Ultimul vin din cele trei pe care l-am degustat in tocmai incheiatul program “Vara in alb” de la Vinul.ro. Eram currios ce inteleg cilienii din acest soi aromatic, asociat indeobste cu Old World.

In general la vinurile din Old World (care sunt intalnite in diferite stiluri de vinificare de la Sec la Vendage Tardive sau afectate de Botrytis, adica foarte dulci) problema cu Gewurz-ul este destul de simpla: ori iti place ori il detesti. Greu, aromat, intens, condimentat (Gewurz inseamna mirodenii in germana) este un vin destul de complicat, care este considerat adesea « intoxicating » de care amatorii de vinuri mai seci si acide. Mai ales variantele provenite din Alsacia, care adesea capata un profil extra-aromatic (in functie de producator si de stilul de vinficare). Eu il mai asociez uneori ca si arome olfactive cu parfumurile alea vechi, rusesti, tipatoare, de pe vremea “ailalta” care te ameteau doar cand treceai pe strada pe langa cineva. Ceea ce il salveaza probabil in ochii consumatorilor este denumirea “exotica”, fiind mai interesant pentru acestia sa citeasca pe sticla “Gewurztraminer” decat Sauvignon Blanc sau simplu Riesling. Efectiv suna”mai altfel”, mai exotic…

Soiului ii “merge” bine in climaturi racoroase si cum Chile are de toate (de-a dreptul raiul viei pe pamant, nu-i asa?)  bineinteles ca au facut si Gewurztraminer. Din ce mai stiu am mai auzit de niste variante reusite din Noua Zeelanda, unde iarasi climatul mai rece ajuta.

Despre vinul  de fata, produs de gigantul chilian Cono Sur, al doilea mare exportator de vin imbuteliat din Chile si subsidiara a Concha y Toro, s-a mai scris, varianta 2010 fiind destul de apreciata in mediul oenoelectronic: Alin, Cosmin, George. Nici cel de fata nu dezmageste, cunoscuta fiind abilitatea chilienilor de a “replica” un vin la acelasi nivel calitativ an de an.

La “popularitatea” acestuia o contribuitie decisiva o are si restul de zahar (7.43 g/l) care l-ar incadra la categoria “Demisec’. O fisa tehnica detaliata din partea producatorului arata cam asa. Despre vin:

Aspect (culoare): galben pai, stralucitor, cu usoare tente inchise, spre auriu

Nas: Integrat, de intensitate medie, expresiv cu tipicitate (lychee, ceva trandafiri) bine dozata. Fructele exotice (mango, fructul pasiunii) ii confera o dimensiune dulceaga, rotunjita, agreabila si populara fara a exagera prin intensitate ci mai degraba cu o nota de prospetime. Nice.

Gust: Atacul este rotund, dezvaluind un corp pronuntat, usor onctuos, specific soiului. Aciditatea este insa prezenta, bine dozata si integrata echilibrand corect restul de zahar si reusind sa induca o senzatie de lejeritate, prospetime, pe fondul cremos si dulceag  creat anterior. Aromele predominante sunt cele de lychee si fructe exotice completate in fundal de adieri usor florale, de tuberoze si trandafir (din cel bulgaresc, pentru dulceata) plus clasicele note condimentate (anason, cuisoare, ienibahar, stiti voi cand deschideti dulapul cu mirodenii).

Este interesant ca nici un moment vinul nu pare greu, serios, incarcat, ci mai degraba usor si “frizzy”…Finalul invoca pe langa clasicul deja condiment si note usor citrice, fresh, de lime si ceva mere acrisoare. Postgustul este scurt spre mediu dominat de aceleasi note proaspete de mai sus si trezind o senzatie hedonista de “maiada” (adica “mai ada un pahar..:).

Per ansamblu un vin Bun, in stil popular, abordabil, destul de greu de intalnit la variantele europene, care merg mai mult pe cartea sobrietatii, traditiei, seriozitatii si structurii (aspect la care cel de fata este usor deficitar). Inca un “hit” al producatorilor chilieni, maestri la facut vinuri albe extrem de baubile si “satisfaying” si care dovedesc ca “se poate” si cu Gewurztraminer-ul.

Exact acelasi efort de “popularizare” la propriu si al figurat l-au facut si cu Sauvignon Blanc-ul si cu Chardonnay-ul aducandu-le intr-o stare de nerecunoscut si fara nici o legatura cu Sancerre-ul sau Chablis-ul… Dar aceasta nu este neaparat un lucru rau, mai ales pentru consumatorii obisnuiti care isi doresc un vin de calitate la preturi accesibile. Si ca tot venii vorba de pret, vinul de fata este importat de Cramele Recas si parca prin Real era in jur de 25 de lei, rezultand un RPC Foarte Bun daca tinem cont de penuria de Gewurztraminer prin hypermaketurile autohtone (nu includ aici Gama Grigorescu de la Jidvei pe care, din motive obiective, nu am incercat-o de ceva timp).

Tags: Chile, Cono Sur, Gewurztraminer

        Sa incep prin a va povesti cum mi-am petrecut si cum imi petrec de obicei in fiecare an luna iulie. In comisii de sustinere a licentei si a dizertatiei. Si cum predau marketing (pe langa management si analiza financiara), invariabil profilul comisiei este de marketing. Marketing de dimineata pana seara, opt ore pe zi, 4-5 lucrari pe ora, din n+1 domenii diferite. In total peste 150 de lucrari, unele mai bune, altele mai putin bune, ca de obicei… Deci, invariabil cam toata ultima perioada am fost in minte cu marketingul si am ajuns sa vad marketing pe peste tot.

          In plus, la modul general, am ajuns sa vad marketingul din spatele lucrurilor si am tendinta sa  cred ca orice produs, service sau demers are in spate o portie copioasa de marketing. Pana la urma asta este motorul societatii capitaliste: consumul si aparenta libera alegere a individului, influentata insa in cele mai mici aspecte si mecanisme de catre eforturile de marketing ale producatorilor. Poate ca la noi marketingul in anumite domenii (segmente de piata) este inca in stare incipienta si uneori este realizat involuntar, dupa ureche si fara a avea la baza cercetari amanuntite, dar asta nu inseamna ca nu exista si nu ne controleaza o mare parte deciziile personale.

Unul din domeniile unde marketingul autohton este in mare suferinta este, dupa cum bine stiti si va dati seama in fiecare zi, cel al vinului. Majoritatea eforturilor din partea producatorilor vin fie direct de la proprietarii afacerii care merg pe principiul clasic romanesc ”lasa ca stiu eu mai bine cine trebuie sa cumpere vinul si ce trebuie sa fac sa il vand”. Din asta  rezulta niste chestii „cool” si pitoresti in acelasi timp.

          O mica parte au insa departamente de marketing (atentie de marketing, nu de vanzari sau comunicare) care in marea majoritate incearca sa adapteze la piata si consumatorul roman principiile si tehnicile invatate de prin carti sau incercate de altii pe afara. Ideea de baza ar fi ca daca acolo a mers, trebuie sa mearga si la noi. De fapt nu ii acuz, abordarea este relativ corecta si daca as fi in locul lor as proceda probabil la fel. Numai ca o mare parte din ce preluam cu frenezie din literatura si practica anglo-saxona de marketing (adica de la americani, ca ei dau ora exacta si aici) nu prea se potriveste cu “le roumaine realite de la pays”,respectiv cu „specificul local”.

           In plus nu exista studii de comportamentul consumatorului roman de vin care sa arate in detaliu mecanismul achizitiei produsului vinul de catre acesta si care sunt aspectele care ii influenteaza deciziile. Sau daca exista nu stiu eu de ele si nu le vad aplicate coerent in practica. Ce s-a realizat pana acum au fost cercetari de tipul “Cand beti vinul si cu cine?”, “Ce fel de vin preferati ?” sau „De unde cumparati cel mai des vin?”, etc. care sunt departe de a oferi o imagine pertinenta asupra consumatorilor de vin din Romania. Sub acest aspect, daca ar fi sa va dau un termen de comparatie, marketingul bancar de pe la noi este la ani lumina in fata, desi nici aici nu avem cine stie ce abordari si particularizari locale.

         Despre marketingul produsului vin, eu nu cunosc sa se fi scris vreo carte pe la noi (daca este asa imi fac mea culpa, eu nu am aflat de ea), desi stiu ca exista niste cursuri de asa ceva pe la facultatile de profil, despre care nu ma pot pronunta pentru ca nu am asistat personal la nici unul. Poate ne lumineaza cineva care a urmat un astfel de curs in cadrul facultatii ce se face pe acolo. De asemenea exista articole, teze de licenta si de doctorat care trateaza subiectul, dar cam toate in abordarea si paradigma clasica  cu cei 4P ai mixului de marketing: Pret, Produs, Promovare si Plasament (Distributie).

          Din punct de vedere al consumatorilor, a vedea care este perspectiva de marketing pe care producatorii le-o “aplica” este o tusa in plus la tabloul de ansamblu al universului vinului, adesea prezentat destul de romantat de catre cei din industrie, care vor sa ne faca sa credem ca nu afacerea cu vin nu este un business rece, ci o pasiune pentru client si pentru vin. Yeah Right! Numar pe degetele de la o mana producatorii de la noi care pun pe primul plan vinul si consumatorii si apoi afacerea in sine. In plus aceasta perspectiva  ar putea lamuri mai bine anumite decizii aparent paradoxale ale unor producatori autohtoni, mai ales in ceea ce priveste preturile, segmentare pietei, patrunderea pe pietele externe, etc.

           Si acum sa va (ma) explic de ce am scris toata argumentatia mai sus. Este un fapt recunoscut „printre noi” ca nu exista blog si bloggeri mai buni sau mai slabi. Exista doar bloguri si bloggeri diferiti, asa cum exista consumatori de vin diferiti. Asa cum spunea un coleg pe Facebook de curand: “Fiecare poate aduce ceva nou, doza sa de originalitate, mai mult sau mai putin legata de RCP-uri si RPC-uri (…) o contributie care ramane in spatiul virtual, un plus fata de penuria de informatii care exista cu numai 1 an sau 2 in urma.”

            In concluzie, mi-am propus sa scriu pe blogul de fata, in mod constant (probabil saptamanal) despre marketing, vin si marketingul vinului. Cel putin la unul din cele doua subiecte ar trebui sa ma pricep, iar pe celalat sa imi fie destul de usor sa il asociez primului. Sper totusi ca asocierile sa fie fericite si sa nu va servesc Dorada in crusta de sare si piure de morcov cu Shiraz din Barossa Valley …:)

Subiectele si postarile pe aceaste teme vor fi „semnalizate” prin indicativul „MARKETING:”, inainte de titlu…ca sa stim la ce se refera.

         In final va spun ca stiu cu siguranta ca mai sunt cativa printre noi carora subiectul marketing nu le este strain si sper ca impreuna sa mai lamurim din “minunatiile” producatorilor si eventual sa ii mai aducem pe unii (dintre consumatori) cu picioarele pe pamant. In orice caz, va garantez ca marketingul ofera o perspectiva interesanta asupra vinului…si in general asupra oricarui subiect.

P.S. Ma tot gandesc, vazand evenimentele din ultimele zile, ce studii de caz interesante ar iesi pe marketing politic (aici chiar stam bine). Mai ales pe „social media”…:))

Tags: Comportamentul consumatorului, Marketing, Preturi, Strategie de piata, vin

Sambata seara, in cadrul unei degustari ad-hoc organizata la Casa Sattler din Pitesti, am avut ocazia sa incerc vinurile unui nou producator ardelean. Acesta se numeste Castel Vinum, iar linia de produse lansata de curand poarta denumirea de Villa Vinea. Vinurile le-a adus Ionut de la Vinescu. Ma gandesc ca fiind vorba de o investitie italiana de aici provin si denumirile cu ecouri latinesti de mai sus. Oenologul acestora, Celestino Lucin a fost desemnat oenologul anului in Italia in 2009 si lucreaza (conform Google) chiar in Tirolul de Sud (veti vedea mai departe de ce “chiar”) la Abbazia di Novacella, un producator italian serios, destul de galonat.  Viile de la noi sunt situate in podgoria Tarnave – Tarnaveni, pe eticheta fiind trecut satul Mica situat pe Tarnava Mica, in Judetul Mures. Din ce mi-am dat seama la fata locului si din ce am mai citit pe internet (de fata nu era nici un reprezentant al firmei care sa imi explice mai in amanunt) pe gama Villa Vinea exista doua trepte de calitate: Premium si Selection.

.

Vinurile producatorului de mai sus au povocat ceva intrebari si la renumitul deja IWCB, unde Gewurztraminer-ul Selection a obtinut cel mai mare scor la categoria vinuri linistite, 91 puncte. Si celelalte au mai luat ceva medalii de aur, dar tinand cont de cate medalii s-au impartit pana la urma la concursul respectiv nu le pot lua in considerare ca mari performante. Oricum bulinele de rigoare se regasesc deja pe sticle… Desi privesc punctajele de la concursul respectiv cu scepticism, trebuie sa recunosc ca vinul de mai sus m-a facut curios, mai ales ca vine de la un producator nou intrat pe piata. Din pacate, printre vinurile degustate nu s-a aflat si acesta. Asadar, fara alte divagatii inutile, in ordinea degustarii, avem asa:

Sauvignon Blanc Premium Sec, (14 %)  de un galben auriu, surprizator de inchis pentru un SB, cu ceva tente brune. Fiind servit un pic cam cald, alcoolul se simtea destul de evident in nas. In rest nasul avea intensitate medie, corect, usor greoi, incarcat, “popular”, cu ceva fructe exotice si nuante tipice de agrise si citrice (lamaie). Pe palatin se simte corpolent, cu o usoara lipsa de aciditate care imprima o evolutie usor stearsa, plata. In final aciditatea creste usor, insa vine insotita de o senzatie amaruie, deranjanta in postgust. Finalul este cam cald, cele 14 grade alcoolice cam ies in evidenta. Un Sauvignon Blanc nu tocmai pe gustul meu; probabil ca racit mai mult se comporta mai bine, ascunzand-si in mod corespunzator alcoolul.

Feteasca Regala Premium Demisec (13.5 %) se prezinta intr-o roba galbena evidenta, dar usor mai deschisa decat a Savignon-ului de mai sus. Nasul este mai proaspat (parca a fost si mai rece servita), nu foarte intens, mai degraba usor retinut, cu aspecte florale elegante, “semanatoriste”, bine definite si asortate unor rotunjimi evidente si usor dulcege de caise si piersici. Atacul este mediu, cu nuante fresh si urmat de un corp usor care confera o nuanta  de lejeritate. Aciditatea este prezenta, sustinuta, bine integrata si imprima vinului un caracter vioi pe durata evolutiei. Finalul este in aceleasi note proaspete cu usoare tendinte picant-astringente si nuante amarui, la cote mult mai scazute fata de Sauvignon. Offtopic: nu stiu de ce sa incapataneaza toti oenologii de la noi sa numeasca notele acestea amarui drept „tipicitatea terroir-ului”. Personal nu imi par a fi asa, mai ales in cazul viilor tinere, care clar nu au avut timp sa se adapteze amintitului terroir. Nu stiu de ce am impresia ca orice nota deranjanta din evolutia vinului este aruncata automata de catre producatori in spatele frazei, rostita cu o gravitate docta, atotcunoscatoare: “E terroir-ul dom’le…” M-as mira! Daca asa se manifesta terroir-ul de la noi, mie personal nu imi place…) Una peste alta o Feteasca Regala in linie, corecta, agreabila, clasica..

Vinea Alb Premium Demisec (14%). Vin de masa, fara DOC. De ce? Pentru ca este obtinut dintr-un soi care nu este prevazut in clasificarea autohtona, am inteles ca acum se fac demersurile necesare. Soiul se numeste Kerner si este o incrucisare intre  Trollinger (soi rosu cultivat mai ales in Germania, in regiunea Wurttemberg si in zona Tirolului de Sud, italian, (Alto Adige-Trentino) unde este cunoscut sub denumirea de Schiava de la latinescul “sclav”) si mai cunoscutul Riesling de Rin. Kerner-ul a fost creat relativ recent, in 1929 in Germania (Wuttemberg) de catre August Herold care este si “parintele” mult mai cunoscutului Dornfelder. Denumirea acestuia vine de la numele unui renumit cercetator in stiinte medicale nascut in aceeeasi regiune, Justinus Kerner, care printre altele a dedicat si un numar insemnat de poezii si cantece viei si vinului.

Acum ca am terminat cu arborele genealogic si datele de identificare ale acestui soi nou si exotic aparut pe meleaguri miortice, tin va sa spun ca pe mine vinul nu m-a impresionat in mod deosebit, in afara faptului ca prin exotismul sau mi-a starnit o pasiune momentana spre de documentare.

Culoarea este galben aurie, cu cea sclipiri usor verzui. Nasul este de o intensitate scazuta, usor ezitant si nehotarat, prezentand atat arome specifice riesling-ului ( mere, ceva petrol si o idee de fructe exotice) cat si o nota de muscat, de busuioc, tamaioasa autohtona, care mie mi se pare ciudata in asocierea de mai sus. E ca un fel de cupaj intre un riesling de linie cu un muscat sau o tamaioasa autohtona. Pe palatin se remarca o lipsa a aciditatii specifice Riesling-ului rezultand o evolutie plata asociata pe un corp mediu spre pronuntat, plat, fapt care se transmite si in evolutie. Finalul este scurt si usor astringent, chiar cu nuante usor taninoase, „grippy” si iarasi notele acelea amarui atribuite indeobste mineralitatii si terroir-ului (nu reiau dilema expusa mai sus). Un vin ciudat, pe care sincer eu nu l-am inteles. Probabil ca o sa ma mai dumiresc la urmatoarea intalnire.

Diamant Selection Alb 2011 Demisec (14%) joaca in alta liga decat cele de mai sus. Este un cupaj catalogat tot „Vin de Masa” datorita prezentei soiul de mai sus, alaturi de Feteasca Regala si Rieslingul de Rin. Nasul este echilibrat, plin, cu o intensitate medie de fructe exotice, Stone Fruits, fagure de miere si ceva arome usoare de muscat. Destul de asemanator unui Chardonnay mai greu, baricat. Atacul este mediu, rotunjit de restul de zahar; aciditatea isi face simtita prezenta inca de la inceput in tonalitati medii, bine integrate. Pe final aceasta inregistreaza un usoar crescendo, cu veleitati mineral-tonice, placute, integrate de aceasta data. Postgustul este chiar proaspat, dulce-amarui cu ceva fructe exotice si fagure de miere. Un vin cu un corp mediu spre pronuntat (probabil de la acelasi Kerner, alcool si restul de zahar), dar cu o structura si aciditate (Riesling?) care ii sustin in mod competent constructia, lasand chiar o impresie de eleganta. Interesant!

Pe scurt, daca ar fi sa fac un top personal as spune Diamant > Feteasca Regala > Vinea Alb > Sauvignon Blanc. Per ansamblu vinurile sunt corecte, dar nu sparg barierele de calitate si nu au reusit sa imi produca vreo senzatie de “Wow!!!”. Probabil ca sunt la inceput si in viitor vor evolua. Pe etichete este specificat ca sunt vinificate in stil italian, as fi curios ce inseamna asta pentru producator. Probabil ca cel din Trentino – Alto Adige, pentru ca seamana ca stil. Tinand cont de referintele oenologului, este posibil ca Gewurztraminer-ul mentionat mai sus sa fie ceva deosebit…

Daca ar fi sa aleg dintre new-commer-ii din zona Transilvaniei, personal as merge pe Liliac care au un plus de calitate si expresivitate cam pe intreaga gama, cel putin la Feteasca Reglaa si mai ales la Sauvignon. Sunt curios cum o sa arate rosiile producatorului de fata si bineinteles celebrul si galonatul Gewurztraminer Selection. Preturile inca nu le cunosc, am auzit de ceva in jur de 30 si ceva de lei la gama premium si in jur de 60 de lei la Diamant (gama Selection). Mult prea mult pentru ceea ce ofera, dupa parerea mea…

P.S. Pe sticle scrie pe contraeticheta: “mai multe informatii pe www.villavinea.com”. Cand accesezi site-ul respectiv acesta iti comunica: “It works!”. Funny! That’s a new one…

Tags: Castel Vinum, Diamant, Feteasca Regala, Kerner, Premium, Selection, Villa Vinum, Vinea Alb