Revenim cu episodul doi al impresiilor din excursia pe plaiuri (viticole) elene. A doua zi dupa vizita la Stelios Kechris Domaine ne-am trezit la prima ora ca sa mergem in regiunea Drama, mai exact la poalele muntelui Pangeon, la Kokkinochori, pentru a vizita Ktima Biblia Chora. Ktima se traduce aproximativ prin crama/domeniu in limba romana. Si apropo, ca fapt divers, multi producatori greci care la inceput aveau denumiri cu “Chateau” au renuntat la ele si revin la apelatiunea traditionala de Ktima.

 

Ktima Biblia Chora (care se citeste “Vivlia Hora” dupa cum am aflat si eu dupa vreo trei „biblii” si vreo patru „ciore”) are in proprietate 48 ha de vie la poalele muntelui Pangeon plantate cu soiuri locale si internationale. Altele (in jur de 25, nationale si internationale) sunt in studiu si in curs de aclimatizare, dovada fiind si pepiniera de langa domeniu unde se evalueaza potentialul acestora si adaptabilitatea la conditiile locale. Crama impresioneaza atat prin design si dimensiuni (functioneaza si ca locatie pentru diferite evenimente) cat si prin dotarile moderne din domeniul vinificatiei.

 

 

Domeniul este investitia comuna a doi vinificatori de top din Grecia: Vassilis Tsatktsarlis si Evangelos Gerovassiliou care au plantat prima vie in 1998, urmand constructia cramei in 2001; in 2007 fiind finalizata si impunatoarea constructie cu iz de “Chateau”. Dealtfel dl Tsatktsarlis a fost omniprezent pe parcursul vizitei atat in crama cat si in sala de degustari, toamna fiind o perioada extrem de aglomerata si incarcata pentru orice vinificator.

 

 

Noi am fost intampinati de catre Annegret Stamos, manager export al celor de la Biblia Chora, care ne-a facut un scurt tur al cramei, de la inoxurile folosite la fermentare pana la salile cu baricuri si pivnita unde se pastreaza cateva sute de sticle de diferite dimensiuni din fiecare recolta. Acolo am avut surpriza sa descopar un vin care mi-a placut foarte mult la Prowein: un Semillon sud african de la Escapades Wines  si am aflat cu surprindere ca cei doi proprietari ai Biblia Chora detin, in parteneriat cu un al treilea, producatorul respectiv. Dovada ca in materie de vin coincidentele nu exista, iar calitatea nu este niciodata intamplatoare.

 

Revenind la Dna Stamos, aceasta are origini germane tradate si de fizionomia tipic teutona si de cateva conversatii in limba lui Goethe purtate cu fiica sa. Prilej de soc de fiecare data pentru subsemnatul;  sa vad o doamna cu o fizionomie tipic germana, nordica, cu ochii albastrii si par blond trecand atata de usor de la greaca la germana…Sa revenim!

 

Crama are plantate atat soiuri internationale (Merlot, Cabenet Sauvignon, Gewurztraminer, Chardonnay, Sauvignon Blanc, Semillon) cat si autohtone (Assyrtico si Agiorgitiko) iar proprietarii sunt foarte atenti la cum se comporta fiecare parcela. De fapt exact in fata cramei se afla doua loturi de Cabernet Sauvignon din care una intra in vinul de top Ovilos, iar cealalta merge in diferite blend-uri. Desi cele doua sunt una langa alta, calitatea strugurilor este diferita an de an, compozitia solului variind se pare pe o distanta de cativa metri. Ah si inca o informatie interesanta: de abia dupa ce viile au depasit varsta de 10 ani s-a observat o crestere notabila a calitatii vinurilor, iar in primii cinci nu s-a pus problema vinificarii strugurilor nici macar pe gamele inferioare. Un fapt de retinut ca mentalitate si abordare pentru producatorii de vinuri (asa zis) premium de pe la noi!

 

Dar sa revenim la vinuri si sa va spun cateva cuvinte despre ce am degustat la ei. O parte dintre ele sunt in portofoliul New Greek Wine, va pun linkuri la fiecare:

 

Areti Alb 2013, Assyrtiko 100%: nas cu fruct copt, exotic si cu tuse citrice de gref si lamaie. Gustul dezvaluie o corpolenta medie spre pronuntata, senzatie sprijinita de o vinozitate excelenta, cu fruct copt, echilibrata de o aciditate medie, neintruziva, in crescendo pe final. Postgust mediu cu nuante de menta si eucalipt combinate cu tuse mineral-citrice care ii confera prospetime si personalitate. Un stil mai asezat si fructat fata de variantele de Santorini cu a lor mineralitate extrema. Bun spre Foarte Bun.

 

Biblia Chora 2013 Asamblajul clasic de Sauvignon Blanc si Assyrtico des intalnit in nordul Greciei. Rezulta un vin excelent echilibrat, cu un nas care preia caracterul vegetal, verde, de tomate, ardei verde si nuante citrice ale unui Sauvignon reusit si il combina cu tusele elegante si usor minerale ale soiului autohton. Gustativ dezvolta o aciditate excelenta, integrata, pregnanta, structurata, asociata unui corp mediu. Alcool superb ascuns si integrat: in pofida celor 14,5% vinul da impresia unei constructii ridicate in jurul aciditatii fara sa insufle nici un moment senzatia apasatoare de greutate, tipica alcoolul in exces. Final crocant, usor cald, in tuse initial minerale, tipice Assyrtico care evolueaza spre nuante dulci. Un vin bine construit si extrem de versatil in asocieri culinare. Foarte Bun. Importat si la noi, RPC Bun.

 

Ovilos Alb 2013 Asamblaj de Semillon si Assyrtico in proportii egale, fermentat in baric si maturat timp de 5 luni. Nasul confirma influenta lemnului dezvaluind tuse de gutuie, croissant cu unt, fum si alune prajite. Beneficiaza de aerare evoluand spre aluzii de fructe exotice coapte, dulci, vanilate si patiserie de calitate. Gustativ se prezinta rotund, catifelat, cremos cu aciditate medie, bine integrata care sustine competent tusele gustative de paine prajita, unt si fruct copt. Final strans, “tight”, usor taninos, care confirma ca ai in fata un vin serios. Postgust lung si evolutiv de la nuante de baric la fructe coapte. Un asamblaj foarte bine construit, compact, cu potential superior de invechire si integrare a lemnului. Un vin serios, complex si complicat, poate prea serios pentru imaginea de prospetime si lejeritate a vinurilor albe grecesti. Aduce a un Bordeaux baricat de calitate. Foarte Bun spre Excelent! Importat si la noi, RPC Bun.

 

Plagios Alb 2013 Asamblaj de Chardonnay (85%) cu Assyrtico fermentat in baric si maturat timp de 5 luni. Nas cu tuse de baric, afumate si de alune prajite asociate cu tusele de fructe exotice specifice unui Chardonnay bine copt. Gustul este cremos, rotund, cu o aciditate medie si aluzii de baric. Acestea se mentin si in postgustul care imbina nuantele de lemn cu fructul exotic. Bun spre Foarte Bun, in stilul unui Chardonay baricat de Lume Noua ajutat de Assyrtico pe partea de structura si mineralitate. Are nevoie de timp sa integreze baricul care acum iese in evidenta.

 

Biblia Chora Rose 2013 vinificat din Syrah, care este folosit doar la obtinerea de vin rose. Pigmentat, cu un nas intens, agresiv, bombastic care aduce clasicele note de trandafiri, dulceaturi de fructe rosii si bomboane la cote inalte de concentrare, cu note usor spicy in fundal. Bineinteles ca aciditatea este redusa, prezenta mai mult in debut, corpul este plin, evolutia liniara si dominata de fruct rosu copt cu un “twist” spicy pe final. Un Rose in stil gastronomic, de Rosado, care nu e pentru amatorii de Provence. Bun! Importat si la noi, RPC Acceptabil

 

Biblinos Oenos Rosu 2010 un vin obtinut dintr-un soi necunoscut, in curs de omologare, identificat in zona dintr-o vie veche de peste 1000 de ani si cultivat pe o parcela mica de pe domeniu. De fapt numele domeniului vine de la un soi (Biblia) cultivat inca din timpuri stravechi de catre fenicieni in aceste locuri, din care se obtinea un vin denumit exact ca cel de fata. Nasul prezinta o concentrare ridicata de dulceturi de fructe rosii si negre, cu ceva tuse spicy si condimentate in fundal. Pe palatin evolueaza catifelat, rotund in aceelasi note de fruct copt cu aluzii spicy si tanini fermi, prezenti pe final. Interesant si intrigant! Bun spre Foarte Bun

 

Biblia Chora Rosu 2011 Asamblaj de Merlot, Cabernet Sauvignon si Agiorgitiko maturat 12 luni in stejar frantuzesc. Profil aromatic de Bordeaux, cu fructe rosii si negre expresive asociate cu tuse florale, de violete si nuante de piper negru, ciocolata, caramel, cardanom si cuisoare. Gustativ este expresiv, cu fruct pur, vinos si o structura ferma, bazata pe o aciditate evidenta si tanini usor duri. Postgust cu fruct proaspat, copt si tuse de coaja de paine. Un vin Foarte Bun, lucrat in stil Bordeaux, cu potential ridicat de evolutie, dovada fiind si sticlele pastrate in rezerva producatorului. Importat si la noi, RPC Bun

 

Areti Rosu 2009 100% Agiorgitiko, baricat 10 luni. Este unul dintre cele mai bune si cu personalitate Agiorgitiko pe care le-am baut. Desi nu vine din zona clasica pentru soiul respectiv (Nemea) si poate tocmai de aceea, este diferit de stilul clasic, fructat, rotund, moale, atat de prezent si promovat. Cel de fata prezinta un nas cu fruct rosu proaspat (cirese, visine), cirese amare, asociate cu tuse „savory”, de ierburi mediteraneene uscate. Gustativ se prezinta initial dulceag cu fruct copt, concentrat asezat pe un corp medi, ajutat de o aciditate expresiva care ii confera un caracter „lifted”. Evolutia este bine echilibrata, finalul aduce o tusa tonica si tanini rotunzi, catifelati, integrati. Imi aduce aminte de un Chianti bine facut, in stil modern, pe care de obicei se cer ceva bani. O surpriza placuta! Foarte Bun! La”cererea publicului” importat de curand si la noi, RPC Bun

 

Plagios Rosu 2008 Asamblaj din 85 % Merlot si 15% Agiorgitiko maturat 16 luni in baric nousi 2 ani in sticla. Stil Bordeaux Right Bank. Baricul domina in nas, cu tuse de cafea, vanilie, cuisoare, piper asezate peste aluzii de prune si visine prezente, dar in fundal. Gust plin, cremos, glicerinos, rotund cu fruct copt, suculent, opulent, asezat pe o structura de tanini „grainny”. Bine construit, pacatuieste probabil doar prin stilul international si des intalnit. Foarte Bun.

 

Ovilos Rosu 2008 Cabernet Sauvignon din cele mai bune si vechi parcele, 100% baricat 18 luni in baricuri noi si doi ani in sticla.

Un nas complex, evolutiv, incarcat cu fruct copt, gemos, concentrat, combinand tuse de fructe negre si rosii cu aluzii de violete, cedru, tutun, menta, caramel si ciocolata. Gustul este plin, cremos, decadent asezand excelent tonele de fruct copt si condiment peste o structura ferma, dar eleganta formata din tanini de o calitate excelenta si o aciditate prezenta. Postgust lung, complex, evolutiv, cu fructe uscate si nuante condimentate.

Un vin Excelent, modern, all-inclusive, superb echilibrat si cu potential impresionant de invechire; un exemplar de top, unul dintre cele mai bune CS-uri pe care le-am baut, poate sta fata in fata fara emotii cu exemplare mult mai titrate. Singurul pacat pe ca i-l pot gasi este tocmai faptul ca este doar un (alt) Cabernet. Importat si la noi, RPC Bun.

 

La final un vin dulce de desert: Glykis, obtinut din Gewurztraminer, cu struguri lasati sa se usuce pe coarde si mustul fermentat in lemn. Nas tipic si concentrat, exploziv, cu trandafiri, tuberoze si lychee alaturi de nuante de lamaie si coji de portocale. Restul de zahar este echilibrat corect pe palatin, vinul se simte rotund si glicerinos, nu devine cleios, in pofida faptului ca aciditatea nu este la cele mai inalte cote. Gustativ revin senzatiile de dulceata de trandafiri, lychee si tuse usor tonice pe final. Bun, alternativa competenta la variantele autohtone si prin prisma pretului competitiv. Importat si la noi, RPC Bun

 

Din vinurile degustate, la Ktima Biblia Chora se remarca in primul rand o consistenta in calitate de invidiat la nivelul tuturor gamelor. Oricat te-ai fi chinuit (si eu ma chinui, dupa cum bine stiti) nu prea aveai ce sa comentezi la ele. Apoi, deja se contureaza niste „varfuri” care creaza premisele unor evolutii interesante.

 

Pe scurt: un producator care acorda o atentie speciala calitatii,de urmarit neaparat pe viitor, mai ales sub aspectul diversificarii plantatiilor cu noi soiuri care pot oferi surprize cand vor intra pe mana unor vinificatori talentati, dar si al evolutiei celor deja existente.

 

Tags: Areti, Biblinos Oenos, Biblla Chora, Drama, Glykis, Grecia, Ovilos, Plagios

Cred ca majoritatea dintre voi ati aflat deja de evenimentul din noiembrie de la Timisoara: Salonul de vinuri ROVINHUD organizat de Zoltan Szoverdfi-Szep in scopul caritabil de a achizitiona un microbuz pentru tinerii cu dizabilitati de la Asociatia “Ceva de Spus”.

 

In afara de participarea unor producatori de traditie de la noi (mi-ar fi placut sa vad mai multi) ne vom bucura de prezenta lui Jancis Robinson MW personalitate de prim rang in lumea vinului. Ca sa inteleaga si profanii mai bine cum sta treaba, venirea acesteia in Romania echivaleaza pentru  domeniul vinulu cu un concert Pink Floyd sau Enrique Iglesias + Beyonce + Madonna la un loc.

Pe scurt, una din personalitatile de prim rang la nivel mondial in materie de vin (pentru mine e pe primul loc, in fata zeului punctelor din America) vine pentru prima oara in Romania la un eveniment de profil. De ce pentru prima oara? Aceasta e alta discutie care tine mai mult de contextul deplorabil al vinului romanesc la extern.  Sa trecem peste ca facem depresie… Oricum aceasta participare va aduce mai multa vizibilitate vinului autohton decat zece campanii mioritice de tip “Frunza” si 101 de participari la targuri promiscue din China si Tailanda pe bani europeni. Dar bineinteles ca nu vom fi in stare sa capitalizam aceasta vizibilitate, ca asa e in tenis. Sa revenim…

 

La evenimentul mai sus amintit pe langa targul propriu zis se vor organiza o serie de masterclass-uri pe diferite teme de vin. De fapt asa este normal la un eveniment de profil unde nu te duci sa bei ca sa-ti scoti banii pe bilet si sa te pozezi cu fetele de la standuri facand glume de Las Fierbinti cum se practica pe la noi, ci mai degraba vii sa te informezi (mai bine zis educi) despre vin.

 

Daca ati vazut afisul postat de Zoli probabil ca ati observat ca sunt si eu trecut pe el cu un workshop. De aceea va sunt dator cu cateva informatii despre acesta si cu o invitatie.

 

Despre ce este vorba si cum a luat nastere:

 

Ca sa o luam cu inceputul, dar in acelasi timp sa fim scurti (pe cat posibil), cred ca stiti din postarile mele de pe blog (cine le citeste) ca sunt pasionat de vinurile portugheze si mai ales de soiurile traditionale ale Portugaliei.

Pentru ca sunt un wine-geek prin definitie mintea mea face „click” de fiecare data cand aud de vreun soi indigen pitoresc si ciudat. De ce? Pentru ca ele dau toata “sarea si piperul” lumii vinului mult prea dominata de clasicele si adesea monotonele “varietati internationale”.

 

„Click” am facut si cand am fost la Porto si mi-au povestit cei de acolo ca exista mai la sud de Douro exista o regiune (Bairrada) si un soi ciudat si capricios, adesea cu aciditate si tanini in exces (Baga), dar care atunci cand este vinificat cum trebuie da nastere la vinuri deosebite, complexe si cu mare potential de invechire. Cand am auzit primele descrieri mi-au sunat extrem de interesant  si de atunci vinurile obtinute din Baga au devenit pentru mine un “must try”.

 

Asa ca intors din Portugalia m-am pus pe studiat sa vedem unde gasesc un vin din Baga bine facut. A devenit in timp un fel de „quest” personal. Am incercat cateva la Prowein, de la rosii linistite la spumante si toate mi s-au parut deosebite si cumva aparte fata de stilul comercial din ce in ce mai des intalnit.

 

Din documentarile mele am aflat insa ca cele mai bune vinuri din Baga, referintele pe plan mondial, vinuri care se pot compara cu marile vinuri ale Lumii Vechi sunt vinificate de Luis Pato. Acesta este de fapt cel care a inceput sa lucreze cu acest soi dificil si capricios reusind sa il „imblanzeasca” si sa il transforme in vinuri excelente, unanim apreciate de critica mondiala. Un mic „search” pe Google va va convinge ca am dreptate. De altfel Luis Pato este supranumit in Portugalia „Mr. Baga” si cand am aflat toate acestea am zis ca trebuie sa fac rost neaparat de un vin de al lui.

 

Si cum in Romania te costa o caruta de bani sa aduci vin din Portugalia (deh transportul), am apelat la dl Gavril Butuc de la Premium Drinks, importator de vinuri portugheze in Romania, pentru a-mi facilita intalnirea cu cateva sticle de Baga vinificate de Luis Pato.

 

“Mana destinului”, am aflat cu aceasta ocazie ca dl Butuc il cunoaste personal pe Luis Pato, drept urmare la prima deplasare in Portugalia se duce la el, ii explica  ca e un blogger nebun in Romania care moare de curiozitate sa ii deguste vinurile si ma anunta ca a facut rost de cam toate vinurile din portofoliul acestuia.

In plus a luat si cateva vinuri vinificate de fiica lui Luis Pato, Filipa Pato care, conform principiului „aschia nu sare departe de trunchi” lucreaza de cativa ani cu succes cu soiul respectiv, vinurile ei fiind unanim apreciate de critica internationala.

 

Asadar de unde pana unde vroiam o sticla-doua de Baga sa imi satisfac curiozitatea, m-am trezit cu vreo 18 de vinuri si cu o problema: ce fac cu ele?

 

 

Fiind fidel principiului ca un vin este mai bun atunci cand il bei in compania potrivita, cea mai buna solutie la care m-am gandit a fost sa le impart cu alti pasionati care ar dori sa le incerce in cadrul unui eveniment/degustare.  Si aici intervine Salonul ROVINHUD care a venit ca o manusa, fiind prilejul ideal pentru acest lucru. A fost un chin sa aleg dintre vinurile de mai sus, asa ca va exista si “o parte a doua” in viitor, cu restul de vinuri…

 

Si asa s-a nascut un workshop cu vinuri portugheze de top, bazate pe Baga (si nu numai), vinificate de Luis si Filipa Pato:

 

 

1	Vinha Formal	Louis Pato	2011	Alb
2	Nossa Calcario	Filipa Pato	2012	Alb
3	Baga Natural	Louis Pato	2012	Rosu
4	Baga + Touriga	Louis Pato	2011	Rosu
5	Vinhas Velhas	Louis Pato	2009	Rosu
6	Nossa Calcario	Filipa Pato	2011	Rosu
7	Vinha Bario	Louis Pato	2001	Rosu
8	Vinha Bario	Louis Pato	2008	Rosu

 

 

O precizare importanta: nu i-am zis masterclass pentru ca am considerat ca nu pot sa fac un masterclass cu vinuri pe care nu le-am baut inainte si nu le cunosc in amanunt sub aspect de filozofie, vinificare si evolutie. V-am mai zis ca am un simtul al ridicolului destul de dezvoltat care m-a ferit de multe situatii jenante. Asa ca se va numi „workshop” cu vinuri portugheze si o sa il facem impreuna.

 

Workshop inseamna conform DEX „grup de Lucru” ceea ce in cazul de fata se traduce  prin a degusta impreuna cu voi vinurile respective. Rolul meu va fi mai mult de facilitare a discutiilor, introducere a zonei, a soiului si a vinurilor. Apoi o sa ne dam cu parerea, o sa discutam stiluri, o sa descoperim o tara (Portugalia), o regiune (Bairrada), un soi (Baga) si doi oameni pasionati care au dus vinificarea lui spre excelenta (Luis si Filipa Pato). Adica o sa ne jucam, o sa degustam si o sa ne largim universal cunoasterii in materie de vin impreuna.

 

Deci, pe scurt:

• Unde? In Timisoara, la Salonul ROVINHUD
• Cand? Sambata 15 noiembrie intre orele 13:30 -15:00
• Ce? 8 vinuri de la Luis si Filipa Pato, degustate doua cate doua
• Cati? 25 de locuri, cate 50 de lei fiecare.
• Discutiile vor fi in romana (engleza daca va fi cazul)
• Prezenta mea agreabila va fi “pro bono”. Banii care vor rezulta din eveniment vor ajunge in contul organizatorilor dupa acoperirea costurilor vinurilor la preturi de producator.
• Vinurile nu fac parte din portofoliul Premium Drinks, niciunul nu se importa oficial la noi. Workshop-ul de fata nu este un eveniment de promovare/plasare de produse. Este doar un prilej pentru pasionatii de vin sa incerce niste vinuri deosebite.

 

Cam asta ar fi, cine stie ca ajunge la Salon si vrea sa participe se poate inscrie la Zoli (mail:  salonul@rovinhud.net). Deja o parte din locuri am inteles ca s-au ocupat.

Pentru orice alte detalii va stau la dispozitie; de vazut ne vedem la Timisoara!

  

P.S. Si uite asa „dintr-o pasiune” am ajuns pe afis cu Jancis Robinson MW! Trebuie sa il pun in rama…:D

  

Tags: Filipa Pato, Jancis Robinson, Luis Pato, Salonul ROVINHUD, Workshop

 

Mi se intampla des in ultima vreme, mai ales de cand cu „hartia” de la WSET sa ma intrebe lumea „de ce nu ma apuc sa dau puncte la vinurile pe care le evaluez?”. Si de fiecare le explic rabdator aceleasi principii pe care le-am mai expus si pe care as dori sa le inteleaga orice bautor de vin/cititor al blogului de fata. Asa ca o sa le mai prezint (pe scurt?!?!) inca o data, ca sa ma scutesc pe viitor de explicatii lungi si inutile. Postarea de fata nu are nici o legatura cu argumentele pro si contra punctelor, reprezinta doar punctul meu de vedere asupra subiectul in cauza. Sunt sigur ca sunt 1001 motive pro asa cum sunt 1001 contra. Vreau doar sa explic de ce eu am ales sa nu apelez la sistemul de evaluare in cauza.

  

Legatura dintre certificarea WSET si acordatul punctelor este cumva inversa. Nu m-am dus sa fac acel curs ca sa pot apoi triumfator sa dau puncte vinurilor. Cine a crezut asta s-a inselat amarnic si nu ma cunoaste. Pentru asta nu e nevoie de vreo certificare. Dovada efuziunea cu care unii care scriu de vinuri de cateva luni acorda entuziasti puncte licorilor care le trec prin fata crezand ca acest demers ii legimiteaza apriori in ochii cuiva. Eu nu am nimic cu respectivii, nu ma intereseaza care este rationamentul din spatele ideii, fiecare e liber sa faca ce vrea si sa inteleaga vinul cum doreste si cum crede de cuviinta. De altfel sa fiu foarte clar: nu am nimic cu nimeni care alege sa isi exprime opinia despre vinuri in aceasta forma.

  

Recunosc ca la inceput m-am ferit sa punctez vinurile de frica de a nu cadea intr-o oarecare desuetudine. Sa spunem ca am un simt al ridicolul destul de exacerbat. La experienta si pregatirea pe care o aveam in acest domeniul, sa ma apuc sa dau puncte ar fi fost o combinatie de ridicol cu penibil cu care eu nu pot sa ma impac. Apoi, in timp, pe masura ce mi-am mai deschis ochii in ceea ce priveste vinul, alegerea de la inceput mi s-a parut ca fiind din ce in ce mai corecta. Cu cate degust/citesc mai mult cu atat imi dau seama cat de amplu si complex este subiectul si cat de subiective si irelevante pot fi clasificarile, punctajele, etc.

  

Discutia cu avantajele punctelor in evaluarea vinurilor e lunga. Pe scurt mie mi se par doar un instrument de marketing menit sa vanda un produs mult prea complex pentru timpurile capitaliste pe care le traim si sa il faca accesibil si celor care nu au habar despre el. Ah, si eventual sa creasca notorietatea celor care traiesc din asa ceva, gen Parker. Eu nu ma regasesc in niciuna din aceste ipostaze, asa ca pentru mine instrumentul respectiv este irelevant.

  

Apoi acest instrument este foarte periculos atunci cand este lasat in mainile unui public profund neavizat ca cel de la noi. Intr-o piata cat de cat matura in care consumatorii stiu sa faca diferenta dintre un Chardonnay si un Sauvignon Blanc poate ca acesta ar avea mai mult sens. Dar la noi, unde cultura vinului este la pamant, sa oferi pe tava consumatorilor puncte nu mi se pare o initiativa tocmai potrivita. In cazul meu, repet.

  

Asa ca eu am ales sa va spun daca vinul este bun, foarte bun sau acceptabil si „va oblig” cumva sa cititi notele de degustare. Ca sa impac capra cu varza v-am dat si niste intervale de cifre care oricum sunt orientative. Asa cum spune si maestrul punctelor Robert Parker cu o mare doza de ipocrizie: nota de degustare este mai importanta decat punctajul final.

  

Apoi partea cu necordatul punctelor ma fereste si de discutii de genul: „ai dat 90 p la nu stiu ce vin si m-a durut capul/burta/inima/sufletul dupa ce l-am baut”. Preferintele personale afecteaza evaluarea vinului si nici un degustator, oricat de bine pregatit si etic si-ar dori sa fie, nu poate fi impartial. Punct! (sic!)

  

Mie de exemplu imi place aciditatea in detrimentul alcoolului si corpolentei, altora din contra, le plac vinurile mai grele si alcolizate. Asa ca fa bine mataluta si citeste ce am scris despre vin, pentru ca ti-am explicat cum e si vezi daca iti place si e pe gustul tau. Daca iti dau puncte, o sa dai „scroll” la sfarsitul postarii, nu o sa mai citesti nimic, o sa vezi acolo 90 p, o sa cumperi vinul si s-ar putea sa fii dezamagit. De ce? Pentru ca deja lumea nu mai cumpara vinuri, cumpara puncte. Parker sau de care vreti. Si e mare pacat…

  

Sunt atatea puncte in piata, grafice, analize, incat la un moment dat ma gandesc ca putem face regresii si modelare matematica pe ele. Au mai fost unii care au crezut ca pot prezice economia prin cifre si modele si acum tragem cu totii ponoasele. Eu unul am ales sa pastrez segmentul vin din viata mea “points free”

  

Asa ca sa nu va mirati prea tare daca o sa veniti la mine si o sa imi spuneti ”cutare a dat nu stiu cate puncte la vinul cutare” “sau “cutare vin are x puncte de la nu stiu cine”  si eu o sa va privesc cu o compasiune care invoca misiuni umanitare. Misiuni pe care oricum nu pot, nu am timp si nu sunt dispus sa le desfasor pentru fiecare suflet chinuit de intrebarea „cum pot cumpara cat mai multe puncte de banii mei?”

  

Eu nu vreau sa ma erijez in sursa dezamagirilor cuiva in materie de vin si nici in guru autointitulat, asa ca ma abtin si incerc sa imi fortez cititorii sa imi citeasca notele de degustare si sa incerce inteleaga vinul. La un moment dat nu vor mai avea nevoie de mine si vor invata singuri ce le place si ce sa caute la un vin. La ora actuala de asa ceva avem nevoie: de oameni care sa descopere vinul, nu de consumatori de ocazie si bautori de puncte.

  

Sa fim bine intelesi, nu neg utilitatea punctelor in cadrul concursurilor, degustarilor, ierarhiilor, etc. Pana la urma de ce sa fiu ipocrit: cand a fost nevoie am punctat si eu vinuri. Nu imi este strain mecanismul si nici nu este deloc dificil sa aplic o stampila pe un vin. Dar nu am facut-o voluntar si nu cred in acesta filozofie. Cifra aia pe care am scris-o pe hartie a fost o impresie care a fost valabila la un anumit moment, loc si conjunctura care nu mai exista si nu se mai pot repeta.

  

Ca vrea Costel sa cumpere o sticla de vin lu’ doamna lui pentru diseara si intra 5 minute pe iPhone in fata raftului ca sa caute niste cifre pe blogul meu, nu mersi, nu e genul meu de public. Si prefer sa nu ii stric seara romantica lui Costel… Eu nu functionez asa, nu sunt revista de vinuri, nu sunt Parker, nu imi fac newsletter si nici nu vreau 1001 de cititori pe minut pentru a flutura apoi niste cifre goale de trafic prin fata unor directori de vanzari slab pregatiti in speranta de capata ceva „incentives” sau vin gratis. Prefer cititori cu adevarat interesati de subiectul vin, nu zombi.

  

Prefer ca acei cititori, putin/multi cati sunt, atunci cand ma intalnesc cu ei sa nu vorbim despre puncte, ci despre ce vinuri interesante am mai baut. Si cu cat vor fi mai multi cu atat ma voi simti mai implinit si constient ca nu mi-am pierdut timpul degeaba scriind despre vinuri.

Viata e si asa prea scurta si plina de cifre…asa ca de la mine primiti un sfat: Cumparati vinuri, nu cumparati puncte!

Ah, si nu lasati marketingul sa va exploateze pasiunile…;)

  

Tags: Parker, Puncte vin