Luni seara am participat la una din degustarile Tastevin, eveniment lansat anul trecut si reluat anul acesta. Detaliile despre ce se vrea a fi le puteti citi aici. Fata de anul trecut (cand am ajuns la vreo 4 intalniri), de data aceasta am observat o participare mult mai larga (largita?), majoritatea celor de la masa fiind persoane care au legatura cu fenomenul, fie din prisma consumului educat de pasiune, fie din prin cea a industriei. Pe scurt, putem afirma ca juriul a evoluat in directia “profesionalizarii”, asta in detrimentul consumatorului profan care bea vin doar pentru ca….este vin si merge bine cu mancarea si cu discutia.

 

Asadar am avut la masa somelieri (de fapt sefi de somelieri in persoana dl Timofti), bloggeri, critici de vin (va las voua placerea sa ii ghiciti care sunt), pasionati, reprezentanti ai producatorilor, participanti in jurii internationale (Vali, m-am tinut de cuvant), patroni de restaurante, etc

 

In concluzie, panelul de jurati nu cred ca poate fi acuzat de lipsa de experienta. Decat poate pe alocuri de prea mult entuziasm si colocvialitate, lucru remarcat public si de dl Timofti. Dar deh era prima zi de scoala, nu ne mai vazusem de mult. Unii de saptamana trecuta, eu de cateva luni…:)))

In rest, asa cum remarca si gazda noastra, dl Consulea, genul acesta de intalniri se vor adunari coloviale in care fiecare isi da cu parerea despre starea vinurilor aflate in degustare, iar concluziile nu sunt nici pe departe finale sau cu caracter de sentinta, evaluarile fiind in mod inerent subiective. Pur si simplu este o poza in stil “cina cea de taina” (da, asta imi vine prima oara in minte cand rememorez evenimentele, ramane sa identificam pe Iuda) la un moment dat a unei parti a vinurilor din HORECA autohtona.

Intrebari de genul de ce nu au fost si vinurile de la ala sau ala le adresati organizatorilor, cei de la Sorla. Din ce am inteles s-au ales vinurile care sunt cele mai prezente in HORECA autohtona.

 

 

 

Dincolo de discutiile inerente despre echidistanta si impartialitate, care se pot face pe absolut orice eveniment de acest gen indiferent cine si cum il organizeaza, pentru mine unul a fost o ocazie excelenta sa trec in revista o parte din vinurile autohtone si sa desprind/cristalizez cateva concluzii despre cele doua soiuri nationale. In rest, in pofida sportului national (local) de recunoastere a vinurilor diversilor producatori, imaginea de ansamblu conteaza mai mult.

Ca intotdeauna organizarea a fost foarte buna, in noua locatie Zexe Cherhana, la a carei inaugurare am participat acum cateva luni. Bucataria s-a achitat excelent de sarcina, dovada ca nu am apucat sa pozez nici un fel de mancare care mi-a trecut prin fata ochilor. Nici salata de caracatita, nici tocanita de ton cu mamaliguta si in mod clar nici tarta cu smochine.

 

In rest stiti povestea: degustare in blind pe doua paliere de pret (15-24.99 si 25-39.99 lei preturi de distributie si pe doua soiuri, mai intai Feteasca Alba si apoi Regala. Eu unul am fost generos cu scorurile si am jurizat cumva in context. Contextul vinurilor si al palierelor de pret.

 

Ca sa incep cu partea de concluzii generale (si sa termin cu cele particulare) pentru mine au sunat cam asa:

• Am remarcat o diferenta mare de calitate intre cele doua loturi la FR. Adica cele ieftine erau mediocre cel mult. La FA lucrurile au fost mult mai apropiate/omogene, desi diferenta de calitatea a fost vizibila si acolo.
• Variabilitate mai mare la FA in esantionul superior de pret. FR mi s-a parut ca s-a exprimat mai omogen.
• RPC-uri destul de slabe comparativ cu vinurile din soiuri internationale ale acelorasi producatori, semn ca potentialul soiurilor autohtone fie nu este suficient explorat/inteles, fie nu exista
• “Tineretea” a avantajat vinurile, cel putin in notarea mea. Trecerea unui an are impact decisiv asupra aciditatii si structurii adesea aparand note de evolutie la sticla timpurii si destul de vizibile/ pronuntate
• FA-urile mi s-au parut mai aromate/expresive decat FR-urile, insa usor mai lipsite de structura/seriozitate.
• Zaharul rezidual la entry-level face minuni si personal nu vad nimic rau intr-un vin demisec daca asta il face baubil. Il prefer unui vin agresiv, dezechilibrat si greu de inghitit.

 

Daca e sa intram in detalii, preferintele mele au fost asa:

 

Feteasca Alba 15-24.99 lei:

1. Mosia de la Tohani 2014
2. Basilescu Ingeri 2014
3. Cotnari Domenii 2014
4. Halewood 2014

Mosia de la Tohani mi sa parut chiar ok la banii respectivi, mai ales in gust (ajutata si de zaharul rezidual, fiind demisec). Am inteles ca peste masa ar fi fost o problema cu sticla, fiind receptata altfel. Dar pentru un vin pana in 25 de lei, are aciditate buna, bine definita, usor rest de dioxid care ii imprima prospetime si “lift” integrand bine restul de zahar. In general un vin agreabil, baubil, care isi merita banii. Bine trecem peste partea cu nasul dar la nivelul acesta de pret nu am pretentii de revelatii.
Ingeri de la Basilescu are un profil aromatic tipic de Sauvignon Blanc cu tuse verzi, ierboase, debutand usor ezitant in gust, dar recuperand pe final intr-o evolutie care iar aduce aminte de amintitul soi international. Eu unul nu cred ca e 100% Feteasca Alba sau e facut dupa „reteta” de Sauvignon. A fost total diferita de celelalte si asta in mod evident. Cotnari Domenii olfactiv cu fruct exotic copt, dar cu un gust usor plat, corpolent, amorf. Halewood usor reductiv, nas inexpresiv, cu ceva probleme si cu aciditate usor iesita din corp.

 

 

Feteasca Alba 25-39.99 lei:

1. Liliac 2014
2. Domeniile Coroanei Segarcea 2014
3. Colocviu 2014
4. SERVE Terra Romana 2013
5. Lacerta 2013

Liliac mi s-a parut cea mai tipica FA din degustare: nas citric, verde, retinut, usor floral. Aciditate buna inca de la inceput care sustine vinul pe toata evolutia, parcurs diafan,echilibrat, fin.

Segarcea iarasi tipic in nas, cu carcei de vita si vag reductive. Evolutie lejera, echilibrata cu un plus de corpolenta si prezenta in detrimentul aciditatii si prospetimii. Nu a fost departe de Liliac, un vin reusit.

Colocviu a fost cel mai ”ambitios” vin din fligh,, o FA usor pe steroizi cu un nas fructat, usor exotic. Gust cu aciditate buna, corp plin, prezent, mineral, extractiv. Un vin bine facut dar un pic overdoit, din punctul meu de vedere iese din linia unei Fetesti Albe tipice

Terra mi s-a parut cu ceva oxidative, de evolutie la sticla scoase in evidenta si de profilul aromatic mai retinut al soiului, iar gustul usor subtire si tonic/acid pe final.

Lacerta a parut rupta de pluton, cu un nas inexpresiv, inert si un gust subtire, dominat de nuante tonice si pe alocuri amare, plus ceva note de sulf.

 

 

Feteasca Regala 15-24.99 lei:

1. Basilescu Eclipse 2013
2. Halewood 2014
3. Ratesti 2013

Asa cum spuneam mai sus, Eclipse a fost salvat de restul de zahar. In rest toate trei s-au prezentat evaziv si inexpresiv dpdv aromatic. Gustativ Ratesti mi s-a parut subtire, agresiv, diluat si excesiv de tonic pe final. A cazut mult fata de stilul international cu care se prezenta asta toamna la Timisoara. Halewood cam in aceeasi parametrii, dar un pic mai integrat si baubil dar nimic remarcabil, ba din contra. Sincer am fost dezamagit de nivelul de calitate al vinurilor din acest interval de pret.

 

 

Feteasca Regala 25-40 lei:

1. Recas Sole 2014
2. Liliac 2013
3. Arezan 2013
4. Grama 2014
5. Stirbey 2013

Sole cu nas de fructe coapte, „in your face” si mai clar definite fata de restul, dar nu bombastic, cu aciditate buna, evolutie foarte bine echilibrata si final citric. Foarte bine lucrata.

Liliac a fost nu foarte departe de ea, desi a fost un 2013. Arezan de la M1 as fi jurat ca are lemn masiv in el desi din ce ne-a asigurat Vali Ceafalau prezent la degustare nu a vazul lemnul. Oricum ciudat pentru un vin din 2013 sa aiba o evolutie in sticla de acest fel. Cumva supraacelerata din punct de vedere olfactiv cu multe tuse smoky, de lemn si doar un rest de fruct in fundal. In rest vinul este bun, are structura, este cremos, plin, amplu. Cromatica iarasi total diferita de celelalte, cu un tusa verzuie evidenta. Un vin atipic fata de restul.

Gramma diafan citric, echilibrat, usor cald pe final si cu o impresie de subtirime fata de restul. Stirbey care clar nu este un vin de blind, cu multa aciditate si mineralitate care par usor dure, severe, fara a fi echilibrate de fruct, mai ales ca a venit si dupa Sole in degustare.

 

 

Topul general a iesit cam asa ceva:

 

Ca si concluzii particulare am avea asa:

 

• La FR nu prea ai ce sa bei in segmentul low, doar zaharul rezidual salvand Eclipse-ul in acest sens. Sa fie de vina supraproductia care face vinurile sterse si subtiri?

 

• La FA mie mi-au placut doua vinuri din segmental low, care erau chiar ok la bani respectivi: Mosia de la Tohani si Basilescu Ingeri.

 

• Amandoua vinurile de la Cotnari mi s-au parut usor prea ambitioase, bomboastice, grele, coapte (in detrimentul prospetimii) cam cum era Recasul acum ceva ani in urma. Din ce imi aduc aminte Feteasca lor alba de la inceput era mai verde si “sprintara”. Chiar mi-a placut atunci si mi-ar parea rau sa vireze spre in stilul modern, bombastic, supracopt si cu drojdii selectionate.

 

• Basilescu are o FA pe Ingeri in stil Sauvignon Blanc buna prin prima pretului si un Eclipse pe care il salveaza resrul de zahar. Il prefer pe primul. Vad ca Ingeri a iesit pe primul loc. Cumva explicabil, iesind in evidenta clar in cadrul degustarii si evoluand total diferit fata de restul.

 

• Halewood a avut probleme cu amandoua vinurile din gama low: inexpresive, sterse si usor cu probleme de reductie.
   

• Liliac face la ora actuala din punctul meu de vedere unele cele mai bune exemplare de Fetesti de pe la noi. Daca nu chiar cele mai bune. Zona isi spune cuvantul, iar cand producatorul este unul quality e greu sa intreci Transilvania la capitolul albe si mai ales la Fetesti. Imi aduc aminte de o vorba din industrie: “Sa zicem mersi ca la Jidvei lucruile nu evolueaza mai repede (ahhh, bine se referea si la o persoana anume) ca altfel noi, restul nu am mai vinde vinuri albe.”

 

• Tohani si Segarcea su fost supriza placute pentru mine. Segarcea stiam ca face o FA buna, Tohani are un RPC bun comparativ cu restul.

 

• Terra si Stirbey clar nu sunt vinuri de blind (cel putin pentru mine), mai ales puse langa exemplare mai moderne, fructate si “showy”.

 

• Recas are o Feteasca Regala solida, bine facuta, care impaca multe gusturi si bifeaza multe preferinte. Usor desprinsa de stilul international, bombastic si facil de acum cativa ani remarc cumva o rafinare a vinurilor de pe Sole.

 

• Lacerta si Ratesti m-au dezamagit fiind din punctul meu de vedere sensibil in afara plutonului, ca sa nu zic dezamagitoare. Daca la Ratesti putem trece cu vederea prin prisma pretului si a pacatelor tineretii, Lacerta cred ca are cel mai slab RPC pentru o Feteasca lor Alba, dintre cele degustate luni.

 

• Bineinteles ca exista si alte exemplare in piata care nu au fost prezente le degsustare. Si ma gandesc aici in primul rand la cele de la Davino ( noul Plai plus Monogram, fosta Alba Valahica) si la vinul Cavalerului de la SERVE care cred ca s-ar fi prezentat destul de bine in gama entry-level.

 

Cam asta a fost in linii mari. Astept cu nerabdare episoadele cu Feteasca Neagra. Eu unul mi-am satisfacut curiozitatea personala cu privire la FA si FR.

Din punctul meu de vedere la soiurile autohtone mai este mult de lucrat, mai ales la definirea exacta a caracterului de soi si la amprenta genetica specifica. Atata vreme cat baza ne lipseste, nu avem cum sa emitem pretentii de vinuri “mari” si in mod clar la ora actuala exemplarele din soiuri internationale ale acelorasi producatori ofera mai multa calitate raportat la preturile cerute.

 

De altfel una din discutiile de luni seara (devenita deja laitmotiv cand vine vorba de soiul respectiv) a fost in jurul originii Fetestii Regale. Care se spune pe la noi ca ar fi incrucisare dintre
Feteasca Alba si Grasa de Cotnari. Dar de fapt Jancis (pe baza studiilor genetice) spune ca nu ar fi. Si apoi apar pufnelile: „da’ ce stie dom’le Jancis despre vinurile autohtone?” Si pe buna dreptate…

Dar cine stie pana la urma? De fapt si mai important: Cine ar trebui sa stie???

 

Tags: Cherhana, Degustare, Feteasca Alba, Feteasca Regala, Tastevin, Zexe

 

Aflat fiind sub imperiul lipsei de timp si asaltat de tone de subiecte interesante de cate ori citesc vreo publicatie de specialitate m-am gandit ca ar fi mai bine sa va fac din cand in cand o revista a presei internationale de vin. Adica sa va punctez cateva subiecte interesate pe care nu am timp sa le dezvolt altfel.

Intr-un fel poate ca e mai bine asa stiut (si asumat) fiind faptul ca am tendinta sa dezvolt destul de lung un subiect, pana cand la unii le da sangele pe nas, iar la altii le sare mustarul prin comentarii…:)

Asa ca va scutesc de povestiri si va transmit esentialul pe care fiecare il interpreteaza in cheie proprie sau il ia ca atare.

 

Pe scurt, din ultimele numere ale RVF (La Revue du Vin de France):

 

• Jean-Hubert Delon (proprietar Chateau Leoville-Las Casses deuxieme cru clasee, unii zic ca ar merita sa fie premiere, dar deh nu toti sunt Mouton Rothschild) dixit: “Sunt trei puncte importante care definesc dintotdeauna marile vinuri de Bordeaux sau din alte parti:

1. Gustul, care trebuie sa transcrie personalitatea locului unde vinul s-a nascut
2. Un mare vin trebuie sa fie revigorant cand este consumat la masa
3. Un mare vin trebuie sa se imbunatateasca o data cu trecerea timpului.
   Si relativ la ultima afirmatie da exemplu vinurile de “garaj” facute pe terroir-uri adeseori anonime…:) Merita citit tot interviul.

 

• Aflam ca s-a lansat un dop care aereaza vinul (Optiwine),in trei variante, fiecare calibrata in functie de varsta vinului. Se pare ca e noua moda; aveti aici mai multe info si modul de utilizare. Chiar as fi curios sa testez jucaria…sa vedem de unde o pot face rost.

 

• Majoritatea magnum-urilor de Montrose 1986 desfacute la petrecerea organizata de proprietarii Chateau-ului in iunie, dupa Vinexpo au avut probleme. Bine ca nu m-am numarat printre cei 1450 invitati…;) Si i-am si taiat de pe lista de achizitii. Ups, acum vad ca am un 2010 la degustare…:)

 

• Din 4 iulie Champagne si Burgundia au fost incluse in patrimoniul UNESCO. Inca un motiv sa creasca preturile…

 

• Se lucreaza la un AOC Cotes de Provence spumante. Adevarul este ca preturile si calitatea au fost chiar efervescente in zona respectiva in ultimii ani. Cred ca e regiunea viticola din Franta cu cea mai mare crestere de vizibilitate si de preturi in ultima perioada.

 

• Mugnier, celebrul producator burgund din Chambolle Musigny, satul de faptul ca celebrele sale vinuri erau baute prea devreme, a decis sa amane incepand cu 2013 scoaterea pe piata a vinurilor pana la momentul optim de consum al acestora. Acestea vor fi maturate in pivnitele proprii, exemplu de dorit a fi urmat si de alte domenii spun cei de la RVF. Si eu spun la fel pentru piata de la noi…in afara de Stirbey, SERVE si Vinarte restul ne cam ataca “cu Cabernet-ul” de anul trecut si vand tot pana la ultima sticla, nu iarta nimic. Nici sticle, nici consumatori ingenui…

 

• Pentru noul film din seria James Bond, “Spectre”, celebra casa Bollinger din Champagne nu putea rata ocazia sa lanseze un nou Cuvee special destinat “ocaziei”. In sticla de cristal si cu marketingul aferent. Pretul? Doar 5 007 euro. Get it? Asta numai gluma nu e…

 

• Un cititor care a cumparat in 2003 o cutie de 6 sticle de Batard-Montrachet Gagnard 2002 descopera ca vinul este total oxidat la momentul actual. Celebra problema de premox a vinurilor din Burgundia. Suna la producator si cere sa i se schimbe cutia cu una cu vinuri din recolta actuala. Este refuzat. Scrie la RVF si trimite o sticla pentru a fi degustata in redactie si pentru a i se confirma oxidarea prematura a vinului respectiv. Si i se confirma la rubrica raspundem cititorilor. Intrebare retorica: la noi unde putem trimite sticlele acelea premium care cad brusc dupa 4-5 ani? La cos?

 

• Jean-Robert Pitte ataca in editorialul obisnuit problema servirii vinului in restaurant, unde ospatarul toarna adesea cantitati impresionante in pahare pantecoase cu scopul de a goli mai repede sticla si de a mai impinge una pe gatul (portofelul) clientului. Avem si noi metehnele astea, nu? Dar la noi obiceiul respectiv poate fi considerat arta, fata de ce apucaturi intalnim prin restauratia locala. Dar, deh, alta civilizatie, alte preocupari…
  Oricum de notat solutia autorului pentru problema de mai sus: oferirea vinului la pahar. Chestie pe care as dori sa o vad din ce in ce mai des si in restaurantele de pe la noi.

 

• Urmeaza apoi 100 de pagini dedicate ca in fiecare an perioadei promotiilor in vanzarile de vin. Celebrul “Foire aux vin”. Unde sunt comparate preturile si punctajele pentru fiecare mare retea de magazine si pentru fiecare departament in parte. Practic ti se spune de unde sa cumperi cu pretul cel mai mic si exact ce gasesti deosebit si la RPC bun in regiunea ta, la magazinul din colt, de la Auchan si Cora la infamul (la noi) Lidl.
  In plus, la rubrica dedicata fiecarui magazin gasim o poza a responsabilului de raion si scurte recomandari din partea acestuia privind selectia de vinuri din magazinul unde este angajat. Si repet: nu vorbim de magazine specialitate, este vorba de marele retail. Ceva SF pentru noi, te uiti si zici ca nu e adevarat.
  In tarisoara noastra draga de exemplu numele “nenumitului” magazin nu numai ca nu este mentionat aproape pe niciunde intr-o publicatie de specialitate, dar este primit cu ura si injuraturi in majoritatea contextelor in care apare. Iarasi, chestie de maturitate a pietei si a consumatorilor/pasionatilor…
   

• Urmeaza o sectiune consistenta dedicata degustarilor/notarilor care se ocupa in mare parte de recoltele 2012 si 2013 din Bordeaux. Pe scurt, vorba lor la 2013: “preferati terroir-urile renumite”. Adica mai usor…
  2012 in schimb e mai baubil, punctajele sunt in medie mai mari, dar cu atentie. Vinurile sunt mai lejere, acide.
  Bineinteles ca amandoi anii au unele exceptii, bune si rele, dar nu intru in detalii. Cine colectioneaza Bordeaux sa se documenteze cu atentie, sfat dealtfel clasic pentru zona respectiva cand nu ai de a face cu ani exceptionali.
   

• In rest zeci de articole interesante pe teme culinare, de turism, etc Ah si aflam ca urmatorul campionat mondial de degustare organizat de RVF va avea loc  in Chateauneuf du Pape pe 15 octombrie. Vor participa echipe formate din cate patru degustatori din 20 de tari si vor fi degustate cate 12 vinuri din toata lumea. Aveti aici clasamentul din 2015 din care vedem ca brazilienii sunt excelenti…ahhhh…jucatori de fotbal probabil. Ah si inca o surpriza (si nu prea): chinezii stau foarte bine.
  Retoric, noi daca ar fi sa participam pe cine am trimite? Asta ca sa nu aduc in discutie celebra noastra asociatie de anvergura locala…

 

In concluzie, o revista de 236 pagini plina de “carne” si de info interesante. Cum la noi nu o sa vedem in urmatorul secol. E pana la urma diferenta de public, de istorie, de subiecte si de piata. La noi in 236 de pagini faci ghidul cramelor din Romania cu poze cu tot…:) Dar, sa fim optimisti!

 

Si acum vorba celebrului banc: “capul la fund, pauza s-a terminat”.

Apropo, aud ca deja vinurile romanesti premium obtinute de pe vii de 5 ani incep sa bata in suta de euro …

La mai mare le doresc! Astept cu nerabdare prima crama care o sa vanda en primeur! Clienti exista, asa ca nu stati sa va ganditi de doua ori ca va fura altul ideea pe care tocmai v-am dat-o…

Pisici, iar am scris 4 pagini…dar macar nu sunt pe aceeasi tema….:)

  

Tags: Franta, Optiwine, Revue du Vin de France, vin

 

Cred ca ultimele zile au lamurit in privinta proiectului The Wine Book of Romania mai mult decat au facut-o cele cateva luni de poze si happy-happy joy-joy de pe retele de socializare. Dreptul la replica de ieri a adus cateva informatii importante si din partea organizatorilor.

 

Ca o concluzie in avanpremiera postarii de astazi, eu unul nu cred ca ca evenimentul respectiv este solutia de care are nevoie vinul romanesc. Desi a fost prezentat asa sau cel putin asa s-a lasat sa se inteleaga. Este, in esenta, inca un business in zona vinului romanesc.

 

Daca e sa tragem linie si sa adunam, mare diferenta intre el si concursul Vinul.ro cu MW in juriu de acum cativa ani de la Dragasani nu este. E doar impachetat mult mai profi si beneficiaza de “prezumtia de nevinovatie” sau de prospetimea fetelor implicate/promovate, cum vreti sa ii spuneti.

 

Sunt de acord, DA, este un lucru pozitiv, per ansamblu un plus pentru vinul romanesc. Dar un plus usor irelevant daca tinem cont cu ce ne confruntam si in mod clar nu e ceea ce avem nevoie acum. Sa ma explic.

 

Ieri am aflat ca este o initiativa pur privata, facuta pentru bani (eu inca nu am cunostinta de initiative private pro bono in lumea vinului). Din ce am mai inteles, sponsorii de care se face vorbire in materialul publicat de mine nu vor fi producatorii de vin. Este un lucru bun, daca asa va fi.

In schimb, discutia despre independenta si echidistanta e inutila. Atata timp cat exista sponsori, nici un proiect nu poate fi independent si echidistant. Va spune cineva care scrie despre vinuri gratis, care nu cerut sau primit 1 leu sponsorizare si care nu se pretinde a fi echidistant. Nu o spun sa ma laud, o spun pentru ca, dupa parerea mea, echidistanta nu exista.

Si apoi impachetarea vinului romanesc cu fundita si lipirea etichetei cu pretul pentru sponsori pe pachetel, mie unul nu imi suna ok, oricat de frumos ar fi ambalajul si indiferent cine este cumparatorul/sponsorul.

 

In rest avem in fata un produs creat in cateva luni de cateva entitati. Eu unul am avut curiozitatea sa vad cine sunt cei din spatele evenimentului cu pricina. Si ca sa va scutesc de efort am gasit asa:

 

1. Initiator al proiectului: Asociatia “Romania,The Land of Wines”

Asociatie non–profit inregistrata in 16.04.2015 cu data de incheiere din 03.04.2015 la Bucuresti. Membrii: ARDELEAN VASILICA MARINELA, ARDELEAN MARIA-NELA, SASARAN STELA-GABRIEL.

Consiliul director: presedinte-ARDELEAN VASILICA-MARINELA, vicepresedinte-SASARAN STELA-GABRIELA, secretar-ARDELEAN MARIA-NELA.

Pozitia 33932, pagina 652 de aici.

 

Scopul asociatiei? Acesta: “Sa promoveze meseria de somelier prin elaborarea si derularea unor programe si strategii de dezvoltare durabile, management si marketing, intensificarea relatiilor internationale in domeniu, organizarea de cursuri de pregatire si perfectionare precum si orice alte actiuni specifice; dezvoltarea oricarei activitati cu caracter cultural, didactic si editorial pentru promovarea cunoasterii vinului si a consumului responsabil al acestuia si a altor bauturi si pentru a pune in valoare enogastronomia romaneasca atat inRomania cat si in strainatate”

Fraza de mai sus, pentru cine a citit ceva proiecte de POS DRU la fonduri europene suna ciudat de familiar. Pentru cine a scris ceva proiecte, probabil ca poata sa spuna si cat costa sa ti-o compuna un specialist. Daca au facut-o initioarele proiectului, atunci si-au ratat cariera. Felicitarile mele pentru ea, atinge superb 101 obiective pentru 101 finantari europene posibile.

Daca ma intrebati pe mine, asociatia e creata pe ideea de accesat fonduri europene/nationale, etc. Vom trai si vom vedea. Inca o data: nu e nimic rau in asta, nu acuz pe nimeni.

 

2. Organizator: Quartz Media Production

 

De la ei am primit ieri dreptul la replica de ieri. Din care am aflat  ca proiectul este unul privat si (mai mult sau mai putin voalat) eu sunt rauvoitor, lipsit de etica, moralitate si pe scurt “spurc iarmarocul”.

Ce este iarasi interesant, ca desi cei de la Quartz Media Production au semnat dreptul la replica ca si “co-producator al proiectului si coordonator al campaniei de PR”, prin comunicatele de presa apar doar ca “organizator”. Deci pana la urma ce sunt? Si asta ne conduce la urmatorul partener care el apare ca si:

 

3. Coproductor&partener si realizator de “visual identity”: Argo Media.

 

Aici ajungem probabil si la sursa cunoasterii si a minunatei campanii de social media. Va mai aduceti voi aminte cu Facebook-ul si cum a iesit dl presedinte Johannis presedinte? Ca s-au ocupat niste persoane pe Facebook de comunicare, ca a iesit tineretul la vot, ca etc etc Eh, unii dintre cei care s-au ocupat sunt cei de la Argo Media. Care se pricep de minune sa inveleasca frumos un produs, mai ales pentru “social media”.

Am avut placerea sa il cunosc pe Dan Niculescu, actionarul Argo Media la vizita de acum cateva luni de la Gramma. E profi. Extrem de profi pentru Romania. Si de aici lucrurile se leaga si se explica.

Ah si inca o chestie care mie imi sare in ochi, desi probabil ca nu are nici o treaba cu subiectul de fata. In portofoliul Argo Media identificam un client important din aria de interes care ne priveste: Cotnari.

 

Pe scurt, povestea suna cam asa: cineva vine in Romania, in martie este numita consilier al Ministrului Agriculturii, la inceputul lui aprilie isi face asociatie de promovare a vinului (de fapt e cu somelieri, dar ce mai conteaza, asa a fost calificarea) cu inca doua prietene , trei luni selecteaza vinuri din Romania si din Republica Moldova, apoi organizeaza o degustare/ierarhizare, pentru care se cer bani de sponsorizare.

Discutam despre un eveniment (produs) fabricat si frumos invelit, usor pe repede inainte, in cateva luni si pentru care multe astre s-au aliniat ca totul sa iasa cum trebuie intr-un timp relativ scurt.

Am putea spune ca e puterea de munca si determinarea unei echipe foarte bune, dar daca ma intrebati pe mine Romania nu functioneaza in stilul asta. La noi cineva trebuie sa netezeasca calea, sa deschida niste usi, etc.  Repet, nu acuz si nu insinuez nimic. Doar ma mir retoric.

 

In plus, nu stiu cum suna altora, dar mie unul faptul ca un consilier al unui ministru din Guvernul Romaniei se ocupa de organizari de evenimente private si de ofertat sponsorizari in domeniul in care consiliaza Ministrul atinge cel putin tangential conflictul de interese. Chiar daca nu e functionar public…

Si aceasta la cateva luni (de fapt zile dupa ce a fost numit). Ca numirea a fost in martie inteleg si asociatia s-a infiintat la inceputul lui aprilie. Ah, si sa ne amintim ca rolul Marilenei ca si consilier era sa  faca brand national pentru vinul romanesc. Deocamdata inteleg ca a facut o intalnire de “cunoastere” la minister plus un proiect privat pentru care se cer sponsorizari. Si atat.

 

Cam asta ar fi ce inteleg eu din proiectul The Wine Book of Romania. Repet (a mia oara): Nu ma lansez in scenarii, nu acuz pe nimeni de nimic. Acestea sunt faptele. Dar revin la concluzia cu care am inceput:

Eu unul nu cred ca acesta este proiectul cu care sa incepem reconstructia vinului romanesc sau crearea brandului de tara viticola. In speta cu initiative private de evaluari si sponsorizari.

 

Cu riscul de a strica feng-shui-ul evenimentului le reamintesc ca baza ne lipseste: DOC –urile nu stim pana unde se intind, soiurile nationale nu sunt clar definite genetic, iar la targurile internationale ne platim standurile dupa ce incepe targul si le terminam de construit cand se termina acesta (si asta atunci cand participam, sa nu ne aducem aminte de fiasco-ul de la Vinexpo).

Dar la acestea e de lucru pe termen lung, nu se pot face in cateva luni si foarte important, nu se fac bani din ele, deci nu prea se preteaza initiativelor private.

 

Pe scurt, in opinia mea, inca un eveniment gen tichie de margaritar nu cred ca ne va folosi la nimic. Oricat de bine cusuta si stralucitoare este, aceasta nu va reusi sa acopere crestetul plesuv al vinului romanesc si nici nu va inlocui cu succes podoaba capilara care nu exista. Si asta nici la intern si mai ales, nici la extern. La ora actuala imparatul este gol…tichia nu il ajuta.

 

Pozele si organizarile, oricat de bine facute ar fi, nu pot tine loc de esenta, asa cum vorbele nu tin loc de fapte.

Exista o granita unde PR-ul in mod inevitabil se opreste oricat de bun ar fi: poti sa creezi realitate, dar va fi in mod invariabil virtuala atata timp cat baza lipseste. Orice discutie prin ambasade sau aiurea despre cartea si vinurile respective va esua lamentabil la prima fraza care va rade stratul de poleiala si va aduce in prim plan tristul adevar. Acela ca substanta, structura, lipsesc sau sunt putrede.

 

Aceasta este pozitia mea si sper ca m-am facut clar inteles!

In rest, mult succes (financiar si de orice fel) cu proiectul respectiv. Cu vinul romanesc “ramane cum am stabilit” se pare…

 

Tags: The Wine Book of Romania