, usor “gras” si incarcat de arome, dar probabil ca un preparat culinar mai spicy de prin bucataria orientala sau libaneza l-ar scoate in evidenta. Oricum nu l-as pune langa peste mai delicat sau fructe de mare asa cum recomanda producatorul.

Vinul este importat de Alma Tim Distribution si il puteti aici la 49 de lei ceea ce pentru piata romaneasca (unde avem varietaluri din soiuri internationale de pe vii de 3 ani pe la 50-60 de lei) reprezinta un RPC Acceptabil.

 

 

2 responses so far

 

« Prev - Next »