Aseara. Carrefour. Inghesuiala, caldura, atmosfera de sfarsit de saptamana…

Manat de considerente comerciale ma plimb agale printre rafturi… La sectorul de vinuri, in capul aleii, adica “prime hypermarket real estate” troneaza o noua licoare bahica, sugestiv numita: “2 Hot Alcodisiac”. Si culmea aflam (de pe contraeticheta) ca este vin…De asemenea mai intuim ca marketingul noii aparatii se sprjina la modul cel mai serios si direct pe o alta poveste de succes a aceluiasi producator: celebrul Sange de Taur. Ce este Sange de Taur? Ca sa va faceti o idee cititi pe site-ul (extrem de sugestiv, dealtfel) al producatorului despre cele trei variante… Bineinteles si acesta este demi-dulce, nu are DOC si este produs de Domeniile Tohani, despre care puteti citi un scurt “review” facut de cei la vinul.ro aici.

Pentru a capitaliza in urma unei povesti de succes producatorul anunta cu emfaza pedigree-ul noului produs prin intermediul unui ‘fluturas” agatat de gatul sticlei. Acesta nu indica vreo medalie castigata pe la ultimul IWCB (International Wine Contest Bucuresti pentru ignoranti, unde numai daca nu ai vin in portofoliu nu iei o medalie de aur) ci ca varianta de fata este fratele de sange (de taur, off course) al mult mai celebrei variante in rosu. Adevarul e ca producatorul a identificat in mod corect (numai pentru asta si merita felicitat) faptul ca vara romanul nu prea are chef de “sange de taur” la 40 de grade la umbra si s-a gandit sa ofere in contrapartida un produs mai potrivit caniculei. Un mare “NU, multumesc” din partea mea…

 

Ma abtin de la panseuri privind calitatea vinului si a consumatorilor de pe la noi, gandurile devenind deja redundante si intrucatva cu un caracter de ciclicitate. Intalniri de genul celor descrise mai sus au darul doar de a ma aduce cu piciarele pe pamant.

Sa va mai povestesc ca producatorul de mai sus, care nu cred ca a scos in existenta sa un vin baubil si care in momentul actual isi bate joc de 1300 Ha de vita de vie (fiind cam pe locul 4 la noi in aceasta privinta, asta prin 2009, ultimele informatii aratand intr-adevar suprafete mai mici, in jur de 500 Ha) a avut o cifra de afaceri  prin 2010 de 5 milioane de euro majoritatea facuta pe gama low, adica Sange de Taur&Co? Culmea cica fac si replantari…pentru? Si apropo la replantarile acestea pe fonduri europene nu exista si un criteriu legat de calitatea vinului obtinut ulterior? De altfel se extind si spre piata chineza, ceea imi confirma supozitia ca in China chiar poti vinde orice, aceasta devenind din acest punct de vedere o Turcie a anilor ‘90 pentru romani, unde te duceai cu ce gaseai prin magazinele de la noi si veneai cu blugi. Ce sa zic, tinand cont de ce produc, le doresc sa se extinda cat mai mult spre China si nu ma mir ca ajung chinezii sa se dea pe spate cand pun mana pe un vin de la Domeniile Samburesti, daca sunt obisnuiti din Romania cu genul asta de “plonk”. In fine….

 

In alta ordine de idei daca tot am fost in Carrefour, macar sa va transmit si vesti despre aparitiile noi de vinuri, cel putin in cel din Pitesti: celebrul Nectar PX despre care a vuit tot internetul de pe la noi (si despre care am scris si “moi”),importat de Recas la un pret mai maricel (vreo 50 lei, fata de 32 cat era acum un an-doi) plus un cream sherry de la acelasi producator (Gonzalez Byass): Solera 1894 pe la vreo 40 lei. Apoi niste vinuri unguresti si un silvaner de Alsacia cu o contraeticheta cum numai Carrefour stie sa faca pentru vinurile pe care le importa ( tind sa cred ca le printeaza direct la contabilitate pe imprimante cu jet de cerneala si le taie cu foarfeca, lipindu-le in magazie, totul pentru reducerea costurilor). A mai scris si George despre aspectul acesta in finalul postarii de aici.

Ceva Rose-uri, dintre care unul de Provence mi-a sarit in ochi, pe la 23 de lei care vizual se prezenta corect, dar am fost descumpanit la achizitie tot de contraeticheta in stilul descris mai sus. In rest multa bozie, plonk, cum vreti sa ii ziceti, adica obisnuitele lichide de la “marii” producatori de pe la noi care aduc vag cu vinul  si in  care categorie (banuiesc) ca se inscrie si specimenul care face obiectul luarii de pozitie de fata…

 

Concluzie: constat ca trebuie sa updatez constant in ultima vreme postul cu “Alegerea vinului la raft”. Piata se misca si dusmanul (a.k.a. producatorul roman de bozie) este pervers si insiduos  ca un Lord Sith din Razboiul Stelelor, adaptandu-si in mod continuu tacticile de marketing grefate pe aceeasi calitate constant indoielnica a vinurilor.  In acest context, cred ca a aparut o noua specie: vinul prost cu marketing bun (adica adaptat pietei ) fapt cedenota dealtfel o maturizare (indoielnica, ce e drept) a pietei autohtone…

 

 

.

Tags: 2hot Alcodisiac, Carrefour, Domeniile Tohani, Sange de Taur

Caldura mare, monser! Tocmai buna pentru ceva rece, crocant, proaspat, menit sa alunge setea. Intr-un cuvant un Rose! Ahhh…scuze, un Sauvignon Blanc. Asa ca mi-am adus aminte de sticla cu care am plecat de la evenimentul despre care v-am povestit aici.  Da, stiu, nu e frumos sa vorbesti despre cadourile primite, dar in cazul de fata, cu scuzele de vigoare ca nu m-am putut abtine, o sa imi sacrific (inca o data) principiile pe altarul cunoasterii consumatorilor…

De ce un Sauvignon “mare”? Pentru ca provine din “Gros Sauvignon”. Pentru cine nu stie exista cam doua feluri de Sauvignon Blanc: Gros Sauvignon” si „Petite Sauvignon”. De data aceasta varianta mica („Petite”) este mai inzestrata din punct de vedere al complexitatii si aromelor, fratele lui mai mare fiind privit mai cu circumspectie. De ce? Din simplul ca motiv ca fiind mai mare (si implicit cu productie mai ridicata la hectar), vinurile obtinute din acesta se prezinta usor mai diluate si mai lipsite de structura.

 

Nu ar fi interesant sa vedem scris pe etichetele de vin de pe la noi ce fel de Sauvignon a intrat in componenta vinului? Dar sa nu fim mai catolici decat Papa; nici prin afara nu o sa gasiti asa ceva decat la producatorii care se respecta si vor sa scoata in evidenta calitatea vinurilor proprii. Si apropo, din ce stiu eu (corectati-ma daca gresesc) Gros Sauvignon se mai intalneste pe etichete si sub denumirea Sauvignonasse. La noi cele doua soiuri se intalnesc prin podgoriile din Dragasani, Stefanesti, Transilvania, etc., si pun pariu ca unii producatori habar nu au ce fel de Sauvignon au „in curte”.

 

Avincis se respecta si face aceasta distinctie, in portofoliul lor existand varianta de fata, obtinuta (iar „din ce stiu eu”) din Gros Sauvignon si proaspatul imbuteliat „Cuvee Petit” obtinut din fratele acestuia mai mic, asa cum sugereaza si numele. Si permiteti-mi sa ma antepronunt, ca tot se poarta in ultimele zile: acesta din urma mi se pare clar mai reusit.

Dar nici cel de fata nu dezamageste:

 

Aspect (Culoare): Galben, clar, stralucitor, cu nuante proaspete, crocante, verzi, ca o coaja de lamaie partial coapta, care pastreaza inca tente usor verzui

 

Nas: Curat, tipic, parca usor reductiv in deschidere, cu intensitate medie de agrise, corcoduse verzi, citrice acre (lime, gref galben) si tipicitate specific pisiceasca evidenta. Un nas corect, dar  unidimensional, simplu si direct.

 

Gust: atacul este cumva potolit, rotund chiar cu o usoara corpolenta, probabil de la nivelul alcoolului de 13, 3% dealtfel bine integrat. In evolutie apar note verzi, citrice cu o aciditate cam mare si aparuta pe neasteptate, conferindu-i o senzatie pasagera de iesire din corp. Evolutia este aproximativ liniara (daca facem abstractie de intrarea brusca in scena a aciditatii) cu un final scurt spre mediu, in aceleasi note acide, cu tente usor minerale, citrice care ii confera prospetime, mai ales in contextul climatologic de fata.

 

Per ansamblu un vin Bun, cu un plus de aciditate in evolutie care pe fondul caldurii  actuale poate reprezenta chiar un plus. Fara veleitati deosebite si evolutii alambicate, un vin vioi, direct si corect realizat. RPC-ul este Slab spre Acceptabil, la cei aprox. 35 de lei la care il gasim in comert fiind cam scumput pentru ceea ce ofera. Inca o data imi reafirm inclinatia spre nou imbuteliatul Cuvee Petit (un sfert a fost fermentat si maturat in baricuri frantuzesti timp de 6 luni) care ofera un plus de complexitate, sobrietate si constructie. Pretul nu il stiu, dar sigur (si normal) va fi mai mare decat al variantei de mai sus.

 

Tags: Avincis, Dragasani, Gros Sauvignon., Petite Sauvignon

 

Cum e la moda (mai ales zilele acestea) sa ne uitam dupa cancelariile europene sa vedem ce parere mai au despre situatia politica din Romania (bineinteles in urma demersurilor de tip antiloby, tipic romanesc, venite din tara) m-am gandit ca ar fi interesant sa vedem si cum este perceputa industria vinului din Romania in afara. Si nu numai industria vinului, ci si potentialul comercial de Romaniei, ca piata de desfacere. Si unde sa ne uitam in primul rand decat acolo de unde vine “lumina” in cazul domeniului viti-viniciol: la marele licurici, adica in cazul de fata, Franta.

Mai exact in Languedoc si mai exact in Montpellier, oras care detine o scoala de traditie in domeniul oenologiei asa cum aflam si din reclamele de la domeniile Samburesti (Auguste Joseph Ville, va spune ceva?).

 

Asadar: Noiembrie 2011. Colocviu despre situatia vinului in tarile din estul europei, din punct de vedere al productiei si al posibilitatilor de desfacere pentru vinul francez.

Participanti: reprezentati ai asociatiilor de producatori locali, ai organismelor de promovare, ai profesionistilor din industria vinului, etc.

Se prezinta fiecare tara cu specificul ei (Polonia, Bulgaria, Ungaria si bineinteles Romania). Pentru Romania infatiseaza o situatie generala a industriei D-na Valérie Ciolos Villemin (expert in cadrul Institutului de Cooperare cu Europa de Est). Plus o prezentare din partea D-nei Ghislaine Guiraud a Domeniilor Coroanei Segarcea, aceasta fiind si oenolog consultant la acestia, pe langa calitatea de profesor la Universitatea de Farmacie din Montpellier (cu un curs de analiza senzoriala a vinului, parca).

 

Din prezentarea D-nei Ciolos Villemin retinem ca:

• Structurile de productie viti-vinicola in Romania sunt puternic polarizate (exploatarile de subzistenta care produc pentru autoconsum au in medie 0.1 hectare si reprezinta 98.9 % din viticultori si 70 % din suprafata, situatie asemanatoare cu a Frantei dupa razboi.)
• Balanta comerciala in domeniul vinului a devenit considerabil negativa dupa aderarea la UE datorita vinurilor cu preturi scazute si calitate slaba importate din Italia si Spania si folosite pentru amestecuri indoielnice, vandute pe piata locala la preturi reduse.
• Avem o vie imbatrinita, peste 50% din surpafate avand peste 30 ani. Via cu varsta sub 9 ani reprezinta doar 7% din surpafata totala. 50% din surpafata este cultivata cu hibrizi.
• Lipsa de competitivitate pe sectoarele inferioare ale pietei, desi pe sectoarele medii si superioare lucrurile incep sa se miste in directia corecta
• O dinamica rapida si interesanta a sectorului in ultimii ani cu actori noi si incercari de restructurare a celor vechi.

 

Concluzie (citez): “Romania nu prezinta un pericol pentru Franta; ar putea fi pe anumite piete externe, dar la momentul actual nu este cazul”. Romania ar putea fi un aliat pentru Franta, dar in urmatorii ani este vitala in acest sens evolutia micilor exploatatii. Daca acestea nu se vor consolida in exploatatii medii, singurii interlocutori vor fi marii producatori, fiecare cu interese proprii. Deci accentul se pune pe cooperarea intre producatori.

 

Despre Domeniile Coroanei cred ca stiti destule, nu are rost sa va mai sumarizez prezentarea D-nei Guiraud.

Si oricum sunt mai interesante dezbaterile ce au urmat celor doua prezentari. De aici spicuiesc, sub forma intrebare raspuns, intr-o traducere proprie si pe alocuri aproximativa (sper totusi sa fi surprins aspectele esentiale):

 

I: Ce loc au soiurile autohtone in politica de replantari? Exista o politica nationala de incurajare a lor?

R: Nu exista (stim si noi). Este greu de gasit material saditor de calitate la pepiniere, trebuie apelat la cele din Franta sau Italia pentru inmultire. Replantarile vor dura destul de mult in lipsa pepinierelor locale.

 

I: Care este situatia cooperarii intre producatori de vin?

R: Catastrofica. Au fost cateva initiative dupa revolutie, dar majoritatea au esuat. La ora actuala aceasta este principala problema a Romaniei si este necesar un efort in aceasta directie.

 

I: Exsita structuri de formare agricola in domeniul vinului in Romania si care sunt posibilitatile de angajare pentru expertii francezi pe piata locala?

R: Nu stiu ce structuri exista in domeniul formarii. Exista in schimb o cere puternica de “materie cenusie” in domeniul viti-vinicol, dar codul muncii romanesc ingreuneaza procedurile de angajare a unui expert (consultant) strain.

 

I:Putem scapa de triunghiul “infernal” Bordeaux-Champagne-Bourgogne pentru a promova vinurile din Languedoc pe piata romaneasca?

R: Este posibil. Romanilor le plac lucrurile noi si originale (un exemplu este plantatia de Marselan de la Segarcea). Populatia tanara din mediul urban este foarte deschisa la nou dar exista inca polul traditional de la tara care prefera vinurile dulci si aromatice.

 

I: Revin, care este nivelul organizarii locale in domeniul vinului? Exista un plan national de promovare a vinului romanesc? Exista o organizatie sau un proiect politic care sa militeze in acest sens?

R: Exista organizatii, dar nu exista proiect. Dupa aderarea la UE, organizatiile au luat fiinta, dar apoi situatia a stagnat. Marii actori s-au pus de acord pe cateva puncte dar exista inca divergente in primul rand privind gestiunea si controlul fraudelor. Nu exista viziune globala, iar actorii mici nu sunt luati in considerare pentru ca  nu sunt organizati.

 

I: Care sunt motivele pentru care vinul vrac frantuzesc nu are succes in Romania cum are cel spaniol sau italian?

R: Este probabil o chestiune de costuri de transport, vinul spaniol fiind adus pe vapor si imbuteliat in Romania, la fata locului.

 

I: Exista notiunea de terroir si cum este inteleasa aceasta?

R: In Romania exista o forma a notiunii de terroir, legata in primul rand de traditie, zonele viticole fiind recunoscute de catre consumatori dupa aceaste traditii. Nu exista insa o comunicare coerenta privind terroir-ul si impactul acestuia asupra vinului.

 

 

Cam atat…concluziile le trageti singuri. Parerea mea ca 90% din cele prezentate mai sus sunt adevarate, desi nu intotdeauna magulitoare la adresa industriei autohtone. Ideea este ca la ora actuala imaginea noastra cam asta este, iar cei din afara nu o sa ne-o imbunatateasca, cautand mai degraba piete pentru produsele proprii (care in treacat fie spus sunt adesea deasupra celor autohtone ca nivel al calitatii si al pretului cerut pentru aceasta).

 Depinde doar de noi sa trecem de la statul de piata de consum pentru vinurile de mana a doua din vest la o prezenta recunoscuta pe pietele externe.

Iar acest panseu cu “ depinde doar de noi” si de cooperarea intre producatorii interni ma face sa fiu extrem de pesimist cu privire la viitorul industriei autohtone. Cand ne-am ridicat noi ultima data la inaltimea asteptarilor de unii singuri, renuntand la orgoliile locale? Eu nu prea imi aduc aminte. Dar pentru cosumator nu e nici o problema, o sa ne civilizeze vestul…

 

P.S. Va atasez PDF-ul cu dezbaterile respectivului eveniment. Eu l-am gasit pe internet si ofera niste informatii interesante si despre celelalte tari ale „blocului” estic, mai ales despre vecinii de la sud si vest.

 

Tags: Industria Vinului, Languedoc, Marketing, Organizatii profesionale, Replantari, Romania