Bag seama ca de ceva vreme, de cand nu am mai scris pe blog, jurnalismul de investigatie in materie de vin este la nivel sub zero. Nu ca inainte era la cote foarte ridicate. Eram vreo 2-3 care mai faceam scandal. In rest toti asezati in coloana, regulamentar si cu caciula in mana, la corul de aplaudaci al marilor producatori si la robinetul bugetului de marketing  aferent. Mai pica un banut, daca nu macar o vizita la crama, o sticluta, ceva la pachet. Chestii, socoteli…

 

Intre timp vremurile s-au mai schimbat. Si nu neaparat in bine. Daca dau doua scroll-uri de ecran la grupul din care eram amenintat acum vreo 2 ani cand m-am luat de Mari (ce vremuri, acum ne-am linistit cu totii) ca voi fi dat afara aproape ca imi vine sa ies singur ca sa nu mor de plictiseala. Si aceasta in conditiile in care am blocat demult, in mod preventiv si inspirat (constat acum) cam toti organizatorii concursului(surilor) de Rose-uri. Si peste jumatate din comisiile de jurizare…:)))

 

“Jurnalismul de vin” (va rog sa remarcati ghilimelele) cunoaste o perioada vesela de revigorare, rebranduire, asociere cu tocanite, musacale, perisoare si alte cele,  in stil “la vremuri noi, tot noi”. Si daca piata de vin incepe sa miste datoria consumului, in materie de “consultanta si know-how”  sunt cam aceleasi figuri care clameaza realizari uluitoare din categoria” v-am spus eu?” “stiam eu, daca m-ati ascultat, uite ca acum se misca”, etc.

In plasa lor bineinteles ca se strang  pestii mici (si tineri) care nu au  prins vremurile “alea vechi” si nu stiu (cu) ce (se) mananca “specialistii” autohtoni. Are balta peste oricum, iar genul asta de ocupatie, oricat de ciudata si inutila li s-ar parea unora ca mine, va avea intotdeauna succes. Pescuitul in ape tulburi zic.

 

Revenind si trecand peste minunatele raportari de succese cuantificate in medalii, degustari la hectar sau vizitatori pe metru patrat sa ne aruncam o privire pe o speta de relativa actualitate.

 

Din surse pe care le pastrez anonime aflu ca in data de 21.05 anul current ONVPV da pe mail catre ONIV o adresa cu detaliile participarii la un targ de profil din Lituania.

Ca sa inteleaga si novicii circuitul: MADR (Ministerul Agriculturii ?i Dezvolt?rii Rurale) comunica prin ONVPV (adica Oficiul National al Viei si Produselor Vitivinicole) catre o asociatie a producatorilor din domeniul vinului ONIV (Organizatia Nationala Interprofesionala Vitivinicola) despre un targ de profil din Lituania.

Si le cere prin adresa respectiva, daca sunt interesati sa participe, sa trimita mostre pana pe data de 17.05. O sa ziceti da dom’le care e stirea, foarte bine, se ocupa, este bine, asa trebuie facut, uraaa!

Doar ca mailul de la ONPV catre ONIV e dat in data de 21.05.2018, iar ONIV il da mai departe in aceeasi zi catre producatori. Si de fapt in adresa respectiva nici nu apare ONIV pe lista celor invitati, apar alte asociatii de producatori din alte sectoare alimentare. Kafka…:)))
De ce a dat ministerul mail la ONIV in conditiile in care ONIV nu era in grupul tinta, asta e un mister pentur dezlegarea caruia caruia nu are rost sa ne omoram neuronii. E ca in proverbul cu nebunul care arunca o piatra…

 

 

Deci pe scurt, cam asta e locul vinului romanesc in prioritatile Ministerului. Mesajul a fost ceva de genul:  vedeti ca e un targ la care oricum nu sunteti invitati, dar daca erati puteati sa trimiteti mostre pana pe 17. Dar noi va spunem chestia asta pe 21. Ca sa intelegeti ce aveti de facut. Adica sa stati naiba acasa.

Asa discuta Ministerul catre ONIV. Dinspre ONIV catre Minister mai greu. Ca nici nu stiu daca mai este functional ONIV. Site-ul este neactualizat de mii de ani, iar despre o actiune pentru promovarea vinului nu am auzit in ultima vreme. De fapt cam niciodata.

Avem deci un  Minister care nu functioneaza, o asociatie care nu functioneaza (ONIV) si un ONVPV caldut si pufos care face legatura intre doua institutii nefunctionale si da forward la mailuri asa cum le primeste de la Minister. Fara sa le citeasca daca se refera sau nu la domeniul pe care cu onor il pastoreste.  Ca daca vin (sic!) de sus, e bine sa fie bine, sa nu fie rau. Sa nu zica lumea ca din cauza lor a fost rau.

 

Avem in schimb o liota de producatori fasnesti si zglobii care se plang si se declara perfect constienti ca vinul romanesc  trebuie promovat mai bine in exterior (mai bine decat e acum, oricum e foarte usor). Dar de asta trebuie sa se ocupe/sa ii ajute, offcourse, Statul. Prin Ministerul de resort…

In timpul acesta noi oricum vindem la suprapret in tara, asa ca exportul ala mai poa’ sa mai astepte. Mai ales ca acolo tre’ sa dam cu pret jumate ca sa fim cat de cat in randul lumii. In randul lumii, nu competitivi am zis.

 

Si acum sa ma corectez, am gresit: Ministerul functioneaza (bomboanele exista). Ca doar nu credeti ca deplasarea nu s-a facut si decontat. Ba din contra, puteti citi din faptele de vitejie ale delegatiei chiar pe site-ul acestuia. Cum s-au dus dl secretar de stat plus diversi experti ai directiilor tehnice cu vreo 6 bucati de salam (de Sibiu), telemea, palinca si ceva magiun (de Topoloveni) in excursie. Ahhhh “precum ?i vinul alb ?i ro?u.” 🙂

 
Si apoi, sa avem rezon si  sa o gandim logic: daca se mai duceau si astia de la vin se dilua de tot bugetul deplasarii si se afecta cu siguranta calitatea cazarii, diurna si alte cele trebuincioase in vacante de acest gen.

Avem in fata un caz clasic de stat paralel. Paralel cu nevoile industriei autohtone de profil, dar intersectand judicious si repetat bugetul ala alimentat cu impozite si taxe din banii nostri.

 

Deci pe scurt la capitolul promovarea vinului romanesc peste hotare ramane cum am stabilit. Mai mult prin casa, ca afara bate vantul, e curent si s-ar putea sa ne ra(ta)cim.

Si apoi, daca stam sa ne gandim logic (din nou) e mai bine asa pentru toata lumea. Pentru ca pe afara risti dai ochi in ochi cu dusmanul cel mai de temut al producatorului roman de vin: concurenta…:))))

 

P.S. Nu stiu cine se minuna la un moment dat pe Facebook ca de ce vinul romanesc nu este prezent pe piata din tarile baltice. Eu zic sa nu se mai mire…sau sa o faca retoric de acum incolo.

 

Tags: MADR, ONIV, piete externe, Piete internationale, Vin romanesc

 

Intotdeauna mi-a placut sintagma “Cel mai bun Merlot din Romania”. In conditiile in care cam tot mapamondul face Merlot, acest Chardonnay al vinurilor rosii, iar soiul in sine este destul de “pufos” si  nu cu o personalitate foarte bine definita, titlul de “cel mai bun Merlot din Romania” suna cumva ingenuu si fermecator.

Oricum la cat de celebru este cred ca ar putea exista cel mai bun Merlot din fiecare tara cultivatoare a acestui soi. Si sunt destul probabil. S-ar putea face un campionat mondial (cred ca exista deja). Si la urma sa se puna toti cuminti la coada dupa Bordeaux/Pomerol…:)

 

In fine, sa trec la subiect: in cadrul fericit si linistit/bucolic (da, din cauza donatiei de 100 lei de la intrare se pare ca s-au mai linistit lucrurile anul acesta, Doamne Ajuta) al clasicei vizite de 1 Mai de la Stirbey am participat la o degustare speciala cu vinuri mai vechi. Asa cum ne-a obisnuit Oliver Bauer in fiecare an.

De data aceasta a fost o verticala de Merlot Rezerva din 5 ani diferiti plus o proba de tanc a variantei 2016. Rezerva la Stirbey inseamna selectie draconica a materiei prime si invechire in jur de 18 luni in baric. Rezulta o productie minuscula, de vreo 6-7 baricuri. Adica vreo 1200-1500 de sticle si vreo 200 magnum-uri in functie de capriciile anului. Daca e prea capricios, nu e deloc.

Ca de exemplu in 2014 cand Stirbey nu o sa faca niciun vin rosu. Au vandut strugurii. Nu au vrut sa imi spuna cui…:) Oricum sunt un exemplu demn de urmat. De catre cine, asta ramane de vazut. Probabil de catre mai nimeni. La noi fie vremea cat de rea, primeaza rationamentul conform caruia si daca iese mai prost, il ciufulim nitel si ii dam drumul cu o explicatie savant-ezoterica cum ca pe noi ne-au ocolit stihiile naturii in 2014.  Si pe de o parte le dau dreptate, cine naiba sa isi dea seama ca nu prea sunt ce trebuie la cum arata consumatorii nostri. Aia mai rasariti rar mai beau vinuri romanesti, iar restul beau rose…:)))

Asta cu sa faci sau sa nu faci vin intr-un an prost este mai mult o chestiune de etica si principii personale, decat de optiune. Mai ales la noi. In plus daca Bordeaux a facut vin in 2013…Dar sa revenim!

 

 

Degustarea a o inceput cu cele doua extreme:un 2016 proba de baric, inca dominat de lemn si neterminat, dar in care se poate intui eleganta si puritatea fructului. Promitator.

A urmat 2007, un vin tocmai bun de baut acum, cu un melanj de note tertiare materializate in ciuperci, pielarie, “forest floor” plus un fruct confiat, spre dulceata de mure coapte si prune uscate. Gustativ este integrat, echilibrat, fin, cu fructul usor estompat si un final cu alcool cam nabadaios. Anul calduros isi spune cuvantul, vinul este de baut acum.

 

2008 vine  in schimb dintr-un an mai rece si parca e din alta galaxie. Un exemplar redutabil, vinul care mi-a placut cel mai mult din toata degustarea. Pe langa faptul ca este inca tanar si in evolutie, are clasa si atitudine de Bordeaux bun. Retinut, elegant, fin, cu un fruct perfect definit si expresiv asezat pe o structura de taninuri excelenta. Unul dintre cele mai bune Merlot-uri autohtone pe care le-am baut. Ne putem bucura de el acum, dar peste vreo 4-5 ani va fi probabil desavarsit in exprimare. Diferenta fata de 2007 este incredibila, bine aceasta si datorita formatului magnum din care a fost servit.

 

2009 este iarasi sub semnul unui an calduros, dar si cu precipitatii. Vinul este concentrat, aproape gemos, cu o exprimare rotunda, corpolenta, moale secondata de taninuri catifelate si suple, ascunse de extract si de un nivel al alcoolului deloc neglijabil (15 – 16%). Dupa ce citesti alcoolul iti dai seama ca aciditatea desi nu este evidenta, este acolo. A fost preferatul multora dintre participantii la degustare. Deh, e mai pe stilul nostru…

 

2011 Foarte bun de baut acum. Un Merlot scoala care are de toate in proportii corecte si singurul defect pe care i l-as gasi este ca este (doar) un Merlot. Cred ca impaca toate gusturile si daca vreti un Merlot bine facut si asezat cum trebuie in sticla este exact ce va trebuie.

 

2013 Inca mai integreaza lemnul si nici macar nu si-a inceput evolutia. Ma gandeam cate vinuri autohtone din anul respectiv sunt deja “over the top”. Desi este inchis si incapatanat mi-a placut definitia fructului, precizia si nu in ultimul rand prospetimea. Sunt curios sa il vad cum va evolua peste cativa ani.

 

Pe scurt, foarte bune vinuri, dintr-un soi care are cumva in acelasi timp atat capacitatea de a oglindi conditiile anului respectiv, cat si de a le netezi/imblanzi prin faldurile fructului generos si a taninurilor rotunjite. De aceea este destul de greu sa imprimi personalitate unui Merlot. Oliver se pare ca a reusit. Bine, lasand natura sa isi spuna cuvantul, diferenta dintre exemplarele de mai sus fiind evidenta, pe alocuri socanta.

 

De altfel nu este prima data cand ma intalnesc cu eticheta de fata si cu siguranta pe stilul lui, acela precis, definit, clar, cu un fruct expresiv plus un baric de calitate judicios dozat si pregatit de cursa lunga, este cel mai bun Merlot din Romania. De altfel in genul acesta nici nu prea exista exemplare autohtone comparabile.

 

 

Tags: Merlot, Prince Stirbey, Rezerva

 

Foarte des sunt intrebat, mai ales in ultima vreme de cand cu magazinul, ce caut la un vin? Care sunt atributele care imi confirma ca am in fata un “vin mare”, deosebit. Pe scurt, dupa ce criterii imi selectez vinurile care imi plac si ce standarde ar trebui sa indeplineasca.

In cazul meu discutia a trecut demult de clasicele “tasting sheet”-uri in care trebuie sa bifez aciditati, taninuri, fructe sau alte elemente descriptive. Da, sigur isi au si ele rolul lor mai ales in descrierea tehnica a vinului din pahar si cu siguranta sunt o etapa extrem de importanta in evolutia unui pasionat de vin. Trecerea cu usurinta peste aceasta abordare tehnica, care incearca sa sparga vinul in componente, nu este deloc recomandabila si duce la aparitia unui gen de forme fara fond cand vine vorba de discutii mai complexe.

 

Revenind, atunci cand iti trec prin fata sute de vinuri, genul acesta de abordare, in cazul meu, nu isi mai are rostul. In plus deja exista un standard de calitate la nivel mondial (si in ultimii ani si in Romania) care iti asigura o paleta larga de vinuri corecte, fara defecte evidente. Si care tind sa uniformizeze descrierile tehnice (si implicit notele acordate) spre un punct comun si celebrul interval de 85-90 puncte in care se complac majoritatea vinurilor corecte din piata.

Exista insa niste vinuri care ies din anonimat si nu o fac (numai) prin detaliile tehnice ale unei fise de degustare. O fac prin alte elemente mult mai greu de punctat si de identificat cu exactitate. Sunt genul de vinuri care “canta” si pentru mine sunt in general cel mai greu de descris/spart pe componente.

La inceput, la primele mele intalniri cu genul acesta de vinuri, imi era foarte greu sa le inscriu si descriu prin mijloacele traditionale ale fisei de degustari. In timp, dupa ce am inceput sa le caut cu insistenta si chiar cu febrilitate sub marea de vinuri corecte, dar lipsite de personalitate care mi se perindau prin fata, am incercat sa conturez cateva dintre caracteristicile care le fac deosebite si distincte de restul suratelor corecte, dar plictisitoare.

 

In plus efortul intelectual si de documentare pentru a intelege genul acesta de vinuri este unul dintre atributele care le fac speciale si dau cumva un sentiment de dependenta vis-a-vis de acestea. Pentru ca dincolo de bautura fizica in sine aceste vinuri ofera un fel de hrana spirituala asociata de fiecare data cu imensa satisfactie a descoperirii unui nou univers.

Nu o sa va mint, in tot acest demers este extrem de util sa descoperi oameni care iti impartasesc sentimentele si atitudinea fata de vin, care ca si tine cauta genul acesta de vinuri distincte si cu personalitate. Cu ajutorul lor e mult mai usor sa le afli si sa iti dai seama ce le face speciale, sa iti cristalizezi un set de parametri personali.

De fapt demersul de fata a fost mult mai facil dupa ce am citit un articol al lui Terry Theise (cu a carui viziune despre vin rezonez aproape perfect) intr-un numar mai vechi din The World of Fine Wine (o revista pe care v-o recomand cu caldura in locul pomelnicelor de puncte de prin piata). Postarea de fata este cumva o interpretare/adaptare a articolului respectiv prin ochii subsemnatului.

 

Dupa aceasta “scurta” introducere care recunosc, are in parte rolul sa piarda pe drum un anumit tip de cititori, celor care ati ramas sau care cititi pe diagonala va impartasesc mai jos trei din cele opt atribute pe care le caut la un vin deosebit. Restul de cinci in urmatoarea postare. Ca sa nu facem una de 3 ecrane de calculator…:) Asadar:

 

1. Puritate: un vin trebuie sa aibe arome clare, precise, pure, usor de identificat si inteles. Nimic greu, imbacsit, amorf. Problema ce fel de arome are este secundara aceleia a claritatii. Un vin fara claritate nu are orizont si adesea imi sugereaza si un stil de vinificare intruziv si abuziv.
   aaa
2. Personalitate: este ceea ce imi spune ca un vin vine de undeva si incorporeaza in el ceva din locul din care a venit. Englezii ii spun “a sense of place”, francezii o asociaza celebrei notiuni de “terroir”. In general aceasta caracteristica nu poate exista daca acel loc nu este definit si identificabil, nu are un etos al lui. Adica nu are un “sense”.Aceasta este marea problema a vinurilor bune romanesti: desi sunt bune tehnic nu invoca nimic. Pentru ca pur si simplu nu exista in realitate si in mentalul colectiv bine delimitat locul care sa le dea sensul. Si acest demers ne va lua timp, o groaza de timp.
   Personalitatea, caracterul, unicitatea iti arata ca un Chablis nu este doar un (alt) Chardonnay si un Chablis este diferit de un Burgundy, desi amandoua sunt de fapt Chardonnay.
   aaa
3. Eleganta Este o chestie pe care nu o asociez neaparat unui stil de vin. Un Primitivo sau Zinfandel poate fi elegant la fel ca un Volnay sau un Riesling de Rhin. Eleganta se judeca in context si este cumva asociata unei sentiment de retinere si de “less is more” in cazul vinurilor deosebite. Eleganta da vinului un sentiment aristocratic si uneori face deosebirea intre doua vinuri excelente. Este foarte greu de obtinut si am descoperit in timp ca un vin elegant spune foarte multe despre cel care l-a facut si despre filozofia lui de abordare a vinului.
   aaa

Tags: deosebit, memorabil, Vin bun