Ma uitam zilele astea pe niste cifre de import si export ale Romaniei la sectorul vinuri. O parte era comertul realizat cu tarile UE (preluate de aici) si o parte cu cele non-UE (de aici, multumesc Alina pentru link). Si sunt niste chestii foarte interesante, pe care eu sincer nu mi le explic in totalitate. De aceea o sa le impartasesc cu voi, poate se gasesc unii mai buni de cap sa ma destepte si pe mine…:)

 

De exemplu, daca ma uit pe graficul de mai jos care ne indica pretul mediu pe litrul de vin importat si exportat in UE in perioada 2002-2011, observ ca pana prin 2006 importam vin scump si exportam vin relativ ieftin. In 2006 insa, taman cand sa intram in UE si  cand au disparut probabil barierele fiscale ( a se citi taxele) la importuri, pretul vinurilor importate de noi din UE scade dramatic (datorata in parte si disparitiei taxelor). Si probabil si calitatea acestora.

Ce ne-a adus noua integrarea in UE? Vin ieftin si mai mult ca sigur prost. Daca ar fi sa ne luam dupa ideea ca “pretul reflecta calitatea vinului” (fapt  adevarat in aprox. 95 % din cazuri pentru vinurile din afara, mai rar la noi, unde avem un procent mai mare de vinuri slabe la preturi mari) scaderea de calitate este dramatica, de la peste 6 €/l in 2004 la sub un euro dupa 2006. Deci de vreo 7 ori mai proaste…Uau…e ceva…si e cam peste noapte. Pe de alta parte, pretul cu care exportam are o evolutie constanta si usor crescatoare.

.

 

Dar haideti sa ne uitam acum si pe cantitatile importate!

Din graficul de mai jos, observam ca acestea au decolat tot in jurul anului de gratie 2006, corelate cu scaderea dramatica a pretului. Si au decolat nu gluma: de la aprox. 27 mii Hl la aproape 228 de mii Hl. Deci de vreo 9 ori mai mult vin importat la un pret de vreo 7 ori mai mic. Pe scurt pana in 2006 importam vin sa zic bunicel si in cantitati mici(probabil imbuteliat), de prin 2005-2006 importam mult mai mult si mult mai prost (probabil in vrac cu vaporul sau cu tirul). Bine in afara de 2009 cand s-a facut destul si pe la noi si cred ca nu a mai fost nevoie de atatea importuri. Si atentie, in graficele de mai sus nu intra si “fratii” nostri de peste Prut…sursa apropiata, fizic si sufleteste, de producatorii de prin Moldova.

 

 

Unde se duce tot acest vin?

Sa nu ziceti ca inapoi la UE ca nu e asa: daca ne uitam pe cantitatile exportate acestea au o evolutie relativ constanta si bineinteles descrescatoare. Probabil in concordanta cu pretul care dupa cum observati din primul grafic creste in mod constant. Deh, in UE e greu sa vinzi mult si scump, cum se incearca pe la noi… Acolo pret mare la calitate insuficienta si cu un  “branding” de tara care de trage in jos = volume in scadere.

Deci in UE nu se duce si nici in afara UE, unde cantitatile nu depasesc in cel mai fericit caz (an) 60 mii Hl, conform graficului de mai jos:

.

Asadar, faptele sunt urmatoarele:

• dupa 2006 intra in mod constant in tara cantitati uriase de vin din UE
• acesta este ieftin (si implicit de calitate slaba si foarte slaba )
• vinul acesta nu pleca nicaieri, deci se consuma la noi.
• la raft nu vedem sticle cu etichete de Spania sau Italia care sa invadeze hypermarketurile la preturi derizorii.

 

Unde este tot vinul acesta?

Eu presupun asa:

• in majoritatea vinurilor la PET,
• in majoritatea vinurilor la vrac,
• in gamele inferioare de vinuri imbuteliate ale producatorilor autohtoni, cele de pana sau in jur de 10 lei.

 

Si asta ar fi scenariul optimist, in care in recipientele respective gasiti vin si nu alte licori indoielnice. De cate ori gasiti sticle prin hypermarket cu vin de masa, adesea indulcit (ca sa se acopere defectele de calitate) si pe care scrie “Produs in UE” puteti intui de unde provine si ce calitate are.

In plus eu am o mica banuiala ca nici vinurile cu DOC-uri romanesti nu sunt chiar romanesti…Si sa nu veniti sa imi ziceti ca exista aici un organism de control care se ocupa ca asa ceva sa nu se intample, ca va (re) amintesc ca traim in Romania nu in Tara Minunilor…

 

Concluzie personala: am devenit, cu complicitatea unor producatori authotoni dornici de tunuri si profit peste noapte, “lada de gunoi” a Europei (si) in materie de vin.

 

Singura solutie, (pentru consumatori), nu este “inca o revolutie”, ci sa deschida ochii la raft cand mai pun mana pe vinuri rosii sau albe, dulci sau demidulci, cu nume care fac trimiteri la diferite aspecte popular – sexuale si care au legatura in ultima instanta doar cu sistemul national de sanatate.

Nu va bucurati ca dati acum cativa lei pe o sticla de vin, pentru ca sigur veti da mai mult pe medicamente mai tarziu.

Si nu va asteptati sa va apere statul roman prin institutiile sale “de coordonare si control”… Mos Craciun nu exista, iar oamenii de acolo trebuie sa traiasca si ei din ceva, ca din salariu de bugetar e greu. Dupa cum spune o vorba din popor: “un bugetar care inchide ochii, doarme linistit”.

Nu generalizez afirmand ca toti bugetarii sunt asa, dar normalitatea reprezinta la noi exceptia. Din pacate…

 

Tags: Europa, Exporturi, Importuri, Preturi, UE, vin

 

In urma postarii de ieri s-a starnit o mica furtuna intr-un pahar cu apa, furtuna care de fapt mai bantuise si alta data si se terminase nedecis si fara informatii clare din partea producatorului.

Cine are timp si rabdare poate sa citeasca tot sirul de comentarii de aici, ideea de baza de la care s-a pornit (si care s-a vehiculat si in alte ocazii) era,  pe scurt, ca Nachbil vinde vin la bidon, de unde si apelativul pitoresc de “bidonari” folosit de justitiarul si banuitorul coleg de argumentatie (si de “wine blogging”).

 

In incheierea argumentatiei literar – pamfletare si pe alocuri cu iz de revolta (motivata) din partea subsemnatului, un reprezentant al producatorului ne lamureste “ce si cum” cu vinul la “bidon”.  Pentru ca mai mult ca sigur 99% dintre cei care parcurg postarea respectiva si eventual comentariile se vor plictisi pana ajung la informatia respectiva, care este importanta, imi permit sa  reproduc separat, pentru posteritate, sectiunea din aceasta care face trimitere la cele de mai sus. Nu comentez continutul acesteia (oricum am discutat destul ieri); este abordarea si viziunea producatorului care are libertatea de a face ce doreste cu vinurile proprii si a le vinde sub ce forma considera nimerit; deci iau informatia ca atare.

Deci, D-nul Razvan Demian a spus asa:

 

“Buna ziua Domnilor!

Hai sa lamurim odata pentru totdeauna, problema bidoanelor.Nachbil nu vinde vin ,,la bidon”, decat celor care ajung la crama si isi doresc cu tot dinadinsul sa plece acasa cu vin pentru consum propriu.Sau celor care doresc vin in cantitati mai mari (50-100 l) , pentru diferite evenimente crestine (nunti, botezuri, etc).Vanzarea se face in bidon, in cazul in care omul nu are damigeana lui , iar din respect pentru client si dorinta (bugetul) acestuia nu putem sa il livram nici in sticle, nici in punga. Este simplu. Vinul la pet nu este pentru recomercializare, dar oare ce ar spune clientul de la crama, daca ar fi obligat sa plece din crama fara vin, fiindca nu vrem sa ii vindem ,,la bidon”. Ar spune:
,,Atunci, sa il beti voi cu tat neamu’ vost’!”(…) “

 

Am incheiat citatul. Pentru restul mai acid al “declaratiei”, va rog sa o consultati integral in finalul comment-urilor la postarea anterioara.

 

Tags: Nachbil, vin

Revin asupra Rieslingului de Rhin, soi despre care spuneam ca a devenit foarte „trendy” pe la noi in ultimul timp. Eu personal, asa cum spuneam si aici, il vad ca pe inca o incercare de a face  un vin pe care altii il fac mult mai bine decat noi (altii astia fiind offcourse “za germans”) asa cum se intampla si cu celelalte soiuri internationale, de la Chardonnay la Merlot unde ne incordam penibil sa demonstram lumii ce vinuri bune putem face. Pacat ca lumea nu ne baga (vinurile) in seama si pe buna dreptate… Pana si eu, care mai am uneori puseuri nationaliste, as prefera sa aduc un Riesling original de pe Vinexus decat sa dau 40- 50 lei pe variantele autohtone. In schimb, nu pot si nu as lua de pe nici un site de afara Cramposie, Feteasca Neagra, Plavaie, Tamaioasa Romaneasca, Babeasca, Feteasca Alba, Regala, etc. Si strainii tot la fel….cred ati prins ideea, nu insist.

O sa ziceti sa pot sa iau Caloian cu 20 de lei, dar am stabilit deja in postarea la care fac trimitere mai sus ca ala nu este (inca) Riesling de Rhin….

 

In fine, probabil ca nu ar fi cazul sa reiau discutia in momentul de fata, mai ales ca producatorul de fata (Nachbil , Weintgut Brutler & Lieb) ar fi mai nimerit (impreuna cu cei din Transilvania), prin pozitionarea lor geografica in climate mai racoroase, sa produca vinuri reusite din soiul amintit mai sus.

Cel de fata este din recolta 2010, scrie pe el ca este vin natural (fata datorat probabil practicilor bio din vie, pentru ca sulfiti tot contine) si vine prezentat in sticla specifica, traditionala, de riesling nemtesc, inalta si eleganta. Eu l-am primit in primavara de la Ionut de la Vinescu si de atunci ma tot invart pe langa el sa il deschid.

 La capitolul Riesling de Rin principala lui concurenta autohtona vine din partea Lacerta;  nu stiu cum arata varianta 2011 aflata acum pe piata (am auzit de bine despre el). Personal cred ca cel de fata este peste varianta 2010 de la Lacerta.

 

Alcool este prezent in volum redus (11.5%) cu rest de zahar (demisec), ca dealtfel majoritatea variantelor germane. Sa nu va lasati pacaliti de “Trocken” (sec) de pe etichetele acestora, restul de zahar putand urca pana la 9 g/l, acest lucru fiind stabilit in functie de nivelul aciditatii vinului. La noi “Sec” stiu ca se opreste la 4g/l de unde incepe “Demisec” pana pe la 12 g/l. Pe scurt, majoritatea riesling-urilor germane pe care scrie Trocken (sec), s-ar incadra in categoria Demisec la noi. Si chestia asta am descoperit-o pe pielea mea la Prowein, unde ma tot uitam pe etichetele de riesling incercand sa imi dau seama de ce naiba mi se par toate cu rest de zahar notabil, daca pe ele scrie ca sunt sec. Duh…In fine:

 

Aspect (Culoare): Galben intens cu reflexii brune, usor onctuos pe pahar

 

Nas: Initial floral, de intensitate medie, cu iarba proaspat cosita, flori de soc, salcam si ceva tente dulcege in fundal, de miere si ceara. Pe masura ce se deschide in pahar apar arome de « stone fruits », adica caise si piersici coapte plus ceva note usor minerale si kerosenice (posibil placebo?) in fundal…o tipicitate usoara si placuta.

 

Gust: atac rotund, usor glicerinos si cu un corp sesizabil, (probabil din cauza restului de zahar), insotit de o aciditate vioaie, evidenta, usor ridicata, care creeaza impresia unui vin sec, acoperind excelent zaharul rezidual. Oricum acesta este la un nivel scazut, de 4.8 g/l care se situeaza la limita inferioara la categoriei “Demisec”. Evolutie precisa, ferma si minerala pe palatin cu senzatii preponderent citrice si de mere salbatice succedate de note usor rotunjite de caise si piersici coapte. Aciditatea ferma ii confera ceva structura si coloana vertebrala, fiind dealtfel bine echilibrata cu alcoolul si zaharul rezidual. Postgustul este mediu, initial surprinzator de citric, cu tente minerale, stingandu-se apoi  in note dulcege, de miere si fagure. Dua parerea mea mai are cativa ani in fata…

 

Per ansamblu un vin Bun, usor greoi si rustic in deschidere si care apoi evolueaza in parametrii apropiati tipicitatii de soi. Are o nota de lucratura artizanala, de manufactura, cu interventii cat mai putine, care ii confera personalitate si mie personal, acest lucru imi place. Il gasiti pe net la preturi intre 45 si 50 lei, RPC-ul fiind unul destul de Slab, la aceste preturi puteti aduce (dupa cum aminteam mai sus) de la Vinexus variante „originale” nemtesti (Markus Molitor, de exemplu). Ca sa nu mai vorbesc de cele de la Weintgut Geiben cu RPC-uri excelente care umbla prin blogosfera autohtona, dar sunt mai dificil de procurat.

Ca o concluzie, mai avem ceva pana la finetea, echilibrul, precizia si puritatea rieslingurilor germane si probabil ca nu vom ajunge acolo niciodata, dar nu cred ca ar trebui sa transformam asta intr-un scop in sine. Mai degraba sa incercam sa conferim vinului o nota aparte si sa il lasam sa exprime cat mai elocvent terroir-ul autohton. Lucru pe care vinul de fata il face pana la un anumit punct.

 

Tags: Brutler & Lieb, Demisec, Nachbil, Rheinriesling, Riesling de Rhin