Dec 10 2014
Cronica (carcotasului): Goodwine, decembrie 2014, partea a doua..
Asa cumva promiteam luni, revin cu partea a doua a pomenirii vinurilor pe care le-am incercat la Goodwine in weekend. Sa incepem optimist, cu cateva vinuri straine:
La standul Chile am apucat sa vad doar albele: adica un Sauvignon Blanc Reserva 2012 de la Morande pur, expresiv si proaspat care mi-a adus aminte de ce iubim Chile si doua chardonnay-uri, unul rotund si integrat (tot Morande Reserva) si un “Single Vineyard” din Itata, (zona mai rece si aflata in sudul Chile, dar care produce in ultimii ani surprize placute): frumos baricat, intergrat, cremos, dar cu aciditate. Ce mai, foarte reusit. Eu care nu sunt fan chardonnay baricat si mi-a placut mult. Unul dinte cele mai bune vinuri baute la targ…Chilcas Single Vineyard 2013 ii zice.
Ca sa ramanem la capitolul “straine” la standul Vinimondo presarat intotdeauna cu vinuri interesante am vazut un Cremant d’Alsace la Leon Bayer bine integrat si cu o nota de fruct care il facea foarte ademenitor. Apoi un Mastroberardino Greco di Tufo din 2006 cu un excelent buchet de sticla si cu o aciditate si echilibru socante pentru un vin alb de 8 ani. Unul dintre vinurile targului. Ahhh si iarasi un Sauvignon Blanc de Chile (Casas del Bosque 2013) care sa imi reaminteasca ca nu cred ca o sa ii depasim la acest capitol in viitorul previzibil.
La stadiul celor de la Tohani am incercat noul Principe R si lasand deoparte discutiile despre etichete si branding este unul dintre cele mai bune Merlot-uri de pe piata la ora actuala. Si da, ar fi mers o Feteasca Neagra pentru Casa Regala a Romaniei. Dar si Merlot-ul de fata nu se face de ras. E foarte bun!
De langa Craiova a aparut o noua crama cu cateva zeci de hectare (18 parca) care se numeste V.inc (Dranic Hills). Au un Sauvignon Blanc 2013 baubil, cu putin alcool (12 %) si trei rosii dintre care mi-a placut Merlot-ul. Feteasca Neagra 2013 a fost medaliata la IWCB cu arginta parca, dar mi s-a parut usor inexpresiva, fara fruct si cu alcoolul cam sus (14.3%). Cabernet-ul 2013 agresiv, intepator si picant. Inceputul e bun, imi plac etichetele (ar trebuie sa puna denumirile pasarilor si textele in romana, inclusiv partea cu Hills, asta daca nu cumva sunt doar pentru export)….sunt curios cum vor evolua pe viitor. Daca mai curata un pic vinificarea si pastreza fructul mai proaspat si prezent eu zic ca au sanse bune. Mai ales ca preturile sunt de bun simt (20 de lei/sticla, 30 lei Feteasca Neagra, probabil pentru ca are medalie) si vinurile isi merita banii.
Colectia de zburatoare de la V’inc…
La Intervitt am baut o Cramposie baricata, care dupa parerea mea nu trebuia baricata, clar nu sustine lemnul si se simte destul de bine alcoolul pe final. Apoi una din gama medie, coapta, plina si usor fortata. Paradoxal cea mai buna mi s-a parut tot cea de linie, bauta de prin hypermarket…Ca sa vezi…
Am trecut meteoric sa incerc Babeasca Neaga 2013 de la Crama Delta Dunarii: a ramas aceeasi referinta in materie de soi de pe la noi, in stilul lejer al unui Pinot (Valpolicella?) rustic si usor salbatic pe final. Cine vrea Babeasca buna, dupa parerea mea acolo trebuie sa caute.
Ma bucur ca au venit si cei de la Nachbil la targ, nu mai venisera demult (au venit vreodata ca nu imi mai aduc aminte?). Am incercat vreo 3 albe: un Trio Alb 2013 foarte baubil, fara pretentii, de vara si de cursa lunga mai ales la 11 % alcool, un Gewurz demisec 2013 deschis cu o zi inainte dar care se tinea foarte bine si cu o aciditate pe final care il facea extrem de abordabil, chiar si pentru mine care nu sunt un mare fan al soiului. Apoi un Riesling de Rin 2012 demisec si cu 11% alcool. Ei au cam singurele Riesling-uri de Rin tipice de pe la noi. Si acesta de fata e ce trebuie!
La rosii, Trio, inchis cu screwcap si facut in paradigma unui vin de masa, de consum curent. Un Blaufrankisch 2012 extrem de picant si artagos, dar cu personalitate si un Syrah 2012 care inca nu e gata de baut…mai trebuie sa stea; acum este inchis, amorf si nu spune multe in afara de ceva note tipice de fruct negru si condiment. Dar potentialul este evolutie este acolo, are ce ii trebuie…
Una peste alta Nachbil face o nota diferita in peisajul autohton: daca va plac vinurile moderne si comerciale, nu sunt pentru voi. Ale lor au o tusa aparte, neaosa, rustica, de crama mica, de originalitate, de legatura cu pamantul care unora s-ar putea sa nu le placa. Mie imi plac…doar si pentru ca sunt altceva.
La Petrovaselo am participat la o degustare ad-hoc alaturi de Vali Ceafalau, Marian Timofti, Matei Garici, Eduard Jakab, Ovidiu Bordea si Istvan Pentek. Acum marturisesc inca de la inceput ca am avut o istorie zbuciumata cu vinurile celor de la Petrovaselo mai ales cu celebrul Pinot Noir Otarnita din prima sarja care m-a facut sa privesc cu oarecare scepticism in directia lor.
La masa de carton cu nasii mari!
Intre timp insa au schimbat vinificatorul, acum la ei lucreaza Marco Feltrin, care ne-a prezentat si vinurile. Se remarca reorientarea de filozofie, iar stagiile din Burgundia si California isi spun cuvantul si se vad in stilurile vinurilor. Pinot-ul Otarnita 2012 este Pinot, deci pot bifa inca unul facut cum trebuie pe la noi. E scump, dar este ce trebuie. Intr-un stil mai “savory” si frantuzesc, cu fructul mai in spate si cu notele de frunze vestede, “forest floor” in fata si parca un strop de “Brett” in fundal. Sau o fi fost doar subconstientul meu asociind stilurile…
Feteasca Neagra Melgis imi aduc aminte ca am punctat-o cel mai bine in degustarea blind de la Zexe si a surprins-o placut si pe Jancis la Timisoara. E un stil total diferit care iese in evidenta intr-o linie de Fetesti de la noi, de obicei grele, baricate, concentrate si gemoase. De fapt Marco ne-a explicat ca el prin Feteasca Neagra intelege ceva feminin si de aceea vinul a iesit in consecinta: parfumat in nas si elegant in gust cu fruct expresiv si o coloana de aciditate si tanin care o sustine foarte bine. Olfactiv cel putin arata excelent. Iar gustul este neagresiv, lejer si feminin. Foarte buna si un stil aparte care mi-a placut.
Apoi Ovas este un bordelez tipic cu un “kick” de prospetime si spicyness, iarasi bine realizat. Am apucat sa incerc si celebrul PV Grand Cru 2013, un monstru de vin cu vreo 15,5% declarat, productie de 1500 kg de pe cele mai bune parcele, struguri usor stafiditi pe corzi. Vin fara pic de baric, doar vinificare in budane din ce imi aduc aminte. A rezultat o chestie “meaty, chewy”, carnoasa, mestecabila cu tone de fruct dulceag plus un extract si o concentrare impresionante: esenta de vin. Imi aduce aminte de celebrul Merlot Pasune de la Stirbey doar ca cel de fata e mai brut si fructat. Un stil al carui fan eu nu sunt, dar care impresioneaza usor. Despre pret nu mai zic nimic…:D Oricum e un vin facut sa socheze, bombastic, decadent, implacabil si la aceste capitole exceleaza.
Au mai fost un Alb de Petrovaselo 2013 din Chardonnay nebaricat si scoala pentru soi, care tragea asa spre stilul unui Chablis generic. Un Rosu de Petrovaselo 2013 tanar si plin de fruct proaspat imbuteliat cu ceva rest de dioxid care se disipeaza repede in pahar si lasa loc fructului proaspat (acesta ar fi si rostul lui de fapt, sa tina fructul proaspat). Eu unul nu m-am mai intalnit cu rest de dioxid pe rosii si prima impresia a fost de refermentare in sticla (desi vinul era sec si avea mult fruct proaspat), dar nu este cazul dupa ne-a lamurit Marco. Bine ca a fost acolo ca altfel cine stie ce scriam de vin…:D Apoi Malentine un Chardonnay baricat in stejar frantuzesc usor sub impresia lemnului la ora actuala.
Una peste alta degustarea a avut darul sa imi schimbe parerea despre vinurile lor la 180 de grade. Mai ales despre Feteasca Neagra si Pinot, care imi plac. Nu imi plac preturile mari, dar asta este. Spumantele 2013, cu nume si etichete de Razboiul Stelelor (pe care le-am incercat in debut si despre care am mai scris, mie personal placandu-mi Nadir si atunci si acum…plus rose-ul) sunt insa abordabile ca pret si isi fac bine treaba. Pe scurt, o schimbare binevenita de stil si atitudine. Astept surprize placute pe viitor de la Marco. Vad ca au si winechart pe site…
In rest mai trec in revista bucuria revederii cu vechi si noi cunoscuti. Pana la urma am observat ca mi-a venit foarte greu sa raspund la intrebarea clasica pe care mi-o adresa fiecare cu care ma intalneam : “ce e mai interesant de incercat?”. Probabil si din cauza faptul ca incercasem deja la Timisoara o mare parte din vinurile prezente, targul nu mi-a adus suprize foarte mari la capitolul vinuri romanesti.
Cramele pe care le stiam se mentin pe linia de calitate cu care eram obisnuit. Oricum avansurile calitative nu au cum sa fie surprinzatoare de la un Goodwine la altul. Asa e la vin, cu pasi mici… Ah, la Petrovaselo va spuneam ca mi-a placut schimbarea de stil si abordare.
La capitolul impresii despre targuri, organizari “and stuff” pregatesc un post separat (cand o sa imi gasesc timp sa il pun cap la cap e alta poveste) asa ca nu v-a plictisesc de data aceasta.
Asadar: a fost Goodwine Decembrie 2014….ne vedem la primavara!
La Prowein nu vezi prelungitoare intinse pe sus…dar deh asa sunt spatiile expozitionale de la noi…ca vinurile…:D
