Bine, stiu, nu sunt chiar extremele…mai exista (de fapt a existat ca nu stiu daca mai e prin comert) BiB-ul si Flamboyant. Dar acelea sunt chiar extreme si nu e relevant ca intr-o serie sa compari exceptiile. De fapt si la statistica se elimina extremele ca sa poti obtine o imagine cat mai relevanta asupra fenomenului studiat. Chestie imprumutata si la evaluarea vinurilor prin concursuri din ce stiu.

 

Asadar avem fata in fata gama “low”, de intrare si gama “high-mainstream” a celebrului (la noi) producator. De fapt si aici e o precizare de facut pentru ca Faurar nu e demn de a impartasi brandul Davino, el fiind produs “doar” de Unicom Production SRL. Nu ca Davino ar fi produs de altcineva, dar in cazul lor experienta ne invata ca nuantele conteaza...:)

 

Asadar sa incepem cu “ruda mai saraca” careia ii zice pe romaneste:

 

Faurar Rosu de Ceptura 2010 (M+CS+FN)

 

Aspect (Culoare): Rosu visiniu, usor opac, clar

 

Nas: Intensitate medie, fruct negru si rosu copt (prune, visine, mure, coacaze), usor gemos si cu nuante de lichior, in declinari simple, directe. Impresii verzi, vegetale, de ardei si nuante condimentate de piper negru, scortisoara. Simplu, curat, usor afectat de trecerea timpului, cu o tenta vag oxidativa in fundal. Probabil si de la pastrare, eu l-am baut intr-un restaurant din Pitesti.

 

Gust: Atac cu o corpolenta medie, aciditate buna, echilibrat, evolueaza in nuante picante si de dulceturi de fructe, neasteptat de vioi si structurat pentru intervalul de pret in care se afla. Tanini moi, dar prezenti, imprimand o idee de seriozitate pe final si un postgust mediu, asociind tuse picant-amarui cu nuante calde, de gemuri si dulceturi de fructe.

 

Un vin Bun, in jurul pragului de 80 de puncte, care se tine inca bine; cu o expresie chiar usor serioasa tinand cont de banii care se cer pe el. A jucat excelent rolul de “food-wine” alaturi de un ciolan de porc la cuptor, sagetile condimentat-picante complimentand cu succes carnea satioasa. RPC Bun la aprox. 20-22 de lei cat este prin piata (bine versiunile mai noi).

 

 

Si acum despre rubedenia burgheza, mai bogata, cu o denumire frantuzita care face insa trimitere la aceleasi toponimii, invocand pedigree-ul comun:

 

DAVINO Domaine Ceptura Rouge 2010 (FN+M+CS)

 

Aspect (Culoare): Visiniu intens, stralucitor, de granat.

 

Nas: initial inchis, evaziv, cu note preponderant de lemn, condimentate, asociate cu ceva fruct negru din categoria afinelor, murelor si prunelor uscate. Dupa o aerare temeinica, imperios necesara, se deschide intr-un evantai de fructe proaspete, rosii si negre de la visine la prune coapte, cirese amare si coacaze negre. Complex, structurat cu aluzii initiale de ciocolata neagra, scortisoara si stafide evolueaza treptat spre tuse de grafit, nucsoara si violete, conturand unul dintre cele mai elegante si expresive “nasuri” pe care le-am intalnit la un DCR, unde eram obisnuit cu un registru mult mai concentrat, opulent, carnos si extractiv. O surpriza placuta!

 

Gust: eleganta si subtilitatea din nas se pastreaza si la nivel gustativ, vinul dezvaluind un corp mediu, unduitor, cu o senzatie de lejeritate pe alocuri socanta (ma repet, pentru un DCR). Aciditatea ia fata extractului si concentrarii, care desi sunt acolo nu sar in fata,  iar vinul curge intr-o impletire eleganta de aluzii fructate (mai ales fructe rosii, dar si negre) si de condimente, care se dezvaluie in cadre succesive de o cursivitate surprinzatoare. Taninii fermi si structurati din final ma rup din reverie si imi (re)aduc aminte ca am in fata un vin tanar, cu un viitor interesant. Postgust lung, evolutiv, in nuante expresive de fructe proaspete si condiment.

 

Ei bine, Davino “did it”. Au facut un vin care sa placa si celor care iubesc eleganta si subtilitatea in detrimentul puterii si concentrarii. E dificil sa faci genul asta de vin in stil “putere in manusa de catifea” si e ireal unde se afla cei 14,6 % alcool mentionati pe eticheta.

 

Pentru mine vinul este unul Foarte Bun spre Excelent, in jurul barierei de 90 de puncte,  intr-un stil care imi merge la suflet. Cuvee Charlotte de la SERVE, din acelasi an, e si mai ludic, subtil si diafan, intr-un maniera care duce aminte de un Pinot Noir mai serios, dar acolo este o rafinare a  stilului care l-a consacrat si de aceea “manusa” pare si mai catifelata. Placerea care deriva din cel de fata vine tocmai din abordarea surprinzatoare si total diferita de ceea ce ne-a obisnuit Davino pe aceasta gama pana acum. Este mai rafinat, feminin, elegant si expresiv asa cum remarca si colegul Ciprian de curand.

Sunt curios daca DCR 2011 va confirma o schimbare de stil sau cel de fata a fost doar un capriciu de moment ingaduit si de conditiile anului.

 

Tags: Davino, Domaine Ceptura Rouge, Faurar, Rosu de Ceptura

  

Acum ca povestea din ultima saptamana s-a terminat (!?!) cu un deznodamant fericit pot sa va dezvalui care a fost „agenda personala” in legatura cu respectivul incident, plus cateva ganduri in loc de concluzii…

 

Inca de la inceput tin sa precizez ca nici un moment nu am avut pierderi de ratiune, crezand ca numai si numai datorita mie vinul a fost retras din magazine. Ma consider o persoana realista (poate prea realista) care nu mai crede demult in Mos Craciun sau in vinuri “premium”, de 90 de puncte, facute de vii de trei ani.

Au fost bineinteles si altii care au sustinut „cauza”, eu ii stiu pe cei de pe Facebok sau de pe bloguri. Dar probabil ca au mai existat ceva mailuri si reclamatii la Lidl, asa cum chiar eu ii indrumam pe clienti sa faca in postarea de luni, cand mi-am dat seama ca e o problema generalizata cu vinul respectiv. Deci pe scurt, a fost o mica tornada..:D

 

Daca o luam cronologic, de la origini, totul a pornit de o discutie pe Facebook care tinea de branding-ul si eticheta vinului respectiv. Una din zecile de discutii pe care le avem in general cam in aceeasi formula de 4-5 oameni, care mai au timp si dispozitie/deschidere sa poarte genul acesta de discutii. Si la urma m-am gandit sa vad si cum este vinul respectiv. Recunosc ca ma asteptam sa fie un vin bun si sa concluzionez articolul despre el intr-un ton pozitiv, de genul „vinul e ok, se adreseaza unei anumite categorii de cumparatori care se uita dupa bling-bling si etichete incarcate etc..etc”. Dar nu a fost asa. Si s-a pornit ce s-a pornit si s-a ajuns unde s-a ajuns.

  

Poate altii in locul meu nu ar fi facut atat tam-tam si probabil ca in demersul respectiv am fost destul de agresiv in a-mi sustine punctul de vedere. Chiar as fi fost pregatit sa merg mai departe…plangerea catre OPC era pe fir. Am reactionat prea dur? Poate ca da, poate ca nu…

Oricum miza era destul de mare. Si nu era vorba despre vinurile sau oamenii de la Alira sau despre un simplu produs care trebuia retras de pe piata.  Nu a fost nici un moment. Pentru ca personal nu cred in vendete si plati de polite si oricum nu aveam ce plati. Asa cum am spus de nenumarate ori pe blogul de fata nu discut oameni, discut vinuri si/sau atitudini.

  

Miza in cazul de fata era aceea de a crea un precedent si de a intra cumva in normalitate si pe piata de la noi.  Pentru ca este foarte important ca toti producatorii de vin sa realizeze ca vremea lui „cainii latra, caravana trece”, a trecut (sic!)…

Ma bucur ca de data aceasta, pentru prima data din ce stiu pe piata de vin autohtona, caravana s-a intors cand au latrat cainii. Cumparatorii nu au mai fost acei fraieri carora le poti baga pe gat orice fel de vin fara ca nimeni  sa reactioneze. Nu spun ca Alira a facut asa ceva intentionat, departe de mine gandul acesta, dar multi o fac, zi de zi, de ani intregi. Si apoi vin cu pretentii de schimbare si de vinuri „premium” ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat sau nu s-ar intampla inca. Parerea mea a fost dintotdeauna ca daca vrei sa vinzi vin „premium” si sa ai imagine in piata trebuie sa tii seama de consumatori si sa iti asumi greselile la fel cum iti asumi si succesele…Este mult mai onorabil asa.

  

Asadar, eu am considerat ca acesta este o excelenta oportunitate pentru un producator roman de vin sa faca acest prim pas. Sa isi asume o greseala. Da, am fortat, pentru ca am simtit ca se poate forta o reactie oficiala foarte importanta pentru toata industria, nu doar pentru orgoliul meu sau pentru un lot (sau doua) de vin din Lidl. Cu prima ocazie cand mai gasesc vreun vin de genul asta prin magazine pot spune: „Daca Alira si Lidl au putut, voi de ce nu puteti?”

  

Am spus-o si in postarea initiala: vinul romanesc a evoluat calitativ vizibil. Acum trebuie sa evolueaze si mentalitatile celor care il produc si il vand. Si desi asta va lua ceva timp, nu inseamna ca nu putem grabi un pic lucrurile…cat putem fiecare.

  

Am mizat pe normalitate intr-o lume a vinului romanesc usor anormala. Asa cum spune si George, ei nu au facut decat ceea ce era normal sa faca. Le-am spus “Bravo!” nu pentru faptul ca au retras un produs inapt consumului din magazin (ar fi fost un dezastru pana la urma daca nu o faceau), ci pentru ca au creat un precedent.

Intr-o lume anormala, sa faci normalul este uneori destul de greu si de dificil. Din ce motive au facut pasul respectiv, ca a fost la initiativa comerciantului sau a producatorului, ca s-au temut de repercursiuni sau altceva, deja pentru mine nu mai conteaza. Precedentul a fost creat, de vineri traim intr-o lume a vinului romanesc un pic mai aproape de normalitate.

  

Personal am pariat ca am de a face cu doi actori seriosi care tin la imaginea lor. Si am castigat. Cu totii. Am castigat un precedent si un punct de plecare. Asa cum spunea Arhimede: „Dati-mi un punct de sprijin si voi muta Pamantul din loc”. Ei bine, de vineri il avem…in rest depinde de fiecare dintre noi, consumatorii de vin (si nu numai), sa punem mana pe levier cand va fi nevoie si sa mai mutam putin piata spre normalitate.

  

In concluzie, asa cum va spuneam saptamana trecuta ca am o problema cu vinurile unui producator care nu isi recunoaste greselile, asa va spun acum ca apreciez primul producator roman care si le-a asumat public.

  

Pentru ca, la momentul actual:

  

1. Industria romaneasca de vin are nevoie de mai putini producatori de vinuri „premium” si de mai mult producatori care sa isi recunoasca limitele, erorile si sa invete  din ele. Alira cred si sper ca a devenit unul din ei!

  

2. Industria romaneasca de vin are nevoie de mai putini comercianti agresivi si lacomi de castig si de mai multi comercianti care sa respecte consumatorul, sa il apropie de vin si sa il puna in fata intereselor marunte si a profitului imediat. Lidl cred ca este unul dintre ei!

  

3. Industria romaneasca de vin are nevoie de mai putini oameni care dau puncte pentru piscoturi si de mai multi oameni care iau atitudine. Ma bucur ca nu sunt singur!

  

A la votre!

  

Tags: Alira, Cuvee Aliman, Lauri, Lidl

 

Bun…tineti-va respiratia pentru ca traim un moment istoric: un mare lant international de magazine (Lidl) impreuna cu un producator roman de vin (Alira) au decis sa retraga un vin de la comercializare si sa returneze banii clientilor in urma apelului venit din partea unui consumator (bine, blogger de vin).

 

Va redau mai jos raspunsul pe care l-am primit aseara de la Lidl  in urma unei sesizari in legatura cu vinul respectiv pe care am facut-o catre ei, pe mail, zilele trecute:

 

“VIN Lauri Cuvee Aliman 2011

Bucuresti, 27.02.2014

 

Pentru Lidl, satisfactia clientilor sai este o prioritate, iar feedback-ul pe care il primim de la ei este un real sprijin in incercarea noastra continua de a fi mai buni.  Credem ca onestitatea si corectitudinea sunt bazele unei bune relatii cu clientii si va suntem recunoscatori pentru sesizare, dar si pentru atentia si timpul pe care ni le-ati acordat.

Am verificat situatia semnalata de dumneavoastra privind produsul „Vin Lauri Cuvee Aliman 2011” si  am testat  acest vin impreuna  cu un somelier independent.  Impreuna cu furnizorul, am decis sa retragem produsul de la comercializare. Pe aceasta cale, mentionam faptul ca toti clientii nostri pot returna acest produs, impreuna cu bonul fiscal corespunzator, pentru a primi contravaloarea acestuia.”

 

Gasiti aici fisierul original.

Pe scurt si in consecinta: cine mai are bonul fiscal se poate duce sa isi recupereze banii!

 
Apoi, din partea mea: Bravo Lidl si Bravo Alira pentru modul in care au ales sa actioneze punand consumatorul in fata intereselor financiare! Aceasta denota respect fata de client si in acelasi timp un refuz al politicii de tip “cainii latra ursul trece” atat de uzitata la nivelul industriei autohtone de vin. Cei care (inca) o folosesc ar trebui sa ia exemplu!

Asadar (mai) sunt sperante ca lucrurile se indreapta si la noi in direct buna!

 Later Edit: Intre timp si producatorul (Alira) a dat un comunicat despre retragerea vinului respectiv din magazine.

 

P.S. Se pare ca am ratacit bonul…:)

Oricum cred ca au fost cei mai bine investiti 25 de lei de cand scriu despre vin…Va explic luni de ce!

Pana atunci, sa ne savuram mica (marea?) victorie…

 

 

Tags: Alira, Cuvee Aliman, Lauri, Lidl