De vreo doua saptamani “zac” cumva in amorteala specifica verii. Care de fapt caracterizeaza cam toata tara in perioada aceasta, cand jumatate de Romanie este in concediu, iar cealalta urmareste pe Facebook (sau prin orice alte mijloace de informare) ce fac ailati in concediu.

In plus am considerat ca e bine si de dorit sa mai iau cate o pauza, sa respir adanc si sa reflectez, cumva detasat de lumea dezlantuita, asupra rolului, locului si viitorului meu in marea poza a industriei de vin autohtone. Iar letargia verii este un prilej cum nu se poate mai bun de introspectii.

Ce m-a trezit insa din mica hibernare este o poza din ultimul numar al Wine Spectator care mi-a adus aminte intr-un mod cumva dureros de locul unde ne aflam pe scara evolutiei spre o industrie de vin matura. Poza o regasiti mai jos, cu un mic comentariu…face cat o mie de cuvinte.

Credit@Wine Spectator

Daca ar fi facem un mic recensamant autohton al celor doua tipuri de somelieri prezentati mai sus probabil ca am descoperi ca cei din a doua categoria, de “moda noua”, sunt la fel de multi pe la noi ca sasii si svabii prin targurile din Ardeal. Nu ca ar fi fost vreodata mai multi. Dar ii cam numeri pe degetele de la o mana. In schimb cu prima categorie putem popula cu succes Polul Nord. Iar numarul lor probabil ca are ceva de a face si cu frenezia cu care scoatem genul acesta de somelieri pe banda rulanta si cu care inundam piata.

De altfel unul dintre socurile (curiozitatile?) pe care le-am avut de cate ori am iesit pe afara pe la vreun targ sau vreun eveniment legat de vin este ca nu am vazut niciodata genul acesta de somelieri. Sau mai degraba soborul de somelieri atat de (omni)prezent pe la noi. Am cautat din ochi tastevin-ul, jiletca neagra cu pieptar alb si brau (centura?)rosu. Asa cum nu i-am vazut nici prin revistele de specialitate, nici pe site-urile de profil, nici pe la filmuletele de la evenimentele legate de vin. Ai zice ca nu exista. Semn ca in afara profesia s-a transformat din forma traditionala de acum cateva decenii in altceva, mult mai putin ostentativ si  mai aproape de consumator. Transformarea (antiteza) este surprinsa foarte bine de poza de mai sus care practic este un epitaf al somelierului “de moda veche”.

In schimb, reprezentantii modelul considerat pe cale de disparitie pe afara, la noi sunt omniprezenti (si pe alocuri omniscienti). Ma gandesc ca daca profesia somelariei pe plan mondial s-ar reintoarce vreodata la vechile modele, Romania ar fi un rezervor de cadre inepuizabil care ar putea (re)popula intreaga industrie mondiala. Nu stiu de ce am un sentiment ca suntem ca o colectie de vii prefiloxerice, o lume disparuta, o pepiniera de somelieri traditionali. Iar sentimentul acesta de rezervatie rupta de lume, de Jurasic Park, persista si in alte segmente ale industriei de la noi.

Dar postarea de fata nu se vrea una ironica si de aceea ma opresc aici in asocierile cu fauna arctica si ridic o problema serioasa: cand o sa facem si noi pasul (trecerea) de la ornitologie la somelarie? (scuze nu m-am putut abtine). Cand o sa inlocuim personajul cu sort si talanga care ridica spranceana pe la degustari cu tipul jovial, aproapiat de client, gata sa il ajute si sa ii raspunda la orice intrebare ar avea despre subiectul vin si nu sa il admonesteze superior de cate ori deschide gura? Cel care este curios sa descopere vinuri noi si nu doar sa impuste dopuri si freebies de pe la producatori. Tipul care se duce in intampinarea  clientului si nu doar populeaza amorf standurile pe la targuri.

Pana la urma costumul si pompa respectiva au si ele rolul lor. Uneori nu tocmai pozitiv. Mult prea des slab echipati pe partea de cunostinte si cu o experienta precara, somelierii nostri le folosesc pentru a pune o distanta voita si sigura intre ei si eventualii clienti carora le-ar putea trece prin cap sa puna vreo intrebare incuietoare. Iar tastevin-ul probabil este menit ca masura de protectie suplimentara, de a opri glontul de argint al unei intrebari bine tintite care poate strapunge armura neagra cu pieptar alb si lovi personajul direct si implacabil in orgoliul propriu.

Pentru ca daca facem un exercitiu de imaginatie si “dezbracam” somelierii de costumele si morga specifica cati dintre ar fi capabili sa presteze anonimi, discreti si la dispozitia publicului?

Eu sunt foarte curios cand si cum se va face trecerea de mai sus si la noi. Si mai ales cine ar avea curajul sa o faca? Este un fel de “leap of faith”…un salt de credinta in a da jos “armura” si alte zorzoane devenite inutile si desuete si a te expune in fata consumatorului gol-golut, inarmat doar cu experienta si bagajul tau de cunostinte impachetate frumos in “social skills”-urile atat de necesare lucrului cu publicul si adesea lipsa pe la noi.

Pe scurt astept cu nerabdare si curiozitate generatia de somelieri fara sort si tastevin. Va fi unul din semnele maturizarii pietei de vin autohtone…

P.S. Ii rog pe somelierii de la noi care se simt cumva jigniti de pamfletul de mai sus sa nu se supere pe mine. Nu am nimic cu ei si intentia mea nu a fost sa le critic meseria sau sa le pun sub semnul intrebarii locul clar si precis pe care il au in industria vinului.  Din contra,incerc sa le arat viitorul.

Ii rog doar sa incerce sa vada si dincolo de “hartie”, sort si cautari febrile de tastevin cat mai ieftin. Pur si simplu imaginea respectiva este caduca si nu mai cadreaza cu realitatile actuale ale lumii vinului. Meseria lor nu sta in accesorii, costume si ritualuri complicate indiferent ce idei li s-au insuflat/prezentat pana acum.

Meseria lor (ca orice alta meserie) sta in pasiunea pentru vin si in dorinta de a-i invata/calauzi si pe altii pe drumul vinului. Acestea doua sunt suficiente.

Nu au nevoie sa se ascunda dupa costume, lanturi, sabii si alte zorzoane.  Nu au nevoie sa puna forma inaintea fondului. De aceea ii astept cu nerabdare sa iasa in fata pe cei care iubesc vinul si nu cauta in el doar o meserie sau o manta de vreme rea.

Pentru ca vinul romanesc si consumatorul autohton au nevoie de ei. Si implicit eu, ca pasionat de vin, am nevoie de ei…

Tags: Romania, somelieri, Wine Spectator