Avem de a face cu un Chardonnay  “Single Vineyard” (Dealul Tiganului pe care din ce stiam mai au cei de la Recas ceva Syrah si Sauvignon Blanc) devenit deja o aparitie clasica in peisajul oenologic autohton  prin standardele inalte de calitate (vinul , nu dealul). Anul 2011 a fost un deosebit de calduros, mai ales pe finalul verii si se pare favorabil Chardonnay-urilor nascute pe plaiuri autohtone care au castigat nu mai putin de cinci medalii  dintr-un total de treisprezece atribuite  Romaniei (ahhh…scuze: castigate de Romania) la faimosul deja: Concours Mondial de Bruxelles (care se tine de fiecare data in alta parte decat la Bruxelles, de exemplu la anul o sa fie la Bratislava). Foarte interesant cum am luat noi medalii doar pe soiuri internationale si mai nimic pe soiuri romanesti (e o Feteasca Regala de la Jidvei, dar nu cred pana nu o vad in magazin si mai e un OZN din 1900 toamna, de fapt o Tamaioasa Romaneasca de la Revolutie ca sa fiu mai precis, de la Vincon care presupun ca va pune bulina cu medalia de aur pe toata gama de albe, daca nu si pe la rosii).

Si inca o mica curiozitate legata de concursul respectiv: inca ne intrebam (pana acum retoric se pare) daca producatorii romani nu au trimis si mostre de vin rosu la concursul respectiv, pentru ca medaliile au venit doar pe albe si rose-uri. Din doua una: ori nu am trimis deloc vinuri rosii (scenariu putin plauzibil in opinia mea) ori am trimis si nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor. Cel putin ale celor medaliati mai sus, daca au mai trimis si altii nu vom afla se pare niciodata. De aceea e bine (de dorit de fapt) ca la acest gen de concursuri sa se afiseze toate probele inscrise in concurs si ce cantitati din fiecare exista spre comercializare la producator. Rezulta din cele de mai sus ca din punct de vedere al faimosului concurs trebuie sa privim cu scepticism vinurile rosii romanesti din 2010? Intrebarea este tot retorica, iar raspunsul mi-l dau tot singur: nu cred, pe alocuri s-au facut si vinuri bune, chiar foarte bune…

In fine, sa revenim la vinul de fata care a “impuscat” si el o medalie de argint la concursul de mai sus, dupa aurul obtinut in 2011 (cu varianta 2010). Deci un vin “galonat”…Asadar:

Aspect (Culoare):  galben pai, straluctior, cu reflexii verzui in margini

Nas: intens, bombastic, cu straturi frumos asezate de fructe exotice (cam tot ce va puteti inchipui in acest sector : mango, fructul pasiunii, banane, etc..), pere, pepene galben )din acela lung), caise, piersici plus clasicele note dulcege de vanilie rotunjite de ceva toast cu adieri de popcorn cu unt. In fundal defileaza retinut si ceva note minerale, de cremene, dar acoperite de invazia de fruct de mai sus. Unul dintre cele mai parfumate Chardonnay-uri din ultimul timp, atingand cote ale intensitatii specifice soiurilor aromatice prin evantaiul aromelor.

Gust: atacul este rotund, vinul etaleaza in prima instanta corpolenta onctuoasa specifica unui Chardonnay baricat si cu nu mai putin de 14 % alcool (bine integrat de altfel). Tocmai cand ma pregateam sa il cataloghez ca greu si “intoxicating” (datorita aromelor descrise in nasul de mai sus care se pastreaza si pe palatin) isi face aparitia o aciditate sprintara, bine integrata care vireaza intregul ansamblu spre partea mai light, mai usoara. Aceasta, combinata in mod fericit cu o nota subtila de mineralitate tonica (samburi de caise, migdale) ce apare pe final confera vinului eleganta si suplete. Postgustul este in urcare din punct de vedere al mineralitatii si aciditatii descrise mai sus, asociate cu note dulcege de vanilie, bine dozate.

 .

Per ansamblu un vin Foarte Bun, bine si atent construit, cu mult extract (pentru mine este o adevarata bomba de fruct exotic) dar si cu o aciditate care sustine vastul repertoriu aromaticde mai sus. De fapt, din ce imi aduc aminte de la Goodwine cam toata gama Sole se bucura de intensitati ale fructului la cote maxime, specifice vinurilor New World de calitate (parca la Sauvignon Blanc au cam totusi exagerat cu fructul si baricul). La Chardonnay stilul de mai sus se preteaza totusi foarte bine si pentru amatorii de fruct, baric si extract exemplarul de fata ii va satisface complet, fiind unul dintre Chardonnay-urile de top din piata. Il gasiti la preturi in jur de 45 Lei in magazinele de specialtate, acest sugerand un RPC Acceptabil spre Bun, in functie bineinteles de gusturile si bugetul fiecaruia.

Eu personal am asociat vinul de fata cu filozofia pe care este construita Solo Quinta in primul rand datorita intensitatii nasului si a constructiei, aceasta fiind insa o treapta mai sus decat Chardonnay-ul, avand “volumul” dat mai tare la toate capitolele. Din cate am inteles varianta actuala de Solo Quinta are in compozitie mult mai mult Chardonnay decat in trecut. Aceasta probabil si datorita profilului aromatic mai in concordanta cu filozofia Solo Quinta pe  care l-a luat Chardonnay-ul in 2011.

Tags: 2011, Recas, Sole Chardonnay

Recunosc ca ma uit pe TVR2 sporadic, asa cum ma uit in general la TV: din ce in ce mai sporadic. Interesant este ca in ultima vreme in sirul zapping-ului telecomenzii intre programe raman din ce in ce mai des si involuntar pe TVR2. Nu, nu este un postare de reclama pentru TVR2, oricum nu cred ca au nevoie de asa ceva pentru ca exista abonament pe care (vrem, nu vrem) il platim cu totii. In schimb eu pentru TVR2 as plati abonament…

In fine trecem peste partea de aberatii si ajungem la subiectul postului de fata: am descoperit in aceasta saptamana emisiunea lui Razvan Exarhu de pe TVR2 care se numeste Romania Delicioasa. Am urmarit cateva episoade pe blogul prezentatorului si recunosc ca mi-au placut. Cat de mult? Sa zicem ca desi emisiunea in cauza nu se intinde mai mult de 40 de minute mi-a placut mai mult (incomparabil chiar) decat cele doua ore de Masterchef…

De ce? Nu are rost sa va insir motivele (oricum sunt personale, subiective si ar putea fi deduse din postarile mele anterioare).  De aceea va invit sa urmariti si voi emisiunea in cauza si sa va faceti o parere proprie. Cand? In fiecare Sambata de la 13.30 la TVR2. Recunosc ca eu pana acum nu am prins nici un episod la TV (chiar ma gandeam ce fac de obicei eu sambata la 13.30 de am ratat-o?), dar de maine ma fac om serios.

Acum ce legatura are cu vinul emisiunea de fata? Pe langa clasica argumentatie ca (aproape) orice preparat culinar este intotdeauna fericit completat de un pahar de vin, cele cateva episoade pe care le-am gasit pe site-ul de mai sus prezinta crame romanesti, dintre cele noi si bune. Pana acum am vazut Lacerta si Aurelia Visinescu.

Postul de fata  este insa, in primul rand, rezultatul anuntului ca sambata de la ora 13.30 ne va gati Oliver Bauer de la Stirbey. Si cum imi plac vinurile lui, iata un motiv in plus sa ma uit.

.

.

Asa ca pentru toti pasionatii de bucatarie, vin (in special de la Stirbey) si « savoir vivre » va invit sa urmariti maine emisiunea de mai sus.

Daca mai am timp sa ajung si la Bookfest ar fi ideal…

P.S. I: Mi-am amintit ce fac sambata pe la 13 de nu ma uit la TVR 2 : tot dau si il vad pe Jamie Oliver si trec mai departe…:)

P.S. II: Recunosc, am “furat” fotografia de mai sus de pe pagina de Facebook a CellarTales..:)

Tags: Oliver Bauer, Razvan Exarhu, Romania Delicioasa, Stirbey, TVR2

In ultima vreme constat ca tot pluteste in sfera celor ”avizati” in domeniul oenologiei (adica pe Facebook si bloguri 🙂 ) eterna dilema despre: de unde luam vinul si cum ne dam seama ca este macar baubil. Pe scurt cum sa nu le luam teapa la raft! Si cum discutiile si comentariile pe Facebook dispar ca magarul in ceata si concluziile fie nu sunt trase, fie le trage fiecare dupa cum il taie capul, informatiile pretioase pierzandu-se in meandrele concretului si ale dispozitiei de moment a interlocutorilor, m-am gandit sa va prezint o sinteza personala. Fiind personala este supusa erorii umane si bineinteles imbunatatirii, asa ca nu aruncati (prea tare) cu pietre…

Deci de unde sa pornim? Pai sa pornim de la niste postari mai vechi ca sa delimitam “cadrul conceptual” al discutiei de fata. Una dintre ele, de care imi aduc aminte era despre conditiile de transport si depozitare din marele comert care pot altera (a se citi „face praf” de nebaut) un vin in termen de doar cateva zile/saptamani. Discutia cu temperaturile, conditiile de pastrare, lumina, este cu atat mai actuala cu cat vine (iar) vara si o sa ne plangem ca iarna nu e ca vara, mai ales cand ne dam cu parerea despre gustul vinurile albe…

Apoi citit cu atentie ce scrie George aici, postare care cred ca ar trebui sa o puna pe undeva pe prima pagina.  Nu de alta, dar se pierde si e pacat. Si daca nu v-ati plictisit si vreti sa intelegeti fenomenul mai studiati si la Mihai putin.

Si apoi, daca mai aveti chef (sau sarind peste lecturile obligatorii de mai sus daca nu aveti chef) va expun concluziile mele personale, la momentul actual, cat mai concis formulate cu putinta:

1. Axioma: Nici un retailer (L.E.: comerciant) de la noi nu indeplineste conditiile corecte de pastrare a vinurilor, nici in depozit , nici la raft. Fie ca se numeste Carrefour, Auchan, Kaufland, Real, Billa, Metro etc, toti sunt o apa si un pamant. Exceptia (care confirma regula) ar fi Metro din Baneasa, dar vinurile normale, pe care ni le putem permite majoritatea sunt tratate la fel.
2. Corolar (stiu, se aplica doar la teoreme): Daca vreti vin de care sa fiti siguri ca a fost bine pastrat, duceti-va si luati direct de la crame si nu umblati cu el la 30-40 de grade vreo cateva ore prin portbagaj, mai ales daca aveti culori inchise la masini..:)
3. Deschideti ochii cand cumparati si examinati vizual produsul pe care urmeaza sa il bagati ulterior in voi (sau in cei dragi). Astfel:

• daca vedeti vinuri albe de culoare galben inchis, chihlimbar, feriti-va! Mai mult ca sigur sunt oxidate
• preferati vinurile albe din sticlele colorate (nu, producatorul nu vrea sa va insele privirea, vrea doar sa se asigure o data in plus ca vinul va fi ferit de oxidare prin expunerea prelungita la lumina)
• nu cumparati vinuri albe mai vechi de 2 ani sub nici o forma (1 an este optimul aici)
• verificati daca dopul este impins, chiar si usor, in afara sticlei. Poate fi un semn de vin copt, “cooked”.Verificati mai multe sticle.
• verificati daca mansonul dopului se misca liber si foarte usor pe gatul sticlei. Daca da atunci este posibil sa fie rezultatul caldurii intense in care a fost depozitat vinul si care a facut ca acesta sa se dilate/deformeze (sau sistem de strangere prost al producatorului este de vina). Concluzia este aceeasi: nu cumparati!
• problema de sus functioneaza si in sens invers: daca mansonul este lipit de sticla de vinul care s-a scurs din aceasta si ulterior s-a uscat, problema este evidenta. Pe scurt:  sticla trebuie sa arate cat mai intacta, mai ales in zona dopului.
• nu cumparati sticle cu etichete patate (de vinul scurs din ele sau din alte surse)
• nu cumparati sticle care au stat la lumina, in primul rand (mai ales la vinurile albe in sticle transparente, luati macar de pe randul din spate)

4. ganditi-va pentru ce (cine) cumparati vinul, nu alegeti sub impulsul momentul, culoare etichetei, etc. Documentati-va!
5. stabiliti-va un buget avand in minte ca la vin principiul „cat dai atata face” se aplica in 95 % din cazuri pentru vinurile din marele comert. Exista si „diamante in noroi”, pentru ele consultati „specialistii”, dar si ei dau uneori gres in primul rand datorita inconsistentei de care dau dovada producatorii la nivelul diferitelor loturi imbuteliate.
6. nu cumparati sub nici o forma vinuri dulci, demidulci. Discutia este lunga, dar pe scurt, daca nu scrie pe el Tokaj, Sauternes, Barsac, Eiswein, Pedro Ximenez,mai bine va abtineti. Experienta personala mi-a demonstrat ca din hypermarket nu aveti ce bea la acest capitol, deci scoteti-va din cap sa cumparati vinurile dulci din marile magazine. Asta daca nu vreti sa ajungeti la doctor mai devreme sau mai tarziu si sa va intrebati de la ce vi se trage…un indiciu ar fi sulfitii in exces.
7. in  acelasi context al repercursiunilor medicale ale consumului de vin prost se inscriu si categoriile: Sange de Taur, STF (daca nu stiati inca, e prescurtarea de Sange de Taur Forte….. E?), Puterea Ursului, Mierea Ursului, La Butuc, Vin de Hruba, Eticheta Neagra sau ORICE vin (?!?!?) imbuteliat la PET.
8. nu cumparati vin decat imbuteliat la sticle clasice de 750 ml (in conditiile in care nu am vazut magnum-uri de 1,5 l de calitate prin marele retail). Feriti-va de cantitati de genul 1l, 2l, etc. chiar daca sunt imbuteliate la sticla.
9. Axioma: nu consumati vin mai ieftin de 10 lei sticla.
10. Axioma: Feriti-va de vinuri cu denumiri istorice,care fac trimiteri la crame, beciuri, betii, boieri, conace si in general care merg pe partea cu “traditional, stramosesc” a marketing-ului. In 99% din cazuri nu e de bine….
11. Cititi eticheta de pe spatele vinului: daca aceasta contine texte fara continut si cu adjective “siropos-telenovelistice” spuneti pas. Daca nu stiti cum suna un astfel de text, luati toate etichetele din supermarket la citit data viitoare si o sa vedeti despre ce vorbesc (ca referinte pozitive folositi sticlele producatorilor de care fac amintire mai jos)
12. Deschideti ochii si verificati de doua ori chestiile de mai sus (mai ales cele care tin de anul recoltei) pentru vinurile la promotie. De ce le mai multe ori promotii = vinuri cu probleme. Uneori insa gasiti si vinuri scumpe care devin chilipiruri, dar mai bine va documentati inainte sa cumparati despre el
13. folositi internetul sau mai bine telefonul mobil cu internet direct la raft si dati un „search” pe google despre vinul care va face cu ochiul din raft. Slava Domnului, de cativa ani incoace ne-a apucat o dragoste de scris despre vin si in acelasi timp de consumatori pe multi dintre noi…Daca va e lene sa cititi sau nu puteti urmari un text mai lung de 10 randuri, folositi macar site-ul (ideal ar fi Ghidul) celor de la vinul.ro. Nu degeaba e promovat  cu „.ro” pe peste tot.
14. cumparati mai multe sticle din vinul preferat iarna si tineti-l in conditii bune pana cand il consumati. Dar asta presupune sa stiti ce inseamna conditii bune, oricum nu cum este tinut in magazin (vezi cazul Metro de acum doua posturi de pe blogul de fata), dar nici langa aragazul din bucatarie….
15. nu cereti sfaturi celor de la raion, angajati ai magazinului. Axioma: nu exista angajat in hypermarketurile din Romania care fie specializat pe vin. Au exact cam acelasi nivel de cunontinte ca si voi, uneori chiar mai slab (daca ati citit postarea de fata pana acum deja sunteti peste 80% dintre ei). Eu cel putin nu am intalnit angajat competent la capitolul vin si de obicei ii intreb despre ce mi-ar recomanda (cand sau daca ii prind). Din curiozitate si plictiseala.
16. daca vedeti in magazin o persoana imbracata cu un sort negru si cu o farfurie de argint la gat (scuze celor din bransa pentru descrierea pitoreasca) sa stiti ca se numeste somelier si ca ati apucat o zi norocoasa. Stoarceti de la el cat mai multe informatii, pentru ca persoana respectiva stie despre ce vorbeste in domeniul vinului (acum depinde si ce producator a facut efortul financiar sa il aduca acolo, dar asta nu ar trebui sa va intereseze, simplul faptul ca este acolo e de bine)
17. degustati din vinurile oferite gratis pe la raion (faceti abstractie de paharelele de plastic); va dau posibiiltatea sa vedeti ce este in sticla
18. nu cumparati vinuri straine din hypermarketurile de la noi: ori sunt de calitate slaba ori sunt destocaje de pe afara care au stat cu lunile pe acolo si nu s-au vandut. Rezumati-va la cele autohtone. Exista si exceptii, dar v-as incarca memoria (Chile, ca tara, imi vine in minte acum).
19. cumparati din hypermarketuri cu rulaj (vanzare) mare, acestea asigurand vinuri mai “proaspete” prin innoirea cu o frecventa mai mare a stocurilor (Ex. pt. Bucuresti aveti in comentariul l D-nului Rotenberg de mai jos).

Cu siguranta ar mai fi multe de spus, oricum articolul va fi in permanenta modificare si cum imi mai aduc aminte de ceva o sa il completez. O sa incerc sa ii fac un link permanent pe prima pagina ca sa sara in ochi. De asemenea, rog colegii cu idei si competente sa vina cu pareri, tot in scopul completarii decalogului de fata.

In final o sa va destainui informatia la care va asteptati de la inceputul articolului. Pana acum am creat doar suspansul..:)

Deci la intrebarea: “Bine, bine, lasand gargara deoparte, matale ce ai lua din magazine??” o sa va raspund in mare, fara sa intru in detalii despre soiuri, ani favorabili, producatori care fac mai bine un vin si restul gamei este varza. Eu personal, tinand cont si de buget, deci de un raport pret/calitate cat mai bun si de ceea ce cunosc eu din vinurile respective, as merge in ordinea de mai jos (va uitati pe spate si cititi eticheta sa vedeti de cine este facut):

La Albe: Recas (Castel Huniade in special, plus V-urile), Serve (Vinul Cavalerului), Budureasca, Halewood, Garboiu, Vinarte, Oprisor, Segarcea, Purcari, Averesti.

La Rosii: Recas(Castel Huniade in special), Serve (Vinul Cavalerului), Vinarte, Budureasca,  Rotenberg, Oprisor (La Cetate), Segarcea, Halewood, Purcari  si stop.

La Rose: Serve (Vinul Cavalerului), Recas, Budureasca, Segarcea, Rotenberg

La Spumante: Oenoterra (Cashmere), Halewood (Rhein)

Cam atat deocamdata. Vad ca am scris o groaza, dar este pentru o cauza nobila:  sanatatea voastra. Astept sugestii, critici, comentarii, completari…Sper sa nu imi fi pus chiar toata industria in cap..:)

P.S. Ar mai vinurile facute de catre unii producatori de mai sus pentru marii retaileri sub brand-ul propriu al acestora (Frunza de la Carrefour = Recas, Chateau Arthur = Serve, etc.). In principiu va uitati pe spate de cine este facut si se aplica principiile de mai sus. De obicei au RPC-uri (raport pret/calitate) bune spre foarte bune.