Iau ca pe un fapt unanim recunoscut dorinta marilor producatori de vin de la noi sa scoata vinuri “premium”.  Capitol la care au ajuns ei (si numai ei) la concluzia ca ramasesera in urma. Asa ca au luat-o cu toti pe drumul catre Oz (nu puscaria din serialul de pe HBO, stati linistiti) cu scopul declarat de a-l determina pe Vrajitor (a se citi consumatorul de vin) sa le umple cuferele cu bani.  Unii au reusit, altii sunt pe drum, altii s-au pierdut prin peisaj, altii au plecat mai tarziu sau au ramas acasa. In fine…

Astazi o sa va povestesc despre ultima lansare din categoria “vinuri premium de la mari producatori romani de bozie* ”: gama Ambrosio de la Vincon. De fapt o sa va povestesc doar de spre Merlot-ul din gama respectiva. Despre Cabernet am adus vorba in experienta de trista amintire (Vincon nu are nici o vina) de la Vintest-ul din toamna.

Dar mai intai sa va spun ca am primit sticla de fata ca mostra din partea prodcuatorului, la Goodwine impreuna cu una de Cabernet Sauvignon (multumesc si pe acesta cale). Pe canalele “oficiale” aceasta pleaca cu aprox. 60 de lei de la crama si probabil trece milionul prin HORECA. E mult, e putin? Vom vedea in cele ce urmeaza…

Ahhh..inca o idee despre denumirea gamei: de unde pana unde Ambrosio? Mie imi sugereaza vinuri dulci, ambrozie, nectar&stuff. Dar toate rosiile sunt seci (parca doar Tamaioasa Romaneasca este dulce). Asa ca, daca as fi fost in locul lor, as fi pus “A-ul” ala cu aripioare de la Ambrosio  pe gama Beciul Domnesc ca da mai bine cu nivelul (diabetic de mare)  al zaharului de acolo. Si viceversa.

Fara sa lungesc vorba inutil  iata cum mi s-a parut mie vinul in cauza:

Aspect (Culoare): rosu rubiniu, destul de deschis, spre cireasa de mai si cu nuante brun-caramizii in borduri, semn de imbatranire prematura pentru un 2008, probabil datorata unei usoare oxidari.

Nas: Deschis la temperatura camerei (in pofida sfaturilor de pe spatele etichetei care indemnau la 16-18 grade) vinul prezinta un nas cu evidente tente alcolice si de baric plus ceva nuante dulcege de fructe confiate (lichioruri si visinate). Bagat la frigider o jumatate de ora, scos, turnat in pahar, mirosit: note vegetale, de brusture si “forest floor” cu destul de mult baric sub forma vaniliei, scortisoarei, cafelei plus ceva tente oxidate. Tinand cont ca nu e Pinot Noir de Burgundia, as zice ca au fost ceva probleme cu igiena in crama prin 2008? Intreb, nu dau cu parul…

Gust: Atac subtirel, evaziv urmat de un corp diluat, fara structura, usor descarnat. Predomina notele de baric, cu un deficit evident de fruct in evolutie, tente de maturare precoce pentru un vin din 2008 si o aciditate ridicata, deranjanta. Tanini se simt destul de dur pe palatin, cu impresii amare evidente in partea a doua a evolutiei. Postgustul este alcolizat, cald cu tuse plate, dulcege si gemoase alaturi de ceva cafea si ciocolata neagra. Dupa racire la 15-16 grade pare mai abordabil, in sensul unui alcool mult mai bine ascuns, a estomparii senzatiilor amare de pe palatin si parca a unui mic plus la capitolul fruct. Acesta pastreaza insa aceelasi caracteristici “coapte” de mai sus.

Un vin Acceptabil (spre Bun cu indulgenta si mai mult pentru intentie), trecut de prima tinerete, poate si de a doua si aflat pe o panta descendenta, dupa umila mea parere. Cred ca a fost tinut cam mult in baric sau nu a avut corpul si nivelul extractiv sa ii faca fata inca de la inceput. S-ar putea sa mai intalniti pe undeva pe internet nazbatii de genul “Are potential si promite evolutie la sticla, fiind nevoie de câtiva ani pentru o maturare completa si o prezentare perfecta a secretelor sale ascunse bine, pastrate în stropii sai rubinii.”

Personal eu nu mai cred demult in lirisme, licente poetice si Mos Craciun…

Recomandarea mea este sa il raciti pe la 16 grade si sa il beti acum. Poate in timp aciditatea si tanini se vor mai estompa, dar lipsa de fruct si de structura nu prevesteste nimic bun. Vom trai si vom vedea. Ma gandesc sa nu fi fost si ceva cu sticla in cauza, dar nu cred…

Si acum urmeaza problema cea mai mare: pretul. La 60 de lei candideaza cu succes la titlul de cel mai slab RPC din peisaj. Cred ca reuseste performanta sa depaseasca rosiile Lacerta la acest capitol. Ceea ce nu e deloc usor. Din ce stiu a luat si ceva medalii pe la Bruxelles si pe la noi; probabil un caz de “butoiul cel mic”.

Acum nu stiu ce sa zic cu gama asta noua de la Vincon: Am vazut si CS-ul la Goodwine, acum si Melot si nu m-a convins niciunul. Cabernet-ul parca mi s-a parut mai reusit decat cel de fata.  Din doua una: ori Vincon planuia prin 2008 sa faca vinuri “premium” si le-au pus la baric sa le lanseze in 2012 pe piata ori impinsi de la spate de miscarea “quality” care a cuprins in mod subit ceilalti “giganti” de pe la noi in 2012, au cautat prin pivnita ceva licori seci (greu de gasit ceva sec pe acolo dealtfel), au tras niste etichete cu un design cam discutabil si le-au scos pe piata, ca sa nu ramana in urma. Cred ca scenariul doi este mai plauzibil.

 Oricum ar fi nu prea le-a reusit. Pana acum. Probabil ca pe viitor vom vedea eforturi mai consistente.

P.S. I: Cireasa de pe tort: site-ul. No comment….

P.S. II: Nu pot sa nu remarc noile spoturi TV pentru Beciul Domnesc, pe o idee  bine gandita.  Nu pot spune ca sunt un mare fan al acestora (sau al vinurilor respective),  dar cu siguranta reclamele in cauza  “vand” bine la publicul actual de la noi.

 * Bozie =  ei il stiu pomenit ca un regionalism pentru o chestie nu tocmai flantanta cand este vorba de vin din struguri…un fel de “plonk” din engleza, dar o treapta mai jos.

Tags: 2008, Ambrosio, Merlot, sec, vincon

Cu ocazia inceputului unui nou an  si conform Disclaimer-ului din dreapta jos,  va declar mai jos  “beneficiile” de care am avut parte in 2012 de pe urma intensei activitatii “scriitoricesti” de pe blogul de fata.

Deci avem asa:

– La capitolul vinuri primite de la producatori, ati citit la fiecare postare, cand a fost cazul, daca vinul respectiv a fost mostra din partea producatorului respectiv. Deci nu mai stau sa le insir acum, am facut-o sau o sa o fac la momentul cuvenit

– La capitolul excursii la crame, degustari, cine mai mult sau mai putin “romantice”:

1. Liliac Winery: Transport autocar de la Bucuresti la Batos, cazare o noapte cu masa si degustare la crama

2. M1. Crama Atelier:  Cina si degustare la Cantine de Nicolai in Bucuresti la lansarea vinurilor (plus un carnetel de degustare branduit, pe care il folosesc cu mare placere)

3. M1. Crama Atelier: Transport autocar Bucuresti – Murfatlar, cazare o noapte in Constanta, masa si degustare la crama

4. SERVE: degustare si mini bufet la lansarea vinurilor Domaine Peraldi

5. SERVE: cazare o noapte, vizita crama, cina si degustare pentru intalnirea cu presa din toamna

6. Degustari si vizite la crama, cu bufet in aer liber la: Avincis, Stirbey, SERVE (ziua portilor deschise pentru membrii Clublului Cavalerilor)

7. Doua invitatii  la Goodwine-ul de primavara

8. Un bilet la Vintest in toamna

In rest, au mai fost cateva invitatii pe care cu parere de rau si din motive independente de vointa mea nu le-am putut onora.

– La capitolul bani incasati din activitati publicitare, adica afisare de bannere pe blog pentru diverse manifestari, campanii de promovare a vinului, etc. Suma totala: Zero. Asa cum am spus si la momentul respectiv, a fost gratis pentru toata lumea.

– La capitolul bani, sponsorizari sau alte beneficii din partea producatorilor de vin (in afara de vinurile despre care am vorbit la inceput):  Nu se aplica, Zero

– La capitolul  chetuieli suportate si autofinantare: transport si cazare (unde nu am mentionat mai sus plus pe unde am mai fost: Prowein, Portugalia, etc.) plus hosting-ul, intretinerea si partea de design pentru blogul de fata. Toate au fost acoperite din buzunarul personal sau pe baza veniturilor proprii din alte activitati, daca vreti.

Cam atat pentru 2012.

Daca am uitat ceva, ii rog pe cei care se sesizeaza sa ma “traga de maneca” si sa actualizez lista!

Daca nu, ne auzim la bilantul din 2013..:D

Tags: 2012, Dare de Seama, Disclosure, Provin

Incet, incet tarile din Lumea Noua scot capul in lumea mare si in ceea ce priveste vinurile “cult”. Si afirmatia de mai sus se potriveste mai ales celor din America Latina, pentru ca nume precum California sau Australia au deja reprezentanti in acest esalon de mai mult timp.

De fapt daca stam bine sa ne gandim denumirea in sine de “cult wine” a plecat de la pasiunea americanilor pentru vinuri precum Screaming Eagle, Colgin sau Opus One. Bine asta nu inseamna ca Grand Cru Clasee-urile din Bordeaux nu ar fi asa ceva. Si inca din timpuri cvasi-imemoriale…

Totusi pe partea de Lumea Noua din America de Sud lucrurile sunt inca la inceput, dar probabil nu va trece mult pana vom putea identifica si acolo un segment sanatos de “cult wine”.  Mai ales cu joint-venture-urile dintre producatorii locali si nume internationale mari din industrie ca Rothschild sau Mondavi. Astfel vinuri cu pretentii de “icon” si cu preturi pe masura nu au intarziat sa apara in ultimii ani dinspre Chile: Sena (Chadwick de la Erazuriz & Mondavi), Almaviva (Rothschild & Concha y Toro) sau Montes Alpha M (un cupaj de pe gama Reserva de la ei il gasiti si prin Kaufland-ul nostru).

In aceasta categorie, aflata inca in stadiul de “supa primordiala” in Chile (bine la noi, ca sa ne vedem lungul nasului, nici nu s-a produs Big Bang-ul), se gaseste si vinul de fata, produs de Concha y Toro, fara ajutor, know-how sau imagine din afara: Don Melchor.

Unii spun ca ar fi primul vin cu statut de “cult” din Chile si asta datorita celor 22 de vintage-uri la activ, celelalte enumerate mai sus calcandu-i pe urme.

Asadar avem in fata recolta 2008 (a 22-a), un cupaj 97% Cabernet Sauvignon cu 3% Cabernet Franc. Palmares constant peste 90 de puncte, primite de la mai toate somitatile si publicatiile din domeniu.

Aspect (Culoare): rosu inchis, purpuriu, cu tente tenebroase, de abanos. Cernelos, concentrat si cu margini usor in “degrade”, visinii.

Nas: un cocktail intens de note de baric (ciocolata neagra,  cuisoare, tabac, mosc, cutie de lemn) amestecate cu arome de fructe negre coapte, gemuri si magiunuri de visine, prune si cirese amare. Ceva in genul siropurilor concentrate de fructe de pe vremea impuscatului pe care le indoiam cu sifon in lipsa de Pepsi sau Brifcor. Pe masura ce se deschide, aromele sunt dominate de fructe confiate (smochine, curmale), cu tuse vanilate si de casis, plus ceva adieri de ierburi uscate. Complex, cu straturi de arome, ca un tort Padurea Neagra. Fructat, decadent, evolutiv…

Gust: Atac catifelat, matasos cu o concentrare si extract de fruct copt care da la un moment dat senzatia de vascozitate. Evolutie rotunda, groasa, cremoasa, cu usoare tente ierboase, de menta si eucalipt pe mijlocul ei, dar permanent cu senzatia fructata in prim plan. Lemn bine integrat cu tuse de ciocolata si nuante dulci, de vanilie si nuci imbracate in caramel.  Constructie unitara si alcool excelent ascuns pentru 14,8%. Final cu tanini matasosi, integrati, rotunzi si postgust lung, evolutiv, dominat initial de tuse fructat-dulcege si apoi de nuante de coaja de paine arsa pe vatra.

Oricat nu m-as declara eu un mare fan al stilului, vinul de fata este Excelent. Facand abstractie de cantitatea de fruct si de caracterul usor “jammy” specific de altfel vinurilor New World, acesta etaleaza o structura consistenta si un nivel de integrare de invidiat. Este perfect abordabil inca de pe acum (cu o aerare prealabila bineinteles), dar cu siguranta va oferi cel putin acelasi nivel de placere si peste 4-5 ani. Poate ca nu este culmea preciziei, prospetimii si a elegantei, dar compenseaza la capitolul placerii de a-l consuma.

Pe la noi il gasiti in jur de 250 de lei, este importat de Halewood si paradoxal este mai ieftin decat pe celebrele site-uri de prin afara pe care le tot dam ca exemple de preturi decente. Probabil datorita politicii de pret la export a producatorului, acelasi fenomen intamplandu-se si cu Bin 707 de la Penfolds pe care Oprisor il importa mult mai ieftin decat pretul cu care apare pe Vinexus, de exemplu.

Poate se  gaseste vreunul din vajnicii nostri comercianti/importatori sa faca reexport spre Germania cu el..:D

Tags: Cabernet Sauvignon, Concha y Toro, Cult Wine, Don Melchor