Dec 16 2013
Lumea Veche, Lumea Noua si…lumea noastra
Desi se apropie cu viteza sarbatorile de iarna, eu probabil mai am ceva pana sa fiu patruns de spiritul festiv.
Asa ca o sa discutam astazi despre o problem destul de spinoasa: Care este locul Romaniei pe scena mondiala a vinului? Sau cum ne place noua sa fim priviti in afara, „in context international”.
„The Basics”: Se stie ca la nivel mondial, lumea vinului se imparte in doua mari „filozofii”, nu neaparat antagonice ca binele si raul, dar cu siguranta diferite: Lumea Veche si Lumea Noua. Lumea Veche face vinuri plecand de la „terroir” si traditie locala dobandita pe parcursul generatiilor, Lumea Noua face vinuri pornind de la piata, de la ce vrea consumatorul. Pe scurt: primii pleaca de la traditie, ultimii de la marketing.
Ca sa va faceti o impresie generala mai exacta despre diferentele dintre “cele doua Lumi” am adaptat mai jos o paralela sugestiva prezentata de Melanie Wagner in cartea “Hello Wine”. Asadar:
OLD WORLD (Lumea Veche) |
NEW WORLD (Lumea Noua) |
|
LOCALIZARE |
In special Europa si bazinul Mediteranei (Franta, Italia, Germania, Spania, etc.) | Oriunde in alta parte (SUA, Australia, Chile, Africa de Sud, etc.) |
REGULI |
Legate de traditie, reglementare mai stricta din partea autoritatilor. | Foarte putine reguli si restrictii, mai multa libertate pentru inovare si experimentare. |
ETICHETA |
In general se specifica zona in care vinul a fost produs si nu soiurile din care acesta provine. Provenienta si terroir-ul sunt puse pe primul loc. | Se trec pe eticheta soiul/soiurile de struguri din care vinul a fost obtinut. |
STIL |
Arome si senzatii gustative mai subtile, in general mai rafinate. Vinuri mai elegante, retinute, cu potential de invechire. | Mult mai direct si intens, culoare mai pronuntata, arome mai bombastice si fructate, vinuri pretabile in general consumului rapid. |
Bine lucrurile nu sunt perfect delimitate: exista vinuri in stil Lumea Veche facute in tarile apartinand Lumii Noi (nu foarte multe), asa cum exista din ce in ce mai multe vinuri gen Lume Noua, facute pentru piata si consumatori, in zona Veche.
Dar haideti sa lasam deocamdata nuantele si delimitarile deoparte si uitandu-ne la tabelul de mai sus sa bifam unde este Romania:
- Localizare: Da, suntem in Europa. Deci pur geografic am fi Lumea Veche.
- Reguli: Avem reguli cam de Lumea Veche, la traditie stam insa foarte prost. Regulile si legislatia de la noi sunt in general preluate si adaptate dupa cele din afara si mai putin bazate pe traditie, experienta si informatii locale. Legile noastre nu sunt construite impreuna cu producatorii sau bazate pe istorie si cunoasterea terroir-ului. La noi, ca producator, poti sa iti tragi un soi “exotic” pe DOC fara probleme daca ai destula “putere de negociere. Iar experienta noastra de pe vremea comunismului e in “cantitate”, nu in calitate si “terroir”.
- Etichetele noastre sunt de Lume Noua. De ce? In principal pentru ca nu suntem recunoscuti nici macar ca tara producatoare de vin, mai ales sa avem zone cu asemenea notorietate internationala (sau chiar locala) care sa permita etichetare in stil Bordeaux, Burgundy, Rioja sau Chianti.
- Stil: majoritatea vinurilor de la noi sunt in stil Lumea Noua. Lipsiti de experienta, traditie, cu vii de calitate plantate doar de cativa ani si in marea majoritate cu soiuri internationale, se pare ca aici ne-am condamnat singuri la un anumit stil de vin. Care nu prea are legatura cu Lumea Veche. Si nici nu are cum sa aiba mult timp de acum incolo. Chiar si producatorii cu “traditie” de pe la noi nu fac vin de mai mult de 10-20 de ani. Asta in termeni de Lumea Veche inseamna e o clipa efemera, un moment in timp…
Pe scurt, suntem undeva intre cele doua Lumi, fara o identiate clar definita si asumata. Asa cum am fost de nenumarate ori in istorie. Si de aici se pare ca unii vehiculeaza cu usurinta o idee nastrusnica si extrem de periculoasa. Aceea ca am fi “Lumea Noua din Lumea Veche.”
Pozitionarea asta calduta, nici cu unii nici cu altii si intotdeauna la mijloc vine si din istoria noastra zbuciumata. Noi intotdeauna am fost intre imperii, cu toti si cu niciunii. Si cam intotdeauna am cazut prost. Si nici de data asta ma tem ca nu o sa ne mearga…
Chiar asa? Chiar vreti sa ne comparam cu Lumea Noua si sa transmitem consumatorului occidental care stie cu ce se “mananca” Lumea Noua chestia asta? Poate ca la noi, la intern, unde 99.9% dintre consumatori habar nu au ce inseamna Lumea Noua si nu au fost expusi la preturile si calitatea pe care aceasta o poate oferi, chestia asta merge. La extern, pe pietele dezvoltate, e sinucidere curata sa compari Romania cu Lumea Noua.
Noi nu avem constanta, consistenta si legislatia super-permisiva specifica acesteia. Chile, de exemplu, are consistenta de invidiat chiar si de francezi. Chile este Raiul vitei de vie pe pamant. Asa cum specifica si suportul de curs al WSET, poate face cam orice stil de vin, din orice soi cunoscut, iar oenologul are deplina libertate in alegeri. Iar asta in mod constant, la costuri minime si preturi in consecinta, an, dupa an, dupa an…
Romania nu poate decat visa la asemenea conditii climaterice si asta in anii excelenti din punct de vedere viticol. “Marele” Dealul Mare, Bordeaux-ul Romaniei (o alta elucubratie autohtona lansata din foamea de bani si imagine a unora plus probabil lipsa de cunostinte) face vinuri deosebite doar in anii favorabili din punct de vedere climatic. Cam 2-3 pe deceniu. Si asta cu conditia ca oenologii sa nu isi bata joc de struguri cu baricuri si tehnici elucrubrante de vinificare. In rest, avem doar ani “de vinificator”, cand numai o mana de producatori cu experienta, traditie si vii cat de cat vechi reusesc sa faca vinuri palatabile.
Noi la ora actuala pe plan mondial suntem o struto-camila care inainteaza sovaind, fara o directie clara. Suntem in plina criza de identitate: nici noi nu stim ce suntem, dar vrem sa fim luati in serios.
Si asta nu are neaparat legatura cu vinurile in sine, cat cu faptul ca nu suntem in stare sa ne punem de acord intre noi pentru a transmite un mesaj clar si unitar in afara. Suntem niste balbaiti care o dam in balbaiala de fiecare data cand ne intreaba cineva din strainatate sa ii spunem, in cateva cuvinte, cu ce este asa deosebit vinul romanesc fata de altele.
Deci, va intreb: Unde se pozitioneaza pana la urma Romania fata cele doua Lumi ale vinului?
Depinde cine intreaba, sefu’…
Am sorbit micul articol !
Doar prin promovarea soiurilor autohtone putem capata individualitate pe piata internationala. Iar asta doar cand investitiile vor fi ” amortizate ” si preturile vor fi competitive la RPC.
Unii producatori de calitate isi epuizeaza rapid stocul, însa altii nu. Interesant!
Soiuri romanesti “exportabile”, dupa mine :
DA
I. Feteasca Neagra in primul rand, Cramposie, FR, FA, soiuri aromatice, ca Busuioaca de Bohotin, TR, Grasa de Cotnari;
II. Negru de Dragasani, Novac – mai ales in cupaje
NU
= Sarba, Plavaie, Francusa, Zghihara de Husi ( au viata prea scurta, desi sunt excelente pentru aplicatia corecta ).
Babeasca neagra e langa FN, sunt lideri, mai ales dupa regalul oferit de Razvan Macici, prin Crama Atelier.
Dar PENTRU EXPORT nu avem cantitate. Nu ajunge nici pe departe nici pentru noi. De aia nu am enumerat-o. Iar Babeasca frumos vinificata este foarte rara.
Eu am si acum amintiri placute (vechi de peste 25 de ani) cu Tamaioasa de Pietroasele. Din pacate atunci nu prea eram pasionat de vin. Intre timp despre Pietroasele am citit numai de rau…
Prin studentie lucram pe litoral (in vremea impuscatului). Numai eu stiu cate nemtoaice se faceau praf cu Ottonel de Murfatlar si cantau languroase si hlizite “Totonel, Totonel” prin hoteluri, baruri…
Potential exista. Ma repet, surprizele vor apare doar individual nicidecum socialist/la mod general. Nici un producator nu va face reclama altui producator. Nici la intern nici la export.
Ma refeream la efortul concertat al producatorilor, gen “romanian-winegrowers” care are valoare pur statistica din punctul meu de vedere. Nu vad alianta asta sau orice asociatie a producatorilor de natura sa faca ceva pentru pozitionarea noastra la export. Orice producator are interese proprii. Sunt doar concurenti pe aceeasi piata de nisa. Pe fata vor vorbi frumos unul despre celalalt dar politica firmei va fi complet diferita. E si pacat sa vorbesti de rau un vin bun.
Targetul principal al producatorului roman e vanzarea nu calitatea, nici nivelul constant sau crescator al calitatii in timp, nici expansiunea pe verticala si/sau orizontala. Si nu intotdeauna din lipsa de capitalizare. Producatorul care se limiteaza doar la productie va avea sincope in viitor. Cel care va integra turismul, agricultura (ca sa dau doar doua exemple) va avea de castigat. Cel care va trece la distributie clasica si online va avansa mai repede. Trecerea de la cantitate la calitate este punctul de inflexiune. Orice producator trebuie sa realizeze ca un vin excelent are nevoie de foarte putin marketing pe cand un vin prost are nevoie de multa promovare. Iar un vin prost ramane pe raft. Vinul mediocru, vinul bunicel are alta hiba. E mai usor de vandut dar are concurenta mare pe segment.
Cea mai buna metoda de marketing e sa faci vin bun. Te lipseste de dureri de cap si de cheltuieli ulterioare. Plus ca te poti concentra pe alte planuri, la alte obiective.
Buna ziua. Puteti sa imi recomandati niste vinuri rosii de la noi facute in stilul Lumea Veche? Niste Caberneturi si Merloturi, dar merg si alte tipuri (Feteasca Neagra, etc) daca sunt facute in stilul Lumea Veche.
Terra Romana Milenium nu e tot un vin facut in stil Old World? Mi s-a parut un vin auster, in care fructul nu iese asa mult in evidenta si scrie si pe eticheta ceva de terroir. Dar gama inferioara de la Serve, Vinul Cavalerului? E mai mult facuta in stil european sau american? Vinul Cavalerului se gaseste in multe locuri dar Terra Romana am gasit cu greutate doar Milenium la Carrefour (nu sunt din Bucuresti si nu am magazine Serve in orasul meu).