Va spuneam luni ca azi revenim la realitatile autohtone. Adica la un subiect arhidiscutat, dar pe care unii il tot dezgroapa din cauze care mie imi scapa. Eu deja ajung la exasperarea de cate ori am explicat ce si cum si de aceea am zis sa mai scriu (inca o data) o explicatie (lunga, ce e drept) dar pe care sa o dau cu paste/copy cand mai apare discutia asta aberanta. Bear with me a few minutes:

 

Nu mai am timp, chef si nici nervi sa explic pentru a suta oara ce cred eu ca reprezinta Lidl si vinurile sale pentru piata de la noi. Adica posibilitatea de a bea si „altceva” la preturi corecte, relativ la ce gasesti in sticla. Asa cum spuneam si aici, ele sunt o oportunitate pentru publicul „mainstream„ autohton, cel consumator de Zestrea, Fata in iarba si „Beciul” de a incerca si alte zone decat cele clasice romanesti. Iar pentru cei ca mine oportunitatea ca atunci cand ai nevoie, sa bei un vin corect, pe alocuri foarte bun, fara sa faci sacrificii financiare deosebite. Vorba americanului ”The best bang for the buck”.

 

Lidl nu e un magazin pentru winegeek si cunoscatori. Punct. Pentru ei exista site-urile de comert online din afara: Vinatis, Decantalo, Belvini, Vinexus si multe altele de unde poti sa iti aduci vin din toate colturile mapamondului si dupa toate buzunarele.

 

Oricum explicatia de mai sus o repet degeaba, unii sunt orbi si surzi la orice argument in afara celui ca Lidl este “marele rau” si “doar sarantocii si necunoscatorii beau vin din Lidl”. „Cine isi permite, bea vin premium romanesc pentru ca in mod clar este mai bun deoarece este mai scump.” Rationament infailibil intr-adevar si greu de contracarat cu argumente rationale.

 

Deja se pare ca Lidl a deranjat atat de mult apele pe piata de la noi incat s-a ajuns la paranoia, unii banuind forte oculte, sponsorizari ilegale si campanii concertate de defaimare a vinului romanesc. Mai ceva ca in `48. Fiecare gandeste in paradigma in care traieste si atunci cand traiesti in paradigma: „da-mi ceva sa scriu de bine (sau sa nu scriu, dupa caz)” probabil te gandesti ca si ceilati trebuie musai sa faca la fel. Atfel nu se explica de ce scriu asa des despre vinurile din Lidl. Cu siguranta sunt platiti, nu?

Ah si asta v-o spune unul care spre deosebire de altii le-a scos un vin de pe raft, cu tam-tam si tot tacamul, da?

 

Eu unul nu imi aduc aminte ca lumea sa se urzice asa tare cand aude de vreun comerciant ca atunci cand aude de Lidl. A devenit deja un fel de sport local sa injuri Lidl si vinurile din Lidl si e feng-shui sa o faci. Un fenomen ciudat este ca unii se legitimeaza ca mari cunoscatori de vin doar prin pozitionarea contra vinurilor din Lidl a caror singura vina este ca aduc un aer de normalitate in piata de la noi. E ca un fel check-list pe un CV: „nu beau din Lidl, deci exist”. Bifat!

Deja Lidl pe la noi tinde sa se rupa de conceptul de magazin de discount si sa devina un trend „hip” sau o modalitate de branding personala. La genul „eu cumpar/nu cumpar din Lidl”. Sa cumperi sau sa nu cumperi vin din Lidl a devenit un fel de a avea sau a nu avea Iphone. „Noi avem Iphone si suntem mai smecheri…aia cu Android sunt fraieri…aaaaahhhh…si-au luat telefon cu Android/vin din Lidl…”

 

Pe scurt: eu consider ca Lidl e necesar ca aerul in piata autohtona de la noi, inchisa si controlata de marii jucatori. Unii simt ca le fuge pamantul de sub picioare, ca pierd controlul cu care erau obisnuiti asupra consumatorului intern si de aceea probabil ca se agita.

Alta piata pe care sa vinzi ca producator roman de vin nu prea ai, exportul este mort (bine, probabil bulk, ca pe vremea comunismului). Iar piata interna se aglomereaza, an de an hectare noi de vie intra pe rod si acum colac peste pupaza concurenta din strainatate, aia pe care te chinuiai sa o tii afara din piata, isi arata fata hada si competitivitatea ucigatoare. Si de aici disperare maxima, vorba unui prieten. Foc si puciosa pe nenorocitii care amintesc de Lidl. Pe sarantoci, pe coate goale, pe mate fripte…

Dar Lidl face un lucru util, normal si necesar: pune presiune pe o piata si un sector economic pentru a-si cauta mai repede performanta, competitivitatea si echilibrul. Ca unii vor da faliment in cursul acestui drum initiatic, este normal, ca doar de aceea am vrut capitalism si economie de piata, nu? Ca daca vroiam sa fim toti egali sub umbrela statului, ramaneam la comunism.

  

Desi nu e frumos sa spui „v-am spus eu”, am invocat situatia actuala mai demult, inca de pe vremea cand unii beau doar vin alb (sic!). Respectiv ca va veni un moment cand vinul corect si accesibil de afara va concura licorile autohtone de la egal la egal. Si va fi un moment de cumpana. Si se pare ca acel moment a venit. Ce aleg sa faca ai nostri producatori? Sa ignore sau sa blameze forte oculte si intelegeri menite sa ii falimenteze. Pacat!

 

Iar cu Lidl e chiar mai simplu ca la TV unde trebuie sa intinzi mana dupa telecomanda si sa faci efortul de a apasa pe butonul de off. Aici pur si simplu nu te duci, nu citesti si nu bei. Si gata. Unii insa parca au dat in sado-masochism si trec expres prin Lidl sa cumpere vinuri sau sa faca poze cu sacosi si sigle, doar ca sa mai aiba material de o postare pe Facebook. Si de balacarit pe ceilalti. Constat ca lumea de pe la noi are mult timp liber si minte odihnita si trebuie sa le ocupe.

 

Asa ca, alimentat de talibanii anti-Lidl, de cateva saptamani fenomenul a ajuns la paroxism. Nu poti sa pui o poza cu vin fara sa zici si de Lidl, nu poti sa intorci o pagina de Facebook sa nu apara ceva cu Lidl, nu poti sa porti o discutie fara sa fie mentionat Lidl. Daca o tinem tot asa, la slujba de Inviere o sa auzim „veniti si luati vin…din Liiiiiiidllllllll!”.

Eu nu cred ca magazinul respectiv merita atata publicitate (adica mai multa decat ii facem cei care scriem despre el). Asa ca cei care au o problema cu Lidl, eu zic ca cea mai buna solutie ca sa se razbune este pur si simplu sa nu il mai aminteasca in toate ocaziile. Pentru ca pana la urma si reclama negativa e reclama. Si numai eu stiu la cati nu le-am facut reclama gratis…:D

 

In final eu zic ca se impune un apel la calm si eventual la un „ice bucket challenge” pentru cei mai infierbantati. Sa o luam usor, Lidl e doar un magazin, care ce e drept a cam facut deranj in piata de la noi prin preturi si calitate. Dar nu este cazul sa ne domine existenta si realitatea oenologica, chiar daca bem sau nu bem de acolo. Sa spunem ca e un elefant proaspat intrat in magazinul nostru de cristale si vinuri premium. Atat si nimic mai mult.

 

Probabil ca atunci cand si alti comercianti le vor urma exemplul lor si vom fi cu adevarat invadati de vinuri ieftine si competitive din afara, piata se va mai calma intr-o atitudine tipic mioritic-fatalista de genul „ne-au lucrat arbitrii/strainii”.

Noi in general ne aprindem repede. Dar ardem si mai repede si ne blazam imediat… 😀

 

Tags: Lidl, Vinuri

 

Nu mai am timp. Saptamana care a trecut a fost una sabatica din punct de vedere al blogului. Si am folosit timpul (si) pentru a reflecta la cateva subiecte legate de vin.

 

Din aceasta ultima saptamana as fi generat material sa scriu vreo jumatate de an. Dar cum timpul liber este necrutator de putin o sa comprim materialele legate de cele doua targuri la care am participat intr-unul singur.

Ah, inca ceva important inainte sa incepem: nu compar sub nici o forma cele doua evenimente. Sunt doua chestii total diferite si nu amestecam mere cu pere. Doar ca s-a nimerit anul acesta sa vina unul dupa altul si sa ajunga in aceeasi postare. Asadar:

 

1. Prowein 2015

   Coplesitor si deprimant in acelasi timp. Deprimant cand iti dai seama cat de insignifianta este Romania la nivel mondial. Si cat de rotunzi ne dam noi in tara. Si nu numai la nivel de vinuri. Da, producem vinuri bune, dar cine  nu produce vinuri bune la ora actuala?
   Prezentarea la targ din partea “oficialitatilor” a fost deplorabila, ca de fiecare an: stand injghebat (iar) pe ultima suta de metri de aceeasi firma de care castiga licitatia de cativa ani de zile incoace. Si apropo, nu stiu daca ati remarcat, dar standul era acelasi de anul trecut, desi cred ca s-a platit (rectific, am platit cu totii) pentru un stand nou.

   Probabil firma l-a tinut la depozit pentru ca stia ca vor castiga licitatia si anul acesta si a (re)incasat valoarea lui de nou. Din nou. Plus textul “sa ziceti mersi ca am venit”. Eu zic sa zica mersi ca nu face nimeni vreo sesizare la DNA…sau face? M-as ocupa eu, dar revin…sunt cam ocupat. si oricum nu e treaba mea. Daca lumea considera ca ce s-a intamplat (si) anul acesta este normal, atunci le doresc acomodare placuta cu normalitatea respectiva.
    
   Din fericire (mai ales pentru ei) unii producatori au participat cu stand separat (v-am vorbit despre asta aici) si standul respectiv arata chiar bine. Aerisit, cu lumina, spre deosebire de cel „mare” cufundat cumva in obscuritate datorita faptului ca timp de trei zile organizatorii nemti nu au schimbat ceva becuri arse. „Noroc” cu firma noastra organizatoare care a venit cu niste spoturi gen lumanarele-banuti care se lipeau pe pal si dadeau asa o atmosfera de priveghi.
   Public la stand a fost insa mai mult ca in anii trecuti. Lucru de inteles si usor de realizat, tinand cont unde am stat acum, cand nu a mai fost etaj.

2. 

   In prima zi de Prowein, pe la ora 12, in plin targ, la noi inca se construia standul. Peste Prut, “business as usual”…

   Despre vinurile degustate la Prowein pot sa va spun ca cel putin la tasting zone-urile raspandite prin hale (Italia, Franta, Spania) nu am gasit niciunul care sa lase dorit. Bine, multe vinuri generice, dar toate corect realizate. Daca ar fi sa va spicuiesc ce mi-a placut ar fi asa:

  

• Zorzal cu niste rosii argentiniene facute la altitudine si cu atitudine de boutique winery. Expresive si elegante mai ales pentru un producator din New World; chiar m-au dat pe spate.
   
• Chateau Saint-Cosme: Rhone-uri de mare clasa (aveau un Cotes du Rhone din 2004 care evoluase superb si prezenta un Brett sublim, un Gigondas “la Poste” incredibil si un alb din Clairette dechis de vreo 2 zile ireal de proaspat si solid). Multumesc celor de la Winepoint Cluj ca mi i-au prezentat si pe ei si pe cei de la Zorzal pe care i-as fi trecut cu siguranta cu vederea intre miile de expozanti si zecile de mii de vinuri. Am inteles ca isi vor lansa in curand magazinul online si cei de mai sus vor fi printre selectii. Asteptam…

  

• Cartuxa: portugheze din „Lumea Noua” a Portugaliei, Alentejo care numai moderne nu sunt si de acea am tinut neaparat sa ii vizitez.

  

• Riesling-uri superbe de la Basserman-Jordan, Dr. Thanisch, Wittman, Wagner Stempel (da v-am zis aici ca o sa ii caut si am facut-o; nu mi-a parut rau, au RPC de invidiat la Riesling-uri), Diel, Schafer-Frochlich, Willi Haag, Fritz Haag, S.A. Prumm plus cateva Spatburgunder reusite, dar scumpe.

  

• In cazul Frantei, dupa ce am trecut prin Languedoc (vinuri competente, dar adesea prea grele si extractive pentru mine), Provence (da, mi-am luat doza de rose), Bordeaux (am luat majoritatea Cru Bourgeois-urilor din 2012 la rand, recomandarile le gasiti sub forma de poze aici), Rhone (Chateau de Beaucastel vinuri foarte bune, dar usor overrated si Saint Cosme de mai sus, excelente si la preturi “normale”) plus ceva Burgundy&Beaujolais am revenit la zona care la ora actuala mi se pare cea mai fermecatoare din Franta, atat prin prisma vinurilor cat si a preturilor: Valea Loarei. Vinuri expresive, bine facute, in stiluri diferite. De la Cremant-uri la Muscadet-uri si Sancerre-uri (Menetou Salon sunt alternative foarte abordabile ca pret), rose-uri si rosiile din Pinot (chiar m-au surprins prin calitate si mai ales prin RPC) sau clasicul Cabernet Franc. Deci sfatul meu ar fi : beti Loara! Asta daca le gasiti pe la noi unde cel mai des se importa Bordeaux sau Languedoc. Dar probabil tine si de gusturile publicului…

  

Cam acesta ar fi pe scurt Proweinul de anul acesta. Bineinteles ca au mai fost o groaza de alte vinuri, v-am trecut in revista doar cateva highlight-uri. Aveti aici cateva mostre care mi s-au parut interesante.

Desi ma feresc de obicei sa dau sfaturi, cred ca unul pe care m-as incumeta sa il dau unui iubitor de vin este sa se duca macar o data la Prowein. Ii garantez o experienta coplesitoare (la propriu si la figurat) si cu siguranta de neuitat.

   

2. Goodwine Martie 2015
   

   Coplesitor. De trist. Ideile vehiculate ulterior in online (un exemplu aici) cum ca ar fi cazul sa se tina doar o data pe an (toamna) sunt pertinente.
   Asa cum sunt pertinente si cele care cer schimbarea locatiei din hala de la margine de Bucuresti cu miros de hambar de avion (metaforic invocat ca Riesling vechi) intr-una mai potrivita imaginii pe care vinul romanesc vrea sa o aiba. Adica cea de premium. Nu poti sa prezinti “premium” in hale metalice, fara masterclass-uri, fara invitati straini si cu standuri ce amintesc de TIB-ul de pe vremea lui Ceausescu.
      
   Goodwine are nevoie critica de o rebranduire, fiind usor ramas in urma de evolutiile din piata si industria vinului. Unii producatori au simtit asta si au renuntat sa mai participe. In curand, efectul turmei isi va spune cuvantul si cred ca vor mai renunta si altii.
   Sunt sigur insa ca organizatorii pot face cu un mic de efort de a iesi din tiparul clasic care in curand nu va mai functiona deloc. Daca nu o vor face ei probabil cineva va sesiza oportunitatea de organiza un targ de vin modern la Bucuresti si ii va inlatura de pe piata. Acesta e capitalismul, te reinventezi sau mori. Si cred ca a venit timpul ca Goodwine-ul sa se reinventeze. Sau isi va pierde din relevanta si va muri incetul cu incetul de la editie la editie…
     
   In ceea ce priveste vinurile pe care le-am incercat, fatalitatea (sau norocul) face ca 90% sa le fi baut in compania colegului George, ale carui opinii expuse aici le impartasesc.

 

 

Daca ar fi punctez ce mi-a sarit in “ochi” (la figurat) dintre licori, ar fi cam asa (pozele le gasiti aici):

 

• mie unul mi-au placut mult cele de la 1000 de Chipuri (mai ales Pinot-ul Luscan, care este ce trebuie si asta e lucru mare pentru Dealu Mare. Si Feteasca Alba reusita.)
• Domeniul Vladoi: vinuri bune si corecte cu care ne-a obisnuti deja, Rose-ul si Sauvignon-ul cap de lista. Cred ca in curand vor trebui sa mai ridice un pic stacheta calitatii, deja publicul asteapta un salt de la ei care sa ii delimiteze de „media” pietei. Si nu vorbesc de un salt de preturi…:) Sunt curios cum vor evolua in viitor.
• Crama Vinc de care am vorbit si in toamna, cu albe corecte, baubile si alcool bine tinut in frau
• Crama Ratesti cu vinuri normale, albele moderne si bine lucrate, rosiile usor diluate, dar care beneficiaza de antiteza cu stilul greoi si gemos dominant pe piata de la noi. Sincer cred ca au nevoie de timp sa confirme, eu unul nu sunt atat de entuziasmat de ei.
• Averesti cu albele care bat tot la capitolul RPC si un roze bine realizat din Cabernret Sauvignon.
• Crama Oprisor cu un Eticheta Rosie 2012 foarte reusit dar bineinteles usor naravas si tanar. Plus partea a II-a din Ispita: Puterea, iar un asamblaj excelent realizat de Liviu Grigorica. Nu stim din ce, cu ce, pentru ce, aflam la urma. As fi curios de asemenea la final sa la incerc pe toate una langa alta.
• Alira cu Rose-ul foarte fresh din 2013, paradoxal parca mai fresh decat cel din 2014 proaspat lansat. Plus un Cabernet Sauvignon vinificat cu rest de zahar, dar care pare mult mai proaspat decat cele seci facute in stilul overriped de care va vorbeam aici. Chiar interesat de incercat…
• Crama Darie cu Chardonnay Late Harvest foarte bun, dar cu rosii peste care puteti deocamdata trece.
• O Feteasca Neagra foarte buna, cumva diferita de chestiile supraextractive din sud, care va iesi pe gama de top a Casei de Vinuri Cotnari cu un pret probabil in consecinta de care chiar sunt curios.
• Spumantul Signum de la Balla Geza o surpriza foarte placuta, realizat din umila Mustoasa de Maderat (cu fermentarea secundara-imbutelierea in Ungaria) si cu un pret foarte bun relativ la calitate. Ceva in jur de 40 de lei pe piata. Daca il vedeti luati-l ca isi merita banii. Am revazut cu placere Furmint-ul (parca usor mai jos decat cel din anii trecuti), o Mustoasa linistita dar foarte bombastica in arome si bineinteles Cabernet Francul, de referinta pentru piata autohtona.
• In rest „the usual suspects”: Stirbey (aici am remarcat un Cabernet Rezeva 2008 si nou lansatul Vitis Vetus 2011), Avincis, (apropro Via Sandu are doua Cabernet-uri bine facute si la preturi bune. Mai ales cel nebaricat mi-a placut mult.) Vinarte cu aceleasi vinuri bune de care v-am mai vorbit si cu alte ocazii.
   

Cam asta ar fi experienta oenologica a subsemnatului din ultimele doua saptamani. Daca am uitat ceva sau pe cineva, cred ca m-ati iertat deja.
De miercuri ne intoarcem catre „la roumaine realite de la pays” Adica o sa vorbim de Lidl…:) Deja aud un murmur in spatele salii…
 

 

De fapt gresesc, titlul este incorect si cu tente de tabloid (nici nu prea aveau ce sa dezbine). Dar ascunde un adevar dureros: nu nemtii au reusit, ci autoritatile statului roman. Dar sa ma explic.

 

De maine plec la Prowein. Si de abia astept. Nu cred ca este un eveniment mai potrivit la nivel mondial sa iei pulsul industriei vitivinicol mondiale. Pentru mine va fi o calatorie de placere: degustari, masterclass-uri, etc.

Pentru o parte din expozantii nostri va fi probabil la fel ca de obicei. Daca nu stiti care e obiceiul puteti afla din postarile mele de anii trecuti (aici sau aici). Anul acesta insa am o veste buna: nu mai avem standul la etaj. Pentru ca nu mai exista etaj. Prowein s-a mutat in alte sali, rezultand un spatiu expozitional mai mare si desfiintarea „etajului”. Asa ca printr-o conjunctura favorabila, ca de atatea ori in istoria neamului roman, „am aterizat” in sfarsit la parter.

Doar ca aterizarea e un fel de „hard landing”, standul Romaniei fiind undeva intr-un colt de sala, peste drum de toalete. Este una dintre cele doua sali care figureaza pe harta ca fiind ale Italiei, cu un spatiu in colt, delimitat pentru “restul Europei”. Iar noi suntem cumva “restul restului” conform pozitionarii “strategice”.

Bineinteles ca organizarea a fost la fel de dezastru ca in anii trecuti: adica stand ingropit peste noapte, licitatie organizata la pastele cailor, plata standului pe ultima suta de metri cu pericol de neparticipare si tot tacamul. Adevarul e ca numai de standul Romaniei de la Prowein nu ii arde Ministrului Economiei. Si ce naiba cauta vinul la Ministerul Economiei?  Ca acolo e “incurajarea exporturilor”? Mai degraba e ingroparea exporturilor in cazul de fata.  In fine…asa e la noi…

 

 

Spre deosebire de alti ani avem insa o speranta: o parte din producatorii romani s-au trezit la crunta realitate (aceea ca daca stau dupa stat o sa isi bata joc si de bruma de notorietate castigata pe pietele externe) si s-au organizat separat, cu stand si tot tacamul. Din cate imi dau seama sunt SERVE, Davino, Vinarte, Avincis, Aurelia Visinescu, Balla Geza, Oprisor, Liliac si Petrovaselo. Adica unii din grei industriei autohtone. Greii la calitate, nu la cantitate. Au facut o asociatie (Estika Wines – denumirea si logo-ul sunt discutabile, dar inceputurile sunt mai grele), au facut un site (care saptamana trecuta nu functiona, dar acum vad ca merge) si si-au luat stand separat. Bravo lor…ma bucur ca intr-un final au realizat ca trebuie sa mearga pe propriile picioare si ca la noi sa mergi “moca” cu statul e adeseori mai costisitor decat pe banii tai.

 

Exista apoi altii care si-au luat stand de unii singuri. Adica Recas. Mi se pare iar la fel de normal. La cat de mari sunt Recas drama lor este ca, teoretic, trebuie sa colaboreze cu ceilalti actori importanti din piata vinului de la noi. Cu care de fapt nu se poate colabora. E greu sa ii aduni in aceeasi camera dapoi sa si colaboreze. Asa ca Recas au parasit “cuibul” de tot si zboara “solo”. Si iar bine au facut. Stand separat mai au cei de la Domeniile Blaga din Dealu Mare. Pentru mine este o enigma de ce si cum s-au gandit sa isi ia stand separat. Presupun ca a fost un efort financiar destul de mare.

 

In concluzie, se pare ca dupa experientele dureroase din anii trecuti, producatorii nostri s-au trezit din pumni si au apucat care pe unde a apucat, fugind de organizarile „oficiale” care de fiecare data i-au pus in situatii jenante si ingrate. E un inceput…e bine ca lumea si-a dat seama ca la noi nu poti astepta nimic bun de la stat. Decat incompetenta, licitatii cu dedicatie si organizari dezastruoase care te tin cu sufletul la gura pana in ultimul minut si nu stii daca participi sau nu.

Urmatorul pas ar fi sa ii vad uniti intr-o asociatie care sa actioneze unitar si sa nu mai astepte la altii sau la stat. Ce avem acum clar nu functioneaza…uitati-va doar la site-ul APEV cum arata si cum la sectiunea „publicatii” cele mai noi sunt din 2003-2004.

 

Asadar, pusi in fata unei organizari riguroase si a unui sistem nemtesc care functioneaza implacabil si nu tolereaza „susele” sanctionand incompetenta de tip balcanic (da, am stat doi ani la etaj si acum suntem „la colt” peste drum de toalete) se pare ca solutia a fost pana la urma din categoria „dezbinarea face puterea”. Si in mod paradoxal cred ca va functiona…in spiritul „reverse psychology” atat de specific etosului romanesc. Chiar sunt curios cum vor evolua lucrurile in timp…

 

In rest astept cu nerabdare cele trei zile de Prowein…o sa va tin la curent de la fata locului.

 

P.S. Bineinteles ca fratii de peste Prut s-au organizat (iar) mult mai bine si o sa aflam din cateva masterclass-uri (noi clar ca nu avem niciunul) informatii interesante despre vinurile din Republica Moldova. Si cum Feteasca Alba, Neagra si Regala (care anul trecut nu era „in program”) sunt soiuri autohtone spatiului de peste Prut. Totul prezentat de Christy Canterbury MW ca sa fie totul cat mai credibil. Ca asa e in tenis (vin)…

Hai…cu putin efort poate ingropim si noi ceva la anul…pana nu e prea tarziu.

 

 P.S. 2:  Sa nu uitati de degustarea de vineri (mai multe date aici la finalul postarii), mai sunt cateva locuri. Revin cu ultimele detalii cand…revin…:)

 

Tags: Prowein 2015