Daca raspundeti din struguri inseamna ca inca mai credeti in Moc Craciun…:). Da, bineinteles si din struguri, dar si din multe alte “ajutoare” . Bine nu numai Chardonnay-ul se face asa, dar cum saptamana trecuta am vorbit numai de Chardonnay va promiteam in ultima postare ca o sa va spun si cum se face un exemplar reusit.

Inainte de a va prezenta procesul trebuie sa atrag atentia ca postul de fata nu este un minicurs de vinificare si nici nu am pretentii de oenolog. Pentru asa ceva trebuie pregatire si in primul rand ani intregi de experienta si experimente cu via si vinurile.

Ceea ce va prezint mai jos este o reteta clasica, un “shortcut” venit din partea unui producator de materiale pentru vinificare si este menit sa ofere in primul rand consumatorilor o alta perspectiva asupra procesului de vinficatie.

Deci conform CHR Hansen, producator de drojdii si bacterii pentru controlul fermentatiei prezent si pe piata autohtona, in primul rand trebuie sa ne decidem ce vrem, pentru ca avem doua retete, una pentru Chardonnay Baricat si una pentru „New Style Chardonnay”  (adica mai fructat).

Sa incepem cu cel din urma, reteta arata asa (vedeti ca trebuie sa va hotarati de la inceput daca vreti si arome de unt sau doar pe cele fructate):

Pentru varianta baricata reteta suna asa:

Avem apoi aici si retete pentru:

• Fruit Bomb Rose  🙂  (suna cunoscut?)
• Fruit Driven Shiraz
• Classic Barrel Shiraz
• Bordeaux Blend (sic!)
• Classical Style Pinot Noir
• Complex Sauvignon Blanc
• Successful Sparkling Base Wine

Tot in portofoliul producatorului gasim drojdia inovativa, denumita PRELUDE, lansata in august 2010.  Conform studiilor, folosirea acesteia are urmatoarele rezultate la nivelul produsului finit:

• Pentru Chardonnay folosit la vinurile spumante: arome de fructe tropicale combinate cu note de nuci conferind vinurilor o nota aparte
• Pentru Chardonnay si Sauvignon Blanc clasic: note de fructe tropicale bine coapte invelite in arome de caramel conferind vinului “an immediate ‘classy’ status” Sic!
• Penstru rose-urile din Cabernet Sauvignon si rosiile din Merlot, Grenache si Tempranillo: a noua dimensiune a complexitatii aromelor cu note de fructe de padure si caramel, “moving the wine immediately in the ‘high end’ category”. Suna bine nu?

Pe site-ul producatorului gasiti multe informatii interesante despre cum se pot folosi produsele proprii pentru a dirija o fermentatie catre obtinerea unui anumit gen de vin, cautat de consumatori.

Asa ca data viitoare cand mirositi un Rose „bomba de fruct” sau ceva fructe tropicale bine coapte in Chardonnay-ul din pahar, opritiva cateva secunde si multumiti specialistilor biologi si chimisti care au facut acest lucru posibil…:D

L.E.: Sa fim bine intelesi nu condamn pe nimeni pentru folosirea produselor de mai sus! Fiecare producator isi alege modul in care vor arata vinurile sale in functie de propria strategie de piata.

In plus ar fi chiar de dorit ca industria autohtona sa foloseasca cele mai moderne tehnici de vinificare, acest fapt crescand gradul de competitivitate  al vinului romanesc la export, pe pietele dezvoltate, acolo unde genul acesta de produse sunt folosite cu succes de ani de zile. Nu putem concura cu vinurile straine folosind tehnici de vinificatie arhaice sau bazandu-ne pe inteventia divina. Chiar daca acestea sunt mai ieftine sau in cel de al doilea caz, gratuita.

Oricum, chiar daca suna “stiintific”, drojdiile de vin sunt selectionate din natura si reproduse in scop comercial pentru a asigura o  constanta a calitatii vinului. In general toate vinurile premium din afara folosesc o combinatie de produse de acest gen pentru a ajunge la un stil si la un rezultat previzibil si constant. Varianta cealalta ar fi sa lasam natura sa isi faca de cap, ceea ce in viata reala, bazata pe bugete, cifre de vanzari si preferintele consumatorilor este o utopie.

Oricum exista chestii mult mai intruzive si cu impact mult mai mare asupra sanatatii consumatorului decat drojdiile de vin…dar despre ele o sa va povestesc alta data. Inca ma mai chinui sa le clasific in functie de gradul de pericol..:)

Tags: Chardonnay, CHR Hansen, Drojdii, Vinificare

Cred ca asta a fost saptamana Chardonnay-ului pe blogul de fata.

Mai am unul sa va povestesc de el. Cel din titlu.  Saptamana viitoare o sa va lamuresc si cum puteti sa faceti singuri un Chardonnay reusit…:)

Nu mai adaug nimic, decat ca e gama “quality” de la Oprisor, partea baricata. Sa mai zic a n-a oara ca nu stiu care este diferenta clara fata de gama La Cetate Miracol? Asa ca nu pot lamuri nici cititorii despre acest aspect. Dar o sa dorm linistit noaptea, nu va faceti probleme (acum vorbeam cu producatorul).

Ar fi fost bine sa avem un site mai “normal” in care sa putem gasi si vinurile (cu informatii despre ele), dar parca am mai zis o data si chestia asta. Devin redundant…Nu e numai vina mea. Cred ca o sa murim cu site-ul ala. Devin depresiv. In fine:

Aspect (Culoare): galben deschis, proaspat, cu nuante usor verzui

Nas: intensitate medie, clasic, cu fructe exotice si ceva “stone fruits” (caise, piersici) bine coapte plus un complex de arome de paine prajita, unt si vanilie  care conduc la o aroma usor autolitica de chec (brioche sau muffins pe englezeste?). Un nas rotund, asezat si cu ceva note usor drojdioase si de afumat in fundal.

Gust: Atacul este rotunjit, potolit, de vin baricat cu nuante onctuoase urmat de o corpolenta medie cu un usor deficit de aciditate. Aromele invoca in principal fructele exotice, caise parguite alaturi de ceva fagure de miere si note evident vanilate care accentueaza parca nevoia unei aciditati mai mari. Alcoolul este bine integrat (atata vreme cat il tineti racit), iar lemnul confera o senzatie de structura. Pe final apare si Batman (pardon aciditatea), care este in crestere si vine insotita de nuante tonice, de sambure de caise, atat de specifice vinurilor de pe la noi si pe care toti producatorii le identifica pompos drept terroir. M-as mira. O fi ceva in aer? Drojdii, ceva? Oricum in cazul exemplarului de fata acestea nu sunt deranjante, ba chiar binevenite pentru a mai “racori” un pic palatinul. Postgustul este mediu, pe fondul acelorasi celebre note tonice insotite de data asta de aspecte dulcege, untoase si de coaja de paine arsa.

Per ansamblu un vin Bun, corect realizat, care nu surprinde cu nimic, poate chiar un pic banal. Parca mi-a placut mai mult cel de pe Miracol incercat “in trecere” la un targ. Parca avea mai putin baric? Apreciez ca si aici nu s-a exagerat cu baricul, care este bine integrat si nu s-a fortat nota cu acea complexitate greoaie care pare usor artificiala in cazul Anima. Oricum este departe de Chablis-urile de luni si ca stil si ca preferinta personala (cel putin in cazul meu).

Ciudat este insa ca pretul nu este foarte departe (daca e sa luam un Fevre Chablis, in Franta e 12 €, deci cam 53 de lei), iar cel de fata este la noi in jur de 40 de lei (sa nu imi ziceti ca e 39 ca o sa va explic intr-un post luuuuung cum e cu preturile psihologice). Si sa nu mai punem ca Chablis e Chablis si in Franta si in Australia si la noi. Ca notorietate ma refer. In concluzie un RPC Slab, insotit de un feeling acut ca din punct de vedere al pasiunii pentru vin nu m-am nascut unde trebuie.

Sper ca in urmatorii ani producatorii de pe la noi sa ma ajute sa scap de acest feeling…sau sa ma ingroape de tot. Ce naiba sunt asa depresiv azi? Deh, vine weekend-ul..:)

Tags: Baricat, Chardonnay, Crama Oprisor, La Cetate, Oprisor

Sa nu raspundeti doua: hoti si cinstiti ca nu e asa. Lumea nu se imparte atat de simplu in alb si negru, iar celor care li se pare ca asa e i-as indruma usurel catre psihiatru. Bineinteles ca exista si alb si negru in lumea vinului de la noi, dar majoritatea “actiunii” se desfasoara in zona gri. Adica cu bune si rele. In fine, nu despre asta vroiam sa vorbesc si oricum departe de mine intentia de a face pe inchizitorul cu cineva.

Dupa cum spune si titlul articolului, este un articol de marketing. Vedeti, in marketing abordarea obisnuita din partea producatorilor este de a imparti (termenul stiintific este „a segmenta”) consumatorii, adica pe noi, in functie de anumite criterii in dorinta de a aborda mai usor cu vinurile proprii anumite segmente de piata. Nu ar fi interesant sa intoarcem paradigma si sa vedem cum s-ar putea imparti producatorii de vin in functie de atitudinea lor fata de piata? Un fel de segmentare primara a acestora…

Asadar, daca vom consulta ceva literatura de specialitate vedem ca autorii straini au facut deja aceasta de impartire. Si inca de prin 2001. Ce surpriza, nu suntem primii nici aici..:))

Potrivit acestora, in functie de cum se raporteaza la piata de vin, producatorii se impart in trei categorii:

• orientati catre productie
• orientati catre piata
• orientati catre experienta (experiential)

In functie de orientarea aleasa, acestia fac alegeri specifice  care tin de produsele oferite, de preturi, de atitudinea fata de consumatori, de publicitate, de transport, inovare, etc. O sinteza a acestor alegeri care arata si diferenta dintre cele trei abordari este prezentata in tabelul de mai jos:

.

Acum discutiile pot fi diverse. De exemplu in Franta abordarea spre productie este indusa si uneori impusa chiar de definirea AOC-urilor. In plus traditia frantuzeasca duce mai mult spre aceasta zona, fiind orientata spre productie. Partea cu orientarea spre piata este apanajul in general al producatorilor din Lumea Noua. Cert este ca amandoua Lumile (adica veche si noua) vor sa faca trecerea la cea de a treia abordare. Unii bazandu-se pe istorie, traditie si concepte interesante (gen Terroir), altii pe studii de marketing si de psihologia consumatorului (incercand intre timp sa mai deturneze si din ideile celuilalt grup).

Daca ne referim la micuta noastra tarisoara, care la ora actuala nu are nici un fel de rol sau importanta pe piata internationala a vinului, o sa pastram discutia la nivelul pietei interne. De ce? Pentru ca la extern nu exista decat tonele de plonk dulce si rosu care iau drumul Germaniei (sau a altor tari de prin vest) si sticlele pe care le vand Recas sau Stirbey prin Olanda (la jumatate de pret), respectiv Anglia (macar aici nu suntem discriminati prin pret. Apreciem!). Ah, si sa nu uitam, mai sunt Tohani si mai nou Domeniile Samburesti care au rupt in doua (eu asa am auzit) piata chinezeasca…Uau!

In fine deci vorbind de piata interna, daca ar fi fac asa o estimare de ansamblu cam cati producatori se afla in fiecare dintre cele trei categorii de mai sus, ar fi ceva de genul: 75%,25%,0%. Adica nu vad nici unul care sa se afle, la toate capitolele, in ultima categorie. Daca stiti voi, va astept cu exemple…Ce e drept sunt insa eforturi:

Vanzoleaza din ultimii ani cu cresterea calitatii a adus si ceva introspectie la nivelul rolului pe care unii producatori il au in piata. Asa ca si-au pus problema unde suntem si “Quo vadis” (adica incotro ne indreptam, bine la singular aici).

Ideea este ca mai departe, dupa ce au constientizat lipsurile si pozitia precara in care se afla, in loc de strategii clare si pertinente de a evolua intr-o anumita directie s-a recurs in dulcele stil romanesc la carpeli si heirupisme autohtone, soldate in final cu aberatii de preturi, etichete, denumiri de game, procese pe la OSIM, etc..etc… Pe scurt o imagine total neprofesionala si de actiuni injghebate seara la un pahar de vin (prost) si puse in practica a doua zi la prima ora.

Este interesant nu faptul ca majoritatea producatorilor de la noi sunt in prima categorie, iar restul (cei “quality”) au trecut (sau incearca sa treaca) in a doua, ci faptul ca avem o groaza care sunt cu fundul in doua sau chiar trei barci. Adica fac un melanj interesant, abracadrabrant si fara nici o logica intre diversele elemente ale abordarilor de mai sus. Pe scurt lipsa de coerenta si evolutie pe anumite sectoare sau segmente. Adica umblam la pret, dar nu la forta de vanzare, inovare sau obiectiv de profitabilitate. Sau modificam ambalajul, dar vinul si filozofia noastra de business sunt la fel. Ca poate nu se prinde nimeni…sic!

Asa ca daca ma mai uit o data pe procentele de mai sus ar trebui sa le modific cam asa: 40%:10%:0%. Si restul de 50%? Pai restul sunt in zona gri, apropo de discutia cu alb si negru de la inceput…Zona aia gri calduta, a complacerii si autosuficientiei, a lui “merge si asa”, presarata de accese de “quality” si batai cu pumnul in piept cand mai da bunul Dumenzeu cate un an proprice sa mai iasa niste vinuri ca lumea cu care ne laudam prin “curtea noastra” dar pe care nu le vad pe rafturile din afara.

Astept cu nerabdare ziua cand si ai nostri producatori o sa isi dea seama ca nu este suficient sa faci vin bun (foarte bun sau chiar exceptional) daca filozofia ta ramane ancorata in trecut. Degeaba creste calitatea, daca abordarea de business ramane la fel sau, mai grav, doar se carpeste, modificandu-se pe alocuri pe unde crezi ca se vede din afara sau ar da bine la public (mai un rebranding, mai niste comunicate de presa si organizari de degustari, mai ceva social media sau un site dragut, etc.). La ora actuala Romania nu are pe plan mondial nici un avantaj natural care sa sa ne asigure un nivel de calitate peste cel al altor tari, ba dimpotriva. Ceilalti fac (si vor face) vinuri mai bune decat noi, chiar si in cei mai fericiti ani ai nostri din punct de vedere climatologic. Ceea ce ne-ar putea crea avantaje competitive fata de producatorii din afara sunt doar mentalitatea, spiritul antreprenorial, asocierea intre producatori plus coerenta in actiuni si in calitate. Dar paradoxal exact astea ne trag inapoi…

Tags: Marketing, Pozitionare, Producatori Vin