Anul trecut (ce bine suna), am incheiat seria de degustari de la Pitesti cu un prietenesc BYOB (bring your own bottle). Cum BYOB-urile cele mai simpatice sunt cele ecletice nu am avut tema, buget sau alte impuneri. Fiecare a venit cu ce a avut prin casa mai interesant.

Una peste alta a iesit o seara frumoasa, ajutata bineinteles si de vinurile de pe masa.

 

In ordinea degustarii am avut asa:

 

Feteasca Neagra de Stefanesti (presupus 2003) Mis en bouteille la Statiune la Stefanesti. Care in ciuda pronosticurilor era inca baubila, desi subtire, scheletica, fara fruct si cu arome evoluate. Marcata de aciditate si de tanini usor aspri pe final. Este interesanta insa aciditatea pe care vinul inca o are. Cred ca daca nu ar fi fost facut in conditii de Statiune si ar fi beneficiat de productii controlate si vinificare atenta ar fi fost un vin mult mai interesant. Oricum e de urmarit cum evolueaza Feteasca Neagra din zona pe viitor. Ca acum avem si noi mandria locala cu care sa ne laudam.

 

Ne pastram in zona retro cu Vinarte Castel Bolovanu 2000. Vinul doi de la Samburesti. Imi aduc aminte ca am baut Soare Magnum 2000 si era ireal de vioi la capitolul tanini si cu fructul inca proaspat. Fratele sau mai mic nu se dezminte nici el. Nas frumos evoluat, cu note tertiare dominante, tutun, tabac, forest floor dar si cu aluzii de fruct confiat din categoria smochine, curmale, stafide. Gustativ este lejer, usor subtire, cu o evolutie liniara si impersonala, dominat de note astringent-amarui-calde pe final. Una peste alta un vin care a evoluat corect, mai ales pentru a doua eticheta si pentru varsta pe care o are.

 

Despre Domeniile Coroanei Segarcea Onoare 2011 o sa va povestesc intr-un post separat, alaturi de alte exemplare ale producatorului. Pe scurt, e de bine, un vin surprinzator mai ales pentru varsta pe care o are.

 

Taraboste Cabernet Sauvignon Rezerva 2011 inca o surpriza placuta. Nas opulent cu fruct copt, stafidit, negru, rosu, lichioruri si impresii de baric, din categoria cafelei, ciocolatei negre. Aluzii verzi, de muscate (geranium) si usoare tente de supracoacere si de fruct”obosit”, dar nimic deranjant. Oricum un nas opulent. Corp plin, cremos, incarcat de fruct negru si rosu, de smochine si stafide. Evolutie rotunda, alcool bine ascuns (are 15%) tanini moi, catifelati si integrati pe final alaturi de ceva note tonice. Postgust cu fruct copt, usor cald si cu usoare tuse iuti-condimentate. Un vin Foarte Bun, mai ales dupa standardele de peste Prut. Mai spre partea de overripe, de fruct si placere imediata. Usor deficitar in structura, expresivitate si aciditate. Desi nu e neaparat stilul meu preferat de CS este unul dintre cele mai bune vinuri moldovenesti pe care le-am incercat. Dar stiam ca Taraboste sunt vinuri bune.

 

 

Crama M1.Atelier Leat 6500 Cabernet-Merlot a fost corked. Pacat. Not such a big surprise although. E crama la care am asistat la cele mai multe incidente de gen de cand beau vin. Poate oi fi eu foarte ghinionist.

 

Chateau de Saint Cosme Gigondas 2012 Nas complex cu tuse minerale, cu puritate de fruct negru, picant, piperat, condimentat, insotit de aluzii de fum si ierburi provensale uscate. Evolutiv, retinut, se transforma de la o secunda la alta, cu laturi de fruct rosu, ciocolata amaruie si cirese negre. Corp prezent, cu fruct proaspat negru si rosu, bine aspectat. Aciditate buna, structura de tanini ferma, impresionanta. Final cu dulceturi de fructe, tuse minerale si tanini tineri, prezenti, impetuosi, care strang, fara insa a deranja. Postgust lung, subtil si elegant, cu fruct rosu si condiment. Foarte Bun spre Excelent. Foarte tanar, cu potential de evolutie spre excelenta redutabil. Necesita aerare serioasa acum pentru a se deschide. Eu l-am desfacut cu 12 ore inainte si nu a fost suficient. Quality stuff! Ah, are si 92p Jeb Dunnuck…adica Robert Parker cum ne place noua sa spunem.

 

Amarone Santa Sofia 2008 Well Amarone. Old School. Nas cu smochine, curmale, fruct supracopt alaturi de note de caramel, vanilie, sirop de patlagina si usoare tente de evolutie (prematura?). Pe palatin e siropos, cremos, il simti cum unge efectiv gatul. Plin de fruct supracopt, confiat, cu tanini rotunzi si usor amorfi plus un final cald si fructat, dulceag. Usor “tired” si fara tanini si aciditate, dar hei, vorbim de Amarone.

Sa nu fiu inteles gresit, pentru un Amarone clasic vinul este Foarte Bun. Si nu contest ca Amarone este unul din marile vinuri ale lumii. Dar la vremurile de acum stilului traditional, greu, nu ii vad nici un viitor. E un dead-end.

Variantele mai moderne si proaspete gen Tenuta Sant’Antonio mi se par mult mai echilibrate si adaptate la vremuri. E cam aceeasi discutie ca la vinurile dulci. Unde mari Chateaux-uri din Sauternes si Barsac au icneput sa marketeze vinuri seci, pe alocuri cu succes notabil. Sau ca la Sauvignon-ul de Noua Zeelanda: e frumos si impresioneaza cand bei o sticla la vreo 3 luni asa. Dar dupa cateva sticle (sau zile la rand) devine agasant si obositor. Bine, cine poate sa bea cateva sticle de Amarone.

 

In divagatia de mai sus fac abstractie de piata autohtona, unde asa ceva probabil prinde de minune si e considerat “nebunie” de cei proaspat trecuti de pe rosu (demi)dulce, pe sec. Din categoria ”Uite bah din asta pot sa beau o lada pe seara si nu am nimic!”. Aha…mai usor. Si la banii respectivi…

 

Cam acestea au fost vinurile. Davino DCR 2006 din poza s-a tezaurizat in scopuri ulterioare de verticale.

In rest multa voie buna, pizza si planuri oenologice pentru noul an. Despre care o sa aflati la timpul potrivit.

 

 

Tags: Amarone Santa Sofia, BYOB, Castel Bolovanu Vinarte, Saint Cosme Gigondas, Vartely Taraboste

 

Cum ne aflam la debutul unui nou sezon (cred ca e al cincilea) al serialului de succes (?!?!) “Tanar si nelinistit in lumea vinului romanesc” (vorbesc de subsemnatul) cred ca se impune un mic bilant al anului care tocmai a trecut. Cu usoare tente de (auto)analiza…

 

Aceasta cumva pentru a da satisfactie si celor care au suferit (sper doar sufleteste) de pe urma postarilor de pe blogul de fata. Si care sa stie ca, in general, sunt mult mai sever si critic cu mine insumi decat sunt cu ceilalti.

 

Sa facem asadar un exercitiu de (auto)analiza a ceea ce am scris anul trecut si sa tragem concluziile necesare.

 

Cu ocazia aceasta o sa fie ostoite si curiozitatile cu privire la trafic si alte cele. Date si cifre care pentru mine sunt irelevante atata timp cat nu am bannere ca sorcova, nu monetizez nimic de pe blog si nici nu am de gand sa o fac in viitorul previzibil. Pentru mine sunt doar cifre. Ceea ce este cu adevarat important este ca in spatele acestor cifre seci se ascund oameni, atitudini, sentimente, emotii.

De ei imi pasa. Daca mi-ar pasa de cifre exista destule metode sa cresc traficul sau like-urile de pe Facebook pana la cer. Doar ca acele cresteri vor fi doar cifre. In spatele carora nu se afla nimic. Si revin: la ce folos?

 

  

Dealtfel, daca as avea cate 1 leu pentru fiecare afisare de pagina as fi mai bogat cu o anumita suma. Si adevar va spun voua: sunt mai bogat decat anul trecut. Blogul m-a imbogatit. Sunt mai bogat cu fiecare minut pe care cineva mi l-a acordat din viata sa pentru a-mi citi gandurile si opiniile aruncate in online. Pentru ca, nu e asa, timpul e singura resursa pe care nu o poti cumpara. Si de aceea este cea mai pretioasa.

  

Sa revenim in concret insa. Anul trecut am avut cam 140.000 de vizualizari si vreo 47.000 de vizitatori noi. Observ ca am si un public de vreo mie de cititori fideli care se intorc cat de cat consecvent pe blog. Sa ii numim …ahhh…”industria”? Nu imi fac iluzii ca as fi vreun Parker sau vreun Cioran sau Eliade sa vrajesc cu scrisul meu sute de oameni obisnuiti, cu slujba, casa, masina care sa imi citeasca fidel, constant si dezinteresat blogul. Si sa fie total rupti de fenomenul vinului. Probabil ca sunt cativa si dintre aceia. Si le multumesc in mod special pentru efort.

 

Cei 1000 in marea lor majoritate sunt cei care lucreaza sau au tangenta cu domeniul. Si care se informeaza/documenteaza/ refuleaza /regasesc in paginile blogului de fata. Am ajuns involuntar un fel de gazeta de perete.

Intr-o industrie cumva tributara vechilor obiceiuri si datini authotone, aflata sub preceptele clasice de “capul plecat sabia nu il taie”, “ fa-te frate cu dracul pana treci puntea”, “vorba dulce mult aduce”,etc. Si in care multi gandesc ceva si stiu ca trebuie sa spuna total altceva ca sa nu isi afecteze statutul, cariera sau cifrele de vanzari.

Din punctul acesta de vedere, nefiind deloc legat financiar de vinul romanesc recunosc ca imi permit sa mai “fluier in biserica”. Si de la un timp incoace am inteles sa nu am pretentii de reciprocitate de la cei care ma citesc. Asa ca  intr-un fel am ajuns ca personajele copilariei, un fel de Zoro sau haiducul lui Sapte Ca(n)i…sa zicem.

  

  

Apoi aruncandu-mi un ochi pe statisticile care tin de fiecare postare in parte observ doua trenduri interesante. Cele mai populare postari sunt fie cele referitoare la evenimente (partial sau total nefericite) din industrie, cumva profund irelevante pentru consumatorul de rand, fie cele care se adreseaza direct acestuia, adica review-uri de vinuri din marele retail. Nu va mai spun ca “all-time favourite” este postarea despre “Cum alegem vinul din hypermarket” care va primi in curand o revizuire/actualizare temeinica. Pana la Pasti, promit! Pe cuvant de pionier!

 

Am asadar de a face cu doua categorii de public total diferite. Si pe care voi incerca sa le impac cat ma pricep de bine si in anul care vine. Sper din tot sufletul sa nu mai am ocazia sa scriu “pamflete” incendiare care sa se lase cu scrasnete de dinti, blesteme, amenintari, injuraturi si erori de logica in lant. Dar in acelasi timp promit sa nu ma abtin sa le scriu daca va fi cazul. Sper sa nu mi se dea ocazia, ma refeream…

In mod iarasi interesant postarile “de specialiatate” au si cel mai ridicat timp de citire…bine cred ca sunt si usor mai lungi…:)

 

Asa ca daca “industria” imi va da nitel ragaz, promit sa ma ocup mai mult de “omul de rand”. Cum frumos spunea alt “domn’ Dan” care acum e prin puscarie.

Adica sa fac ceva mai mult pentru consumatorul pierdut in fata raftului si care vireaza brusc spre raionul (PET-ul) cu bere cand vede decurajantul zid de vinuri. Care il supune la caznele alegerii unei sticle. Si pe care degustarile de prin HORECA, concursurile cu buline sau alte sindrofii snoabe si/sau (pretins) elitiste nu il ajuta cu nimic si nu il scot din dilema.

Daca omul sta in fata raftului si face macar efortul sa deschida telefonul si sa caute denumirea unui vin, eu zic ca merita sa afle dintr-o sursa cat de cat impartiala cam cu sta treaba cu vinul respectiv, comparativ cu alte etichete de la raft. Si cand zic impartiala nu ma refer la site-uri generaliste, “caldute”, in care toate vinurile sunt (par?) la fel. Si care colac peste pupaza (uneori) isi spun bloguri de vin, umbland cu cioara vopsita si zicand ca e (au) papagal.

 

Daca e sa ma uit pe topul de mai sus lumea are nevoie de informatie, publicul cauta vinuri, vrea sa se documenteze. Si aceasta cu privire la produse cat mai accesibile lor, chit ca sunt din infamul mare retail.

Am ajuns la concluzia ca este o greseala sa ii ignor doar pentru faptul ca nu cumpara vinuri interesante care imi plac mie, de prin din “magazine specializate.” Sau nu isi comanda pe internet. Imi aduc aminte ca si eu cand am patruns in lumea vinului tot de la raftul hypermarketului am pornit. Dovada sunt primele postari de pe blogul de fata.

 

 Dragostea pentru vin este “acquired passion” si creste in timp, treptat. Asa ca anul care vine o sa incerc sa ma apropii mai mult de cei care tocmai pasesc sfios in lumea vinului.

Aceasta nu inseamna ca voi renunta la explorarea unor noi lumii si civilizatii ale vinului pe care sa le impartasesc cu voi. Sau la vinurile “premium” (sic!). As face depresie. Pana la urma vorbim de un blog, adica o chestie pur si profund personala. Si in general ma plictisesc repede si nu sunt fanul unui singur vin, producator, stil sau tara. Asa cum am spus-o de multe ori, in diversitate sta toata frumusetea acestei lumi.

 

Cam acestea ar fi gandurile de inceput de an.

La multi ani tuturor; va doresc un 2016 cu vinuri (cat) mai bune si inca o data va multumesc pentru timpul  vostru si sper ca nu vi l-am irosit in zadar.

 

Ah,doar o rugaminte-intrebare, ca poate eu nu am interpretat corect cifrele de mai sus:

Ce ati vrea sa cititi nou/diferit/in plus-minus pe blog in 2016? Promit sa fac un efort sa ma adaptez…:)

 

 

Tags: 2016, Vinuri

 

Saptamana trecuta, taman inainte de Craciun am organizat la Pitesti operatiunea “degustare de asamblaje romanesti rosii de top”. Aceasta in debutul sarbatorilor de iarna, ca sa stim ce punem pe masa. Rezultatele le-am tinut la secret din motive de program (supra)incarcat. Incarcat de mese si porcarii, offcourse.

 

Totusi, altruist fiind, ma mobilizez pe ultima suta de metri (a anului) si va impartasesc impresiile personale in avanpremiera Revelionului. Pentru a nu fi acuzat ca le-am tinut doar pentru mine.

Vinurile au degustate in orb, trecute prin aerator rapid de doua ori, echivalentul a cam 4 ore de oxigenare. La unele nu a fost de ajuns; mai ales cele de Dealu Mare au nevoie de ore bune de aerare. Daca planuiti ceva cu vreunul din cele de mai jos le puteti deschide si lasa in sticla de dimineata pentru seara sau de pe o zi pe alta. Ah si Cuvee Uberland la fel, doar ca fiind de la Recas el se prezinta bine si aerat si neaerat. Ca asa e facut sa fie.

Noi am cautat insa sa le tratam pe toate similar si de aici abordarea unitara. Asadar:

 

Alira Cuvee Grand Vin 2011 cu siguranta cel mai reusit din seria Grand Vin. Pastreaza stilul cu fruct supracopt, dulceag, doar ca gustativ are mai multa structura, mai multa vana, e mai “proaspat”, abordabil si mai serios. Bun spre Foarte Bun

 

Oprisor Smerenie 2011 Shiraz, Pinot Noir si Dornfelder. Nas superb, complex, cu tonuri de cirese, visine amare, lichioruri, imbinate cu izuri de vanilie, frunze uscate, pielarie si condiment. Evolutie pe palatin fina, corp prezent dar excelent echilibrat de aciditate si de fructul proaspat, bine definit. Tanini fini, prezenti, integrati pe final. Foarte Bun spre Excelent. Si superb efort de asamblare!

 

Basilescu Golem Rosu 2011 Nas cu fruct rosu copt, prune, visine, dulceturi si gemuri plus aluzii condimentate, de vanilie, scortisoara si cafea. Gust plin, prezent, cu fruct. Evolutie integrata, tanini usor verzi si o nuanta tonica pe final. Foarte Bun. Probabil trebuie sa mai stea ceva timp.

 

SERVE Cuvee Charlotte 2011 initial inchis, in note de fruct concentrat, supracopt. Se deschide greu, treptat, fructul devenind proaspat, expresiv, bine definit alaturi de notele de baric fine, excelent integrate. Evolutie catifelata, eleganta, cu aciditate buna care scoate in evidenta fructul si echilibreaza prefect nivelul alcoolului. Taninii moi dar prezenti, structurati lasa impresia de pumn de fier in manusa de catifea. Foarte Bun spre Excelent. Este acelasi vin elegant, in stil frantuzesc pe care il stiam si care mie unul imi place foarte mult ca stil.

 

 

DAVINO Domaine Ceptura Rouge 2011 Degustate unul langa altul Charlotte si DCR au asemanari izbitoare. Diferenta este ca la Davino, datorita “stilului casei”, toate elementele sunt tunate cu o treapta mai sus. Mai multa concentrare, mai mult extract, mai mult alcool, mai multa putere, mai mult tannin si o structura mult mai directa, mai evidenta, mai “in your face”. Cumva in detrimentul elegantei si rafinamentului. Aceasta desi paradoxal este unul dintre cele mai elegante DCR-uri pe care le-am baut.

Daca ar fi sa le compar, DCR e un Lamborghini, iar Cuvee Charlotte un Aston Martin. Dar repet cele doua vinuri par din aceeasi poveste, se citeste in ele zona si anul mai cald. Abordarile si filozofia din spatele lor sunt cumva diferite. Acum depinde ce preferati. Foarte Bun spre Excelent.

 

Lacerta Cuvee IX 2012 Powerhouse. Davino pare chiar light si lejer fata de el. Totul la maxim: fruct, baric, corp, extract, tanin. Plin de note de visine, dulceturi, magiunuri, condiment. Evolutie prezenta, cremoasa pe palatin. Echilibrat, umple gura cu tone de fruct terminand usor cald si cu ceva tanini verzi, naravasi pe final. Trebuie sa mai stea in sticla, dar pentru cine vrea un all-inclusive poate merge pe mana lui. E clar care a fost modelul si s-a apasat la maxim pe componente. Foarte bun, bine lucrat, cu potential de excelent in functie de cum va evolua.

 

Negru de Purcari 2012 Surpiza serii, cel putin pentru mine. Nas expresiv elegant in tuse de fruct negru excelent trasate si cu un baric de calitate superb integrat. Gustativ se prezinta fin, diafan si ascunde ireal de bine concentrarea de fruct si structura redutabila. Evolutie eleganta, final frumos, cu tanini bine conturati incadrati de fruct proaspat si o aciditate demna de vinuri albe. Excelent!
P.S. O mentiune speciala pentru necesitatea actualizarii informatiilor de pe site si prezentarea fiselor pentru fiecare an de recolta. E pacat la asa vinuri sa nu avem informatii complete si exacte. La ora actuala informatiile de pe site dateaza din 2008. La acest capitol exemplul Davino e de urmat.

 

Cramele Recas Cuvee Uberland 2012 Iarasi o surpriza placuta. De fapt nu surpriza, ma asteptam sa fie bun. Diferit de restul, nas dominat initial de note de eucalipt si menta plus aluzii de fruct copt expresiv, stafide si curmale, in stil Amarone. Excelenta evolutie pe palatin, alcoolul superb ascuns, structura prezenta care sustine perfect fructul prezent si bine definit. Tanini fermi, integrati, pe final, postgust interminabil. Iarasi o lucrare superb executata. Excelent.

 

Cuvee David 2010 de la Balla Geza din pacate a fost corked. Deh se mai intampla, nu e vina producatorului, sunt riscurile meseriei.

 

 

Concluzii:

• Preferintele personale la data degustarii: Negru de Purcari, Smerenie, Cuvee Charlotte si Cuvee Uberland. Oricum la acest nivel de calitate (si pret) ecarturi mari intre ele nu exista. Diferenta o fac ajustarile de finete si gusturile personale pentru un stil sau altul.
• Cele din Dealu Mare au toate ceva in comun, un stil recognoscibil in fructul usor supracopt, extractii redutabile, alcool mai ridicat, evolutii cremoase, pe alocuri glicerinoase si baric omniprezent. Fiecare are tusa lui personala, parca Golem mi s-a parut usor inchis si amorf la ora actuala. Top personal Dealu Mare: Cuvee Charlotte (eleganta), DCR (concentrare), Lacerta (bombastic), Golem.
• Negru de Purcari a fost din alt film fata de restul. Rar am vazut prin partile astea de lume vin atat de elegant si nu stiu cat va prinde la gusturile de pe la noi unde lumea vrea extract si baric excesiv. Mie mi-a placut foarte mult si a fost ceva aparte in seara respectiva. O fi de la Saperavi…o fi de la…
• Smerenie excelent lucrat si iar ceva diferit fata de restul. Olfactiv e cuceritor. Are clasa, are eleganta, este less is more si putine ii poti reprosa. Poate doar pretul. Dar aceasta nu se poate imputa efectiv vinului.
• Cuvee Uberland este exponentul filozofiei Recas. Un vin in stil Lume Noua cu aluzii de Amarone modern, mai fresh si abordabil. Nu ai ce sa ii reprosezi, totul este colo si este la locul lui. Enervant de bine dozat, integrat si inchegat.

 

Cam aceasta a fost degustarea de asamblaje premium rosii romanesti. Acum fiecare decide ce cumpara pentru Revelion. Ca deja partea cu porcul a trecut…

 

P.S. Sfarsesc prin a reitera invitatia catre orice pasionat de vin de prin Pitesti care citeste aceste randuri si doreste sa faca parte din micul (dar inimosul) nostru grup sa ma contacteze. Pe sistemul: “The more the merrier”…:D

 

Tags: Alira Grand Vin, Basilescu Golem, DAVINO Domaine Ceptura Rouge, Lacerta Cuvee IX, Negru de Purcari, Oprisor Smerenie, Recas Cuvee Uberland, SERVE Cuvee Charlotte