Saptamana trecuta am participat la o degustare a vinurilor Domeniului Catleya la Pitesti. Bine, mai mult o socializare; cam asa arata degustarile in provincie. De fapt termenul “degustare” (in adevaratul sens al cuvantului) rar poate fi atribuit vreunui eveniment de profil de pe la noi. In primul rand datorita nivelului de cultura in materie de vin al consumatorilor romani (care daca nu pun Cola in vin e un caz fericit) si apoi probabil si eforturilor disparate si incoerente ale industriei, unde fiecare e pe cont propriu si trage jar pe turta (vinul) lui. In fine, sa revin…

 

Va spuneam ca am fost la degustare de Catleya. In sine degustarea a fost de vinuri, pentru ca inca nu m-am apucat sa degust orhidee (bine orhideea de fata e cu doi de “t”).

Da, Catleya este numele unei orhidee si de asemenea denumirea aleasa pentru noua crama din zona Corcova, detinuta de Laurent Pffefer, oenologul de la Corcova in asociere cu fratele sau si cu Frederic Vauthier, proprietar de Chateau in Lussac Saint Emilion (asta vine in Bordeaux, pe malul drept). Interesant ca in plantatii (tinere) au deocamdata doar soiuri rosii internationale (Merlot, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc si Syrah) urmand insa si Fetestile autohtone: Neagra, Regala si Alba. Vinurile sunt facute si imbuteliate deocamdata la Corcova.

 

Cu vinurile facute de Laurent m-am mai intalnit la Corcova si o parte din vinurile Catleya le incercasem inainte. De data aceasta noutatile au fost Rose-ul 2014, Sauvignon Blanc-ul 2014 si asamblajul bordelez de Merlot si Cabernet Sauvignon 2013. Cele trei vinuri se numesc Freamat. Alb, Rose si respectiv Rosu.

 

Varianta 2013 a albului era un asamblaj de Sauvingon Blanc cu Feteasca Regala, care in 2014 datorita conditiilor climatice dificile, a ramas doar Sauvignon.

 

Asadar despre vinuri:

 

Catleya Freamat Alb 2013. Asamblaj de Sauvignon cu Feteasca Regala asa cum aminteam mai sus. Nas de intensitate medie spre scazuta, cu fruct copt, impresii florale din categoria socului si nuante de struguri usor parguiti. Corp mediu, evolutie usor plata cu aciditate scazuta si senzatii dulcege de fruct copt. Final usor tonic si cu senzatii calde in pofida celor doar 12.85 alcool. Un vin Bun, care mi s-a parut insa pe o panta usor descendenta, mai ales ca il incercasem acum cateva luni si aciditatea era mai pronuntata iar echilibrul mult mai bun. Atunci mi s-a parut foarte bun, intr-un stil de alb bordelez reusit. Inca o dovada ca vinurile albe trebuie baute cat mai proaspete. Bine, in trecat fie spus si temperatura de servire a fost destul de ridicata, aceasta contand in ecuatia generala.

 

 

Sauvignon Blanc 2014 (proba din tanc) Va fi probabil urmatorul Freamat Alb 2014. Aici tineretea isi spune cuvantul: vinul prezinta un nas tipic, de intensite medie cu clasicele flori de soc asociate nuantelor citrice si verzi, de agrise si corcoduse dar si tuselor frucate, “grapey”. Gustativ aciditatea este mult mai vioaie si mai prezenta, vinul este proaspat cu impresii citrice si o evolutie lejera si echilibrata pe palatin. Final proaspat si un omniprezent gust de struguri si must specific vinurile aflate in frageda pruncie. Un Sauvingnon Blanc tipic, echilibrat, fara greutate si fara exces de aciditate, care va impaca multe gusturi. Bun!

 

Freamat Rose 2014 Nas de intensitate medie, cu fruct rosu copt, dulceag (capsuni, zmeura, fragi) si nuante de serbeturi de trandafiri plus ceva aluzii citrice. Gustul este prezent, dulceag, rotund cu un rest de zahar sesizabil in debut (chiar sunt curios cate este) si o evolutie liniara, dominata de fructul rosu copt. Aciditate citrica, domolita, nu agreseaza papilele, finalul este insa proaspat, usor tonic si sterge senzatiile coapte si dulcege. Desi are profilul unui rose mai incarcat olfactiv si gustativ, nu invoca senzatia aceea de greutate si artificial tipica din pacate multor exemplare autohtone si este extrem de abordabil. Asta probabil si datorita alcoolului bine tinut in frau la 12.5%. Pentru piata de la noi eu zic ca este exact ce trebuie: un Rose mai rotunjor, fructat, dulceag si bine facut. Bun!

 

 

Freamat Rosu 2012 Degustat in restaurant cu alta ocazie, nu am apucat sa scriu despre el, desi a fost o supriza foarte placuta.

Nas de intesitate medie spre pronuntat, tipic bordelez cu fruct negru si rosu bine aspectat, grafit, violete, vanilie si piper negru. Expresiv, fructat, gurmand, tipic.

Gustativ prezinta un corp mediu, cu mult fruct proaspat, suculent, sustinut de o aciditate competenta. Senzatii condimentate, tanini tineri, structurati si usor naravasi, dar integrati, pe final ii imprima o alura de seriozitate. Postgust mediu spre lung, in aceleasi note de fruct expresiv, proaspat, fara greutate. Mi-a adus aminte de Corcova Cabernet Sauvignon/Merlot 2008, un vin care mi-a placut foarte mult la vremea lui prin sinceritate si corectitudinea executiei.

Si cel de fata are profilul un Bordeaux de linie bine facut, chestie destul de rar intalnita pe la noi unde stilul greu si “overripe” domina din pacate mai ales in intervalul acesta de pret. Chiar sunt curios cum va arata peste 5-6 ani desi nu cred ca multi ii vor da sansa sa evolueze.

Bun spre Foarte Bun, o surpriza placuta dupa cum va spuneam, dovada fiind ca este vinul rosu de electie pentru subsemnatul in respectivul restaurant. In plus costa in jur de 60 de lei in meniu, bani pe care ii merita.

 

 

Freamat Rosu 2013, lansat de curand din cate am inteles. Reteta asamblajului este aceeasi: Merlot plus Cabernet Sauvignon in proportii aproximativ egale. Nas in aceeasi tenta de fruct rosu si negru, usor mai brut si neasezat, cu nuante de baric (vanilie si piper) care inca integreaza fructul proaspat, suculent. Evolutie expresiva, cu acelasi caracter fructat, zemos si o aciditate vioaie care scoate fructul in evidenta. Final cu tanini usor verzi, inca naravasi, in curs de integrare. Postgust in aceleasi note proaspete, minerale. Stilul este acelasi ca la cel de mai sus, lejer, nefortat, bordelez de linie, doar ca vinul este mai proaspat si mai impetuos si are nevoie de ceva timp in sticla sa se aseze in parametrii proiectati. Probabil pentru mine va fi acelasi hit ca cel de mai sus. Bun spre Foarte Bun, mie unul imi place.

 

Cam acestea au fost vinurile incercate in timp de la Domeniul Catleya. Se vede “savoire faire”-ul si stilul bordelez, atat la albe si la rose, cat mai ales la rosii, care sunt pe gustul meu. Preturile sunt de bun simt tinand cont de calitea vinurilor, iar acestea isi merita banii. Executia prezentarii, povestea, materialele promotionale si site-ul sunt corecte si coerente. Una peste alta, e de bine…

 

Bineinteles ca sunt curios cum vor evolua pe viitor, atat vinurile (plus ce vor scoate din restul soiurilor plantate) cat si producatorul. Mai ales ca eu consider ca o mare parte din viitorul vinului autohton sta (si) in mainile generatiei tinere de vinificatori straini de la noi de genul lui Laurent Pfeffer, a lui Ghislain Moritz de la Avincis sau a lui Marco Feltrin de la Petrovaselo.

 

Tags: Catleya, Corcova, Freamat Alb, Laurent Pfeffer, Rose, Rosu

 

Acum vreo doua saptamani, manat de curiozitate si de dorinta de explora noi lumi si civilizatii (ale vinului), “to boldly go where…”etc…etc…am comandat ceva vinuri de la capatul celalalt al lumii, respectiv din Africa de Sud. In actiune am fost impulsionat si recenta vizita a lui Jancis in zona si de review-urile pozitive vizavi de progesul vinurilor sud-africane, aceasta fiind placut suprinsa mai ales de cele albe.

 

In plus recunosc sincer ca la cursul de WSET, Africa de Sud si zonele ei viticole au fost (si au ramas) o mica nebuloasa pentru mine. Si nu numai pentru mine, in general lumea ridica din umeri cand intrebam ceva despre ei. Este ciudat cum o tara viticola cu asa traditie (Constantia e faimoasa pentru vinurile ei inca din 1659) nu reuseste sa isi promoveze produsele pe plan mondial, suferind evident la acesta capitol fata de Australia sau Chile de exemplu.

 

In fine o parte din comanda au fost Chenin Blanc-uri, soi originar de pe Valea Loarei care si-a gasit o a doua casa la capatul celalalt al lumii. Probabil ca de aceea nici nu prea aveau habar francezii de vinurile lor…cand ai Loara la doi pasi…

Cel de fata este un exemplar de linie, de “quaffing” cum ar spune englezii (cu denumire de “Petit” care aduce aminte de  Chablis) si care provine de la un producator cu renume pentru vinurile obtinute din acest soi, Ken Forrester. Din pacate la magazinul de unde am comandat (apropo au o selectie impresionanta de vinuri din Africa de Sud) nu aveau in stoc decat exemplarul de fata, restul fiind sold-out (acum vad ca s-a terminat si asta).
Ramane sa ma vad cu cele mai “socotite” data viitoare. Oricum nici cel de fata nu a dezamagit:

 

 

Aspect (Culoare): clar, transparent, galben-lamaie, usor pronuntat dar si cu clasicele tente tinere, verzui

 

Nas: intensitate medie, cu fruct expresiv, pere, caise si piersici coapte, dulci, zemoase. Aluzii florale, de flori de tei, cu de miere si propolis in fundal plus ceva tuse condimentate de ghimbir si clasica gutuie. Savuros, ademenitor, proaspat, direct. Pentru mine are un miros de vara, de camp de flori si livada plina de albine si fructe parguite.

  

Gust: Corp mediu, evolutie cu acelasi fruct copt, zemos, “stone fruits”, pere si ceva exotice. Aciditate buna, citrica, care sustine bine corpul si concentrarea de fruct. “Curge” lejer, cu vinozitate, suculent, cu izuri care aduc aminte de must si struguri proaspeti. Final usor cald si cu nuante tonice, savuroase asociate tentelor minerale. Postgust scurt, in nuante racoritoare, predominant citric-mineral-amarui.

 

Un vin Bun, direct, proaspat, expresiv, cu tipicitate usor ascunsa de fructul bine scos in evidenta si extrem de versatil in asocieri culinare.

Modern, de linie, de vara, de “cursa lunga”, de ocean si mare. RPC corect la aproape 7 cei euro cat am dat pe el.

 

Tags: Africa de Sud, Chenin Blanc, Ken Forrester, Petit Chenin

 

Saptamana trecuta am participat la degustarea organizata de Oliver si Raluca Bauer (prin intermediul Cellar Tales) la Tasting Room in Bucuresti. Editia a 16-a, prima pentru mine.

Trec rapid peste peroratiile conform carora resimt acut lipsa unor evenimente de gen pe la noi, dar probabil ca trebuie si cineva sa le tina. Adica cineva care a baut ceva vinuri si in acelasi timp este bucuros sa impartaseasca si altora(cu altii)  pasiunea lui. Si din acestia avem destui de putini prin piata noastra, dominata in general de producatori care tin neaparat sa te convinga ce opere de arta se pot face de pe vii de 5 ani in combinatie cu butoaie noi sau mai rau de vanzatori agresivi care compenseaza lipsa cunostintelor (uneori elementare) in domeniul vinului cu mult tupeu si agresivitate.

Dar astazi vorbim despre chestii pozitive, oameni faini (marca inregistrata la Cluj, sic!) si vinuri bune, asa ca haideti  sa intram in atmosfera potrivita.

 

Inainte sa va povestesc de vinuri, va spun ca acestea au fost asociate (asa cum e si firesc) cu un excelent meniu de degustare pregatit de cei de la Tasting Room. Inca nu am mancat ceva la ei care sa nu imi placa!

Apoi providenta a facut ca niciunul din magnum-urile degustate in seara respectiva sa nu fie corked (nici Jeroboam-ul), ceea ce inseamna ca astrele ne-au suras. Si acum sa va povestesc despre ce a fost vorba din punct de vedere oenologic:

 

Riesling Wallufer Walkenberg Spatlese Trocken J.B. Becker 2001

Rheingau, Old School. Nas cu impresii de miere, coaja de portocala, condimente alaturi de note de fruct copt (caise, piersici, mandarine), piatra si cremene. Complex, undeva in evolutie, surprins intre tonurile inca fructate si cele de invechire. Pe palatin se prezinta prefect echilibrat, corp prezent, cu fruct copt, bine exprimat si aciditate excelent integrate asociate in final tuselor minerale. Posgust mediu-lung, initial usor fructat, pentru ca apoi sa termine in senzatii minerale ireal de prezente si puternice. Excelent! As putea sa beau asa ceva pana imi pun sanatatea in pericol.

 

Feteasca Regala Genius Loci 2006 Degustata “in afara” concursului, la categoria surprize. E numai buna de dat celor care nu cred in potentialul acestui soi. Nas inca plin de fruct copt, exotic, dulceag, invelit in arome de unt si croissant plus tuse “savory” de ierburi uscate pentru complexitate. Corp lejer, usor subtire, evolutia liniara, integrata, constanta, cu aciditatea inca la post. Final vag taninos, savory, mineral, usor lemnos si caldut. Postgust mediu, condimentat. Un vin Foarte Bun, un exemplu pentru potentialul urias al acestui soi mult prea des chinuit la noi cu recolte masive la hectar.

 

 

Piumino 2001 Vinificat de Oliver in Franconia dintr-un soi local (Domina…ahh ce bine suna) care de obicei da productii mari de vinuri corpolente, inchise la culoare dar fara eleganta. Bineinteles ca Oliver a tinut neaparat sa demonstreze ca e capabil si de vinuri serioase, cu potential de invechire. Cunoasteti impulsul respectiv, martora e si Feteasca Regala de mai sus: omul nu e niciodata linistit si multumit, e intr-o permanenta cautare..:)

In nas aduce tone de fruct rosu (cirese, visine, capsuni), in stilul unui Pinot Noir fructat, de Lume Noua, in tente insa usor evaluate, confiate, de lichioruri, alaturi de tuse vagi de forest floor si ierburi mediteraneene uscate. Apropo, soiul este o incrucisare de Pinot Noir cu Portugieser. Pe palatin se simte rotund, plin, dar cu o aciditate care ii imprima lejeritate si scoate in evidenta fructul inca la post. Un zvac de tanini pe final, integrati de timp si un postgust mediu si fructat. Bun, interesant! Pana una alta, am mai bifat un soi cu care nu cred ca m-as fi intalnit prea curand.

 

Au urmat doua Pinot Noir-uri “de la mama lor” incercate side-by-side. De fapt de acum incolo vinurile au fost incercate in flight-uri de cate doua.

 

Monthelie Domaine Eric Suremain 2005 Apelatiune mica si mai putin cunoscuta, cu potential de a surclasa la RPC clasicele cru-uri din Cote de Nuits. Vinul este realizat traditional pe un mic domeniu din apelatiunea respectiva. Site-ul cred ca ofera mai multe informatii decat jumatate din industria autohtona de profil. Chiar si despre gainile pe care le-au cumparat si pe care se transporta cu remorca prin sat pana la vie ca sa racaie biodinamic pe acolo.

Se pare ca galinaceele isi fac treaba pentru ca vinul este surprinzator de bun, chiar socant tinand cont de apelatiunea din care provine. Nas de intensitate medie, direct, cu mult fruct rosu expresiv, concentrat, pur si o tusa de forest floor pentru complexitate. Gust cu un corp prezent, care umple gura si o evolutie perfect echilibrata, eleganta. Fructul rosu este la post, inca tanar dar si cu usoare tente confiate si te insoteste pana in postgust. Un Pinot Noir tipic! Foarte Bun

 

 

Volnay 1er Cru “Clos des Chene” Christophe Vaudoisey 2005

Nas complex, mai retinut pe partea de fruct decat cel anterior, cu o latura spicy, picanta, tenebroasa, de piper si anason, cola si forest floor se deschide treptat si lasa loc unui fruct rosu pur si expresiv. Evolutie nervoasa, cu aciditate bine exprimata, expresiva, structurata, plus nuante de condiment si fruct rosu proaspat. Taninii prezenti, integrati de pe final completeaza senzatia de structura si seriozitate, asezata sub o constructie aparent diafana si feminina, tipica pentru un Volnay. Are o dimensiune in plus fata de cel anterior, se deschide mai greu, nefiind atat de abordabil si usor de apreciat. Sau poate e doar placebo-ul pedigree-ului de pe eticheta care isi spune cuvantul. Desi nu cred. Potential evident de evolutie. Foarte Bun spre Excelent

 

Chateau Tronquoy-Lalande, Saint Estephe, 1995

Nas cu fruct negru, in tuse de dulceturi de afine si mure, impresii florale de violete alaturi de izuri de invechire din categoria ciupercilor, trufelor, grafitului. Evolutie condimentata, picanta, usor fara fruct, moale, cu un deficit de aciditate . Final tonic, cu tanini prezenti, usor amari. Postgust in acelasi tuse de condiment si usor ascutite. Bun, pe o panta descendenta, de baut acum.

 

Chateau Grand Corbin-Despagne, Grand Cru Classe, Saint Emilion, 2000 Nas tipic bordelez, cu grafit, iod, tutun, impresii de foaie de indigo, fruct confiat si tuse de Brett din categoria grajdului si “horse sweat”. Probabil unii ar fi spus ca e flawed, mie unul mi-a placut complexitatea pe care o aduce. Gust structurat, mineral, cu senzatii fructate, stafidite si o aciditate bine pusa in evidenta. Tanini prezenti pe final, vinul lasa o impresie de “tight”. Inca are potential de evolutie. Postgust cu fruct copt si nuante condimentate. Foarte Bun

 

Meerlust Rubicon 2001 Africa de Sud Raspunsul Lumii Noi la provocarea Bordeaux. Asamblaj bordelez cu un nas plin de fruct copt, gemos, usor obosit. Fara nuante si complexitati, usor unidimensional. Gust plin, dulceag, impresionant prin cantitatea de fruct gemos pe care inca o contine. Aciditatea cam lipseste si asta anuleaza din prospetimea fructului inca prezent la cote ridicate. Final cu tanini usor duri, grippy, uscati care ies brusc de sub catifelarea fructului. Inca pastreaza stilul Lume Noua, timpul nereusind sa ii aduca dimensiunea de complexitate in plus a celui de mai sus. Si nici nu cred ca i-o va aduce vreodata. Vinul nu este rau, este Bun. Pur si simplu, din punctul meu de vedere, a invechit plictisitor.

 

Alejandro Fernandez Dehesa la Granja 1998 100% Tempranillo, Vin de masa. Pentru mine a fost surpriza serii. Nas superb, complex, cu fruct confiat, dulceag alaturi de aluzii carnoase si de menta, eucalypt,ierburi uscate. Tuse pamantoase, de trufe, ciuperci si frunze uscate aduc o dimensiune in plus unui tablou si asa complex. Gust proaspat, viu cu fruct rosu si negru uluitor de vivace si o aciditate bine definita care il pune in evidenta. Tanini integrati, structura buna, potential evolutie in continuare pentru multi ani. Foarte Bun spre Excelent. O mare supriza pentru mine si un vin care face cinste soiului.

 

Embruix de Vall Llach 2004 Un Priorat dominat de alcool de la nas pana la gust. Nas greu, apasator cu fruct copt gemos, uscat, stafidit, concentrat, “liquorice” si cu aluzii de alcool, de lichioruri si visinate. Gust dulce, siropos, dens cu o aciditate care cu greu face fata senzatiilor gemoase si un final cald, dominat de alcool. O evolutie in doua etape: dulceag si glicerinos in prima parte, alcolizat in partea a doua. Un exemplu evident ca stilul concentrat si gemos specific zonei si placut majoritatii publicului consumator nu face fata cu succes testului timpului. Acceptabil

 

Conde de Valdemar Gran Reserva 1998 Mai bausem Grand Reserve de la acest producator si au fost surprize mai mult decat placute. Nici cel de fata nu dezamageste, cu un nas tipic, evoluat, in tuse de fruct uscat, frunze vestede, tutun si o usoara impresie de grajd in fundal care ii confera complexitate. Gust echilibrat, cu toate componentele prezente si in armonie, perfect de baut acum. Foarte Bun!

 

Marques de Murietta Castillo Ygay Gran Reserva Especial 1998

Desi este din acelasi an ca cel de mai sus, diferenta in evolutie si potential este evidenta. Nas care combina fructul rosu inca surprinzator de prezent si proaspat cu note de violete, florale si vag evaluate. Gust proaspat, cu aciditate si fruct bine definite si tanini care vin sa completeze structura. Un vin complex, aflat parca in prima parte a evolutiei, care pare chiar tanar comparabil cu cel anterior. Excelent si potential impresionant.

 

La final ne-am indulcit cu doua vinuri Stirbey o Tamaioasa 2007 produsa din stafide cu un nas complex, usor in stil Tokay; coji de citrice uscate, potpourri, caise si piersici uscate si o impresie generala de “incense”, de tamaie care mi-a adus aminte de o cadelnita la slujba de duminica. Superb. Gust dominat initial de senzatii dulci, cu mult fruct copt, uscat (caise si piersici) echilibrate insa de o aciditate competenta si impresionanta pe alocuri care reuseste sa imprime un final prospat si chiar racoritor. Excelent. Unul dintre cele mai bune vinuri de desert romanesti incercate de subsemnatul. Daca nu cel mai bun…Si acesta fost tot un Magnum…:D

 

La urma a mai fost un Stirbey Dessert 2011 (tot magnum) in coordonatele proaspete, vioaie, de strugure copt, dulceag, prefect echilibrat pe tot parcursul evolutiei de o aciditate sanatoasa care reuseste chiar sa imprime o nota minerala in final. Acelasi vin Foarte Bun cu care eram obisnuit!

 

 

Aceasta a fost pe scurt aventura oeno-gastronomica din seara respectiva. Una plina de invataminte, momente frumoase si discutii interesante cu cei prezenti la eveniment (apropo puteti citi impresii si la Mihai), umbrite de singurul regret ca nu am parte mai des de genul acesta de degustari.

Pana data viitoare cam asa s-a desfasurat editia a 16-a de Cellartalles, vazuta de subsemnatul!

  

Tags: Bauer, Cellar Tales, Degustare, Stirbey, Tasting Room