Pentru ca promiteam acum ceva vreme unor cititori exasperati ca nu mai scriu despre vinuri, continui astazi sa prezint notele de degustare si sa insir impresiile cu privire la ce am mai baut in ultima vreme. Dealtfel postarea de astazi pica tocmai bine, intre doua tururi de scrutin prezidential la fratii de peste Prut, prinsi in permanenta dilema de „a fi sau a nu fi”. Cu UE sau cu Rusia.

  

Asadar, cam la o zi dupa degustarea de Petrovaselo pac, degustare de Chateau Vartely. Tot la invitatia Rifco Trading, tot la Casa Sattler in Pitesti.

  

Stefan Ombun, nume parca predestinat pentru industria vinului,de la Produse Moldovenesti,  a prezentat cam tot portofoliul producatorului. Desi ma dusesem croit sa degust spumantul datorita intarzierii cu care m-am prezentat la convocare probabil ca l-am ratat.  Next time. Mai ales ca am auzit ca e bun si chiar sunt curios cum le-a iesit. Dealtfel era sa ratez si gama de intrare, dar prin bunavointa gazdelor am facut un periplu fulger prin acestea.

  

Despre Chateau Vartely pot sa va spun ca desi suna frantuzeste este un producator de peste Prut. Si unul dintre “baietii buni”. Adica cei care se straduiesc sa produca vinuri de calitate. Si in ultimii ani le iese din ce in ce mai bine. Rosul lor de top, Tarabostes Rezerva Cabernet Sauvignon, este un exemplu in acest sens, fiind unul dintre cele mai reusite exemplare de peste Prut. Dar sa trecem la detalii:

  

Chateau Vartely Feteasca Regala 2015 IGP Codru, (chiar asa, suna bine Codru, nu?) Nas modern , curat, virat spre tuse bombastice de fructe exotice si coapte. Gust congruent cu nasul, in aceleasi tuse moderne, cu piersici si caise dulci, zemoase, evolutie echilibrata si o tusa vag tonica si calda pe final. Bun

  

Chateau Vartely Sauvignon Blanc 2015 IGP Codru Nas tipic, curat, cu flori de soc (da, da si pisici) si nuante citric-exotice. Gust prezent, vioi, suculent si cu nuante citrice. Ceva aluzii metalice pe final, dar mai mult din categoria sa ii caut nod in papura. Bun

 

Ca sa terminam cu gama:

Chateau Vartely Rose (Malbec+Syrah) 2015 un Rose popular cu un nas dulceag de bomboane si jeleuri de capsuni si un gust care confirma prin note de fruct copt, dulceag. Acceptabil spre Bun

 

Chateau Vartely Cabernet Sauvignon 2014 se deschide olfactiv cu tuse carne maturata si fructe supracoapte, confiate. Gustativ este direct, proaspat, subtire, cu aciditate pronuntata si evolutie liniara, insotita  de aluzii de fruct supracopt. Un CS de zi cu zi, corect realizat. Acceptabil spre Bun.

 

Gama Chateau Vartely m-a suprins prin raport calitate pret. Adica ma asteptam la vinuri mai slabe la preturile respective. Moderne, corect lucrate, inchise cu screwcap (alegerea corecta) etichetele fac totusi disonanta cu stilul si prezentarea vinurilor. Adica ar trebui sa fie mai moderne si mai actuale. Asta in schimb e cel mai usor de facut, vinurile se pare ca le-au iesit, mai ales albele.

 

 

Individo Feteasca Regala si Riesling 2015 Nas retinut, elegant, citric-floral cu stone fruits, portocale, mandarine si aluzii usor verzi. Gust proaspat, evolutie vioaie, frumos echilibrata, cu aciditate bine dozata si fructul bine pus in evidenta. Postgust citric, fresh si vag mineral. O supriza foarte placuta. Un vin fin si elegant, suprinzator pentru zona din care provine. Bun spre Foarte Bun

 

Individo Traminer si Sauvigon Blanc 2015 Nas care imprumuta aromele clasice ale Traminerului, cu lychee, trandafiri si tuberose si in care Sauvignon-ul aduce vagi aluzii citrice. In gust insa aciditatea acestuia sustine foarte bine corpul incarcat al primuluii reusind sa imprime prospetime si chiar aluzii crocante pe final. Un cupaj inedit si eu unul care ma cam feresc de Traminer l-am gasit gurmand si bine lucrat. Bun spre Foarte Bun

  

Individo Rose 2015 (Cabernet Sauvignon si Merlot) Nas proaspat, cu aluzii de pepene verde si fructe rosii coapte, expresive; gust lejer, direct, evolueaza echilibrat si vioi. Modern. Bun spre Foarte Bun

  

 

Si ca sa terminam gama:

 

Individo Feteasca Neagra 2014 Nas fructat, dominat de cirese negre, visine (spre visinata), prune, alaturi de tuse vanilate si condimentat-picante, de piper. Gustul confirma suculenta fructului, evolutia este directa, zemoasa, sustinuta de o aciditate buna si cu tonuri picant-tonice pe final. Taninii integrati nu agreseaza palatinul, dar il curata pe final, facand loc unui postgust prietenos si fructat. O Feteasca Neagra buna, bine lucrata, expresiva si din punctul meu de vedere mai in filozofia soiului decat exemplarele grele si ambitioase de pe la noi. Bun

 

Individo 2014 (Rara Neagra+Malbec+Syrah) Nas complex, evolutiv, cu fruct negru concentrat, ascutit, copt si aluzii evidente de piper si asfalt tipice Syrah-ului. Gust rotund, corp prezent, matasos, care umple palatinul cu aluzii suculente de fructe coapte. Aciditate buna, care sustine competent fructul, tanini integrati, copti, prezenti mai ales in postgust. Bun spre Foarte Bun

 

Individo este o gama cu vinuri solide, moderne, bine lucrate. Acestea pot face fata fara emotii suratelor de pe la noi.  M-au surprins placut pe toata linia.

 

Tarabostes Chardonnay 2013 Nas dominat de impresii de baric, cu tuse afumate, unt, pere si mere coapte. Gustul insa este neasteptat de vioi, cu o aciditate citrica care face constiincios fata baricului bine integrat. Final proaspat, chiar usor crocant, cu un postgust elegant de paine prajita, crème brulee si croissant.  Foarte Bun si iar o surpriza placuta.

  

Tarabostes Cabernet  Sauvignon Rezerva 2011 vin cu care ma mai intalnisem si pe care il consider in top 5 vinuri de peste Prut a confirmat asteptarile: nas complex, evolutiv, captivant, cu fruct copt si confiat (curmale, smochine) alaturi de aluzii de piele si tutun plus ceva note tertiare, de usoara evolutie la sticla. Gustul este plin, musculos, opulent cu straturi de fruct copt, dulceag si o structura de tanini copti, usor uscati pe final. Un Cabernet intr-un stil opulent si copt si cu un inceput de evolutie care ii aduce o dimensiune in plus de complexitate. Foarte Bun spre Excelent.

 

Chardonnay Botrytis 2013 Nas complex, expresiv, cu flori de tei, miere si coaja de portocala uscata alaturi de impresii condimentate de anason. In gust surprinde prin aciditatea buna care echilibreaza fructul copt, notele de miere si de crema de zahar ars. Finalul este proaspat, curat, cremos lasand loc unui postgust de tarta cu mere si vanilie. Foarte Bun

 

Cam acestea au fost impresiile de la degustarea de Vartely. Au mai fost in final un Divin XO Bucuria de 10 ani de la Barza Alba (da, se numeste exact ca bomboanele, sa aiba si cei mari bucurii,nu?) si un Balsam Ungheni pe care le las pe seama specialistilor in tarii sa le evalueze.

 

Pe scurt, nu stiu daca din cauza asteptarilor, preconceptiilor, subconstientului sau altor asemenea, dar vinurile celor de la Vartely au fost o reala surpriza pentru mine. Un portofoliu solid, cu vinuri moderne, cu trepte de calitate bine delimitate intre game si cu foarte putine semne de intrebare.

Fata de acum cativa ani cand CS Tarabostes ducea singur faima producatorului, acum se pare ca in spatele lui s-a adunat o selectie redutabila de vinuri bune.

 

P.S. Ca sa termin cum am inceput: cei  de la Vartely, cel putin dupa vinuri, mi se par mai mult cu UE decat cu Rusia….:)

Tags: Chateau Vartely, Individo, Moldova, Produse Moldovenesti, Tarabostes

 

Vinul in Romania nu este un subiect foarte mediatizat. In afara de traditionala (la propriu si la figurat) perioada de recolta din septembrie. Iar aceasta din multe motive, care variaza de la relatia de complacere vinovata a romanului cu alcoolul pana la incapacitatea producatorilor romani de a se asocia intr-un organism coerent care sa faca lobby la autoritati in favoarea produsului numit “vin”.

 

Mancarea este insa un subiect mult mai drag romanului, mult mai aproape de el doar si prin prisma faptului ca isi cheltuie mare parte din venituri pentru cosul alimentar zilnic. De aceea orice subiect legat de industria alimentara atinge mult mai multi consumatori, doar si prin prisma rating-ului potential. Indicator la care presa de la noi se stie ca percuteaza.

 

Pana zilele trecute o drama care se intampla de ani intregi la cel mai mare targ international de vin era cvasinecunoscuta publicului. Si probabil asa va si ramane.

Doar de cand scriu eu despre vin, de prin 2011, in fiecare an participarea Romaniei la Prowein Dusseldorf se remarca printr-un lung sir de esecuri si balbe rasunatoare. Daca vreti o insiruire episodica cititi ispravile onor Ministerului in 2013, 2014, 2015 si 2016. Ba avem stand la etaj, ba nu e gata si inca batem cuie in prima zi de targ cand altii fac business, ba suntem printre ultimii care platim standul si ne arunca organizatorii in scarba in coltul ultimei hale, ba la un moment dat ne pun sa platim in avans daca vrem sa mai vedem vreodata stand la Prowein. Si multe altele…Si sa nu uitam si de performantele Ministerului de la Bordeaux, ca deh, trebuia si acolo sa ne facem de ras.
Bine macar ca a fost cineva sa le inregistreze “succesurile” rasunatoare  si acum chiar ma felicit ca am scris postarile respective. Ca la noi lumea uita repede si iarta/trece cu vederea prea usor.

 

De ani de zile pentru cei din industria vinului se deruleaza un adevarat foileton al incompetentei, un bildungsroman care surprinde pe parcursul a multe episoade aceeasi familie de functionari incompetenti de la Ministerul Economiei. Care isi bat joc nu de banii nostri, ca oricum de ei isi bate joc cam toata lumea din sistemul public de pe la noi, ci de o intreaga industrie si de imaginea acesteia pe plan mondial.

An de an functionari ai statului roman actioneaza parca in calitate de agenti sabotori ai concurentilor externi, subminand sistematic si cu o eficienta diabolica eforturile de promovare a vinului romanesc pe plan extern.

Dar revin, industria vinului in Romania nu este asa importanta (da, sunt multe alte sectoare propice pentru furat si parandaraturi) si cumva isi merita soarta prin lipsa de reactie si cooperare a producatorilor.

Se pare insa ca saga de la vin se replica si in alte domenii. La participarea la Expozitia Universala de la Milano, la targurile de  mobila si asa cum am aflat zilele acestea si la cel mai mare targ cu profil alimentar din lume, SIAL Paris. Unde Adi Hadean a descoperit cu uimire ca nu avem stand, ca suntem dezorganizati si ca ministerul a lasat producatorii in offsaid in ultimul moment. Chestii pe care noi de la vin le stim si le strigam demult. Adica un fel de “business as usual”.

 

  

Ca sa fim bine intelesi: balbele si sabotajele acestea se intampla la Prowein de ani de zile. Cu aceeasi distributie formata din functionari incompententi, obtuzi si fara viziune. Si probabil si pusi usor pe capatuiala de vreme ce participam la Prowein cu acelasi stand de cativa ani incoace. Pe care insa in platim din nou in fiecare an.

 

Care este rezultatul la vin, dupa ani de umilinte, contracte pierdute si oportunitati ratate din cauza onor  Ministerului?

Un  lucru pe care ii sfatuiesc si pe cei din industria alimentara sa il faca cat mai repede cu putinta: producatorii seriosi s-au asociat (pe proiectul “participari la targurile internationale”) si merg de cativa ani pe cont propriu. Si pe banii lor. Stati linistiti ca nici pe ei nu ii dau banii afara din casa. Dar dupa episoadele enumerate mai sus au descoperit ca e cumva mai scump sa mergi pe mana Ministerului. Mai scump ca imagine, ca business, ca si contracte.  Mai scump pe termen lung.

Si toata organizarea aceasta pe cont propriu se face cu un buget mult mai mic decat purcoiul de bani care se “sangereaza” de la minister in fiecare an catre aceeasi firma de incompetenti care asambleaza  acelasi stand de anul trecut  pana in prima zi de targ. Si care in mod constant primesc contractul de organizare pentru ca, ati ghicit, “nu exista dom’le alta firma” care sa participe la licitatia (probabil cu dedicatie) a Ministerului. Si care sa fie si dispusa sa accepte plati intarziate si fel de fel de conditii aberante scornite de plimbatorii de hartii de la Ministerul Economiei. Care isi justifica probabil lefurile prin esecurile in linie ale participarii Romaniei la targurile internationale de profil.

 

 

Pe scurt, imi este greu sa exprim in cuvinte sentimentul de greata, revolta si scarba pe care il am fata de un functionar care nu numai ca nu isi face meseria, asta nu ar fi nici o problema in Romania, ci si-o face in mod constient si constant, an de an, contra intereselor producatorilor romani de vin, mancare si mai stiu eu ce. Si toate acestea  pe banii nostri, de la bugetul de stat. Pe vremea “cealalta” (pe care nu o regret), acesta era un caz scoala de subminare a economiei nationale.

Da, stiu, sunt realist, nu sunt Adi Hadean. Nu am expunerea lui si nici nu cred ca o sa am vreodata. Impartasesc cumva soarta pasiunii care ma macina, a vinului. Un subiect mult mai nisat si cu potential infinit mai mic sa faca titlurile televiziunilor si paginile/site-urile ziarelor.

Dar macar cei din lumea acesta mica si insignifianta a vinului romanesc, umilita an de an de niste functionari de minister, dati un share la postarea de fata.

 

Sa stie cat mai multa lume ca ceea ce a descoperit Adi Hadean la SIAL Paris nu este o exceptie. Este doar varful icebergului. Este ceea ce face Ministerul Economiei in mod constant, an de an, cu multe domenii si targuri. Si probabil, daca am generaliza, cu imaginea Romaniei la export per ansamblu.

 

Si sper ca valva care s-a facut cu SIAL-ul sa sparga buboiul purulent de la la Minister si sa conduca la masuri impotriva incompetentilor care de atata amar de vreme isi bat efectiv joc de banii nostri si, mai grav, de imaginea vinului romanesc in exterior.

 

Tags: Adi Hadean, Ministerul Economiei, Prowein, SIAL, Targuri

 

Saptamana trecuta la Pitesti, la Casa Sattler, m-am alaturat echipei Rifco Trading, la invitatia acestora, pentru a trece in revista portofoliul cramei banatene amintite in titlu.

Cu vinurile lor ma mai intalnisem si anterior, fiind una din cramele pe care le apreciez, mai ales de cand Marco Feltrin se ocupa de vinurile lor.

 

Cred ca am mai spus-o, dar oricum o sa o repet: venirea tanarului oenolog italian la Petro Vaselo a fost un eveniment de bun augur, atat din punct de vedere al vinurilor produse acolo cat si al zonei per ansamblu. Pentru ca spre deosebire de gigantul din vecini (Cramele Recas) Petrovaselo cu ale lor “infime” 42 de ha de vie pot aborda (si de fapt sunt obligati sa o faca) o alta filozofie de explorare si punere in evidenta a terroir-ului autohton. Nu neaparat mai buna sau mai slaba, cat diferita. Iar la vin tocmai din aceasta diferenta vine farmecul, mai ales pentru cei ca mine.

 

Prezentarea  fost sustinuta de catre Ariana Negru si Adrian Balasa din partea producatorului. Fara sa ma mai lungesc cu introducerea va prezint olograf notele de degustare ale vinurilor cu cateva impresii la final:

   

 

 

 

 

 

 

• Spumantele au fost bune toate; mi-a placut Nadir. Zenith e mai pe gustul publicului si este foarte bine echilibrat cu restul de zahar. Daca as vrea ceva direct si all-rounder l-as prefera Nadir-ului. Rose-ul are aciditatea destul de sus, este taios si proaspat si probabil contextul estival i se potriveste mai bine.
• Alb de Petrovaselo mi s-a parut mai gastronomic, plin si rotund decat Maletine. Ciudat, desi nu are malolactica facuta din ce vad. Probabil si din cauza anului mai secetos, dar Maletine, desi (inca) dominat olfactiv de baric este foarte frumos echilibrat gustativ de catre aciditate. Unul din Chardonnay-uri baricate bune de pe la noi.
• Rosul de Petrovaselo este un “CS ripe” scoala, curat, fara lemn si facut in stil vin de zi cu zi, de linie, de sudul Italiei. Eventual alcoolul de 14.5% indeamna la ponderare, in rest vinul, la banii lui, ofera destul de multe. Si chiar cred ca mai poate castiga daca mai sta 2-3 ani deoparte.
• Otarnita si Melgis sunt doua vinuri facute exact pe gustul meu. Mai ales Feteasca Neagra este o pauza binevenita la stilul supracopt si si suprabaricat de prin sud. Spicy, artagoasa, feminina, mi-a placut abordarea lui Marco de prima data cand am gustat-o. Otarnita mi-a adus aminte de stilul clasic de Pinot cu un twist Italian, denumit si stilul Pinot Nero. Am baut in ultima vreme cateva exemplare deosebite, iar cel fata nu face exceptie. Unul dintre cele mai reusite Pinot-uri de pe la noi.
• Ovas a fost o confirmare inca de la inceput. Bordeaux Right Bank style. Oricum zona are potential in materie de soiuri bordoleze, iar cel de fata este unul dintre cele mai bune asamblaje de gen de pe la noi.

 

Pe scurt, asa cum spuneam si in deschidere,  imi place directia in care merg cei de la Petrovaselo, iar Marco Feltrin are talent evident inca de la o varsta frageda, fiind un castig atat pentru ei cat si pentru zona/tara/industrie etc. Este de admirat cum se joaca intr-o gama destul de diversa de stiluri, de la Melgis si Otarnita la Ovas si PV-ul in stil Amarone.

Si ce e mai interesant si imbucurator este ca ii ies cam toate.

 

Tags: Bendis, Malentine, Melgis, Nadir, Otarnita, Ovas, Petro Vaselo, Petrovaselo, Recas, Zenith