In urma articolului de luni, am primit din partea dnei Oana Anton, Marketing Manager la Domeniile Viticole Tohani un drept la replica/raspuns pe care il public in cele ce urmeaza spre informarea cititorilor:

 

“Buna ziua,

In primul rand va multumim pentru aprecierile meritate facute la adresa vinului nostru Principele Radu Merlot 2010.

Obiectivul nostru principal este sa oferim consumatorului de vin din Romania un produs cu un bun raport calitate prêt. Legat de canalul de vanzare al vinului premium parerea nostra este ca vinul ar trebui sa fie disponibil tuturor consumatorilor. Este adevarat ca pentru vanzarea vinurile premium sunt mai cunoscute canalele de vanzare horeca si magazinele specializate insa din fericire, dupa cum probabil stiti, exista o directie foarte clara a retailului modern de a avea o zona dedicata vinurilor premium, zona in care sunt prezente multe dintre vinurile de top din Romania si din import.

Daca tratam prezenta vinului Principele Radu Merlot 2010 in reteaua Kaufland  ar trebui sa luam in calcul momentul si proiectul care a stat la baza parteneriatului dintre compania SC Domeniile Viticole Tohani si Kaufland Romania.

Am raspuns afirmativ la solicitarea Kaufland Romania, care ne-a propus sa ii fim parteneri cu acest vin in cadrul unui proiect ce a implicat asocierea unor vinuri premium cu branzeturi fine. Vinul romanesc este Principele Radu Merlot 2010, iar vinul de import este Chateau de Lisse, 2008, Saint-Emilion Grand Cru. Vorbim de un proiect punctual, in premiera pentru Kaufland Romania.

Ne pare rau ca un cunoscator de vinuri considera inoportuna prezenta unui vin intr-un canal cu o distributie importanta limitand astfel accesul consumatorului de vin premium la produs.”

 

P.S. Le multumesc pentru feedback celor de la Tohani.
Tin sa precizez ca eu imi pastrez opiniile expuse in articolul de luni, dar in acelasi timp respect alegerea fiecarui producator de a-si alege cum crede de cuviinta canalele de distributie pentru vinurile propii.

In ceea ce priveste proiectul din Kaufland eu nu am gasit mai multe detalii, nici pe site-ul producatorului si nici al retailer-ului respectiv. Se pare ca poza de mai sus a aparut la un moment dat intr-un catalog de prezentare/promotional al Kaufland. Daca are cineva info suplimentar il rog sa ne spuna si noua.

Tags: Domaneiile Viticole Tohani, Kaufland, Principele Radu

 

Va povestesc astazi despre un Chardonnay baricat care vine din Spania. Combinatie cel putin ciudata, Spania nefiind recunoscuta ca fiind tocmai o regiune de referinta pentru Chardonnay desi in ultimii ani au inceput sa scoata exemplare reusite din soiul respectiv. De fapt cine nu cultiva Chardonnay la ora actuala. Si noi avem! Si mai plantam..

Faptul ca soiul nu e tocmai la locul lui se vede si de pe eticheta vinului de fata care este un Vino de mesa, adica vin de masa. Probabil pentru ca DOC-ul de Ribera unde este cultivat nu permite vinuri din Chardonnay. Si nici IG-ul.

 

Vinul de fata mi-a furnizat o supriza placuta in pofida faptului ca nu sunt un fan al stilului. In plus il mai degustasem la un Goodwine acum vreo 2 ani cand era proaspat scos pe piata si era efectiv esenta lichida de lemn dupa cele 12 luni petrecute in baric. Vinul l-am primit din partea importatorului la acea vreme (nu stiu daca se mai importa acum, l-am gasit pe site-ul in romana) si in urma experientei de la Goodwine (apropo urasc Chardonnay-urile suprabaricate) am decis sa il mai las ceva timp, sa se mai integreze lemnul si sa imi fac ceva curaj sa il abordez frontal.

 

Cum probabil stiti si v-am amintit mai sus nu sunt un fan al Chardonnay-urilor (supra)baricate in stil New World, dar fatalitatea face ca jumatatea mea mai buna sa indrageasca stilul, fapt de care mi-am dat seama cu groaza la o degustare de M1.Crama Atelier cand m-a lasat in offsaid decretand scurt si vocal ca ii place Chardonnay-ul. Ala de la inceput, primul, plin de lemn….  Asta dupa ce ii spusesem in prealabil ca Chardonnay-urile suprabaricate trebuie infierate cu orice ocazie…:D

Asta nu inseamna ca nu exista si Chardonnay-uri bine echilibrate si cu lemnul excelent integrat pe care nu le refuz daca am ocazia. Dar am gasit destul de putine, in general se exagereaza cu baricarea, omul are tendinta sa intervina prea mult (Chardonnay-ul e un soi de “vinificator”, panza perfecta pentru “pictat” si experimentat) iar vinurile sunt scoase prea repede si nu au timp (sansa?) sa se aseze si sa integreze lemnul.

In fine, dupa ce a stat vreo 2 ani in crama personala (a se citi frigider de vinuri) am decis sa ii mai dau o data intalnire. Si am avut o supriza placuta.

 

Vinul e facut in Ribera del Duero, vii vechi de peste 20 de ani situate la 900 m altitudine si plantate pe un sol bogat in calcar. Poate detaliile acestea nu va spun foarte multe, dar sunt ingrediente esentiale pentru un Chardonnay de succes. Insa daca il tii 12 luni in baricuri noi si il scoti imediat pe piata cum a fost cazul cu cel de fata cu siguranta nu va avea nici o sansa sa iasa de sub baric cateva luni bune. Sau chiar ani.

In fine, la momentul actual arata asa:

 

Aspect (Culoare): Galben pronuntat, clar, stralucitor, de lamaie coapta.

  

Nas: Intensitate medie, care creste treptat, initial cu aspect condimente si de lemn din categoria mararului, a notelor afumate si a ierburilor uscate. Incet se deschide in tuse complexe de fructe exotice, alune prajite, ceara si unt plus ceva izuri citrice. Notele dulcege de vanilie, biscuiti si aluzii untoase completeaza tabloul interesant si complex al unui Chardonnay integrat.

 

Gust: Rotund, corpolent, cremos, cu mult fruct copt invelit in tuse de vanilie, unt si vag condimentate. Evolutie prezenta, insa cu o aciditate inca buna, care echilibreaza corect corpul si senzatiile baricate. Final cu mult fruct exotic copt, aluzii minerale, miere de albine si propolis plus impresii vag taninoase, „grippy”, care imprima o senzatie de structura si seriozitate. Postgust mediu spre lung initial usor amarui, in tonuri de gref alb si cu aspect mineral care se prelungeste in aluzii dulcege, de tarta de mere si scortisoara, biscuiti cu unt si un “twist” tonic, savory.

  

Un vin Foarte Bun, mult mai abordabil si baubil decat la inceput cand era ascuns sub straturi generoase si agresive de lemn. Este inca un repzentant tipic al stilului de Chardonnay baricat judicios si cu raspundere, dar mult mai bine asezat si integrat la momentul actual. O surpriza placuta tinand cont de provenienta cumva exotica si insolita.

  

La spanioli e aproape 9 €, un RPC Bun pentru stil si pentru ce ofera. Si la vreo 60 de lei cat e la noi merita daca sunteti un fan al genului. Mai ales in comparatie cu preturile celor autohtone facute in acelasi stil.

Vad ca 2013 e tinut doar 6 luni in baric, fiind probabil mai abordabil si mai putin marcat de influenta lemnului. Probabil si-au dat seama ca ori o iau mai usor cu lemnul ori tin vinul in crama mai mult timp sa il integreze. Varianta unu este mult mai putin costisitoare si eficace din punct de vedere comercial. Mai ales cand faci Chardonnay in Spania, Romania, Italia, etc…

 

Tags: Arzuaga Navarro, Chardonnay, Fan D'oro, Ribera del Duero, Spania

  

Bun, haideti sa lamurim inca de la inceput: nu discutam despre vinul in sine. Asa ca cei cu “ce-ai cu vinul” sa se abtina. Nu am nimic cu vinul. De fapt l-am incercat la Goodwine in toamna si mi-a placut. Sincer. E unul dintre cele mai bine executate Merlot-uri romanesti la ora actuala. Vi-l recomand. Tinand cont de nivelul preturilor de pe la noi as fi inclinat chiar sa va spun ca isi merita banii. In plus producatorul in ultimii ani a inceput sa scoata vinuri corecte, mai ales pe gama Princiar si incepusem chiar sa cred intr-o evolutie de bun augur.

In plus oamenii s-au straduit sa creeze vinului de fata o poveste. Si standul de la Goodwine al celor de la Tohani era ok. Un moment chiar mi-a parut bine ca incet-incet producatorii de la noi se mai cizeleaza si incearca sa ataseze “povesti” si context vinurilor pe care le produc. Chiar uitasem de valurile de Sange de Taur si alte bozii importate si vandute prin retail profitand de incultura consumatorilor. Asa cum uitasem si de celebra “zbatere a strugurilor in axul melcat al zdrobitorului”….

  

  

Revenind la vinul de fata, acesta se numeste Principele Radu Merlot, Anul I. De la Domeniile Tohani, caci despre ei este vorba in povestire. La lansare a fost chiar Principele Radu in persoana. A fost si lume buna (care a stat in majoritate ca la priveghi cu mainile impreunate in fata, dar asta e alta discutie. Si eu ma mai surprind uneori in postura respectiva. Probabil stiau ei ceva de atunci…aveau un feeling). Apropo, am fost invitat la respectiva lansare si daca eram in Bucuresti chiar m-as fi dus.

 Vinul este produs in editie de doar 5000 de sticle, de pe o parcela de 0.7 hectare numita Via Regala si care apartine chiar Principelui Radu, proaspat improprietarit de catre cei de la Tohani. Sper ca nu din vreo retrocedare, sa iasa cu scandal pe la DNA. Ce mai, poveste, staif, microvinificatie, artizanat, manufactura, Casa Regala. Sincer va spun totul dadea cat de cat bine si aproape m-au convins.

De altfel, potrivit producatorului, acest vin se doreste o “intruchipare a traditiei, a bogatiei si a artei romanesti a vinului” iar “familia regala continua sa fie un simbol si un punct de referinta”. Vedeti ce frumos? Sa ai inima de piatra si tot te induiosezi la asa ceva…bine facand abstractie de faptul ca vine de producatorul celebrului (revin) Sange de Taur.

  

Deci toate bune si frumoase pana cand, DEZASTRU. Aflat in weekend prin infamul Kaufland trec pe langa un raft si in coltul ochiului imi flutura o eticheta. Principele Radu. CE??????????? Nu se poate…Nu are cum, nu exista…Hai mai, am eu halucinatii, vedenii, am baut ceva, “m-o fi injurat copilul”, etc…

Cum dom’le? Ala din vitrina de la Goodwine? Tinut ca moastele de la Patriarhie sub racla de sticla ferecata (o vedeti in coltul standului din poza de mai sus), doar sa il pupi de afara, fara sa pui mana….a ajuns pe raftul de metal, rece si impersonal din Kaufland? Nu se poate…pun mana pe sticla sa ma conving ca e aievea si scrie acolo mare “Anul I”. De Kaufland. Deci el e…Soc. Sincer nu cred ca am mai fost asa surprins de o asa miscare de mult timp.

  

  

Pai cum adica? Iei vinul premium al cramei, ala de pe 0.7 Ha, pe care l-ai lansat cu Principele Radu de brat la Athenee Palace, ala din anul I (“the beginning”, suna cunoscut?), din vitrina de la Goodwine si il arunci in Kaufland…langa Sange de Taur. La raft. Pe centura vinului. Nu se face.

Repet, nu stiu si nu imi pot imagina care a fost logica din spatele miscarii de fata. Si sa nu ma ia careva cu celebra aberatie cum ca exista un client premium (aka millennials, X sau Y generation, etc.) care isi cumpara vinul din hypermarket. Aia nu sunt clienti premium. Sunt oameni care vor ce e mai scump din ce e la raft, pentru ca isi permit si vor sa o arate. Dar nu ii confundati cu un client de vin, ei nu au treaba prea mare cu vinul. Doar cu pretul si imaginea de “nabab” pe care o pot proiecta in cercurile prietenilor obisnuiti cu rafturile de magazin (ca doar acolo se inchina in fiecare weekend) si care stiu ca nea Gigel a luat “vinul al mai scump”.

 

Revin…singura explicatie plauzibila e nevoia de vanzari, de cash, de a “scapa” de vin. Ma gandesc ca un producator trebuie sa fie chiar stramtorat financiar daca disperarea e asa mare incat sta in 5000 de sticle si in 0.7 ha de vie ca sa aduca cash in companie. Si vorbim de unul care se lauda cu 100 de crame pe tot teritoriul Romaniei (sic! probabil sunt magazinele de desfacere vrac) si 856 Ha de vie in Dealu Mare, basca 6% din piata autohtona a vinurilor.

Pai sa facem un calcul simplu: daca ii raman 50 lei/sticla (ceea ce nu cred daca dam jos TVA si taxa de raft) ar veni cam 5000×50= 250.000 lei pentru tot lotul. La o cifra de afaceri a producatorului respectiv de vreo 40.000.000 Lei (declarata in 2013 la Ministerul de Finante) inseamna exact 0.652 %. Adica nici 1%. I’m puzzled!

Deci ai pus un vin in supermarket care era un “flagship” la nivel de imagine, ca sa ai incasari de maxim de 0.652 % din cifra de afaceri. Eu unul nu vad logica in masura respectiva. Poate daca ne intoarcem la principiile revolutie franceze: “Liberte, egalite , fraternite” si vrem sa sa dam poporului din Kaufland sa bea vinul de pe Via Regala. Democratizarea vinului, cumva?

 

Ma gandesc ca ar mai fi o varianta: poate se stia de la inceput ca vinul va fi destinat marelui retail, dar s-au gandit sa il lanseze cu staif. Sa faci lansare la Athenee Palace cu Principele Radu in persoana si cu o puzderii de invitati care mai de care, unui vin destinat de fapt Kaufland e mare aroganta! Daca e asa atunci “Jos palaria!” Daca asa lansam mai nou gamele de hypermarket, am ajuns la un nivel dom’le, ne permitem. Pe sistemul asta ma astept la Regina Angliei sa lanseze Sange de Taur, Anul 69, la palatul Buckingham.

Trecand peste tonul pamfletar al postarii de mai sus (asta e stilul , nu trageti in pianist) pentru mine miscarea respectiva este un mare mister. Si o mare gafa de imagine si de PR.

 

Sincer, incurcate sunt caile marketingului de vin. Iar unii cred ca se ratacesc rau de tot pe ele…

 

P.S. 1: Principele Radu stie oare ca vinul de pe parcela lui s-a inmultit la raftul din Kaufland? Poate s-o fi ratacit printr-un lot de Sange de Taur Forte (aka STF), cine stie….Vinul zic.

 

P.S. 2: In alta ordine de idei, este ca seamana? Cealalta eticheta e de la Halewood si este o Feteasca Neagra…si nu, nu il gasiti in Kaufland.

  

  

Tags: Anul I, Domeniile Tohani, Merlot, Principele Radu