Citeam zilele trecute un articol scris de Cezar in vinul.ro. Recunosc ca in ultima vreme am cam neglijat activitatile oenologico-scriitoricesti. Nu din lipsa de subiecte, cat din lipsa de timp.

Prietenilor si „prietenilor” le transmit ca sunt bine, sanatos. Doar ca o conjunctura nefavorabila acitivitatilor bahice ma forteaza sa imi dramuiesc mai judicios resursa mai sus amintita. Dar va trece in curand.

Sper..:) Asa ca…asteptati provincia.

 

Pana atunci, un scurt intermezzo. Deci, asadar si prin urmare, sa revin.

Spuneam ca am citit un articol scris de Cezar despre autoconsum, concurenta neloiala pe care o face vinului „mainstream/oficial” si potentialul imens al segmentului respectiv de consumatori. In mare parte sunt de acord cu parerile respective.

Bine, poate nu sunt de acord cu faptul ca tot pe la noi prin curte cautam clienti. Eu sunt adeptul „internationalei” (socialiste?). Adica a orientarii spre pietele externe. Dar povestea cu variante si oportunitati de crestere pentru industria autohtona de vin e cu totul alta discutie.

 

Revenind la argumentul lui Cezar, m-am apucat sa scriu un comentariu la postarea lui de pe Facebook, dar cand pagina a inceput sa faca scroll automat, m-am gandit ca e mai bine sa ma intind in spatiul semi-privat al blogului.

 

Copy/paste (dupa mine) si pe scurt (sic!):

 

Nu cred ca industria chiar ignora problema. Mai degraba industria constientizeaza faptul ca pentru a concura/combate cu succes (financiar) vinul de pe marginea drumului trebuie sa mai scada preturile la vinurile lor de intrare/populare/de volum. Sau sa creasca nivelul de calitate al acestora. Ceea ce, din cate am inteles, se pare ca e destul de greu dpdv economic la ora actuala. Sau cel putin asa se plange toata lumea.

 

Atata vreme cat de 6-7 lei/sticla/PET-ul prin marele retail te otravesti nu cred ca se poate schimba ceva. Chiar cu lobby de modificare a legii.

Chiar daca se reuseste, practic le dai in cap celor de pe marginea santului, dar nu prea ai ce sa pui in loc la banii respectivi. Cantitativ in primul rand „industria” nu e in stare sa produca atata vin la pretul respectiv si la o calitate cat de cat onorabila. Sau nu vrea, depinde.

 

 

La marginea santului vinul e maxim 6-7 lei litrul din ce stiam. Chiar mai ieftin. Deci cam 5 lei 750 ml. Bine mai e diferenta de furnituri care nu e neglijabila la pretul respectiv.

Cine cumpara de acolo cumpara “pretul” si apoi licoarea in sine. Acolo e o clasa de consumatori cu o anumita putere de cumparare la care industria noastra nu poate coborî se pare. Sau inca o data, nu vrea sa se coboare, nu imi dau seama exact.

Sunt de acord, e cam jumatate din piata. Dar e jumatatea ieftina, cu putere de cumparare scazuta. Unde e greu sa oferi un pret competitiv si probabil de aceea nu vrea (nu poate?) nimeni sa o abordeze frontal.

 

Din punctul meu de vedere, ca sa regleze problema respectiva, industria ar trebui in primul rand sa produca vin ieftin si bun in cantitati mari si apoi sa faca lobby impotriva autoconsumului si a concurentei neloiale respective.

 

Altfel, doar printr-o simpla modificare a legii, din pix, s-ar rezolva doar jumatate din problema. Si probabil ar forta o mare masa de consumatori, ramasa fara licoarea incerta de pe marginea drumului sau de prin curtea vecinilor, sa migreze spre bere sau alte alternative ieftine si nicidecum spre vinul „oficial” pe care oricum nu si-l permite. Mai ales la preturile de acum.

Practic, nu poti sa muti/fortezi un segment de consumatori dintr-o parte in alta doar printr-o lege sau prin lobby/reclama/constientizare. Trebuie sa le dai si alternative viabile.

Si nu alternative de genul Babanu, Proles Pontica, Stramosesc, Muscatel, Craita Transilvaniei, 9 poloboace si pomelnicul clasic continua in celebrul articol de aici. Unde gasiti si la fel de celebra sintagma: “În general, mai toate vinurile care se comercializeaza pe piata la un pret de sub 15 lei sticla de 750 ml sunt periculoase pentru sanatate.” Say what, tanti?!?!

 

Practic, daca stau sa ma gandesc ce e si prin ele, probabil, macar si din motive de placebo, as alege si eu „vinul de tara”…:)

Asta ca exercitiu de imaginatie, daca am face pe “domnu’ Dan” (Diaconescu, remember?) si ne-am pune in locul consumatorului de rand, omului simplu, cum s-ar spune.

Caruia bineinteles ii dorim tot binele din lume si ii plangem cu totii, bloggeri si industrie, pe umar. Momentan fiind la stadiul de „mama lui de prost incult care nu e in stare sa bea vin cum trebuie”…:)

Am zis!

 

P.S. Este ca nu mergea toata expunerea de mai sus ca si “comment” pe Facebook? Nici macar pe un slide de Powerpoint nu cred ca ar incapea.

Dar daca nu ajung la “forum” la Goodwine se poate macar incerca…:)

Nu am pretentii de drepturi de autor, vreau doar recunostinta eterna.

Din partea “consumatorului de rand” offcourse. Ca doar ma gandesc (ne gandim) la binele lui…

  

Tags: autoconsum, productie vin, vin de tara, vin fiscalizat

 

Eticheta rosie de la Davino. Sau vinul oficial al echipei Dinamo. Sau cum vreti sa ii ziceti…Mie imi vin destule asocieri in minte cand ma uit la sticla. Asa e tot timpul cand apare ceva nou pe piata. Ca sa il includa in propriul univers de valori, oamenii cauta legaturi cu chestiile care le sunt familiare, cunoscute.

De fapt e noua gama de la Unicom Production (aka Davino), in care regasim doar soiurile varietale, scoase in afara liniei clasice de de asamblaje: Faurar-Iacob-DCR-Flamboyant. Primit din partea producatorului.

Este primul vin rosu din Dealu Mare din “celebra“ (de slaba) recolta 2014 pe care il beau.

Si arata cam asa:

 

Aspect(Culoare): Violet, tanar, inchis, opac.

 

Nas: Intensitate medie, ceva impresii de lemn (scortisoara, vanilie, piper) si clasicele (conform teoriei empirice) prune uscate. Ceva fruct negru si rosu, note ascutite, piperate in stil Syrah cu vagi nuante lactice, verzi, de capsicum si geranium. Un nas interesant si cumva iesit din clasicul registru de fruct copt al zonei. Chestie ciudata pentru cineva obisnuit cu stilul pe alocuri gemos al majoritatii vinurilor din zona.

 

Gust: Atac de intensitate medie, picant, urmat de o evolutie directa, nervoasa, minerala, cu aciditate si tanini tineri, naravasi si usor verzi. Ceva fruct proaspat, vinul are initial prezenta, pentur ca apoi sa para usor subtire in mijloc. (Re)Capata ceva fruct copt si suculenta pe final. Care este acompaniat, ca si partea a doua a evolutiei, de tuse tonice, iuti, care persista si in postgustul dominat de fructe coapte si usor cald (are un redutabil 14.5% grade alcool).

 

 

Tinand cont de cum a fost anul, vinul este un succes in sine. Pana acum eram obisnuit la Davino (Unicom Production de fapt) sa nu vad mari diferente de calitate intre ani. Mai ales la gamele medii si low, gen Iacob sau Faurar. Da, bineinteles ca existau variatii (mai ales pe vinurile de top) si avem ani deosebiti, dar ecarturi semnificative se puteau mai greu identifica.

 

Facand abstractie de an, e cel mai salbatic si agresiv/verde vin pe care l-am baut pana acum de la ei. Aerare, temperatura camerei, tinut in sticla cateva luni, toate il pot teoretic imblanzi. Acum cere clar ceva mancare langa el. Bun…inspre Acceptabil.

Chiar sunt curios cum s-au descurcat restul producatorilor din zona cu rosiile in 2014.

 

Tags: 2014, Davino, Feteasca Neagra, Plai, Unicom Production

 

Probabil ati auzit zilele acestea despre celebra taxa de reciclare a deseurilor. Despre care se plange tot patronatul din industria alimentara de la noi ca va creste preturile la raft.

Zilele trecute am primit un mail de la dl Philip Cox care mi-a explicat cum sta treaba la vin. Pe scurt, citez (cu usoare modificari de stil):

 

“In esenta- ministerul ne-a recomandat 10 firmei denumite organizatii de transfer (OTR), care au fost autorizate sa recupereze deseurile din piata sa si le recicleze. Fiecare producator de vin (si orice alt aliment vandut ambalat) a fost obligat sa plateasca o suma catre aceastea ca si cost de reciclare (0.65 ron/kg).

Dupa controalele efectuate in luna decembrie 2015, s-a constatat ca de fapt firmele acestea nu au adunat nici macar 10 % din ce au declarat anterior si ca Romania are deja amenzi de la UE pentru nereciclare. Tinta UE este sa reciclam 60% din deseuri pana 2020. Romania a ajuns la 4% reclicare- mai rau ca in 1989.

 

Pe scurt, Ministerul nu ia in calcul ca producatorii au lucrat cu buna credinta cu aceste firme OTR – (recomandate de ei) si spune ca raspunderea pentru nereciclare este a producatorilor, pe care ii sanctioneaza cu un taxa penalizare retroactriv pentru 2015 de 2 Ron/kg sticla. Vine cam 1 ron pe sticla la un vin normal pana la 2 ron la unul gen Selene cu sticla grea.

Mai rau – firmele OTR care pana acum se ocupau de reciclare – acum sunt fie in faliment datorita amenzilor primite tot de la Minister (milioane de euro fiecare), fie sunt cercetate de DNA, fie ne este greu sa lucram cu ei pe motiv ca tocmai ne-au spus ca nu au reusit sa faca ce am platit noi pentru anul trecut. Prin urmare am primit amenzi imense (de la 1 la 3 million de euro la cramele mari din tara).

 

In fine, dupa incercarile nereusite de a discuta cu Ministerul care o tine una si buna ca producatorii sunt de vina si ca noi trebuie sa ne ocupa singuri de reciclare (cu toate ca nu prea avem cu cine sa facem aceasta munca) – am hotarat sa facem o protest marti 9 Februarie ora 11 in fata Ministerul Mediului.

Am reusit o unitate surprinzatoare pentru aceasta si deja am strans promisiuni de peste 1000 de oameni numai din sectorul de vin si peste 1000 din carne lapte e.t.c.

 

Noi invitam orice iubitor de vin si oameni care lucreaza in industria de vin la orice nivel sa vina la protestul nostru, alternativa fiind grava. Daca nu reusim sa reformam legea si sistemul care ne penalizeaza pe noi pentru incapacitatea primariilor si a firmelor de salubritate de a recicla deseurile preturile la orice sticla de vin vor creste cu siguranta foarte curand cu min 1.5 ron/sticla la cele cu sticlei usoare, pana la 2.5 ron/st la cele cu sticle grele.”

 

 

 

Deci pe scurt, industria s-a trezit peste noapte cu amenzi uriase din cauza ca unii furnizori nu si-au facut datoria. Asta e partea proasta.

Partea buna este ca, la fel ca intotdeauna in cazul romanilor, cand este vorba de nedreptatile stapanirii (statului in cazul de fata) tot satul se organizeaza si se uneste in mod miraculos.

Adevarul este ca 1 leu/sticla va scumpi cel mai mult exact vinurile mai ieftine, de volum si cat de cat corecte, adresate publicului larg si care de abia incepusera sa apara pe piata.

 

Deci cine vrea sa ajunga la miting, marti 09 februarie ora 11 in fata la Ministerul Mediului cred ca o sa gasiti o mare parte din industria autohtona. Ceea ce repet este un lucru imbucurator, lasand deoparte scopul intalnirii.

Poate cu aceasta ocazie unii isi vor da seama ca au nevoie si de ceilalti si va fi un prim pas pentru o colaborare mai eficienta pe viitor…

 

 P.S. In poza de mai sus apare sediul guvernului. Probabil se va ajunge si acolo in viitorul apropriat…