Sep 11 2012
Este sau nu este? Riesling de Rhin Nachbil 2010
Revin asupra Rieslingului de Rhin, soi despre care spuneam ca a devenit foarte „trendy” pe la noi in ultimul timp. Eu personal, asa cum spuneam si aici, il vad ca pe inca o incercare de a face un vin pe care altii il fac mult mai bine decat noi (altii astia fiind offcourse “za germans”) asa cum se intampla si cu celelalte soiuri internationale, de la Chardonnay la Merlot unde ne incordam penibil sa demonstram lumii ce vinuri bune putem face. Pacat ca lumea nu ne baga (vinurile) in seama si pe buna dreptate… Pana si eu, care mai am uneori puseuri nationaliste, as prefera sa aduc un Riesling original de pe Vinexus decat sa dau 40- 50 lei pe variantele autohtone. In schimb, nu pot si nu as lua de pe nici un site de afara Cramposie, Feteasca Neagra, Plavaie, Tamaioasa Romaneasca, Babeasca, Feteasca Alba, Regala, etc. Si strainii tot la fel….cred ati prins ideea, nu insist.
O sa ziceti sa pot sa iau Caloian cu 20 de lei, dar am stabilit deja in postarea la care fac trimitere mai sus ca ala nu este (inca) Riesling de Rhin….
In fine, probabil ca nu ar fi cazul sa reiau discutia in momentul de fata, mai ales ca producatorul de fata (Nachbil , Weintgut Brutler & Lieb) ar fi mai nimerit (impreuna cu cei din Transilvania), prin pozitionarea lor geografica in climate mai racoroase, sa produca vinuri reusite din soiul amintit mai sus.
Cel de fata este din recolta 2010, scrie pe el ca este vin natural (fata datorat probabil practicilor bio din vie, pentru ca sulfiti tot contine) si vine prezentat in sticla specifica, traditionala, de riesling nemtesc, inalta si eleganta. Eu l-am primit in primavara de la Ionut de la Vinescu si de atunci ma tot invart pe langa el sa il deschid.
La capitolul Riesling de Rin principala lui concurenta autohtona vine din partea Lacerta; nu stiu cum arata varianta 2011 aflata acum pe piata (am auzit de bine despre el). Personal cred ca cel de fata este peste varianta 2010 de la Lacerta.
Alcool este prezent in volum redus (11.5%) cu rest de zahar (demisec), ca dealtfel majoritatea variantelor germane. Sa nu va lasati pacaliti de “Trocken” (sec) de pe etichetele acestora, restul de zahar putand urca pana la 9 g/l, acest lucru fiind stabilit in functie de nivelul aciditatii vinului. La noi “Sec” stiu ca se opreste la 4g/l de unde incepe “Demisec” pana pe la 12 g/l. Pe scurt, majoritatea riesling-urilor germane pe care scrie Trocken (sec), s-ar incadra in categoria Demisec la noi. Si chestia asta am descoperit-o pe pielea mea la Prowein, unde ma tot uitam pe etichetele de riesling incercand sa imi dau seama de ce naiba mi se par toate cu rest de zahar notabil, daca pe ele scrie ca sunt sec. Duh…In fine:
Aspect (Culoare): Galben intens cu reflexii brune, usor onctuos pe pahar
Nas: Initial floral, de intensitate medie, cu iarba proaspat cosita, flori de soc, salcam si ceva tente dulcege in fundal, de miere si ceara. Pe masura ce se deschide in pahar apar arome de « stone fruits », adica caise si piersici coapte plus ceva note usor minerale si kerosenice (posibil placebo?) in fundal…o tipicitate usoara si placuta.
Gust: atac rotund, usor glicerinos si cu un corp sesizabil, (probabil din cauza restului de zahar), insotit de o aciditate vioaie, evidenta, usor ridicata, care creeaza impresia unui vin sec, acoperind excelent zaharul rezidual. Oricum acesta este la un nivel scazut, de 4.8 g/l care se situeaza la limita inferioara la categoriei “Demisec”. Evolutie precisa, ferma si minerala pe palatin cu senzatii preponderent citrice si de mere salbatice succedate de note usor rotunjite de caise si piersici coapte. Aciditatea ferma ii confera ceva structura si coloana vertebrala, fiind dealtfel bine echilibrata cu alcoolul si zaharul rezidual. Postgustul este mediu, initial surprinzator de citric, cu tente minerale, stingandu-se apoi in note dulcege, de miere si fagure. Dua parerea mea mai are cativa ani in fata…
Per ansamblu un vin Bun, usor greoi si rustic in deschidere si care apoi evolueaza in parametrii apropiati tipicitatii de soi. Are o nota de lucratura artizanala, de manufactura, cu interventii cat mai putine, care ii confera personalitate si mie personal, acest lucru imi place. Il gasiti pe net la preturi intre 45 si 50 lei, RPC-ul fiind unul destul de Slab, la aceste preturi puteti aduce (dupa cum aminteam mai sus) de la Vinexus variante „originale” nemtesti (Markus Molitor, de exemplu). Ca sa nu mai vorbesc de cele de la Weintgut Geiben cu RPC-uri excelente care umbla prin blogosfera autohtona, dar sunt mai dificil de procurat.
Ca o concluzie, mai avem ceva pana la finetea, echilibrul, precizia si puritatea rieslingurilor germane si probabil ca nu vom ajunge acolo niciodata, dar nu cred ca ar trebui sa transformam asta intr-un scop in sine. Mai degraba sa incercam sa conferim vinului o nota aparte si sa il lasam sa exprime cat mai elocvent terroir-ul autohton. Lucru pe care vinul de fata il face pana la un anumit punct.
32 Responses to “Este sau nu este? Riesling de Rhin Nachbil 2010”
Despre Rieslingurile noastre si ale lor am scris si eu in urma cu un an:
http://printrevinuri.ro/2011/09/adevaratul-riesling-de-rin.html
Iar despre exemplarul de la Nachbil in aceeasi perioada:
http://printrevinuri.ro/2011/09/riesling-de-rhin-2008-nachbil.html
Nu stii cum arata Lacerta, dar crezi ca asta e mai bun.
Blat!
Ok, ai dreptate, reformulez: varianta 2010 de la Lacerta a fost descrisa de toata lumea drept o mare dezamagire, chiar teapa, deci n-are rost sa-l compari p-asta cu el, doar ca sa scoti bidonarii in fata.
Cam asta e scopul blindurilor: va strangeti 4 insi, fiecare cu cate-un Rhein Riesling romanesc – adica toate, acoperiti sticlele si beti. Sa vezi surprize la sfarsit!
Blatul era o gluma 😛
Bidonarii nu. 82 de pct si 50 de lei = a face pipi in capul clientului.
Buna ziua Domnilor!
Hai sa lamurim odata pentru totdeauna, problema bidoanelor.Nachbil nu vinde vin ,,la bidon”, decat celor care ajung la crama si isi doresc cu tot dinadinsul sa plece acasa cu vin pentru consum propriu.Sau celor care doresc vin in cantitati mai mari (50-100 l) , pentru diferite evenimente crestine (nunti, botezuri, etc).Vanzarea se face in bidon, in cazul in care omul nu are damigeana lui , iar din respect pentru client si dorinta (bugetul) acestuia nu putem sa il livram nici in sticle, nici in punga. Este simplu. Vinul la pet nu este pentru recomercializare, dar oare ce ar spune clientul de la crama, daca ar fi obligat sa plece din crama fara vin, fiindca nu vrem sa ii vindem ,,la bidon”.Ar spune:
,,Atunci, sa il beti voi cu tat neamu’ vost’!”.
Probabil ceea ce spun cei care citesc ,,replicile acide”-acrelile, ,,la oricine” si ,,la orice” , ale ,,unora”. Eu le recomand acestori ,,Criticilor mei” , sa,,ia cu bicarbonat” si sa nu mai ragaie atata, poate ajuta.
Eu l-am invitat pe ,,Domnu’ Berbecutio” , la Crama Nachbil, pe 25 August 2012, la ,,Ziua portilor deschise”, dar din terte motive , nu a venit si chiar mi-a raspuns politicos! Jur! Probabil de aceea , ,,din povesti” este ,,povestit” , iar nu corect informat.
Eu, in continuare sustin criticile, cum am mai mentionat, dar numai pe acelea de bun simt si constructive. Fiecare cum isi asterne, asa doarme…
In incheiere, va transmit o veche zicala ardeleneasca: ,,A fi ,,domn” e o-ntamplare, a fi OM, e lucru mare… La tati ni-i greu, da’ nu la tati de-odata…
Va tuc maaa! O zi faina la toti
:)) are dreptate omu la faza cu bidoane ! nu cred ca exista producator care sa nu vanda vin vrac.
In Germania se vinde cu cisterna; diferenta e ca nu ajunge la botez sau la nunta, ci doar distribuitori mari, de genu Peter Mertes, care il mai “dichiseste” un pic si apoi ni-l livreaza la sticla in Kaufland.
Problema (la crama asta) e pretul / sticla, nu modalitatea de imbuteliere; dar e o chestie personala; nu-mi convine ?! cumpar din alta parte sau astept sa se ieftineasca !
Pun pariu ca in maxim doi ani, ultima optiune o sa fie o certitudine (si nu doar in cazul lor).
@florin,
Pai n-a zis nimeni ca nu vand toti vrac. Dar au avut un minim de bun simt sa-si cumpere BiB. Ca mai aterizeaza cate-o garnitura de cisterne cu numere de Italia prin sudul oltenesc-banatean sau prin nordul Moldovei..e altceva.
Eu pun alt pariu: de la legendarul Syrah 2003 nu prea au mai rupt gura targului cu mai nimic, dar au pastrat preturile exorbitante. La cum stiu eu ca se numara (si se vireaza in Ghermani) acolo banii in ultima zi a lunii, s-ar putea sa asistam la prima sucombare din istoria recenta. Succes!
@berbecutio,
Da’ perseverent conasule! Si fiindca vad ca ,, Iara n-ai somn! ” , ca-n hitul cu pricina , sa vedem ce putem face pentru tine:
Domnule Patriot Inflacarat, si ,,Om de bine”. Am o vorba sa-ti mai spun: ,,Nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii! “. Apropo de doritul binelui, sa ,,va mai servesc cu ceva”, bai Domnu’ ala cultu’:
Eu stiu ca vrei sa ma musti de cur, dar vezi ca am curu’ mai tare ,,ca coarnele” tale si sigur o sa-ti rupi dintii. Aviz amatorilor!
Iti mai dau o epigrama si te las de tot, din ciclul ,, Duca-se pe pustii! ” .
Epigrama pentru Bedrbecutio:
Are pieptu’ cat un munte,
Face cata, harmalaia!!!
Tu vrei sa-l inveti sa cante,
El tot behaie…Ca Oaia.
Biba
Va salut pe toti!
Lu’ berbecutio, un jalnic ,, Adio ba…”
Primele productii imbuteliate de la Nachbil au fost cumparate de un colectionar din Cluj (Adi Sancraian). Printre altele, intr-un interviu (pt Business Magazin), el declara ca, a cumparat intregul stoc de vinuri rosii din 2003 (syrahul fiind si el inclus), undeva la 1000 de sticle/sortiment. Toata treaba a fost calculata ca in orice bisnitz pt a aduce profit in viitor.
Omul s-a mai “laudat” ca majoritatea au fost baute/cadorisite, astfel ca au devenit piese rare (cel putin in aparenta). Mai apoi se puteau achizitiona de pe un site (proprietatea aceluiasi tip) arta si vin sau geva de genul asta, la preturi mai piperate.
Probabil ca relatia s-a mentinut, or mai fi si alti clienti mari, treburi exclusiviste, etc, etc … cert e ca politica de preturi la Nachbil s-a cam mentinut.
Daca le merge si cat le va merge, e doar problema lor.
Cand se va adera la spatiu Schengen, va fi si o invazie de vinuri nemtesti (apropo de rieslingul de pe Mosel sau Rhin) la preturi/calitate fara concurenta.
Asa ca domnule Berbecutio nu te mai agita in privinta asta. 🙂 … poate imi reuseste toamna asta primul riesling de (la) Susca si il vei degusta in tihna pana de Craciun! 😉
:)) tuica e deja certitudine; am probleme cu niste dopuri sintetice, pt ca nu etanseaza gatul sticlei; astept altele din pluta.
La riesling singura problema e “bunavointa oamenilor”, adica imi lasa si mie ceva de recoltat sau nu ?! 🙂
O chestie mai optimista (in contrast cu majoritatea replicilor de aici) de care mi-am adus aminte acum, referitor la ce am zis mai sus despre “bunavointa” consatenilor mei :
(relatata de unul dintre participanti) …
Dupa ce am plantat primii butasi in primavara lui 2010, doi gospodari bine intentionati din zona, au plecat pe inserate (foarte motivati de faptul ca sunt struguri de soi din Germania, de dimensiuni incredibile, legende, etc, etc) sa ma usureze de o buna parte din vita de vie proaspat pornita in vegetatie.
Pana aici seamana destul de bine cu povestea furtului de butasi din via lui mister Isarescu. 🙂
Odata ajunsi la locul faptei, un beculet sau chiar mai multe, s-a(u) aprins instant in mintea lor de fosti tovarasi cooperatisti.
Unu marturiseste ingrozit :
“ba tata, la astia o sa avem de lucru de numa’! de stropit, de prasit, de pazit …!”
Al doilea vine cu solutia salvatoare :
“mai bine il lasam pe fraier sa ii ingrijeasca tot anul si in toamna mergem bine mersi la recoltat, culegem, stoarcem si bem si un vin de soi !”
………………………………………………………………………………………………..
Morala care ar fi ?
ca strugurii nu sunt prea dulci acum sau ca, cei 2 gospodari asteapta primul inghet pt a face un eiswein. 🙂
Paza buna trece primejdia rea ! o sa montez niste camere 🙂
pana atunci ma bazez pe “serviciul” de contrainformatii. 🙂 se mai autodenunta si singuri la betie.
Din pacate (cam peste tot) s-au perpetuat apucaturile din vechiul regim, cand furtul (pe atunci din “averea” statului) era privit ca si o normalitate.
Unii au fost mai entuziasti si au furat la nivel macro dupa ’90, ajungand azi in top forbes; altii mai mititei s-au reprofilat pe haiducie nocturna in mediul rural. 🙂
Am primit cadou un Riesling de Rhin Nachbil demisec 2015. Se pare ca nu mai exista pe piata asa ceva. M-am uitat pe Vinexus la Markus Molitor sa cumpar ceva de la “mama lui” dar nu-mi este clar care este Rieslingul de Rhin. Acolo nu am gasit nimic cu denumirea “Rheinriesling”. Va rog sa ma indrumati sa cumpar un Riesling de Rhin demisec de la Vinexus sau din alta parte…
Multumesc anticipat pentru ajutor!