Exact atat a trecut de cand scriam prima postare pe blogul pe care tocmai il cititi!

Si potrivit obiceiului, ar trebui sa ii fac de un an lu’ asta micu’. Nu despre pomana este vorba (Doamne Fereste!), ci despre sampanie (sau must partial fermentat), impresii, cifre, promisiuni, etc…

 

Ce se spune de obicei la un an de bloggerit???

 

Ca imi pare bine ca mi-am luat inima in dinti si mi-am facut timp de scris ? Constat acum ca  mi-am facut o groaza de timp , dar stiti fiecare dintre voi cum e: de ce iti place nu te mai saturi…

 

Sa fac promisiuni? Daca stau bine sa ma gandesc nu am in legatura cu ce. Sa va promit ca o sa scriu in continuare, asta e de la sine inteles si nu vine tocmai ca o veste buna pentru toata lumea.

 

Sa fac statistici la ceas aniversar? Sincer, nici nu stiu cate mii de vizitatori unici sau neunici are blogul de fata, cate vizualizari, cat sta lumea pe pagina sau care este “bounce rate”-ul. Mi-e rusine sa recunosc ca nu stiu nici macar cate postari am la activ, dar pana la urma chiar conteaza cifrele?

 

Sa fac rememorari? Nu e tocmai genul de blog propice rememorarilor daca tinem cont de subiectul tratat, care uneori predispune, dupa consum, la pierderi temporare sau permanente de memorie. Ma gandesc ca  e chiar bine cateodata sa iti permiti luxul de a mai uita cate ceva. Chiar asa, uitarea incepe sa devina un lux de la o vreme.

 

Sa ma mir ce repede trece timpul? Nu v-as spune o noutate si cred ca ne-am intrista brusc. Impreuna si implacabil…

.

Sa trec in revista vinurile care mi-au placut in mod deosebit anul acesta si despre care am scris pe blog?  Hmmm…mi s-ar parea ca o iau de la capat si scriu despre vinuri si la ceas aniversar. E ca si cum as vorbi de servici in noaptea de Anul Nou.

 

Sa va spun ca astept urarile de  “La Multi Ani si la cat mai multe postari!”? Nu are rost, o sa imi urati oricum pentru ca stiu ca unora nu le sunt indiferent.

 

Sa va promit ca o sa fiu mai bun, mai ingaduitor, mai putin sarcastic, mai lipsit de aroganta, mai scurt in postari si mai concis in exprimare? Ar insemna sa va mint.  Si tin la voi… 🙂  Cel mult as putea sa va spun ca o sa incerc sa nu va dezamagesc. Este ca suna cam siropos? Stati ca nu am terminat…

 

Sa va povestec cum mi s-a imbogatit enorm bagajul de cunostinte “de specialitate” intr-un timp atat de scurt? Cred ca as cadea in depresie gandindu-ma la cate nu stiu. Sau m-ar curpinde o bucurie subita, pentru cate mai sunt de descoperit.

 

Sa expun planuri de viitor si proiecte marete? Toate la timpul lor, iar timpul de care fac vorbire nu este astazi. Oricum timp este destul, “via” este inca tanara (ca si autorul care insira aceste randuri) si gandindu-ma retrospectiv la ce pareri am exprimat eu despre vinurile obtinute din vii tinere, analogia nu prea ma avantajeaza. Asa ca o sa mai vedem pe viitor, pe masura ce imbatraneste via si vinul capata caracter si complexitate….Sper!

 

Totusi, facand abstractie de cat de multe si cat de bune vinuri am baut in anul care a trecut de la inceputul acestei « calatorii » si de tot ce as fi putut scrie mai sus, tin neaparat sa va comunic astazi, la “ceas aniversar”, lucrul cel mai de pret care mi l-a oferit vinul (prin intermediul instrumentului virtual de fata) si despre care cred ca nu v-am spus niciodata:  Ocazia de a va (ne) cunoaste!

Si sper sa va cunosc in continuare…pe toti laolalta si pe fiecare in parte!

 

Si acum puteti deschide sampania! Sper ca nu a venit nimeni cu Dorato de piersici…:)

 

 

 

Nu stiu daca produsul de fata se incadreaza la categoria vin, parerea mea este ca nu, dar fiind obtinut din struguri si fiind un “precursor” al vinului il putem incadra la capitolul oenologie. Primitiva..:)

Din ciclul „Ce faci daca te loveste, brusc si cumva nefiresc pentru luna mai, pofta de suc de struguri nefermentat (adica de must)?” va prezint o varianta de scapare. De fapt doua, dupa cum se va vedea mai jos!

 Cum personal nu “savurez” sucurile asa zis naturale de prin comert, optiunile s-au limitat in cazul meu la produsul celor de la Oenoterra denumit „2Grade Must Partial Fermentat”. Cat de partial? Pai spune denumirea: pana la 2 grade alcool. Si asa cum sta bine unui produs oenologic (fie el si si fortat incadrat la acest capitol) exista variantele in Alb si in Rosu.  Alb incercasem cu alta ocazie, asa ca de data asta m-am oprit la Rosu…9,2 lei din Auchan.

 

Nu cred ca se preteaza la prezentarea clasica a unui vin, este doar o licoare care are insa cu certitudine mai multe legaturi cu strugurii  decat sucurile ce clameaza pe etichete acest fapt.

Daca ar fi sa descriu produsul, sa zicem ca are vagi arome fructate (fructe rosii in special: capsuni, zmeura, fragi) pe langa clasicul miros de strugure al mustului. Bineinteles cu rest de dioxid (chiar scrie pe sticla produs sub presiune, max. 2,5 atmosfere) si in cazul sticlei de fata cu un usor defect de dop (care era usor putrezit), fara a afecta insa peste masura calitatile organoleptice ale produsului in sine, exceptand un usor iz de zeama de varza pe care il lasa in gura, dar acesta cred ca poate fi atribuit in parte fermentarii partiale.

 

Pe scurt, nu este chiar ceea ce bem toamna direct de la “sursa” (adica de la presa de struguri), dar la ora actuala, in luna mai, cand via nici macar nu a inflorit, ce sa mai vorbim de struguri, este cea mai buna varianta alternativa. Asa ca aviz amatorilor de pofte subite si femeilor insarcinate (atentie cu alcoolul de 2%). Plus ca la 9 lei gasiti o groaza de licori (sa le zicem vinuri) indoielnice si nu prea stiu nici unul demn de remarcat. De fapt a remarcat Ciprian unul chiar zilele acestea.

 Daca va da mana, ar mai fi varianta a doua, de care faceam vorbire in deschidere: cumparati struguri de masa si ii stoarceti acasa. Dar ar fi pacat, deja fortati nota si nu stiu cu ce rezultate (din toate punctele de vedere imaginabile) s-ar putea  finaliza operatiunea de mai sus…

 

Dupa cum aminteam mai sus, am incercat mai de mult si varianta pe Alb, pe care v-o recomand mai mult decat cea pe rosu, pentru ca scapati de aromele (cam ciudate) de fructe si de izul de zeama de varza, pe care cel Alb nu l-a prezentat (din ce imi aduc aminte). Ramaneti asadar doar cu strugurele, rezultand o apropiere parca mai naturala de “realitatile” autumnale ale culesului viei.

 

P.S. Nu ar fi interesant sa il „uitam” vreo cateva zile desfacut prin casa sa vedem cum evolueaza fermentarea si sa ne jucam putin de-a vinificatorii? Apoi sa ii mai punem si ceva aschii de stejar de la vreun scaun de prin casa (cautati-l pe cel mai nou) si sa il lasam vreo sase luni la “elevage”..:) Eu zic totusi sa va stapaniti instinctele; scrie si pe eticheta: “A se consuma in termen de 24 de ore dupa deschiderea sticlei”.… E pericoloso sporgersi..:)

.

Tags: 2Grade, Dealu Mare, Must Partial Fermentat, Oenoterra

Tags: Provino Iasi