Inca nu s-au stins ecourile salonului ROVINHUD de la Timisoara din weekend-ul trecut si vreau sa va impartasesc cateva ganduri si impresii personale care cu siguranta o sa imi puna in cap cu poale cu tot  ceva populatie locala din industrie. A cata oara?

Primul e mai mult asa reflexiv-filozofic si bineinteles retoric: cat de varza sa fim noi ca tara viti-vinicola ca sa nu fim in stare sa o aducem pe Jancis Robinson la un eveniment “mainstream” de promovare a vinului romanesc? Adica organizat de catre industrie si autoritati, pentru promovarea imaginii Romaniei viticole la nivel international. A fost nevoie sa vina pentru un eveniment caritabil. Si aici toata stima pentru Zoli si pentru cei din Asociatia “Ceva de Spus” care au facut ce nu a fost in stare sa faca o industrie intreaga. Superb…. Bravos industrie, halal sa-ti fie…

Acum sa ne inghitim amaraciunea si sa trecem pentru panseurile acestea filozofico-retorice ca dam in depresie. Oricum semnalul a fost probabil foarte puternic. Putem sa ii explicam noi acum lui Jancis ca facem vinurile de nivel Petrus, tot degeaba.

Si apoi sa ne bucuram, nu? Faptul s-a implinit, nu mai conteaza cum: Jancis Robinson a fost in Romania. Insa nu pot sa nu remarc niste absente stralucitoare de la evenimentul respectiv.

Bineinteles ca “dupa razboi” multa lume se intreaba unde au fost vizitatorii sau fac calcule cat i-ar fi costat carburantul la gipan sa se deplaseze 500 km (dus-intors, bah ca asta e culmea!). Basca cazarea si masa pe cont propriu. Plus “beletul”…care chipurile a fost cam scump. Din categoria “Cauza/necauza nobila, e scump dom’le, dincolo era mai ieftin.”

Daca ne uitam ce preturi se practica pe afara la masterclass-urile si evenimentele unde participa Jancis, la noi a cam fost oferta si la preturile astea. Se pare ca unii s-au cam invatat cu totul decontat de crame si li se pare scandalos sa scoata bani din buzunar. Sau confunda un eveniment caritabil cu un targ de profil. In fine…

Apoi, pana sa ne intrebam unde au fost vizitatorii si consumatorii de vin haideti sa ne intrebam asa:

• Unde au fost marii corifei ai lumii viti-vinicole autohtone? Unde au fost degustatorii autorizati, profesorii universitari, specialistii in domeniu, presedintii de comisii si comitete, criticii si autocriticii de vin? Ca Slava Domnului avem cohorte intregi…da’ cand ii cauti ia-i de unde nu-s. Unde au fost cei care nu rateaza nici un concurs de casa organizat de marii producatori de la noi ? Nici un strugure de aur, nici un bachus?
  Le cadeau galoanele daca ne binecuvantau cu prezenta? Era rusine sa fii vazut alaturi de o personalitate de prim rang a lumii vinului? Dadea rau la CV? Era sub demnitatea lor? Nu au primit invitatie oficiala cu transport, masa si cazare incluse?
  Practic au dovedit inca o data cat de rupti sunt si suntem (ca industrie) de lumea actuala a vinului.
  Imi pare rau ca Romania nu este in stare sa isi alinieze mentalitatile la cele internationale si multi prefera sa traiasca intr-o realitate demult apusa si care nu va mai reveni niciodata. Asta ne-a tras si ne trage inca inapoi, indiferent cat de bune vinuri facem sau vom face.
   
• Unde au fost marile crame de la noi? Domeniile regale, chateau-urile si vinurile cu sute de medalii la jdemii de concursuri? Parca faceau (si ei) vinuri superpremium. Pe persoana fizica, pe “combinat” sau pe firma separata.
  Le-a fost frica de ce o sa zica Jancis? Nu au avut bani de deplasare? Adica au bani de “floricele” prin crama, degustari abracadrabrante sau fete cu fuste scurte pe la alte targuri, dar e greu sa gaseasca buget sa se deplaseze la Timisoara? Dar ce, Timisoara e capatul lumii? Sau poate nu le-o fi dat prin minte sa participe. Poate s-au trezit acum, pe principiul “uite dom’le trebuia sa ne ducem noi c-o fost frumos…ce pacat…merjem data viitoare!”.
  Sau poate Jancis le “miroase” asa cum le miroase orice persoana care nu le ridica in slavi vinurile. Si au zis ca e o oportunitate minunata sa rateze participarea. Sau poate stiu ce au in portofoliu si au zis ca nu e cazul sa se faca de ras?Nu stiu care sunt explicatiile, eu nu am raspunsul, raspunsurile sunt la ei, eu nu pot face decat supozitii.
  Poate au zis ca le cad galoanele sa vina sa stea la un targ autohton laolalta cu ceilalti producatori romani care vin de obicei si nu stramba din nas cand aud de Romania. Din categoria: “vinul vrem sa il vindem in Romania, dar noi sa nu ne amestecam cu prostimea.” Acestea fiind spuse de remarcat ca Davino, care de obicei zice “pas” la evenimentele de la noi (si uneori le dau dreptate), au venit de data aceasta si nu le-au cazut galoanele. Restul unde au fost? Inca o data s-a dovedit (daca mai era nevoie) ca unii sunt total lipsiti de viziune, ca sa nu mai vorbesc de spirit de echipa, bun-simt si colegialitate. Si ne mai miram ca nu suntem uniti si ca nu avem imagine de tara… Sa fim seriosi…ce imagine am putea avea?
  Cramele unguresti au venit cu proprietarii si vinificatorii, au venit oameni din Portugalia, de la mii de kilometrii distanta sa isi prezinte vinurile, dar ai nostri nu s-au miscat cateva sute de kilometri. De ce? Probabil pentru ca aceasta este atitudinea lor fata de vin si fata de piata. Dispret! Ei stiu tot, nu ii intereseaza nimic, totul trebuie sa vina de-a gata. Nu participa decat “in afara” sau la ce organizeaza ei. Si punct. Restul sunt fraieri.
  Si apoi la degustarea de soiuri romanesti a lui Jancis, cand aceasta trebuia sa isi faca o idee despre potentialul lor si unde fiecare producator trebuia sa isi trimita minim un reprezentant care sa aiba habar sa dea detalii despre vinurile prezente in degustare ia-i de unde nu-s. Doar “the usual suspects”: SERVE, Vinarte, Stirbey, Avincis, Oprisor, Corcova si parca cei de la Ratesti erau pe acolo. Restul trebuia sa dam noi detalii despre vinurilor lor. Intreba Jancis: “e cineva de la producator?” Cucu….
  Momente penibile, a trebuit sa dregem busuiocul ( eu, Bogdan si Geta Bocse, cu ce mai stia fiecare). Pai atunci domnilor va mai spun inca o data: calitatea nu e intamplatoare: sa nu va fie mirare ca i-au placut Charlotte, Soare sau Stirbey. Pentru ca in timp ce unii isi facea somnul de frumusete duminica dimineata, altii erau prezenti pe metereze sa isi sustina vinurile. Vinul nu e ca painea: ai scos-o din cuptor, i-ai dat drum la tejghea si apoi hai acasa la somn ca am muncit destul si am dat in greu. Vinul trebuie sa te plimbi cu el, sa il explici, sa il promovezi, sa il sustii.
  De fapt s-a vazut inca o data (a cata oara?) cui ii pasa de piata, de consumatori si de imaginea vinurilor proprii. Nu ca nu as fi stiut dinainte, doar ca a fost inca o confimare.
   
• Unde au fost comunicatorii de vin de la noi? Si sa fim bine intelesi nu refer la cei care fac chestia asta din pasiune si pe “barba si banii lor”. Ma refer la cei care o fac pe bani, pe banere si pe mailuri cu oferte de promovare pe la crame. Si care atunci cand nu e cu decontat sau cu ceva la sacosa sau la protap plus “piscoturi” si betii la final, zic pas: “Ahh scuze, eu am o pomana la tara, i-a murit cainele vecinulu”, “Mie imi naste pisica, e cam departe si trebuie sa o tin sa labutza…”. Stiti cum e: pasionat, pasionat, cunoscator, cunoscator dar mie ce imi iese din toata pasiunea asta?
  Si apoi: unde a fost presa de profil de la noi? S-a vazut mai mult decat evident si chiar dureros in anumite situatii cat de mult ne lipseste presa de vin autohtona. Am zis de vin, nu de lifestyle, restaurante sau mai stiu eu ce, “ca asta cere publicul si finanteaza doi-trei producatori/importatori”. Aia de vin de la noi e sublima, e perfecta, dar… In fine cred ca ma enervez inutil. Pe scurt: nu a fost ca nu e…
   
• Unde au fost proprietarii de restaurante care umplu Facebook-ul cu halci de carne inecate in sosuri, cu sticle de vin (pline sau goale) cu etichete cat mai “fancy” si mai scumpe, cu degustari cat mai elaborate si mai nou cu vendete personale? Probabil ca ei stiu deja ce inseamna vinul sau industria restauratiei si nu au nevoie sa afle mai mult. Au ajuns la un nivel atat de ridicat incat trebuie sa se duca muntele la Mahomed. Iar aerul acolo sus e atat de rarefiat incat ii ameteste pe muritorii de rand…Ne scuzati…

Pe scurt, toti acestia au avut altceva de facut cand Jancis Robinson, personalitate de prim rang a lumii viticole internationale, era la cateva sute de kilometri distanta de ei. Pentru ei Timisoara era la capatul lumii: “De ce nu s-a facut dom’le la Bucuresti in Obor ca treceam si eu? Macar sa fac poze cu ea…ca tot trebuia sa ma duc sa iau un kil de rosii!”

Nu zic sa fi venit sa mai afle cate ceva. Doamne Fereste! Nu ma indoiesc ca oricum ei le stiu pe toate. Sa fi venit macar sa sprijine vinul romanesc. Cu o vorba buna, cu o impresie personala. Vinul ala romanesc pe care il apara si il declama cu patriotism si ochii inlacrimati cu fiecare ocazie. Si pe care unii blogeri nenoriciti isi permit sa il critice. Asta arata cat de mult le pasa de fapt…. Curat Caragiale! Tot inainte, Coane Iancule!

Asa ca, in concluzie, vinul romanesc s-a prezentat la “majoratul” cu Jancis Robinson ca un june stangaci, un adolescent inca plin de cosuri, dar altminteri cu gura mare si pretentii de Don Juan cand merge la el in sat. Asa ca pana sa ne intrebam unde au fost (sau unde sunt) consumatorii si sa ne vaicarim permanent ca acestia nu exista sau nu sunt educati, eu zic sa ne intrebam unde a fost industria?

Pana la urma, unde e industria romaneasca de vin la ora actuala? E un fel de steaua lui Eminescu: “Azi o vedem, si nu e!”

P.S. Revin (probabil) miercuri cu impresiile de la degustarea de soiuri romanesti sustinuta de Jancis. Aveam asa un (post)gust amar si simteam nevoia sa il impartasesc si altora. Deh, recunosc, obiceiuri proaste…
 

Tags: Jancis Robinson, Salonul ROVINHUD, Vinul romanesc

Ca regula generala rar intalnesc cercetari despre piata autohtona a vinului facute cat de cat profesionist. Cauzele sunt multe, una dintre ele amintind probabil si de bugetele reduse ale producatorilor de la noi care nu prea isi permit sa plateasca studii foarte aprofundate. Desi teoretic intr-o piata concurentiala nu faci nimic pana nu sondezi piata, aceasta fiind prima regula a oricarui demers de marketing, pe la noi totul se face dupa ureche si dupa cum “observa” si isi da fiecare cu parerea fiecare. Si asta se vede peste tot, de la etichetele vinurilor la apucaturile celor care lucreaza prin departamentele (asa-zis) de marketing si PR.

Ieri am avut ocazia sa imi treaca prin fata (mersi Bogdan) un studiu cat de cat bine realizat despre piata vinului de la noi. Zic “cat de cat” pentru ca se putea merge mai in amanunt cu cercetarea, dar probabil limitarile tin si de profilul actual al consumatorului roman de vin. Pe care daca il “sondezi” prea mult iti inchide telefonul.

Rezultatele cercetarii au aparut in Magazinul Progresiv; puteti gasi aici o prezentare care sintetizeaza destul de bine datele colectate. De aceea nu o sa insist foarte mult pe chestiunile clasice si evidente. O sa punctez de o maniera personala doar cateva aspecte care mi-au sarit in ochi. Sunt curios care e si feedback-ul vostru. Asadar:

1. “Business as usual”, in Romania anului 2014 vinul facut in gospodarie este inca la putere cu o incidenta la consum (51%) aproape dubla fata de cel imbuteliat (33%).
    
2. Spumantele sunt apanajul evenimentelor festive si se consuma incidental, o data sau de doua ori pe an (pag 5). Pacat!
    
3. Femeile tinere si cu educatie superioara sunt cele care prefera sa consume vin strain (pag 6). Franta si Italia sunt pe primul loc. De fapt se stie ca din frageda pruncie, fetele sunt mai precoce…
    
4. Vinul alb este inca “prea-iubitul” publicului roman (pag. 9). Merge in orice instanta: si inainte de masa si in timpul mesei si dupa masa. Uitandu-ma pe cifre vad ca multi consumatori declara ca beau vin alb dupa masa. Mult mai multi decat cei care il beau in timpul mesei. Chiar sunt curios de ce ar bea cineva vin alb (presupus sec) dupa masa? Probabil ca se gandesc ca nu au baut destul…
    
5. Vinul rosu este favorit doar in cazul cinelor intime sau la spectacole si concerte…Belea! Ma gandesc deja la Sange de Taur. No comment!
    
6. Relatia romanilor cu rose–ul este cel putin ciudata (pag 9 si 10). Instantele in care acesta este consumat se aseamana mai degraba cu cele ale vinului rosu: “in timpul unei cine intime” sau “in cadrul meselor in familie”. In afara Rose-ul este promovat si vazut ca bautura de terasa, de baut cu prietenii, gregar, vesel, de anturaj, de comunitate. La noi e cumva o trecere de pe alb spre rosu…ciudat. Probabil asa se explica preferinta romanilor pentru rose-uri pigmentate, grele, plate, “gastronomice” si incarcate de arome, de care piata este plina. Sau pur si simplu nu au baut inca Rose facut cum trebuie…
    
7. La capitolul notorietate ale diferitelor soiuri de struguri pe primele locuri sunt soiurile adesea vinificate cu rest de zahar (pag 11). De remarcat ca Feteasca Neagra, soiul nostru mult trambitat se afla ca notorietate in spatele soiurilor internationale gen Cabernet Sauvignon sau Merlot. Adica nici ai nostri nu au prea auzit de ea…dar vrem sa o promovam la export. Apoi este socant cat de putin sunt cunoscute unele soiuri autohtone gen Sarba, Babeasca sau Cramposie. Eu zic ca mai avem inca mult de lucru la intern inainte sa speram sa le impunem pe piata internationala. Daca de exemplu intreaba cineva un roman despre Babeasca, Cramposie sau Feteasca Neagra are toate sansele sa primeasca drept raspuns un simplu ridicat din umeri. Pacat!
    
8. La capitolul notorietate de crame si podgorii “the usual suspects” ocupa primele locuri (pag 12-13). As fi fost curios sa vad un trend pe mai multi ani/mai multe studii. Dar la noi asta este dificil de realizat asa ceva pentru un domeniu care nu prezinta mare interes si nu invarte mult capital.
    
9. Surprinzator cat de multa incredere au consumatorii romani in vinul casei de prin restaurante (pag 16). In 99% din cazuri acesta este o posircuta infecta cumparata vrac (oficial sau “la negru”) sau cel mult imbuteliata la cerere si pe care se fac volume si adaosuri maricele. Trebuie sa scriu neaparat un post separat despre chestia asta…e pacat sa se otraveasca atata lume. Ciudat ca si aici se gasesc ca profil de consumator tot femeile tinere, dar cu venituri mai reduse. Deci femeile tinere cand nu au bani beau vinul casei, iar cand au bani (sau beau pe banii altora) beau vinuri imbuteliate din import. Interesanta pendulare de la o extrema la alta, in functie de venit…
    
10. De asemenea se observa ca romanii simt nevoia sa fie asistati in alegerea vinurilor de catre ospatari sau somelieri (pag 18). Mai ales publicul feminin. Oricum barbatii de obicei nu intreaba nimic, nici macar orientarile cand se pierd cu masina. Gandindu-ne acum ce pregatire au cei amintiti si pe ce principii functioneaza (colectionare de dopuri, sticle moca, bonusuri de la producatori, etc) imaginea nu arata tocmai fericit. Dupa doua–trei recomandari de la persoane de acest gen clientul probabil se va refugia inapoi la bere…
     
11. Pagina 19 este cea mai relevanta din toata prezentarea din punctul meu de vedere. Aflam ca tinerii de pana in 25 de ani considera ca vinul romanesc nu este calitativ. Punct! Poate ca acum nu beau vin, dar daca de acum au parerea aceasta probabil nu vor bea vin romanesc niciodata. Si asta e o problema. Apoi in partea celor care consuma cea mai mare problema este pretul. Peste jumatate considera ca preturile vinurilor sunt prea mari. Paginile 14 si 15 ne arata cam la ce s-ar astepta. Ce primesc, stim cu totii… Q.E.D?

Pe scurt, cercetarea de fata arata multe probleme pe care le-am tot reclamat pe parcursul anilor. Confirma inca o data ca publicul consumator de vin de la noi se afla intr-o faza de metamorfoza primara, de trecere de la stadiul de pupa la cel de fluture.

Industria a luat-o insa mult inainte si daca ar fi sa fac o comparatie, publicul se afla cam in acelasi stadiu in care se afla aceasta acum 5-6 ani, inainte de impactul fondurilor UE. De atunci a crescut enorm in calitate, publicul fiind lasat (uitat?) in urma ca mentalitate.

Iar recuperarea si aducerea lui la nivelul actual al industriei, va fi mult mai grea si anevoioasa. De ce? Pentru ca pe de o parte nu avem fonduri UE la dispozitie pentru asa ceva si pe de alta parte nu avem nici prea multi oameni pregatiti si dispusi sa faca acest efort.

Se remarca asadar o discrepanta evidenta intre asteptarile industriei si realitatile pietei autohtone. Interesant cand si unde se vor intalni cele doua si mai ales cine va fi dispus sa evolueze sau sa faca compromisuri pentru a grabi o astfel de “intalnire”…

Tags: Consumatori vin, Vin romanesc

     
Probabil multi stiu deja ca in weekend-ul care tocmai a trecut s-a consumat unul dintre cele mai interesante targuri de vin la care am participat pe meleaguri romanesti. Total atipic pe la noi, prin format, public, participare si mai ales onorat de vizita lui Jancis Robinson, care nu cred ca mai are nevoie de nici o prezentare pentru cititorii blogului de fata.

Asupra stilului, organizarii, a workshop-ului pe care l-am sustinut si a ceea ce cred eu ca s-a dorit sa fie salonul respectiv, voi reveni intr-un post separat. Cert este ca vizita lui Jancis l-a propulsat si certificat ca fiind cel mai important eveniment in materie de targuri de vin organizate in scurta noastra istorie viti-vinicola postdecembrista.

Acum vreau doar sa va expun la cald celor care nu ati fost in sala la masterclass-ul sustinut de Jancis cu vinurile romanesti parerea acesteia despre cateva exemplare care populeaza piata autohtona. De fapt au fost doua intalniri, una organizata in cadrul salonului sambata, generalista, cu intrare pe baza de bilet si cealalta a doua zi, intr-un cadru privat, mai putin protocolar si mai interactiv, cu reprezentantii producatorilor de la noi si cativa bloggeri.

Vinurile le-am degustat impreuna si in acelasi timp cu ea, majoritatea le stiam si de data aceasta m-am rezumat doar la a nota ca un elev silitor vorbele profesorului. Sub acest aspect a fost pentru mine un sentiment interesant, de “back to school”.

In plus, am tinut sa va prezint parerile unei persoane greu de contestat si cu o viziune greu de egalat asupra pietei internationale a vinului, de la care putem invata cu totii enorm, atat producatori cat si comunicatori. Mare parte din ce a spus despre piata si vinurile autohtone (preturi mari, lipsa de branding, vinuri vinificate cu mult alcool, in stil ‘overripe”, lipsa de competitivitate pe pietele externe la preturile actuale, etc.) spunem si noi (de fapt cativa dintre noi) de ani de zile, dar deh, alor nostri le e mai usor sa “injure“ mesagerul, decat sa incerce sa inteleaga mesajul. Sper ca venite din partea lui Jancis Robinson, ideile acestea (de fapt semnalele de alarma) sa isi gaseasca mai usor ecou in randurile industriei autohtone.

Asadar astazi va prezint lista vinurilor de sambata, cu cele cateva cuvinte despre fiecare rostite de criticul britanic. E posibil sa imi fi scapat cate ceva, sa nu fi inteles anumite idei (da, am stat in spate, asa stateam si cand eram la scoala) si de aceea ii rog pe cei care au fost in sala si simt ca au ceva de completat sau cred ca mi-a scapat ceva, sa imbogateasca postul de fata cu adaugirile, precizarile si comentariile lor.

In primul rand, sa punctez problema clasica a vinurilor autohtone identificata si de Jancis: per ansamblu sunt prea scumpe pentru piata din UK. Pentru a noastra nu cred ca e cazul sa mai vorbim, putem compara puterea de cumparare si vedem ce rezulta. In rest, asa cum bine intuiti nu prea avea nici o idee despre ce vinuri se fac la noi, ceea ce confirma faptul ca pentru piata si cunoscatorii din vest suntem o enigma perfecta si nu se grabeste nimeni sa ne inteleaga. Cu o seara inainte, cand i-am spus ca exportam cam 2% din ce producem, raspunsul a fost diplomat: “aveti unde creste”.

In rest tonul discutiilor si parerilor pe care le-a formulat mi s-a parut extrem de elegant, fara a menaja insa orgoliile cuiva, cu o abordare de o modestie impresionanta care uneori facea interlocutorii sa roseasca. Iar atunci cand a criticat cate un vin a facut-o in nuante subtile, dar usor de inteles pentru cineva obisnuit cu limbajul vinului.

Asadar iata cele 14 vinuri de sambata (care intr-un final o sa vedeti ca s-au dovedit a fi doar 13). Am mentionat “placut” la cele pe care mi s-a parut ca le-a comentat mai “pozitiv”:

1. Crama Ratesti – Feteasca Regala 2013: grapefruit, fructe verzi, are substanta, delicat, poate fi folosit ca aperitiv, placut!
2. Liliac – Sauvignon Blanc 2013: foarte verde, urzici, proaspat, stil diferit de NZ (care devine obositor), Sancerre sau Bordeaux. Se apropie mult de SB de Styria (Austria). Placut!
3. Avincis – Feteasca Regala&Pinot Gris 2012: o combinatie reusita, rotund, abordabil
4. Balla Geza – Furmint 2013: proaspat, usot prea tanar, va evolua pozitiv, a intrebat ce varsta ce varsta au viile, pare facut din vii tinere. Placut!
5. Halewood Romania – Theia Chardonnay 2013: rotund, fara zvac, usor plat in mijloc, de baut acum, la apogeu
6. Prince Stirbey – Negru de Dragasani 2011: proaspat, fructat, fresh, revigorant, (sa insitam pe varietati indigene), Placut!
7. Corcova – Shiraz 2011: Caracter de soi bine evidentiat, fruct bun, lemn bine integrat, fara tanini agresivi, abordabil, de baut acum: “soft spicy red, nicely balanced”
8. Cramele Recas – Feteasca Neagra Selene 2011: eticheta care atrage atentia, prea tanar, de lasat macar pana la anul
9. Alira – Feteasca Neagra Grand Vin 2011: struguri culesi foarte tarziu, opulent pe palatin, usor proaspat in final dar prea tarziu, trecut
10. Crama Oprisor – Dragaica Rosie 2012 (SY, M, CS, PN): proaspat, spicy, alegere ciudata a soiurilor, nu intelege ce cauta PN acolo langa celelalte soiuri.
11. SERVE – Cuvee Charlotte 2011: complex, te atrage, serios, facut sa evolueze, nuantat, cu straturi de arome (layers), proaspat, food-wine dar si de pus deoparte, se va imbunatati cu siguranta pe viitor. Placut!
12. Vinarte Cabernet Sauvignon Soare 2009: destul de tanar, nas de CS clasic, foarte bun, aciditate proaspata, foarte bine construit, excelent echilibrat, abordabil de acum, dar cu potential minim 5 ani, tanini neagresivi, textura buna. Placut!
13. Petro Vaselo – Ovas 2011 (CS+M): stia ca e facut de un producator de masini expresso, arata mai evoluat decat Vinarte, nas si gust de asamblaj clasic bordelez, bine facut.
14. Davino – DCR 2010 (M, CS, FN): nu a fost prezentat. Nu stiu sa va spun de ce, nu am apucat sa intreb. As fi fost foarte curios ce parere ar fi avut despre el! Poate ne lamurim de ce nu s-a servit.

Cam aceasta a fost prima serie, cea de la masterclass-ul de la Salon. Per ansamblu i-au placut Soare, Charlotte si Negrul de la Stirbey. The usual suspects! De albe a zis ca sunt bine facute toate.

Ne auzim pentru seria a doua, de altfel si cea mai interesanta deoarece contine doar vinuri din soiuri autohtone.

Tags: Jancis Robinson, Salonul ROVINHUD, Timisoara, Vinuri romanesti