Acum exact o saptamana,  primesc o invitatie din partea dl somelier Laurentiu Achim pentru a participa la o degustare de vinuri in Bucuresti. Fara multe detalii, doar ca in deschidere vor fi 23 de Sauvignon-uri romanesti degustate in blind.

In general mai multe info nu imi trebuie si cum ocazii de genul acesta nu prea ratez iata-ma prezent luni seara la Zexe Zahanaua Gastronomica, pe strada Icoanei, unul dintre cele mai bune restaurante cu specific romanesc din Bucuresti (daca nu cel mai bun;  eu imi declin competenta in materie, las pe altii care se pricep sa vorbeasca).

 

Atmosfera conviviala, aflu si detaliile misterioasei intalniri: cei de la Sorla impreuna cu Zexe vor sa puna bazele unei serii de degustari in blind a vinurilor romanesti cu vizibilitate in HORECA, pe soiuri si pe intervale de pret. Denumirea proiectului va fi Tastevin Confreria Vinului si vor urma din cate am inteles blind-uri similare de Chardonnay, Feteasca, etc. Notarea s-a facut dupa o fisa intocmita de dl Achim, cumva atipica fata de fisele clasice de degustare, dar indeajuns de laborioasa si detaliata cat sa te faca sa scoti telefonul cand aduni totalurile de pe cele 4 pagini ale acesteia.

  

 

Juriul de douasprezece persoane a fost mixt, format jumatate din pasionati/cunoscatori si jumatate din apropiati ai industriei restauratiei, fara legatura neaparata cu vinul decat din postura de consumatori mai mult sau mai putin ocazionali. Din ce am inteles componenta juriului va varia pe parcursul degustarilor ce vor urma. Partea “profesionista” a fost reprezentata acum de Laurentiu Achim, Sergiu Nedelea, Avram Bian, Fiorenzo Rista, Horia Hasnas si subsemnatul.

 

Vinurile au venit in grupuri de 5 sau 6, pe categorii de pret. Am avut doua serii de cate cinci in intervalul 15-24.99 lei si doua (una de 5 si una de 6 vinuri) in intervalul 25-39.99 lei. Intre 40 si 60 de lei am avut doar doua vinuri. Preturile sunt cele de lista de distributie ale celor de la Sorla. Rezultatele per ansamblul au fost cele de aici. Notele s-au dat din zece, selectia a fost facuta de cei de la Sorla din ce au ei la distributie (se pare ca au destule). Oricum a fost o diversitate de note, dar cred ca vinurile bune au reusit sa iasa in fata indiferent de sistemul de notare si raportare al fiecaruia la o licoare sau alta.

  

 

Ceea ce urmeaza mai departe este strict experienta mea personala fata de vinurile respective. Nu o sa ma apuc sa va prezint fiecare vin si nici asupra punctajelor proprii nu o sa insist foarte mult; nu are rost sa va ametesc cu cifre. Pozele sunt „imprumutate” de la dl Achim din motive tehnice care tin de calitatea acestora…:D

 

Asadar,  cateva idei si impresii personale:

 

•  desi vinurile au fost corecte (cu 2-3 exceptii Ostrov, Samburesti) nu am gasit vreunul care „sa ma dea pe spate”, poate cel aflat pe primul loc care pentru mine (si nu numai) s-a detasat clar de restul.
   
•  calitatea vinurilor merge destul de bine mana in mana cu pretul, adica pret mai mare, calitate pe masura. Mai sunt sincope, dar cu titlu de exceptii. Pe scurt, cat dai cam atata face, nu te astepta sa iei vin de 40 de lei cu 15 lei ca nu prea se poate. Diferentele de calitate au fost evidente cand s-a trecut de la prima grupa la a doua. Intre a doua grupa si cele doua vinuri de peste 40 de lei din a treia…well….acolo lucrurile sunt un pic incurcate: o parte din vinurile mai ieftine, au fost peste cele doua mai scumpe. Dar deja de la un pret incolo vorbim si de eticheta si brand care fac diferenta de pret in mintea consumatorului.
   
•  pe scurt in intervalul 15-24.99 primele locuri la mine au fost Vinul Cavalerului si Budureasca. Runner-up Caloian si Corcova la egalitate. Pe ultimele locuri Tezaur Jidvei, Vinarte Cuvee d’Excellence (cam toti l-am punctat sub cel de pe HORECA) si Samburesti care avut defect care parea de dop, dar de fapt era cam de crama, distribuitorul spunandu-ne ca toate sticlele arata cam la fel.  De asemenea in intervalul acesta de pret cred ca a fost cea mai mare discrepanta de scoruri intre cele doua parti ale juriului.
   
•  in intervalul 25-39.99 lei lupta a fost mai stransa, vinurile sensibil mai apropiate ca si calitate; se vede ca lumea in crame se calibreaza dupa concurenta. Pe primele locuri: Stirbey (cel mai „complet” vin al degustarii), Basilescu Ingerii (foarte deschis la culoare, aproape transparent, cu un nas interesant, usor spre Muscat, cu tipicitate, usor fara structura in gust, dar mi-au placut nasul si lejeritatea. Alcool bine tinut in frau pentru Dealu Mare si a fost cam singurul din zona care a prins topul) si Domeniile Coroanei Segarcea (echilibrat si expresiv). Runner-up: Liliac (cel mai usor de recunoscut in blind datorita notelor tipice puternice) si Sole de la Recas. Pe ultimele locuri: Aurelia Visinescu Karakter (este un vin corect, dar intr-un stil greu si supracopt, de Chardonnay mai degraba), La Cetate (diluat si evaziv) si Domeniile Ostrov care a dat semne nepermise de imbatranire prematura, dominat de buchet de sticla, in note de Riesling vechi si un gust total plat si fara urma de fruct.
   
•  In ultimul interval de pret am avut Cuvee Petit de la Avincis si Lacerta Rezerva. Nicinul nu era peste cele trei din top desi pe alocuri era dublu ca pret si asta a fost opinia generala.

  

Cam asta a fost impresia mea despre Sauvignon-ul Blanc romanesc la ora actuala. Pentru mine a fost un exercitiu personal foarte util care mi-a arata ca si in blind, fara sa vad etichetele, sunt consistent cu mine insumi; probabil fara sa le gust intr-un „educated guess” as fi mers cam pe aceleasi vinuri. Poate Basilescu a fost o surpriza, dar tinand seama de pedigree-ul producatorului nu foarte mare…

  

 

Nu pot sa inchei fara sa amintesc de tratatia gazdelor cu bucate romanesti ale caror retete au fost majoritatea dezgropate din arhivele culinare ale vremurilor trecute. Am trecut printr-un sublim pateu cu dulceturi, pastrama si muschilet afumate „facute in casa”, o salata de icre care dadea dependenta si multe altele.

Urmate de un clapon umplut cu varza rosie si prune uscate proaspat scos din cuptor. La urma, „finit coronat opus” am savurat doua prajituri excelente: Carmen Silva si Sensation Blanche (impartite frateste cu dl Sergiu Nedelea, de aici doua) realizate de Ana Cosulea si care pot sta lejer langa produsele marilor cofetarii de prin afara. Incercati-le ca nici nu stiti ce pierdeti.

 

 

Din reactiile comesenilor care au ales si din celelate variante de cofeturi, sa pare ca toate sunt “castigatoare”. Sa nu uit nici macarons-urile de dupa si platoul cu branzeturi fine din final.

Si drumul inapoi acasa pe autostrada cu trei reprize de furtuna si vreo 10 tiruri depasite pe pilot automat, in “blind” si in speranta ca drumul nu va face vreo curba. Si nu a facut…

 

Ah si pentru curiosi: Tot vinul s-a scuipat in cazul meu… a fost degustare, da? 😀

 

Tags: Degustare, Sauvignon Blanc, Zexe Zahana

 

Astazi va povestesc despre un vin portughez de pe Douro sugestiv denumit Contos da Terra (“povestile locului”, in traducere personala). Este vinul “de linie” al celor de la Quinta do Popa.

 

Despre producator am mai scris cu ocazia vizitei la Prowein, cand am avut ocazia sa ii cunosc personal. De partea de vinificatie se ocupa celebrul Luis Pato iar gama lor de top este compusa din trei vinuri, dintre care un excelent Vinhas Vielhas (Vii vechi)  se distinge ca exemplu clasic de asamblaj reusit obtinut dintr-o groaza de soiuri (peste 20?!?). Si cel de fata incorporeaza o varietate de soiuri autohtone, fiind dominat de “clasicele” Touriga Nacional, Tinta Roriz, Tinta Barocca si Touriga Franca.

 

S-a ajuns la „aberatia” respectiva pentru ca in mod traditional, pentru productia de vin de Porto, viticultorii nu erau foarte preocupati ce soiuri au in vie, de aici rezultand multe parcele cu vii vechi care arata ca un mozaic de soiuri ce poate fi compus din cele peste 29 de soiuri recomandate pentru productia de Porto (plus vreo 80 autorizate). Bine, in ultimii ani, de cand ponderea in productie si vanzari a vinurilor “linistite” a crescut in detrimentul celor fortifiate, parcelele au fost (re)plantate separat cu soiurile clasice (Touriga Nacional, Tinta Roriz, Touriga Franca, etc.) iar vinurile au fost etichetate in consecinta. Totusi exista inca multe parcele in valea Douro tributare vechiului stil de plantare, mai ales cele cu vii vechi.

 

Daca e sa revenim la povestile si particularitatile locului, vinul linistit, de consum curent, produs in mod traditional pe valea Douro nu pune accent pe varietaluri decat in mica masura. Adica nu pleaca de la ideea “sa facem un asamblaj de cutare cu cutare soi”, ci mai degraba pe vinul in sine si pe ideea ca trebuie sa iasa unul corect, bun si expresiv. Adesea strugurii sunt vinificati impreuna de la inceput, iar proportiile soiurilor in vinul final sunt intuite in functie de proportiile plantelor in viile “mozaic”. O filozofie cumva diferita de cea „mainstream” si cu care m-am intalnit la Pinhao cand am intrebat carciumarul din ce soiuri este produs vinul casei din care tocmai bausem. Pe scurt, ce contine? Dupa un moment de surpriza si descumpanire mi-a raspuns nonsalant: struguri. Exact…la momentul respectiv nu am mai insistat, dar apoi mi-am dat seama ce a vrut sa spuna.

Vinul de fata l-am primit din partea importatorului celor de la Quinta do Popa  in Romania, Premium Drinks si arata vizual si explicativ cam asa:

 

 

Aspect (Culoare): Visiniu inchis, spre negru, opac, tenebros, concentrat,

 

Nas: dulceag, vanilat, cu o panoplie de fruct negru si rosu copt (visine, mure , afine, creme de cassis, cirese amare). Usoare tente de cafea, carne maturata, condiment (nucsoara, anason, piper negru) si ierburi uscate completeaza un tablou rustic, semanatorist, dar ciudat de complex si incarcat de arome si senzatii.

 

Gust: atac cu o corpolenta medie spre plina; conform senzatiilor olfactive m-as fi asteptat sa fie mai greu. Vinozitate cat cuprinde, o suculenta dulce, cu tone de fruct copt in stil usor gemos, rotund, cremos, usor glicerinos, dar cu o aciditate vioaie in partea a doua a evolutiei care il „ridica” si ii imprima un caracter proaspat plus un alcool foarte bine integrat. Final cu tanini moi, usor verzi, in nuante tonice si de ierburi mediteraneene uscate (busuioc, rozmarin cimbru, oregano) care cere ceva mancare alaturi. Postgust scurt spre mediu, cu note de gemuri de fructe, coaja de paine arsa, magiunuri de prune si tuse de condiment.

 

Un vin Bun spre Foarte Bun direct, incarcat de fruct suculent si cu o complexitate rustica rezultata din panoplia de soiuri care il compun. Imi invoca o varianta mai polisata, lucrata, prezentabila a celui baut la Pinhao. Un vin de masa cu pretentii, bine realizat, nimic fortat, perfect langa bucataria locala. La mine a mers de minune langa o pulpa de rata cu morcovi, la cuptor.

RPC Acceptabil la noi, probabil ca in Portugalia se inscrie intr-o categorie de pret inferioara (4-5 €) unde ar face furori. Dar despre motivele financiare si formarea preturilor la importurile de vinuri am vorbit deja aici.

  

 

Tags: Contos da Terra, Douro, Luis Pato, Premium Drinks, Quinta do Popa, Vin Portugalia

  

Azi va voi vorbi despre doua vinuri incercate de curand la terasa. Si desi nu este indeajuns de cald afara si nu trece zi fara regulamentara ploaie de dupa amiaza amandoua au fost albe. Si spaniole. Pe cele romanesti din meniu le stiam (the usual suspects: Recas, Oprisor, etc.), asa ca inevitabil am ajuns la ele. Si in plus de nici unul nu auzisem pana acum…asadar:

  

Ijalba Genoli Viura 2013 Ecologic

  

Bineinteles vin ecologic obtinut in celebra Rioja. Celebra pentru vinurile rosii…

 

Aspect (Culoare): Galben intens, spre nuante de grau copt, cam inchis pentru un 2013.

 

Nas: asezat, intensitate medie, tuse preponderent de condiment, drojdioase, cu fruct copt si corcoduse plus usoare adieri oxidate si de coji uscate de citrice in fundal. Nu stiu daca asta este stilul sau sticla de fata a avut o e(in)volutie nefericita, dar tinand cont ca este 2013 cred ca asa se prezinta in general.

 

Gust: Atac plin, corp prezent, usor glicerinos cu tuse picant-condimentate si vag fructate in fundal. Aciditate citrica, medie, care reuseste sa echilibreze corpul la temperaturi reduse, dar nu imprima destula prospetime si vivacitate vinului. Final condimentat, in tuse tonice si usor de fruct dulce.

 

Un vin Acceptabil spre Bun, cred ca nu l-am prins in cea mai buna forma. In principiu eu suspectez si partea de “ecologic” ca ar avea o vina in stilul de mai sus. Pana la urma nu ma deranjeaza ca un vin sa fie ecologic atata timp cat ecologicul nu se substituie vinului, rapindu-i din caracter si expresivitate. Vinul trebui sa fie mai intai vin si apoi ecologic, bio sau mai stiu eu ce. Si in cazul de fata scenariul respectiv e destul de verosimil. Sau cum am spus este posibil sa fi prins o sticla mai ciudata.

A costat in jur de 60 de lei in restaurant, sa zicem ca ar fi 30-40 lei prin magazin, RPC Slab. Avem destule vinuri autohtone mai bune de banii respectivi.

 

 

 

Yllera Verdejo Vendimia Nocturna 2013

  

Al doilea vin a fost tot un alb, obtinut mai la sud-vest, aproape de Madrid in Rueda dintr-un soi promovat in ultimii ani de catre spanioli si care in trecut era folosit mai mult la distilate. Dar de cand cu avansul tehnologiilor de vinificatie, mai ales introducerea inoxului si a controlului temperaturii devenite standard in crame, acesta s-a dovedit a fi destul de competent si versatil in obtinerea de albe proaspete, vioaie si expresive.

Strugurii culesi noaptea (fapt mentionat si pe eticheta ca element de marketing, nu stiu cat ar functiona la noi, probabil ca in sens invers) pentru a-si pastra prospetimea plus vii vechi intre 20 si 40 de ani au condus la ceva de genul:

 

Aspect (Culoare): Galben deschis, in tente verzui, tinere

 

Nas: intensitate medie, cu tuse preponderent verzi, de mere acrisoare si pere necoapte plus aspecte citrice de gref si lamaie. Aluzii usor picante, de condimente si ierburi proaspat rupte in fundal, dar fara a afecta senzatia generala de prospetime si lejeritate.

 

Gust: Atac vioi cu un corp mediu, sustinut de o aciditate citrica, pronuntata, dar excelent integrata. Pe palatin evolueaza surprinzator de lejer, dezvoltand tuse de citrice, de lime, asociate cu adieri de fruct tropical proaspat si senzatii ierboase. Final mediu, revigorant, viu, citric si usor tonic-salin.

 

Un vin Bun spre Foarte Bun, fresh, direct si excelent echilibrat. Recunosc ca nu am o pasiune foarte mare pentru albele spaniole, datorita mai ales imaginii de vinuri plate si fara aciditate din trecut, dar exemplarul de fata dovedeste ca Spania e capabila sa produca vinuri proaspete si expresive. Si la preturi bineinteles fara concurenta…

A costat in jur de 60 de lei in carciuma…daca dam adaosul jos, rezulta un RPC Acceptabil spre Bun la 30 de lei. Daca ne uitam si pe afara vedem ca acesta costa in jur de 5 €, RPC Foarte Bun la banii respectivi.

 

 

 

Tags: Ijalba, Rioja, Rueda, Spania, Verdejo, Viura, Ylllera