Cand am baut prima data vinurile lui Balla Geza imi aduc aminte ca in afara de caracterul picant si proaspat al Cadarcii de linie (aceea invelita in hartie), am fost socat de gradul de extractivitate si concentrare pe care il pot atinge rosiile de top. Chiar si celebrul Merlot 2007, care era un vin “normal”, inca il consider in top 3 “best deal ever” la vinuri romanesti, rivalizand ca seriozitate cu nume grele din peisajul autohton. La un sfert de pret.

 

Cumva pentru noi cei de prin sudul insorit si vesel  exista perceptia ca dincolo de Carpati este greu sa faci rosii serioase (excludem Pinot Noir care oricum este extrem de greu de facut). E un fel de “pe aici nu se trece” pentru consistenta, structura, extract si “seriozitate” in materie de vinuri rosii. Dar poti intalni exemplare proaspete, vioaie cu fruct zglobiu si aciditate. Dar cam atat.

Unii dintre primii producatori care m-au facut sa ma uit mai atent spre vinurile rosii din Banat-Crisana a fost Balla Geza. Era si normal tinand cont ca este cel mai mare jucator de pe DOC Minis. Si cumva cand detii aceasta pozitie porti implicit in spate responsabilitatea promovarii atat a cramei proprii, cat mai ales a zonei pe care lucrezi.

 

 

 

Spuneam ca vinurile rosii de la Balla Geza au concentrare, ca sunt pline de straturi complexe de fructe negre si rosii coapte si mangaie palatinul cu evolutii creamoase si catifelate. Ok, asa ceva pot sa faca fara probleme si pe alocuri chiar mai bine si cele de la Murfatlar sau de Dealu Mare de exemplu. Ce este insa surprinzator la vinurile de Minis este structura, ingemanarea de aciditate si tanini seriosi, rigurosi, fermi care le insoteste. Practic nu ai sentimentul acela de sirop supracopt,  iar fructul extractiv este insotit de un schelet pe masura.

 

Este de ajuns sa bei celebrul Cabernet Franc in stil Bordeaux Right Bank, un vin care pe langa faptul ca este cel mai bun CF din Romania (chestie usor de bifat) se poate bate de la egal la egal cu exemplare galonate din Franta sau Ungaria. Apoi asamblajele rosii dintre care am gustat in faza de infant variantele 2013 (da, unii au vandut deja 2014, Balla nu a scos inca 2013): Feteasca Neagra cu Cabernet Franc, Cuvee David si un bordolez de Cabernet Sauvignon si Merlot confirma impresia de vinuri cu personalitate, puternice, echilibrate si cu un potential de invechire considerabil.

Sa nu uitam soiul de preferat al zonei (si al oenologului) Cadarca care desi nu este predispus sa dea vinuri care sa rivalizeze cu marile soiuri frantuzesti surprinde prin prospetime si fruct pur plus bineinteles clasicele note picant-condimentate. In peisajul monstrilor baricati si supraextractivi de la noi un vin de genul acesta este o binevenita gura de oxigen. Exista pe gama Stonewine si o varianta serioasa a acestui vin cu care Balla castigat numeroase medalii in Ungaria, “la ea acasa”. Dar personal prefer sa vad soiul in acceptiunea lui simpla, naturala, fara extractivitate si baric.

Dealtfel ce m-a surprins placut la toate vinurile este faptul ca desi se cauta extractivitatea regimul de baric este unul neagresiv, cu lemn unguresc si autohton la a doua utilizare, menit sa nu afecteze caracterul de baza al vinului. Chestie mai rara pe la noi unde mai toata lumea cauta sa spoiasca vinul cu baric (si chipsuri) din diferite motive.

 

 

In plus Minisul a fost pentru mine intotdeauna o zona unde am gasit atat albe cat si rosii care sa ma suprinda placut. La albe, in afara de spumantul  Clarus din Mustoasa de Maderat (soi salvat din uitare de catre Balla Geza), unul dintre cel mai reusite de la noi si impresionant tinand cont din ce este facut, probabil ati aflat deja ca Furmint-ul este vinul lor alb de care m-am indragostit iremediabil. Aflat intr-o paradigma total diferita fata majoritatea albelor de la noi, incarcate de fructe exotice asezate adesea pe un pat consistent de alcool intruziv si corectate de aciditate, cel de fata are o mineralitate si aciditate remarcabile, demne de Riesling-uri cu pedigree. Cu siguranta poate fi pus la loc de cinste intre fratii din Ungaria, patria soiului respectiv.

 

Toate cele mai sus le stiam pentru ca vinurile le bausem si cu alte ocazii. Dar ca sa ma conving pe deplin, curiozitatea ma indemna sa ajung o data si la Minis. Ocazia s-a ivit acum doua saptamani cand la invitatia celor de la crama am petrecut un weekend in zona. Din fericire nu am fost singurul care a participat si lucru bun (sic!) a fost ca am purces impreuna si cu  alti confrati. Aceast fapt imi permite sa va recomand sa cititi postarea lui George despre defasurarea “ostilitatilor” in zilele petrecute acolo. Care corespunde trairilor si impresiilor subsemnatului.

 

Eu ca sa nu mai reiau povestirea si pentru a nu fi priviti cu suspiciune in ceea ce priveste parerile de mai sus (adica ceva in genul ”da, te-a chemat omul la crama, ti-o dat de baut si de mancat iar acu’ ce sa zici si tu, tre’ sa ii lauzi vinurile”) o sa va prezint cateva date in sprijinul afirmatiilor mele si care sa confirme potentialul Minisului in materie de vinuri “mari”.

 

Datele nu sunt scoase de la mine si nici de la gazda, sunt preluate dintr-o publicatie aparuta ce e drept in anii ‘80 (1987) si care din pacate nu s-a reeditat/actualizat, din ce stiu. Este vorba de lucrarea “Oenoclimatul Romaniei” autori Stefan C. Teodorescu, Aurel I. Popa si Gheorghe N. Sandu. Este una dintre cele mai interesante carti de specialitate pe care le-am citit pe la noi. O carte care nu e plina cu descrieri ce abunda in fructe si condimente sau cu fraze semanatorist-populiste, ci musteste de cifre. Cifre statistice care caracterizeaza zonele viticole ale Romaniei.

 

In linii mari si pe scurt acestea sunt impartite in 5 oenoclimate:

—        zona oenoclimatica A0: centre si areale cu spatii viticole cu climat racoros, producatoare numai de vinuri albe de masa, de calitate (Lechinta-Bistrita; Richis-Sibiu s.a.);

—        zona oenoclimatica A1 : regiuni si centre viticole producatoare numai de vinuri albe de masa, de calitate (Tamave, Aiud, Alba Iulia, Racaciuni-Bacau s.a.};

—        zona oenolcimatica A2: regiuni si centre viticole producatoare în principal de vinuri albe, si în secundar de vinuri rosii de masa, de calitate (Stefanesti-Arges, Odobesti, Husi, Cotnari s.a.);

—        zona oenoclimatica A3: regiuni si centre viticole producatoare în principal de vinuri rosii si aromate, si in secundar de vinuri albe de masa, de calitate (Minis, Dragasani, Dealul Mare, Nicoresti, Turnu Severin, Segarcea, Sarica-Niculitel, Murfatlar s.a.);

—        zona oenoclimatica A4: centre viticole producatoare de vinuri de masa, de consum curent sau de vinuri speciale (Calafat, Tr. Magurele, Alexandria, Greaca, Urziceni, s.a.).

 

Criteriile de clasificare  luate in considerare, pe langa factorii de geografie, soluri, relief, au fost datele statistice privind insolatia, temperatura medie anuala si in perioada de coacere, precipitatiile, umiditatea aerului, regimul termic lunar,etc.

“Long story short” pentru vinuri rosii de calitate zona A3 cu centrele cuprinse in cadrul acesteia este cea mai potrivita. Probabil ca datele climatologice s-au mai modificat din anii 60-70, dar cu siguranta centrele care atunci figurau pe locuri fruntase nu si-au pierdut capacitatea de a face vinuri deosebite. Doar ca probabil li s-au mai alaturat intre timp si altele.

 

 

In ceea ce priveste subiectul postului de fata, daca ne uitam pe tabelul de mai sus constatam ca desi Minis-ul este cel mai nordic centru al grupului respectiv dispune de un oenoclimat extrem de favorabil vinurilor rosii, usor chiar peste nume celebre gen Recas sau Samburesti si comparabil cu  Dealu Mare, Dragasani sau Corcova. Dealtfel extractivitatea vinurilor si nivelul de alcool deloc neglijabil probabil se explica si prin temperaturile medii ridicate. Doar Pietroasa are temperaturi medii anuale peste Minis. Si stim cu totii ca dealul de la  Pietroasa e un caz aparte in peisajul viticol autohton. Eu unul am fost surprins sa descopar ca Minis are cea mai mare temperatura medie anuala dintre toate centrele enumerate, desi se afla cel mai la nord.

 

 

Daca ne uitam si pe distributia temperaturilor pe luni si mai ales in perioada iulie-august-septembrie, critica pentru coacere si maturitate, observam ca spre deosebire de alte zone, Minis are un profil diferit, in sensul ca primavara este mai calda, incurajand dezvoltarea timpurie a viei, iar toamna se poate intinde cu temperaturi generoase si minime “iertatoare” pana in octombrie, favorizand astfel coaceri prelungite de dorit mai ales in cazul soiurilor bordeleze. Practic nu este o intamplare ca aici se face Merlot foarte bun, Feteasca Neagra coapta, Cabernet Franc de referinta si in unii ani Cabernet Sauvignon exceptional.

 

 

Minimul lunii septembrie este cam cel mai mare din toate centrele (fara Pietroasa, offcourse), iar precipitatiile sunt usor peste medie.

De altfel, la un test privind criteriile determinante de productie a vinurilor rosii de clasa cateva regiuni le-au trecut pe toate, printre ele aflandu-se si Minis-ul. Autorii mentioneaza:

“Trebuie, de asemenea, reliefat faptul ca un mare numar de centre viticole colinare din zona A3 (9 din totalul de 14) satisface fiecare toate conditiile climatice limita (N.A. de producere a vinurilor rosii de calitate) Minis, Recas, Corcova, Dragasani, Sîmburesti, Costesti, Valea Calugareasca, Boldesti, Pietroasa.

Mai trebuie precizat ca în nici unul din toate centrele zonei A3 nu s-a înregistrat vreunul cu mai mult de trei conditii nesatisfacute. Se observa ca centrele A3 colinare-meridionale si cele meridionale din apropierea Marii Negre, care prezinta cîte doua sau trei conditii climatice limita nesatisfacute sînt, în marea lor majoritate, centre viticole în care se obtin vinuri dintre cele mai reputate ale Romaniei: Orevita-Vînju Mare, Oprisor, Turnu-Severin, Plenita, Segarcea, Murfatlar, Medgidia, Sariea-Niculitel s.a.”

 

Pe scurt, in pofida situarii geografice (de fapt si datorita), Minis-ul este una din regiunile cele mai favorabile din Romania pentru productia de vinuri rosii. Si albe.

Probabil ca toata investigatia de mai sus nu as fi intreprins-o insa daca nu ar fi exista vinurile lui Balla Geza care sa imi trezeasca curiozitatea prin caracteristicile lor cumva in antiteza cu preconceptiile propii. Pentru ca oricat de binecuvantat este un loc in ceea ce priveste productia de vin de calitate, acesta, fara cineva care sa il inteleaga si sa il puna in valoarea, ramane in anonimat. De exemplu Costesti-ul din Arges este catalogat la acelasi nivel cu centrele mari de vinuri rosii din Romania. Dar ati auzit de vinuri rosii  facute la Costesti?

In mod similar, exista probabil o infinitate de terroir-uri superbe la nivel mondial, diamante care stau sa fie descoperite, dar care nu pot exista fara un creator care sa creada in ele si sa le dea viata.

Asa cum este Balla Geza pentru DOC Minis. Sau invers…

 

P.S. Profit de context pentru a deplange faptul ca  lucrari de genul celei de mai sus nu mai sunt publicate-reactualizate. Personal consider ca este imperios necesar si extrem de util acest demers de aducere la zi a informatiilor respective.

Mai ales la momentul actual in care vrem sa definim locul si rolul Romaniei ca tara producatoare de vin, dar noi nu stim exact nici macar unde se termina DOC-urile si cam ce putem face pe fiecare. Cam de aici ar trebui sa pornim, nu cu sarbatori campenesti.

Sau poate ca s-a facut/exista si eu nu stiu. Daca este asa si are cineva cunostinta de o lucrare similara cu date mai recente, chiar va rog, cu multumiri anticipate, sa  mi-o aduceti in atentie.

 

Tags: Balla Geza, Cabernet Franc, Cadarca, Clarus, Furmint, Minis, Stone Wine

 

In urma mesajelor disperate din partea cititorilor cum ca in perioada aceasta se moare pe capete prin pivnite si beciuri din motive de dioxid acumulat in urma fermentarii vinului (not, sper), va prezint astazi un scurt review al unei carti de specialitate care ne invata cum sa ne construim o pivnita de vinuri corespunzatoare. Inainte de toate va readuc aminte ca in beci/crama se coboara doar cu lumanarea aprinsa. Si nu pentru a avea lumina daca trecem pe lumea ailalta  din exces de “consum” si a scuti rudele de luminari aprinse pe prescuri si colaci pe la pomenile ulterioare tristului eveiment, ci pentru a se taia lumina din motive de lipsa de oxigen, semn ca trebuie sa faci cale intoarsa, asta daca daca vrei sa mai prinzi si urmatoarea recolta.

 

Constient fiind ca multi dintre cititorii blogului de fata stau la bloc, nu e rau nici pentru acestia sa viseze la sfarsit de saptamna. Sau cu siguranta au vreun prieten mai instarit care sade la casa si atunci isi pot da competent cu parerea despre beciul acestuia. Ce este mai pretios in Romania decat un sfat critic-dezinteresat de la un autointitulat specialist.

 

Vorbim asadar astazi despre o carte despre construirea pivnitelor de vin. Adica partea aia fizica care nu place la multa lume, cu pamant, lemn, caramizi etc.

Despre “mobilarea” cu partea lichida am mai vorbit. Poate ca ar fi bine sa scriu si despre ea un articol. Mult prea des imi sunt prezentate cu mandrie sticle de Merlot romanesc de prin 70 toamna sau Grasa de Cotnari din aceea din comert pe post de sticle de colectie. Sa revenim…

 

 

Lucrarea de fata se intituleaza subliminal “Pivnite de Vinuri” si este o traducere dupa un autor maghiar: dr. Janky Ferenc-Kerey Csilla.  Desi la prima vedere, dupa titlu ai crede ca este o carte de arhitectura si de inventariere a constructiilor de gen de prin tara vecina si prietena, lucrarea vireaza rapid spre chestii tehnice care indica “ce a dorit sa spuna autorul”. Un titlu mai exact ar fi: “cum sa iti construiesti o mica pivnita de vin”.

 

Sunt trecute in revista materialele necesare si uzitate, tipurile de pivnite, probleme tehnice cu umiditatea si ventilatia etc. Daca ati fost vreodata la Beltiug, la Nachbil sau Hetei (daca nu ati fost, duceti-va) veti vedea pivnitele sapate in deal. Eh, cartea de fata va lamureste cum au fost construite si cum functioneaza.

La nivel tehnic nu se vobeste despre constructii moderne, cat mai degraba despre cele in stil clasic, realizate cu experienta milenara si din materiale traditionale, autorul fiind de altfel si specialist in protejarea monumentelor istorice.

 

Avem de asemenea un capitol care prezinta pe scurt procesul de vinificatie la vinul rosu si alb plus o adaugire indigena la final: un capitol care prezinta principalele regiuni viticole si podgorii ale Romaniei, din ce mi-am dat eu seama realizat cu concursul celor de la Millesime Oradea.

Pe scurt, daca aveti pivnita/beci la tara, vreti sa va construiti unul, sa il imbunatatiti/transformati pe cel existent sau pur si simplu vreti sa aflati cum functioneaza, cartea de fata este o referinta excelenta. Nu va baga in chestii foarte tehnice de gen ciment B300, dar va explica destul de exact, logic si intuitiv, cum iau nastere si functioneaza genul acesta de constructii specializate.

  

Cartea este aparuta la Editura Casa de unde am si primit-o spre recenzare si dat cu parerea. De dat mai departe nu o mai dau ca nu se stie niciodata cand imi vine cheful si ma apuc de sapat prin curte.

O gasiti pe site-ul lor, chiar la reducere vad in aceasta perioada.

 

Tags: beci, construire crama, pivnita, pivnita vinuri, recenzie carte

 

Contemplez (detasat?) de cateva zile valva maxima care a venit de peste Prut cu ocazia desfasurarii in conditiuni regulamentare a renumitului (la ei) eveniment “Ziua Nationala a Vinului”

Lumea se agita si la noi, se bate obrazul la producatori si la primar, ca nu se simt sa faca  si ei ceva similar la noi. Sa fie dom’le eveniment mare de promovare a vinului. Pe scurt, s-a descoperit ultima gaselnita mioritica de promovare a vinului. De fapt s-a imprumutat ideologic de peste Prut.

 

Daca m-ati intreba pe mine eu zic ca genul acesta de evenimente este ultimul lucru pe care ar trebui sa il imprumutam de la (con)fratii de peste Prut in materie de vin. Adica nu putem sa dam ca exemplu promovarea internationala si standul de la Prowein cu care ne bat la fund de vreo cativa ani incoace (da, cu ajutorul americanilor, “dar totusi”). In schimb e mai la indemana sa imprumutam un concept de mare betie public-concertistico-electorala organizata in centrul capitalei vecine si prietene.

 

Pentru ca in esenta la asta se rezuma celebra Zi Nationala a Vinului. Cel putin asa imi amintesc eu de acum vreo 2 ani cand am participat la eveniment la invitatia celor de la Purcari, carora le multumesc si pe aceasta cale.

Da, pentru mine a fost frumos, am fost la zona VIP langa scena si m-au tratat oamenii cu ospitalitate. Bineinteles ca erau si producatori seriosi la eveniment, cu standuri organizate unde venea lumea sa deguste din pahare de plastic si contra cost. Dar “miezul” petrecerii erau betia, vinul varsat/ la PET si concertul de seara.

Oricum se pare ca lucurile nu s-au schimbat intre timp, judecand dupa filmuletul de mai jos si comentariile cetatenilor “neparticipanti” la serbarea campeneasca respectiva.

 

 In afara de partea cu “what happens in Chisinau, stays in Chisinau” mie organizarea cu pricina mi-a semanat mult a minunatele petreceri gen “Serbarile Toamnei” care se practica cu voiosie si prin municipiile-resedinte de judet de pe la noi. Mai ales acum ca vin alegerile…

Nu la Bucuresti…inca. Spun inca pentru ca se pare ca unii sunt incantati sa importe conceptul respectiv si pe malurile Dambovitei. Si oricat de bine s-ar asocia evenimentul  cu mahalaua clasica de pe la noi, eu tot nu cred ca este o idee buna. Aceea de a transforma centrul Capitalei intr-un vinodrom ad-hoc.

 

Sa stam nitel sa socotim: cum ar ajuta la promovarea vinului de calitate o betie in mijlocul urbei? Care practic e un fel de concert-targ saptamanal condimentat cu standuri de degustatii. Pardon degustari, le zice pe la noi. Plus probabil ca vom avea clasicele gratare cu mici, carnati, hamsii prajite si, inamicul etern, berea. Eu nu cred ca acei consumatori de vin de peste 20-30 lei/sticla “degusta” genul acesta de organizari. Ahh, da, daca vrei sa aduci Rahova si Militari-ul probabil va iesi ceva frumos. Poate si cu o bataie intre galerii pe final sa fie tacamul complet.

Cu siguranta exista producatori dornici sa participe la genul acesta de manifestari, dar trag speranta ca, in pofida baterii de obraz si urechelilor publice, exista inca pe atatia oameni cu scaun la cap pe la crame care sa nu dea curs invitatiei la genul acesta de libatii publice.

 

 

Sa fim bine intelesi, nu sunt impotriva unei zile nationale a vinului. Hai nu chiar asa pompos denumita,  ca la noi vinul nu e vreo 10-20% din PIB ca peste Prut. Dar macar o zi a vinul romanesc se poate organiza. Genul acesta de evenimente se organizeaza si in vest, mai ales de catre producatorii dintr-o apelatiune, dar in alte coordonate decat ce se vrea la noi.

Si nu in stilul si maniera celei de de peste Prut. Eu zic ca putem face mai mult si repet, putem imprumuta de la fratii nostri apucaturi mai folositoare. Daca industria vinului tot a progresat vizibil in ultimul timp zic ca nu e cazul sa ne intoarcem la petreceri campenesti cu pastrama, must si PET-uri “la susea”.

 

Si apropos de “organizari”: Goodwine-ul de toamna se mai tine anul acesta? Sau tragem niste garduri de stuf de la Romexpo la Piata Victoriei, intindem gratarele, dam cep la poloboacele cu must si “jin” tanar si ii facem o rebranduire in stil Ziua Nationala a Vinului? Asa, spre educarea publicului…Ca din ce inteleg acum, practic de aia nu mai mergea, ca era prea “elitist”. Sa il facem mai spre Capatos si Guta, asa.

 

P.S. I: Pana la urma gura pacatosului adevar graieste (personajul din clipul de mai sus de la minutul 0:52): “N-avem bani. Si-un prietin m-o sunat si surpriza: “S-o trimies o suta de ieuro”‘ Cam asa ceva si pe la noi…Traim intr-un secol, draga!

P.S. II: Cui ii e dor de chestii gen Serbarile Toamnei/Ziua Nationala Vinului, etc, adica prilej de betii si gratare, o sa avem acum eveniment la Pitesti. Sunt si standuri cu producatori locali de vin…avem si must, cas, pastrama, ciunga, vata pe bat, baloane, aledeloane, seminte prajite, mere, haine pe piele, nectarine, kurtos, branza veche de Sibiu, cojoace de dama, etc. Ce va mai trebuie si la Bucuresti…

 

Tags: Moldova, Ziua Nationala a Vinului