Aug 23 2013
Iar despre Pinot Noir-ul romanesc: Villa Vinea Pinot Noir Premium 2011
Cum spuneam de curand, e greu sa gasesti un Pinot Noir tipic in Romania. Daca nu chiar imposibil. Asta nu inseamna ca nu pot si nu trebuie sa incerc.
“Educated guess”-ul imi spune ca daca avem un climat mai racoros ar fi sanse mai mari ca Pinot-ul sa iasa cum trebuie. Nu ca asta ar fi singura conditie. De departe. Burgundia a avut parte anul asta de o grindina care pus la pamant o mare parte din productia din Cote de Beaune… Deci poti sa fii in raiul Pinot-ului pe pamant si sa te chinui degeaba.
Dar mergand pe principiul de mai sus, m-am gandit logic ca daca incerc “mai sus”, prin Transilvania, unde indeobste e mai racoare decat prin Dealul Mare, as avea sanse mai mari de succes. Desi stiu, de cand cu miile de clone si avansurile chimice ale vinificarii poti face Pinot Noir oriunde. Dar nu de asta clonat si conditionat caut eu.
Despre Villa Vinea am mai vorbit aici. Pe scurt este povestea clasica romaneasca din ultimii ani: producator nou aparut pe piata, fonduri europene, vii inca tinere, oenolog strain foarte bun. Dar care bineinteles ca nu poate face minuni.
In schimb departamentul de marketing (daca exista) poate face minuni. Si face. Mai ales la nivelul preturilor. Care sunt “minunat” de mari fata de ce ofera in general vinurile. Parere personala, nu dati cu pietre…
Si apoi la nivelul etichetelor. Ca nu stii care ce gama este. Singura deosebire intre cele doua game (Selection si Premium) este culoarea benzii care brazdeaza eticheta neagra la limita de demarcatie dintre alb si (mult) negru. Care poate fi argintie sau aurie. Chiar pozele cu vinurile de pe site-ul lor sunt denumite sugestiv cu “silver” si “gold”. Nu e greu sa te prinzi care ar trebui sa fie cel “premium”. “That’s gold Jerry, gold“…
Unii ar spune ca e logic. Eu as spune ca arata ca o eticheta de vin numai bun de servit la parastasul proaspat raposatului rege Cioaba. Cea cu auriu, offcourse…
Inca ma chinui sa inteleg care este logica in a pune atat de mult negru pe o eticheta de vin? Decat daca vrei ca publicul sa te confunde cu celebra “Eticheta Neagra” de 4,5 lei sticla. Adica sa fii perceput “cheap”. Incurcate sunt caile marketingului…
In fine. Vinul de fata l-am gasit la reducere intr-un Carrefour din Bucuresti cu 30 de lei. Prin online costa 40 de lei. Este ceva, dar pentru un Pinot nu este mult. Un Pinot Noir bun cam trebuie sa fie si scump. Asta daca si ceea ce este in sticla este Pinot Noir…Asadar sa vedem:
Aspect (Culoare): corespunzator, rosu deschis, semitransparent, spre visina coapta.
Nas: Coborat la o temperatura decenta (in jur de 17 grade) pentru caldura de afara, debuteaza cu note inchise, de pamant, ciuperci, pielarie si impresii baricate. Pe masura ce se incalzeste apar ceva tuse de fructe negre, dar grele, coapte, gemoase, dulcege. Plus inca un val de nuante de baric, cu vanilie, scortisoara si cafea prajita. Un usor iz alcoolic, intepator in fundal.
Gust: Atac subtire, initial diluat, cu fruct copt, gemos si sters. Evolutie liniara cu aciditate medie, un corp prezent, rotund si lipsita de prospetime. Final cu aciditate in exces, dura si usor alcolizat, complet “dezbracat” de fruct. Postgustul continua in note amarui, verzi in debut si evolueaza rapid in tuse intepatoare, usor alcolizate, de lichior de fructe, coaja de paine arsa si condiment.
Avem de a face cu acelasi tip de vin cu baric in exces, amorf si fara tipicitate de soi cu care ne confruntam foarte des si la sud de Carpati. Nu inteleg de ce lumea se complica inutil si nu face Pinot-uri directe si lejere. Ati tot citit mai sus termenul “alcool” repetat. De ce? Pentru ca nu ma asteptam sa vad atat de mult alcool pe un Pinot Noir din zona respectiva. Nu mai putin de 14%, conform etichetei. Peste Dealu Mare sau Segarcea.
Probabil ca pentru siguranta si tinand cont de varsta viilor ( este prima recolta?) au lasat strugurii sa se supracoaca in speranta ca alcoolul in plus va sustine mai bine baricul. Nu este cazul. Si baricul si alcoolul ies in evidenta, iar pe final aciditatea dezechilibreaza total constructia. Asta in lipsa vadita a fructului.
Un vin Acceptabil, care poate fi baut, dar atat. Nu are legatura cu Pinot-ul, iar RPC-ul este unul Slab si la cei 30 de lei la reducere cat am dat pe el. Sunt curios daca cel de pe “Selection” (adica cel cu auriu) este mult mai rasarit. Alcool vad ca tot 14% are, asa ca o sa las altora curiozitatile de genul asta.
Culmea, desi este primul an cand lanseaza pe piata Pinot Noir, producatorul scoate inca de la inceput doua trepte de calitate. Aroganta maxima…Dar cine sa se sesizeze? Cei care beau Pinot Noir-ul innobilat cu Merlot de pe Zestrea Murfatlar? Hmmm…nu cred.
7 Responses to “Iar despre Pinot Noir-ul romanesc: Villa Vinea Pinot Noir Premium 2011”
Daca vrei un Pinot interesant , iti recomand eu unul :)..poate o sa fie si la degustarea care o pregatesc 🙂
La capitolul Pinot Noir stam prost de tot si nu inteleg dezinteresul total al producatoriilor…Cred ca mai degraba este considerat vin de snobi si se gandesc ca daca scot orice posirca si il vand la orice pret tot o sa se vanda ptr ca da bine sa spui “am baut o stcla de Pinot Noirrrrr” (cat mai graseiat pronuntat)
P.S. Mi-a placut enorm si dialogul cu chelnerul de la articulul trecut cu CS castel bolovanul…Se poate incadra cu succes la concurenta cu schitele caragielesti. Chiar daca actiunea se petrece in zilele noastre, nu e cu nimic mai prejos fata de “pregatirea” minima chelnerilor de acum 100 de ani. Poporul asta are o capacitate de conservare incredibila…
PN este unul din strugurii care exprima foarte bine terroir-ul, scuze de expresie. Or ca sa faci un PN bun trebuie sa ai acel teren bun, acea clima corespunzatoare si sa gasesti si clona care merge cel mai bine acolo. Cum producatorii nostrii sunt inca tineri, e destul de greu, asta daca se incearca, sa gasesti varianta ideala.
Noi in Romania, incepem cu pretul. Pe el il gasim totdeauna cel mai repede si care este de cel mai multe ori nesimtit de mare.
Noi nu suntem in stare sa facem o FN care sa aiba o directie oarecum unitara printre producatori in ceea ce priveste nasul si gustul si ne apucam pe PN.
Singurul PN bun din afara Burgundiei cred ca este cel din Oregon.