Jan 09 2013

Ceva exotic si frantuzesc de prin Auchan: Domaine de L’Aulnaye Muscadet Sevre et Maine

Published by under 2009,Alb,Franta,Sec

 

Am fost surprins sa gasesc “exotisme” de astea prin Auchan, dar tinand cont ca este recolta 2009 este intrucatva explicabil prin nevoia francezilor de a mai elibera din stocurile lor de vinuri pe meleaguri autohtone.

L-am achizitionat din curiozitate, pana acum neavand ocazia sa ma intalnesc cu stilul respectiv. Vinul nu are nimic in comun (in afara de denumire) cu Muscatelul de la noi sau cu Muscat-ul clasic. Este doar denumirea apelatiunii de pe Valea Loarei.  Strugurele folosit este Melon de Bourgogne, care da vinuri relativ neutre, fara mare personalitate si intensitate aromatica. De aceea viticultorii din arealul respectiv folosesc frecvent maturarea pe drojdii pentru un plus de corp, arome si complexitate.

De aici sintagma “Sur Lie” de pe eticheta care nu poate fi aplicata decat vinurilor care au stat minim o iarna pe drojdii si sunt imbuteliate direct, fara “racking” sau filtrare. Deci numai chestii interesante pentru un “wine geek” ca mine…care conduc la termenul de “exotic” din titlul. Inchis cu dop de plastic (Nomacorc). Probabil pentru a-si mentine prospetimea. Asadar:

 

Domaine de l'Aulnaye Muscadet Sevre MaineAspect (Culoare): Galben deschis, limpede, stralucitor cu ceva usoare tente verzui

 

Nas: Retinut, cu intensitate si paleta aromatica reduse. Notele sunt preponderent florale, citrice si  ceva pere coapte, piersici si caise. Plus o tenta drojdioasa, de sampanie si usor salina, minerala, de aer de mare.

 

Gust: Atac vioi, cu aciditate debordanta, sustinuta, taioasa. Corp mediu cu o senzatie cremoasa, spritata, data de un usor rest de dioxid de carbon. Fructul este destul de retinut in exprimare si se rezuma la note citrice (lime, gref alb), de pere si mere verzi plus ceva “stone fruits” (caise si piersici). Corespunde cu nasul. Aciditatea este practic coloana vertebrala vinului, cu un subtract mineral, salin  interesant. Finalul este racoritor, citric si usor tonic.

 

Un vin Bun, suprinzator de crocant, “crispy” pentru varsta lui. Suplu, simplu si direct. A mers de minune cu un pastrav in crusta de sare cu garnitura de dovlecei la gratar. Este  companionul ideal pentru fructe de mare, scoici, peste alb sau pentru o zi torida de vara…

RPC-ul este Acceptabil la cei 29 lei (parca) pe care i-am dat pe el. Sau sa fi fost 19? Mai verificati si voi…

Adevarul este ca se mai gasesc si pe la noi vinuri de acest gen la preturi ok. Ma gandesc in primul rand la ceva Sauvignon Blanc-uri sau Fetesti Albe. Ceva Lilieci, M1, Stirbey, etc…

 

No responses yet

 

Jan 07 2013

“Zestrea” de care nu scapam: Murfatlar Feteasca Neagra 2010

 

Vin notat cu 88 de puncte de catre Wine Enthusiast in numarul de Decembrie anul trecut. Cumparat dinAuchan pentru aprox. 10 lei. Dopul scurt si de calitatea a 7-a care mai are putin si se faramiteaza in tirbuson, din sticla cu un scartait pitoresc:

 

Feteasca Neagra Zestrea DemidulceAspect(Culoare): rosu deschis, tern, de cireasa de mai, semitransparent si tern.

 

Nas: copt, cu fructe “gatite” si note gemoase din plin plus o aciditate volatila deranjanta la deschidere cu aspecte de acetona si otet. Usor alcolizat in pofida nivelului de doar 11,5%, cu tente de lichior de fructe si visinata “de casa”  plus ceva note lactice de cas proaspat.

 

Gust: Atac diluat urmat de un corp subtire si apos. Apar imediat notele dulcege si o aciditate dura, deranjanta, neintegrata. Tusele de fructe coapte din nas se pastreaza si pe palatin. Pe la mijlocul evolutiei, notele amare isi fac de cap si cresc in intensitate pe final, devenind deranjante. Postgustul este cald, pe fondul alcoolul care se simte ca la un rachiu ieftin. Postgustul este cvasinexistent, in note de magiunuri si marmelade. Din acelea de fructe nedefinite. Are as o nota de “spalatura” de vin de Porto subtire, dulce si alcolizat.

 

 

Un vin Slab spre Acceptabil. Concluzia este ca pe partea de rosii cel putin, Zestrea nu s-a schimbat cu nimic: acelasi vin vulgar, subtire, fara nimic care sa iasa in evidenta in afara de nivelul de zahar care de abia reuseste sa ii acopere defectele. La albe am auzit ca au mai evoluat. O sa ma dumiresc cand o sa gasesc vreo sticla de Muscat Ottonel de 750 ml, pentru ca in Auchan erau numai magnum-uri de 1,5 l si nu am bani de aruncat pe geam.

 

Ce este cert ca la ora actual singurele vinuri baubile din segmentul asta de pret si stil (rosii cu rest de zahar) de pe piata noastra sunt cele de pe gama Schwaben Wein de la Recas. Personal va sfatuiesc sa treceti pe sec si orizontul vi se va mai largi un pic cu Gama Castel Huniade sau ceva de pe la Vinarte, Castel Starmina.

Daca vreti neaparat Murfatlar luati vinurile facute de Razvan Macici pentru  Crama M1. Merita! Iar rosiile care vor aparea sunt din alta galaxie fata de cel de mai sus. Bine si preturile vor fi in consecinta…

 

In ceea ce priveste cele 88 de puncte de la Wine Enthusiast parerea mea e ca au trimis altceva la revista. La cum arata vinul de mai sus asistenta directorului de degustare de la WE care a notat vinurile respective, specialista in sake si fost avocat pana in 2010, nu cred ca ar fi dat 88 de puncte. Sau mai stii…daca entuziasmul este mare….

 

Iar chestia asta cu generozitatea de puncte si actiunile de PR si publicitate bine tintite e o arma cu doua taisuri. Un consumator american care citeste revista respectiva si incearca din curiozitate vinul de mai sus se va gandi: daca asta face Romania de 88 de puncte, o sa spun pas la ce vine de acolo in viitor. Si asa va fi judecata Romania, nu Murfatlar. Pentru ca americanul de rand habar nu are cine e Murfatlar neputand nici sa citeasca corect denumirea. Si probabil nu poate sa citeasca nici “Zestrea” scris mare pe eticheta. In concluzie, se va multumi sa asocieze vinul respectiv cu ceea ce poate intelege din toata prezentarea: Romania.

 

Desi se pare ca vinul rosu si cu rest de zahar a revenit (ajutat si intens promovat) la moda printre consumatorii “low” de pe ocean (a se vedea punctul 10 de aici), nu stiu daca e bine sa promovam Romania ca producator de asa ceva. Deja avem o imagine de toata rusinea prin Europa cu stilul de mai sus. Pana la urma daca americanilor le place asa ceva, eu ii invit sa ne faca un bine si sa ia toata productia de “Zestrea” Feteasca Neagra Demidulce si sa o consume cu placere.

 

P.S. Chestia aia de pe eticheta de Pinot Noir cu “innobilat cu Merlot” care s-a pastrat de la gama veche, rebranduita, este de-a dreptul jenanta. Daca s-a facut cupaj de Pinot Noir cu Merlot se putea trece pe sticla ca atare, asa cum a facut si Recas pe Schwaben Wein si Castel Huniade. Dar sa pretinzi, ca producator de vin, ca ai innobilat Pinot Noir-ul cu Merlot mi se pare efectiv de toata rusinea…

 

Zestrea Murfatlar Pinot Noir

 

8 responses so far

 

Jan 03 2013

Sa deschidem anul cu stil si promisiuni: Pommery Cuvee Louise 1998

Published by under 1998,Alb,Champagne,Sec

 

Desi l-am baut pe finalul anului trecut postgustul inca imi mai bantuie prin memorie. Despre Pommery va pot spune ca a avut o istorie destul de zbuciumata care s-a incheiat cumva prost prin 1990 cand ajungand in manile LVMH a patit exact ca Lanson: adica a fost deposedata de suprafetele viticole aflate in zone excelente pentru ca mai apoi brandul, sediile si stocul de vinuri sa fie vandute mai departe catre Vranken. Varianta de fata, fiind produsa in 1998 a prins inca timpurile bune cand Pommery avea inca vii in cele mai ravnite zone din Champagne.

Vintage-ul despre care o sa va vorbesc este un cupaj (bine, bine, asamblaj trebuie sa lamurim chestia asta in curand ca simt ca ne pierdem in termeni, traduceri si frantuzisme) intre 60% Chardonnay si 40% Pinot Noir.

 

Denumirea vine de la vaduva  Louise Pommery care a preluat afacerea in 1860 la moartea sotului extinzand si modernizand proprietatile familiei. Probabil ca daca nu ar fi existat mult mai cunoscuta Veuve Clicquot, Veuve Pommery ar fi fost mai celebra. Oricum ciudat de multe vaduve in zona respectiva…

Ca o curiozitate, ea a fost prima care a venit cu ideea de a produce sampanie in varianta sec, cu „dosage minim, pentru piata englezeasca. Pana prin 1870 sampania era o bautura dulce, alcolizata si corpolenta care nu prea avea nimic in comun ce ceea ce se produce in zilele noastre. Sampania respectiva se numea Pommery Brut Nature si a imprimat moda sampaniilor actuale: usoare, delicate, subtile. De acolo sa vina si termenul „Brut Nature” pentru cele mai seci sampanii din domeniu? Sau doar de la faptul ca zaharul este (daca este) doar cel natural si nu se adauga prin dosage? In fine…

 

Asadar:

 

pommery cuvee louiseAspect (Culoare): Galben auriu, intens, cu un perlaj fin, discret si elegant

 

Nas: Intens, cu  briose, croissant cu unt, concentrat, distins si focusat. Prezinta note evoluate si usor drojdioase, cu aspecte citrice, de lamaie „gatita” si chestii fresh-dulcege de gref roz, portocala, pepene galben asociate unei note minerale evidente in fundal.

 

Gust: Pe palatin prezinta un corp pronuntat, cremos, cu rotunjimi onctuoase, de briose, biscuiti cu unt si alune coapte alaturi de usoare note de drojdie.  Notele pline, corpolente se afla intr-o tensiune permanenta, electrizanta, cu aspectele citrice de gref si lamaie care evolueaza pe fondul unei aciditati pronuntate, taioase.

Desi dezvolta un corp plin, rotund demonstreaza un echilibru si o eleganta de invidiat. Este genul acela de eleganta vibranta, impunatoare, tensionata, chiar ostentativa pe alocuri. Finalul este marcat de acelasi echilibru dintre aciditate si corpul desenat in tuse de unt; postgustul prezentand initial note crocante, puternice, acrisoare, de corcoduse verzi, care mai apoi se topesc intr-un melanj savuros de fructe si mineralitate cu o remanenta de invidiat pe palatin.

 

O sampanie Excelenta, care (baute impreuna) mi-a placut mai mult decat cea de anul trecut  si prin urmare am ales sa o prezint in cadrul primei postari din acest an. Nu pot spune ca este cea mai delicata sampanie pe care am incercat-o, dar cu siguranta este cea mai precisa, cu o eleganta „cazona”, cu „tonurile” la maxim si cu un acord aproape electrizant, perfect realizat, intre toate componentele.

 

P.S. Dupa inchiderea (si  deschiderea) cu stil a anului (lor), o sa “revenons a nos moutons” , adica la vinuri si mai ales la contextul autohton al acestora. Nu de alta dar nu am vrut sa stric sarbatorile nimanui si in consecinta m-am abtinut de la “rautacisme”..:D

Din pacate nu putem trai permanent in petreceri si sampanii vintage si  viata este exact ca intr-un banc celebru:  “Capul la fund, pauza s-a terminat”…:D

Asa ca, in concluzie, va promit doar ca voi fi in continuare “la fel de … ” cum vrea si isi inchipuie fiecare si nu va spun decat:  “Brace yourself for this year posts!”

 

No responses yet

 

« Prev - Next »