Cu ocazia sarbatorilor tocmai trecute m-am aflat intr-un mic impas existential: sa gasesc un vin rosu pe care sa il insotesc cu carnurile si sarmalele nelipsite si omniprezente in meniul de sarbatori traditional romanesc. Si cum RPC-ul (adica raportul pret-calitate) trebuia sa fie si el la cote inalte am pornit prin hypermarket-uri (unde in alta parte?) sa fac bilantul promotiilor de sezon si sa vad ce as putea sa achizitionez. Despre prima impresie am scris intr-un post anterior, aici. Cat despre vin, am gasit, nu unul ci doua. Dar de la acelasi producator.

Cu vinurile celor de la Vinarte ma mai intalnisem si inainte (cu Merlot-ul de fata acum cativa ani, cand  mi-a produs o impresie excelenta) plus de curand cu magnum-urile de la Goodwine, care oricum sunt alta mancare de peste. Dar cand un producator de pe la noi ofera magnum-uri din 2000 la trei vinuri din portofoliu pentru mine e un semn de seriozitate si de preocupare pentru calitate din partea acestuia.

Vinurile scoase de ei sub sigla Castel Starmina sunt produse in podgoria Rogova, (D.O.C.) Vanju Mare, in Mehedinti, mai la vest de Dragasani si se pozitioneaza ca gama entry-level, bineinteles sub perlele coroanei: Prince Mircea si Prince Matei. Totusi, sub aspectul calitatii pot spune ca stau foarte bine, iar prezentarea grafica este serioasa si reusita (poate prea serioasa pentru “publicul” de hypermarket, dar deh, nu e vina producatorului). Oricum nu le-as vedea cu etichete colorate sau mai rau, cu “fete in iarba” sau medalii dubioase si aurii.

Cele doua exemplare de mai sus le-am luat din Carrefour, la promotie: Merlot-ul cu 10 lei si Negrul de Dragasani cu 13 lei. Pomana, fara luminare….pentru ce am gasit in sticla. In mod normal, cred ca le gasiti pe la 13 lei primul si 18 lei al doilea (parca in Auchan Merlot-ul este inca la 10-11 lei). Asadar:

Merlot Castel Starmina 2009

Aspect(culoare): rosu rubiniu, intens, tanar, stralucitor

Nas: turnat imediat de la desfacerea sticlei in pahar prezinta arome inchise, condimentate (piper negru), cu mult lemn si ceva note vegetal-ierboase. Daca il aerati putin in decantor (cum am procedat la al doilea pahar) apar notele de fructe, cu visine si ceva magiun de prune afumat (sau uitat putin pe aragaz, cine a copilarit cu oala de magiun toamna pe plita stie despre ce vorbesc).

Gust: un atac la fel de inchis in prima faza, cu mult piper, cafea si ceva note amarui de ciocolata neagra. Aerarea de mai sus l-a mai domolit, i-a mai “furat” din caracterul auster si a permis integrarea fructelor de padure si a visinelor in expresia aromatica. Constructia este surprinzator de bine echilibrata de aciditate pentru un vin in aceasta categorie de pret, iar alcoolul (13%) bine integrat. Ceea ce iese in evidenta sunt taninurile tinere, verzi, inca neintegrate complet care isi fac simtita prezenta pe final pentru a curata papilele. Aceasta nu este neaparat un lucru rau, pentru ca permite instalarea unui postgust mediu, in note surprinzator de fructate (cirese, visine , fructe de padure) pentru evolutia vinului pe palat.

Per ansamblu un vin Foarte Bun cu un raport pret-calitate Excelent (that’s a first). La cei 10 lei pe care i-am dat pe el, eu nu pot cere mai mult, asteptarile fiindu-mai clar depasite de ceea ce am gasit in sticla. Este un vin foarte bine construit in intervalul de pret unde este pozitionat (13-20 lei). Mai mult ca sigur nu va fi pe placul consumatorului standard din Romania, dar cu siguranta cativa ani in sticla (recunosc ca am pus deoparte 3 sticle pentru urmatorii 2-3 ani) ii vor domoli taninii, conferindu-i o structura mai rotunda si mai prietenoasa. La momentul actual va recomand sa il insotiti cu ceva steak-uri de vita, vanat, carnuri mai grase sau sosuri mai grele, altfel va coplesi preparatele mai  usoare. Despre el mai gasiti impresii aici si aici.

Pacat ca la raft lumea prefera sa cumpere licori dulci si demidulci indoielnice cu denumiri si adjective asociate regnului animal (urs, taur, etc.) culmea, mai scumpe si iarasi culmea unele clasificate vinuri de masa. Nu mai intru in detalii ca deja suntem la inceput de an, perioada clasica de depresii. Am spus destul in postul de aici.

Despre Negru de Dragasani o sa scriu in weekend, cand o sa trec in revista si notitele scrie pe loc si pe coltul mesei, exilat fiind de platourile cu salate si sarmale. Pe scurt va spun din amintiri ca e mai prietenos deca cel de fata si este vinul ideal de insotit cu sarmale, cel putin pentru mine. Si da, este la fel de reusit.

P.S. Un anunt catre cei care detin informatii: “Producator serios, cu vinuri de calitate declar pierdut site de prezentare. Gasitorului buna recompensa. Astept provincia.”

Sau pe scurt:  Stie cineva cat mai tine Vinarte site-ul in baric? Dar Davino?

Tags: Castel Starmina, Mehedinti, Merlot, Rogova, Vanju Mare, Vinarte