Expresia “Sauvignon sauvage” ar trebui sa fie un pleonasm. Cel putin daca analizam originea etimologica a celor doua cuvinte. „Sauvage” ca „sauvage” ca vine din franceza si e cam unanim acceptat si cunoscut. Plus Sauvignon care vine aproximativ din aceeasi radacina a cuvantului: practic denumirea “sauvignon” provine de la termenul frantuzesc “sauvage”, adica salbatic, in traducere libera.

De cand a devenit insa soi international Sauvignon-ul nu prea face cinste numelui, eu personal negasind nimic „salbatic”, mai ales in variantele New World (de exemplu Chile sau Noua Zeelanda) incarcate cu arome foarte “domestice” de fructe exotice si citrice dulci. Probabil cele frantuzesti, cu un caracter mineral, auster si mai sarace in arome olfactive sa mai pastreze ceva note „sauvage”. In fine. De unde toata aceeasta discutie etimologico-lingvistica? De la un vin bineinteles…

Ciudat este faptul ca nu este un vin cu renume, este un „amarat” de vin de supermarket care nu poarta nici macar eticheta brandului producatorului (Castel Starmina, presupun) fiind probabil imbuteliat pentru Carrefour. In consecinta prezentarea este ca vai de ea, cu o eticheta desenata parca de niste elevii de ciclul primar dupa o ora de istorie medievala sustina de un profesor suplinitor intr-un oras pierdut prin Baragan. „Realizare” se vede din poza atasata.

Vinul are caracteristicile tehnice mentionate pe contraeticheta (alcool, an productie, DOC, etc.) similare cu ale Sauvignon-ului Castel Starmina de la Vinarte. Din ce imi aduc din degustarea de la targ parca si cele organoleptice sunt cam la fel, existand sanse mari, in opinia mea sa fie acelasi vin. Oricum diferenta de pret dintre ele nu este foarte mare, cel de fata fiind la aprox. 12 lei si Castel Starmina la 14,5 parca. Vinul nu se regaseste nici pe site-ul producatorului, ceea ce imi intareste judecata de mai sus cum ca ar fi un lot imbuteliat pentru Carrefour. Sau nu l-am mai remarcat eu prin alta parte…In fine:

Aspect (Culoare):  Corect, tipic, galben cu straluciri verzui

Nas: Intensitate medie cu note interesante, ierbos-florale ceva de genul flori salbatice de padure, de camp (margarete, soc, tei, etc.) plus note verzi de mere padurete, agrise si ceva pi de chat in fundal. Toate cele de mai sus invoca puternic un peisaj forestier, inclusiv pi de chat s-ar putea sa nu fie chiar de „chat”. Puteti sa ziceti de arici sau caprioara…:) Nu va ganditi ca are cine stie ce complexitati deosebite, este simplu,cu arome aranjate paralel, evidente si destul de directe. Si ciudat, acest fapt accentueaza ideea de „sauvage”….

Gust: Atacul este usor, light cu aciditate marcanta, usor bruta si iesita un pic din corp. Corpul este rotunjit, spre mediu,  insotit de note florale similare celor din nas, cu agrise si corcoduse verzi compensate intrucatva de ceva note usor dulcege. Alcool (13%) corect integrat. Spre finalul evolutiei apar brusc note usor amarui, astrigente, care insufla un usor caracter dezechilibrat, cu aspecte apoase, diluate. Dar este un dezechilibru usor salbatic, adica tot „sauvage”..:) Finalul este scurt spre mediu cu aceelasi note amarui-acrisoare, de fructe salbatice.

Un vin Acceptabil spre Bun, aspru, direct, cu aspecte “sauvage”. Si prin asta surprinde usor, intr-o lume incarcata de drojdii si tehnici oenologice care ne ofera vinuri „complexe”, incarcate cu nenumarate arome care se intrepatrund adesea inutil si alambicat.  Vinul beneficiaza de asemenea de un RPC Foarte Bun la cei 12 lei, cat costa.

Daca iau in considerare ca 2011 a fost un an bun pentru vinurile albe pot presupune ca acest fapt s-a reflectat si in gamele mai „abordabile” ale producatorilor de pe la noi. Acest lucru se vede si la Vinarte, in cazul vinului de fata. Si desi in general nu prea ma omoram eu dupa Sauvignon-ul lor din gama Castel Starmina, cel de fata este salbatic de interesant….

Tags: Carrefour, Castel Starmina, Sauvignon Blanc, Vinarte

Va spuneam in postul de aici, (pe care dealtfel l-am facut vedeta pe prima pagina a blogului) sa nu luati vinuri ieftine de prin afara, aparute la noi prin hypermarketuri. Si axioma de sus se verifica paradoxal cel mai des cu cele provenite din Franta…De ce?

Probabil ca se merge pe fantosa clasica care bantuie mintea consumatorului roman conform careia vinul frantuzesc e bun si foarte bun (in ansamblul sau). Si de aici apar chestii de genul J.P. Chenet sau cel de care voi vorbi mai departe: vinuri generice, populare, „plonk” pe englezeste, vandute pe la noi la preturi mult mai ridicate decat in afara doar pentru faptul ca beneficiaza de un pedigree renumit. Un brand oenologic de tara sa ii zicem..:) In cazul de fata, fara AOC sau IGP, doar Vin de France. Adica vin de masa (Vin de Table). Denumire la care francezii au renuntat prin 2010 in evidente scopuri de promovare internationala. Scrie France pe el? Pentru Romania e mai mult decat de ajuns…

Aproape ca devin patriot la adresa „plonk-ului” autohton cu DOC (chiar indoielnic) pe principiul ca daca tot se da un ban aiurea, macar acesta sa ramana in Romania, pe la Cotnari, Murfatlar, Jidvei,Vincon incurajand astfel industria nationala. Daca ati fost atenti nu am trecut Recas in enumerarea de mai sus. Din mai multe motive, enumar acum doar doua: unul ar fi ca face vinuri mai bune decat “plonk”-ul celorlalti si al doilea ca nu sunt foarte convins ca banii raman pana la urma in tara si nu ajung prin Spania sau Italia…:)

In fine, ce putem spune despre cel de fata (scuze pentru calitatea pozelor, atata poate un telefon cu doua camere de 5 Mp) :

Aspect (Culoare): galben pai, cu nuante verzi, corespunzator, fara tentele „patriotice” de oxidat

Nas: intensitate medie, artificial, cu alcool, lac de unghii si ceva tente de fructe exotice si
“pi de chat” probabil trase de par prin metode chimice pentru a nu soca consumatorul international

Gust: Atac taios, socant, verde (de Paris, sic !) pe care l-as putea gasi comun cu entry-level-urile de Jidvei. Anesteziaza simturile cu o aciditate bruta, acra, iesita din corp. Care corp este mediu, usor gras, persistent si aproape omniprezent. Pe undeva pe acolo apar fructele exotice, dar cu aromele acelea chimice, false, specifice unor jeleuri ieftine si acelasi „pi de chat” (ma intreb sa nu fi trecut chiar pisica pe deasupra…glumesc). Finalul este scurt, asemanator atacului, cu note crocante evidente si alcool pronuntat (desi e doar 11%).

Un vin Slab, popular, de mase(a)  as putea spune, care in afara se vinde “off course” mai ieftin decat la noi (e vreo 12 lei prin Kaufland parca, nu l-am achizitionat eu). RPC similar. La noi trece drept vin frantuzesc de fitze. Interesant ce parere are consumatorul roman “mainstream” despre el? Mi-a trecut pe la ureche cuvantul sprit..:)

P.S. Tot de pe frontul hypermarketurilor relatez o mica victorie personala: am reusit sa conving un nene care incarcase un carut de Jidvei Sauvignon Blanc Demisec (parca, era ceva cu eticheta neagra)  in scop de spritz sa ia si o sticla de Feteasca Regala Castel Huniade de la Recas, spre comparatie..:) Erau cam la acelasi pret. Ma intreb daca m-a injurat? Sa imi fac mustrari de constiinta tinand cont ca nu stiam Jidvei-ul si am mers pe experientele nefaste din trecut? Nu cred…

Tags: Franta, Ribeaupierre, Sauvignon Blanc

Sau in cautarea vinului perfect…In primul rand sa va definesc vinul perfect (nu, nu e ala gratis): este un vin foarte bun calitativ, cu un pret  accesibil si cu o imagine (un marketing) pe masura. Deocamdata nu am gasit asa ceva pe la noi, dar sunt producatori ale caror vinuri tind spre definitia de mai sus. Dar perfectiunea este greu de atins, nu?

O tentativa la perfectiune se doreste a fi si noul cupaj de la Domeniile Samburesti, botezat (cu accente frantuzesti) Rouge de Roumanie. Nu va impacientati sa il cautati pe site-ul producatorului, vinul de fata nu apare inca pe el, ultima informatie de acolo datand de la recolta din 2010 (sic!). Incercarea de asociere cu Franta a amintitutului producator este evidenta , mai ales daca ne aducem aminte si de reclama cu profesorul de viticultura de la Montpellier (coloana sonora e cu “Paris” a lui Edith Piaf, care o fi legatura cu Montpellier-ul?) care a descoperit terroir-ul de Samburesti prin 1900, excelent pentru Cabernet Sauvignon. Deocamdata il gasiti peste drum, la Vinarte. CS-ul reusit, nu profesorul… 🙂 Tinand cont si de proaspetele medalii obtinute de producator pe piata chineza, nu pot sa nu ma gandesc la un marketing foarte destept care incearca sa intre pe piata respectiva folosind asocierea cu Franta. D-ul Valvis este cu certitudine un om de marketing si un comunicator superb pentru afacerile pe care le pastoreste sau le-a pastorit (La Dorna, Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti).

Pentru vinul de fata s-a organizat un eveniment special de lansare, la sfasitul lunii mai, unde un panel de specialisti au avut de ales cupajul castigator din  cinci variante diferite. Cel de fata a fost castigator (se pare 60% CS si 40% Merlot). Pe el se pare ca a mizat si D-nul Valvis inainte de ‘competitia’ in cauza. Am citit cateva review-uri  (mai degraba comunicate de presa sa le spun) destul de elogioase despre vinul de fata si in mod natural am fost curios cu privire la acesta. Pana acum, trebuie sa recunosc, vinurile celor de la Samburesti nu m-au prea convins, singurul mai aproape de „sufletul” meu fiind Chateau Valvis, cu un pret insa mult peste ceea ce ofera, dar cu potential pentru viitor.

Deci la capitolul marketing vinul puncteaza fericit, iar capitolul pret nu ar fi nici el prea departe cu cei 18 lei/sticla care s-au anuntat la lansare. La apa probabil marketingul are mai mult succes, aceasta fiind mai omogena la nivel organoleptic decat vinul si mai greu de comparat in mod direct. La vin insa e ca la fotbal sau la politica (si de fapt la mai toate domeniiile de pe la noi): mai toata lumea se pricepe si in consecinta isi da cu parerea.

Asadar ieri l-am vazut in Carrefour la 19.8 lei si curiozitatea m-a determinat sa il achizitionez si acum imi dau si eu cu parerea:

Aspect (culoare): rosu rubiniu, de cireasa, cu tente deschise, usor opac, semitransparent, si cu „picioare” de alcool pe pahar. Aduce cu un Pinot la culoare…

Nas: intensitate medie, usor bordelez, initial cu fructe de padure si gemuri de visine si prune in planul doi. Pe masura ce se deschide notele devin dulcege. Aspecte de baric cu vanilie, piper si ceva note amarui, de ciocolata neagra in fundal.

 Gust: Atacul este soft, catifelat, specific Merlot-ului asociat unui corp mediu, usor diluat. Avem aceleasi note dulci, populare, fructate, de visine coapte si gemuri de prune. Evolutia pe palatin este usoara, meteorica, cu note amarui, usor deranjante pe final. Postgustul este mediu spre scurt, cu un nivel alcoolic vizibil (cei 14% sunt mult mai bine ascunsi in evolutia pe palatin) cu aceleasi note fructate, alaturi de ceva caramel (chiar zahar ars), piper si ciocolata neagra. Taninii sunt soft spre inexistenti si isi fac aparitia efemer in final.

 Vinul este Acceptabil, iar pentru cei 20 lei pe care i-am dat pe el RPC-ul este  Slab in opinia mea. Este un vin direct, fara complexitati deosebite, in primul rand popular, agreabil, care a jucat bine in rolul de „food wine” alaturi de niste ficatei de pasare trasi in unt.  Imi faceam probleme sa nu fie prea puternic, dar nu a fost cazul. Pacatuieste printr-o usoara lipsa de concentrare  si structura (parand usor diluat), asociate cu un nivel alcoolic care cam iese in evidenta. Este primul vin rosu de 2011 cu care ma intalnesc, majoritatea celorlalti producatori lansand anul acesta vinuri rosii din 2010. De baut acum,  in nici un caz sa nu il tineti 10-15 ani asa cum am citit niste nazbatii pe undeva. Chiar e nevoie de “excese” de genul acesta:  cate vinuri romanesti vor tine 10-15 ani? Si ma refer per ansamblu… nu la cele de 20 ron de prin hypermarket-uti.   Pe cel de fata, eventual aciditatea sa il sustina maxim 1-2 ani, dar pe tanini si structura sa nu va bazati.

Daca se intentioneaza exportul acestuia in estul indepartat, consumatorilor chinezi probabil ca le va merge la suflet in comparatie cu clonele locale de Bordeaux. Personal, la banii respectivi (chiar mai putin la Merlot) prefer un Negru de Dragasani sau Merlot de la Vinarte (2010 la Merlot e mai abordabil decat “colturosul” 2009). Sau Merlot “Vinul Cavalerului” de la SERVE tot in varianta 2010. Ca sa nu aduc in discutie Cabernet Sauvignon-ul Castel Huniade al celor de la Recas, la un pret mai mic, ceea ce  il face un “best-buy” la capitolul CS…

Un lucru ma nedumereste: este posibil sa nu vorbim de acelasi cupaj “castigator” ales la evenimentul amintit mai sus? Pe cel de fata scrie ca e imbuteliat pe 25.04.2012 si de aceea ma intreb care varianta este cea de fata? Cea castigatoare sau una dintre celelalte? Cum se putea imbutelia vinul in aprilie daca acea combinatie castigatoare a fost decisa la finalul lunii mai?

 .

Tags: Domeniile Samburesti, Rouge de Roumanie