Romanii sunt un popor caracterizat de puternice accente de snobism… Snobismul nu stiu daca e chiar o stare de spirit la noi, dar cu siguranta fenomenul a luat amploare in anii care au precedat revolutiei din 1989, alimentat probabil si din frustrarile acumulate pe “vreamea ailalta” cand era totul la comun si ne uitam peste gard la vecinii bulgari, sarbi si unguri care in mod invariabil aveau mai multe (din orice) decat noi. (Oare?)

 

 Esenta este ca la momentul actual traim o adevarata epoca a snobismului si a spoielii ieftine, atenuata parca putin de criza actuala care i-a mai adus pe unii cu picioarele pe pamant. Pentru noi sunt mult mai importante marca, emblema, ambalajul, firma, bling-bling-ul, decat produsul in sine. Domeniul in care se poate vedea cel mai bine acest lucru este in primul rand cel auto, unde nu conteaza daca o masina are n+1 kilometri, e la a 5-a mana, a fost busita si data peste cap de 10 ori si umbli cu cablul de remorcare in portbagaj. Daca pe capota troneaza o emblema de marca “premium” toate acestea pot fi usor trecute usor cu vederea….

Pana la urma nu suntem singurii care dam dovada de snobism, este in general o trasatura a “latinitatii” (bine, mai degraba a celei sud-americane). Ahhh..si sa nu uit: indienii cred ca ne intrec la acest capitol! Si ai nostri si cei din India…

 

Snobismul, manifestandu-se plenar in toate aspectele cotidiene ale societatii romanesti, de la imbracaminte pana la pampers-ul copilului (care mai nou am vazut ca poate fi cu diferite imprimeuri), nu putea sa ocoleasca nici sectorul vinuri. Pentru majoritatea celor care beau vinuri scumpe pe la noi conteaza in primul rand ce scrie pe sticla, a cui e via, cat costa vinul si mai apoi (uneori chiar deloc) ce se gaseste efectiv in recipient.

A bea cu public un Premier Cru bordolez este clar un titlu clar de glorie, Sfantul Graal pentru unii….Un Premier Cru cum ar fi de exemplu un Lafite Rothschild. Dar ce ne facem ca sticla sare de 1.000 € ceea ce nu este tocmai la indemana « maselor » avide de etichete si cam fara eticheta. Si apoi mai sunt si pasionatii de vinuri, care in mod paradoxal si invariabil nu au niciodata bani sa cumpere vinul pe care si-l doresc, nestand in general  prea roz cu finantele (aici vorbesc mai mult in nume propriu).

In cazul acesta vin cu o solutie simpla, din ciclul “costum facut pentru Armani la Beriu”  (chiar se fac, daca nu ati auzit de localitatea respectiva). Nu scrie pe el Lafite, dar are legatura directa cu Lafite..:) Solutia este vinul din titlul postarii.

 

Acesta provine din cel mai sudic domeniu al vaii Ronului (pana la Mediterana mai sunt vreo 10 km): Chateau Mas Neuf. AOC-ul in care se gaseste producatorul mentionat (Costieres de Nimes)  a facut parte din Languedoc (geografic inca face), dar din 2004 este sub administrarea comitetul vinului din Valea Ronului, datorita in primul rand faptului ca vinurile se aseamana ca stil mai mult cu cele din aceasta zona. Producatorul s-a impus de ceva timp ca un etalon al calitatii in regiune, fapt confirmat si de numeroasele recenzii pozitive primite de vinurile acestuia, inclusiv de la celebrul Robert Parker care a atribuit si vinului de fata un scor de 89 p (asta pentru „punctisti”). Vinul este un GSM baricat, cupaj clasic  pentru sudul Vaii Ronului (Grenache 5%, Syrah 70% si Mourvedre 25%).

Dar sa revenim la oile noastre, adica la Lafite Rothschild. O sa ma intrebati ce legatura are vinul de mai sus cu celebrul Premier Cru din Bordeaux. Pai are si ca sa va dati seama va citez din fisa produsului:

 

„Vinification :

• 20 à 30 jours de cuvaison après égrappage complet et foulage léger.
• Fermentation à 30°C.
• Écoulage à chaud en barriques d’un vin de grands crus classés (Smith Haut Lafitte, Lafite Rothschild, Pape Clément)
• Élevage de 9 à 12 mois.
• Embouteillage sans collage ni filtration après 2 à 3 soutirages.”

 

Ati prins fraza magica? Pe scurt producatorul cumpara baricuri folosite de Château-uri importante din Bordeaux (care sunt de cea mai buna calitate si care sunt folosite doar  o singura data) si face elevage-ul vinurilor proprii in ele. Sa va mai spun ca pentru vinurile albe se folosesc baricuri de la Yquem? 🙂

Asa ca pentru 6-7 € puteti avea parte de un vin care a petrecut intre 9 si 12 luni intr-un baric ocupat anterior de un Lafite Rothschild. E ceva de genul: “as close as you can get to a Lafite”. Tin sa mentionez ca am aflat informatiile de mai sus dupa ce am comandat vinul. Asa ca sa nu fiu banuit de “intentii”..:) Dar sa vedem cum arata acesta:

 

Aspect (culoare): rosu inchis, cernelos, opac, cu evidente reflexii violet si o bordura subtire si usor apoasa spre margini

 

Nas: initial inchis cu note de condiment si pamant reavan are nevoie de aerare pentru a scoate in evidenta fructe negre de padure (mure, afine), apetisante dulceturi de cirese amare si visine plus ceva magiun de prune cu tente afumate. Un nas plin, palpabil, care evolueaza frumos, integrat cu piper negru, tutun, ierburi uscate si evidente (si clasice) note “meaty”, de carne de vita maturata.

 

Gust: Debuteaza cu un atac catifelat, dens, molcom, care curge lin, cu impresii puternic manifestate de gemuri de fructe, cirese negre si dulceata de visine. Corpul este mediu spre pronuntat, carnos, cu un alcool bine integrat in ciuda celor 14 grade, acoperind bolta palatina cu un val de muselina care ii ascunde in mod fericit latura serioasa, structurata.

Evolutia descrie in fundal linii usor condimentate, rezultate ale unui „lemn” perfect integrat, cu impresii lipsite de stridenta de cutie de trabuc, lemn dulce, alaturi de ceva ciocolata neagra, amestecuri de ierburi provensale (rozmarin uscat, cimbru, tarhon) si note animalice, de grajduri, piele si hamuri de cai. Aciditatea isi face evolutiv simtita prezenta, mai ales spre final, aducand cu sine o nota de prospetime care echilibreaza foarte bine senzatiile de fruct concentrat.

Finalul este marcat de tanini moi, supli care accentueaza in tuse usoare permanentul echilibru intre structura si suplete. Postgustul este prelung, cald, cu tanini rotunjiti dar prezenti initial, lasand apoi locul notelor de fructe supracoapte, vanilate si de coaja de paine, proaspat luata din vatra.

Per ansamblu un vin Foarte Bun, savuros, echilibrat, complex, perfect abordabil (dupa o prealabila aerare), dar care mai are in fata cativa ani de evolutie. A mers foarte bine cu niste frigarui de ceafa de porc, usor afumate, dar este in elementul lui langa o friptura de vita sau ceva miel, vanat. RPC-ul este iarasi unul Foarte Bun la cei 7 € cat a costat de pe Vinatis. Unde mai pui ca e posibil sa isi joace imaginatia feste si sa identifici si o nota de Lafite prin el. Placebo!

Despre un frate (sau sora) mai mare si mai complicata denumita in mod inspirat La Mourvache (este cupaj dintre Mourvedre si Grenache) vad ca a scris si Mona aici.

 

 

P.S. Apropo, apare si la noi pe site-ul La Chambre versiunea din 2005 la 85 de lei (deci aprox. 19 €), probabil la a treia mana de importatori si comercianti hulpavi. Daca mai punem si transportul intern probabil ca de banii respectivi se pot aduce trei sticle din Franta. No Coment! Asa e in tenis…

 

Tags: Chateau Mas Neuf, Compostelle, Costieres de Nimes, Grenache, Mourvedre, Syrah