Despre incursiunea mea la Chisinau de la inceputul lunii ati aflat deja. De fapt aceea s-a vrut a fi prima parte, dar dupa ce colegul George a relatat cu un lux de amanunte si o tinere de minte care te pune pe ganduri tot ce s-a petrecut ulterior la Ziua Nationala a Vinului orice istorisire ulterioara din partea devine usor redundanta. Mai ales ca am degustat cam aceleasi vinuri, am fost la acelasi restaurant si in general au rezultat aceleasi concluzii. Am mancat insa prepelite diferite, dar in fata aceleiasi Mitropolii. Sa revenim. Despre ce vreau insa sa va povestesc este noul vin lansat de catre cei de la Purcari cu aceasta ocazie.

 

Este vorba de Freedom Blend un asamblaj de trei soiuri indigene ale natiunilor care au avut (si au inca) probleme cu Mama Rusia, adesea prea iubitoare pentru a se desparti asa usor de fostii tovarasi de drum. Dupa cum bine stim si noi, rusii cand vin, uita sa plece. Si cand se intampla sa plece, pleaca cu scandal si lasa “casa” goala in urma lor…

 

Cele trei soiuri care alcatuiesc vinul sunt: Rara Neagra (Republica Moldova, am discutat de ea aici), Bastardo (care de fapt este Trousseau al francezilor, preluat de portughezi sub denumirea de Bastardo, dar plantat pe scara larga si adoptat de Ucraina ca soi national) si Saperavi care  e 100% al georgienilor. Asta pana nu vor ravni rusii la el…:D

 

Una peste alta, vinul respectiv este un exemplu de manual despre cum poti imbraca un produs nou lansat cu o poveste extrem de interesanta si „catchy”. Pentru ca asta au facut cei de la Purcari. Profitand si de climatul regional incarcat care a tinut lumea cu ochii pe TV in ultimele luni, au lansat un produs extrem de bine asociat momentului. Sustinut cu o promovare si un PR bine facute. La miscarea aceasta multi producatori de la noi ar trebui sa ia notite. Poate scapam si noi din penuria asta de idei care se invart invariabil in jurul istoriei (de la daci la epoca contemporana)…

 

In plus, e dovedit ca intotdeauna consumatorii au tendinta sa tina cu cei mici, defavorizati, fara sanse, mai ales in lupta cu un colos care in plus are si in spate un trecut nu tocmai favorabil, asa cum este Rusia. Asa ca lansand un vin care sa marseze pe aceasta tema, de „freedom fighting” a celor mici impotriva unuia rau si mare, cu o promovare si o idee in stil american, tintesti mai usor spre succes.

 

Nimeni nu putea lansa asa ceva, decat una dintre cele trei tari. Daca am fi facut-o noi sau francezii (par example) ar fi fost un pic desuet. Sa stai la caldurica in U.E. si sa zici ca incurajezi lupta pentru libertate a fostelor republici sovietice impotriva Rusiei. Bine si stim ca UE se pricepe doar la incurajari, cand vine timpul faptelor mai greu. Dar sa nu cadem in geopolitica, nu este menirea blogului de fata.

Asadar, sa revenim la partea oenologica:

 

Suntem o mana de oameni care ne putem mandrii ca am fost primii care au degustat si lansat (neoficial, pe Facebook) vinul respectiv, cu o seara inainte de lansarea oficiala. In urma zilei petrecute la Purcari, gazdele ne-au dotat la plecare cu cate o sticla de Freedom Blend, ca sa gustam si noi putin libertatea in tihna. Si cum noi in general suntem insetati dupa libertate, am desfacut una din sticle (a lui George mai exact) imediat cum am ajuns la hotel. Trebuie mentionat ca acesta fusese imbuteliat cu o zi inainte ceea ce implica un “bottleshock”, care de obicei se manifesta si mai accentuat cand e vorba de asamblaje exotice.

 

Cu toate acestea vinul a fost surprinzator, prezentandu-se destul de bine si parca peste media rosiilor de pe gama de linie Purcari 1827 pe care le incercasem. Rotund, carnos, cu fruct rosu si negru copt, cu aluzii de vanilie si cacao care dau spre spre gem, ceva tuse condimentate si usor sangvinice, corpolenta medie si un twist acid-tonic spre final. Abordabil, usor amorf, dar plin de fruct si cu o personalitate usor aparte fata de clasicele cupaje din soiuri internationale. Aceasta a fost prima impresie si a fost una buna.

A doua zi la lansarea oficiala, l-am mai incercat o data. Si surpriza…vinul era mai expresiv, cu un fruct mult mai proaspat si cu ceva structura data de tanini rotunzi de pe final. Nu stiu daca fusese aerat inainte sau pur si simplu se mai dezmortea dupa imbuteliere. Cert este ca a fost mai pe placul meu si cred ca se va mai aseza in sticla. Pe scurt, un vin Bun, cu potential de a deveni foarte bun si care am inteles ca va poposi in magazine la preturi in jur de 30 lei cam cat sunt acum cele din gama Purcari 1827.  RPC Bun in cazul acesta; vinul isi merita banii chiar si fara povestea asociata!

 

 

In concluzie, daca ati uitat cum era pe vremea comunistilor sau nu ati prins vremurile respective, in cateva saptamani vinul va aparea in magazine si va recomand sa gustati libertatea…adica Freedom Blend-ul.

Si puneti si cateva sticle deoparte, ar putea evolua in ceva mult mai interesant decat capitalismul de cumetrie de pe la noi…:D

 

Tags: Bastardo, Freedom Blend, Georgia, Purcari, Rara Neagra, Republica Moldova, Saperavi, Ucraina

 

Luni am participat la Zexe Zahana la inca o degustare organizata de TASTEVIN Confreria Vinului. Mai multe date despre acest proiect puteti afla din prima postare, despre degustarea de Sauvignon Blanc.

Intre timp s-au organizat degustari pe mai multe tipuri de soiuri (Merlot, Cabernet, Cramposie, Riesling Italian) sau asamblaje albe si rosii. La toate as fi vrut sa particip, dar deh, distanta isi spune cuvantul.

 

Ceea ce nu am vrut sa ratez era etapa cu Feteasca Neagra considerand-o a fi un prilej excelent pentru a-mi face o parere despre stadiul actual al soiului nostru fanion, cu care ar trebui sa ne mandrim la export. Daca am avea imagine de tara ca sa exportam asa ceva…

 

Inainte de a trece la partea oenologica sa va spun cateva cuvinte despre partea gastronomica. Adica despre unii dintre cei mai buni mici mancati vreodata de subsemnatul (daca nu cei mai buni) plus o portie de falcute de vitel cu sos de Feteasca Neagra si garnitura de piure de cartofi cu ceapa prajita si un desert (prajitura George Enescu) excelent. De fapt, daca stau sa ma gandesc, nimic iesit din obisnuitul locului: la Zexe intotdeauna mancarea este la inaltime…

Revenind la profilul blogului de fata, concluziile mele personale nu sunt tocmai fericite in ceea ce priveste Feteasca Neagra. Topul general rezultat il aveti mai jos, eu doar o sa va insir cateva impresii pur personale.

 

  

Una peste alta, dupa 21 de Fetesti Negre degustate mi s-a parut a fi soi destul de amorf, incert ca linie si stil si fara mare personalitate. Trebuie spus de la inceput ca am incercat sa ma detasez de sentimentele patriotice si o sa o privesc in context international.

Bine, cand viile sunt vechi rezulta ceva care iese evidenta fata de restul. Ma refer la Ingerii de la Basilescu. Dar si aceea mi s-a parut destul de grea, concentrata, usor cu alcool pe final si cu fructul cam copt si gemos. Spre un Zinfandel bun asa, un fel de vin all-inclusive. O Feteasca foarte buna dar fara pretentii de mare vin. Ancestral 2008, asa cum stim cu totii, este peste ea, dar stilul din ce imi aduc aminte era cam acelasi.

 

Cele de la Alira, amandoua au fost in aceeasi nota, cu un plus offcourse pentru Marele Vin. Faptul ca au fost in acelasi stil nu ar trebui sa fie o surpriza, supriza a fost insa stilul. Unii au cerut chiar schimbarea sticlei. Cert este ca amandoua aveau un miros de conserva de porumb si prezentau urme de invechire accelerata pentru un vin din 2011. Unora le-a placut chestia asta, mie unul nu. Un vin din 2011 nu trebuie sa arate asa si eu unul l-as fi considerat cu defect. L-am incercat in trecere la Goodwine in toamna trecuta si era total alt vin, adica in parametrii unui vin bun, chiar deosebit. Dar repet, unora le-a placut…

 

In rest la ora actuala iubita noastra Feteasca Neagra e greu de asimilat unui soi cu pretentii internationale. Nici un vin din seara respectiva nu mi s-a parut a avea un RPC deosebit. Comparate intre ele si in paradigma soiului, sigur unele isi meritau mai mult decat altele banii, dar toate erau clar surclasate de soiurile internationale oferite in general la preturi mai bune pe pietele externe. Dupa parerea mea sunt surclasate in marea lor majoritate si de vinurile din soiuri internationale de la aceeasi producatori, asa cum puteti deduce daca urmariti punctajele de la precedentele degustari…

 

Stadiul actual de dezvoltare al Fetestii Negre este fie adaugarea in limita DOC-ului (sau peste, cine verifica?) de soiuri internationale gen Cabernet, Merlot, Shiraz, (fiecare ce are mai bun) pentru “ajutare”, fie machiajul cu baric cat mai mult care sa traga vinul in fata, in stil modern, international.

 

Ca sa trecem la concret eu cel mai bine am punctat asa:

 

La categoria “Entry Level” (15-24.99 lei):

• Samburesti (care cred ca era un Merlot ca prea parea extractiv, pigmentat, rotund si profund diferit de toate celelate surate din “flight”-ul respectiv)
• Crama Oprisor Caloian
• Vinarte Vila Zorilor

 

 

La categoria Middle Level (25-39.99 Lei):

• Vardo Segarcea (da, da, este chiar ok pentru banii ceruti pe ea, dovada si pozitia in clasamentul final; imi pastrez parerile despre branding-ul nefericit)
• SERVE Terra Romana
• Corcova aproape la egalitate cu La Cetate de la Oprisor

 

 

La Categoria High Level (40-59.99 Lei):

• Recas Selene
• Arezan Crama M1.Atelier (are mai putin baric ca cea din 2011 si mi s-a parut mai reusita)
• Basilescu Ingerii (am vorbit de ea mai sus)

 

 

La categoria High End (peste 60 de lei):

• Melgis de la Petrovaselo (pt. ca semana a Pinot Noir de Lume Noua, total diferita de tot ce a fost pe masa, dar e dublu ca pret, deci aberant de scumpa. Deja la banii astia iei Burgundy, sa fim seriosi. )

 

 

Si apropro de RPC-uri: preturile de mai sunt cele de la distribuitor, fara TVA si alte adaosuri. Prin HORECA ajung deseori multiplu de trei la nivel de pret. Deci, despre ce vorbim?

 Ah si sa nu uit tot aseara a trecut prin fata noastra si o sticla (sau doua) de Apogeum Feteasca Neagra de la Tohani. Cum nu stiti ce este Apogeum? Este un vin produs in editie limitata de 5000 de sticle (daca am retinut corect) si pe cale de consecinta aberant de scump (peste 150 de lei, iar daca am retinut corect.) Cert este ca era socant si in acelasi timp dubios de diferita de absolut tot ce am degustat in seara respectiva. De la nas, pana mai ales in gust care avea o cremozitate si o corpolenta demna de alte zari.  Daca aia e Feteasca Neagra, ca sa ma pastrez in termeni gastronomici, e Feteasca Neagra reinventata…sic!

 

Pe scurt, mai avem mult pana departe si de abia de acum incepe drumul. Singura curiozitate ramasa dupa seara de luni este sa fi vazut si Purpura Valahica de la Davino in blind. Pentru mine este inca referinta in materia la ora actuala. Doar ca, in mod convenabil, s-a terminat saptamana trecuta si nu a putut fi gasita de catre cei de la Sorla. Ghinion…

 

Cert este ca la ora actuala nu putem iesi in afara cu asa ceva ca soi national si emite pretentii de vinuri de mare clasa. Am vazut luni vinuri usor diluate, fara structura, potential si personalitate clar definita. Plus “n” stiluri diferite de vinificare, dar niciunul demn de piata mondiala. Repet la preturile respective.

 

Ma gandesc doar la Xinomavro al grecilor care poate trece cu usurinta drept un Barolo sau un Pinot Noir, soiuri cu rezonanta, care dau vinuri scumpe. Deci Xinomavro ar fi o alternativa mai abordabila pentru un consumator de vin si deci usor de marketat pe pietele mature. La noi Feteasca Neagra poate trece la ora actuala drept un Shiraz mai diluat, de volum sau uneori un Bordeaux generic (dominat de Merlot) dintr-un an mai putin reusit. Si de astea doua stiluri de vin e piata de afara plina si la preturi pe sfert din ale noastre…

Eu zic ca deocamdata sa ne limitam sa o adaugam la asamblajul clasic de Bordeaux, ca “twist” autohton, unde aduce o nota “spicy” si un plus de complexitate. Si sa speram ca pe masura ce viile se maturizeaza si trec de varsta critica de 10-15 ani, vom avea rezultate mai satisfacatoare.

 

Deocamdata suntem la inceput(uri)….

 

Tags: Confreria Vinului, Degustare, Feteasca Neagra, Zexe Zahana

 

Inauguram astazi o noua rubrica (a cata?) care va aduce in atentia cititorilor (asa multi, putini cati sunt) aspecte interesante din piata autohtona a vinului petrecute in ultima perioada. Adica ar fi un fel de revista presei, daca am avea presa. Deci, in principiu, va fi doar „de revista”. Teatru de revista.

Oricum am vazut ca se poarta asta cu revista presei (internationale mai ales, ca de la noi nu prea ai ce info despre vin sa preiei) doar ca eu nu pot sa fac doar preluari fara sa imi dau cu parerea. Ca “de aia e blog dom’le sa ne dam cu parerea, nu?” Buna, proasta, e parerea ta si traiesti cu ea in cap (casa). Cei cu care am dezbatut deja probleme de mai jos pe Fbk ii rog sa intervina doar daca mai au ceva de adaugat. Valoare adaugata ma refer, nu carcoteli si „rautacisme” din categoria EBA „e unii la care nu le place de tine”…glumesc…

 

Si revin. Desi cu presa de vin stam slab spre incert (deh asta e consumatorul, prost si incult, restul nu au (avem?) nici o vina, ca sa fim bine intelesi, da?), avem totusi articole in presa generalista care tin mortis sa ne informeze despre subiectul pasiunii noastre. Din pacate nu avem jurmalisti priceputi la asa ceva. Dar ce conteaza, in curand nu o sa mai avem jurnalisti deloc, doar o adunatura de pipite si hipsteri care bat discotecile dupa nadragii lui Minune sau Bianca sau care pun titluri de armaghedon (s-a terminat, e sfarsitul, lovitura zdrobitoare, o veste trista din pacate, etc.) la toate comunicatele de presa ale institutiilor publice. Asadar:

 

1. Unul din ziarele presupus de afaceri de la noi (da, da…ziar de afaceri in Romania, pleonasm, stiu) anunta ca un local din Bucuresti a vandut rose de 15.500 euro intr-o noapte. Sa clarific: acelasi rose.
   Oricat de neverosimil suna, calculul fiind facut de baietul de la ziar, este posibil sa vinzi 400 de sticle de rose pe seara intr-un club fin Bucuresti. Asta daca tai consumul de orice alta bautura alcoolica, distilezi rose-ul in tarii, se aliniaza astrele si iti pica ceva musterii snobi si cu banii prin carciuma.
   Oricum presupunand prin absurd ca evenimentul s-a produs, da masura clara a pietei de vin si culturii in materie, atat la nivelul consumatorului roman cat si al patronului de stabiliment. Si apropos, ca masura a talentului scriitoricesc si al temeinicei documentari prealabile facute de reporter, aflam initial ca Rose-ul „Tarla 101” (da suna intr-una mare fel) provenea de la Murfatlar si nu de la Corcova, cum scrie pe eticheta. Intre timp s-au trezit…:D
   Dar sa fim indulgenti, probabil baietului i-a fost dat articolul in plic (da, pute a PR ieftin si prost facut de la Pitesti) si atunci totul se explica. Nu poti avea pretentii de la cineva sa stie exact ce vin se vinde la el in carciuma. Decat daca sunt 400 de sticle de Wispering Angel  si ai scos 15.500 de auroi pe ele… Si marmota…

 

2. Aflu de la colegul de la Cluj (oameni faini acolo, parca v-am mai spus, nu?) ca cei de la Budureasca au gasit de cuviinta sa boteze noul lor vin rosu, un asamblaj pur de Lume Noua, care urla Australia, facut din Cabernet Sauvignon si Shiraz, cu denumirea de Zenovius.
   Ii anunt pe aceasta cale ca au gresit mileniul, dacii au disparut demult din randul consumatorilor de vin si puteau mai degraba sa ii spuna Bianca. Probabil ar fi vandut 500 de sticle pe seara in clubul de mai sus. Ghinion, au ratat ocazia. Astept totusi cu interes vinul superpemium-icon care se va numi cel mai probabil Zalmoxe. Pacat de munca lui Stephen Donnelly ca cineva de la Budureasca, probabil de la marketing, si-a (re)descoperit vocatia de a studia onomastica geto-daca si sa o puna apoi pe etichete negre incrustata cu litere de aur. Unde esti tu Sebi, Doamne….
    

 

3. Tot in ziua fatidica de vineri (trec ceasuri rele?) aflu cu suprindere ca un producator care imi este drag si pe care l-am laudat si il voi lauda cu toate ocaziile ca fiind un exemplu de vinuri corecte si cu personalitate produse in zona Dealu Mare (ma refer aici la Domeniile Franco-Romane) a gasit de cuviinta sa treaca pe site la capitolul zone celebre din Burgundia pentru soiul Chardonnay apelatiunea Pouilly-Fume. Din Valea Loarei. Unde nu ai voie decat 100% Sauvignon Blanc.
   Aoleu!!! Aoleu!!! Rusinica mare… E celebra viceversa cu Fume si Fuisee in lumea vinului. In puii mei… E testul clasic pentru somelieri.
   Treceam peste daca se intampla la crama cu dacii de mai sus, dar cand proprietarul e francez si taman din Burgundia, sa incurci pe site-ul propriu Valea Loarei cu Burgundia nu se face. Eu totusi cred ca baietul de la IT e de vina…
   Si daca vorbiti cu el, sa ii spuneti si ca Burgund Mare e de fapt Blaufrankish si nu “o varietate a soiului Pinot Noir cu boabele mai mari”. Cel putin asa zice Jancis Robinson… Ah si sa scrie corect “soiurile”…
   Apropo, sa ii vizitati la Vintest si sa le incercati vinurile! Cum spuneam mai sus, merita!

   

Inchei aici si promit ca voi continua…incet-incet trebuie sa ajungem la normal! Va fi trist pentru mine, ca blogger de vin, sa nu mai am material de pamflete, dar ma voi bucura ca si consumator sa traiesc intr-o piata normala.

  

N-ai sa vezi…”stati p’aci ca baga vin”…

  

Tags: Budureasca, Domeniile Franco Romane, Loft, Rose, Whispering Angel, Zenovius