Noi ca natie traim sub semnul providentei. De fapt si pozitia geografica ne-a aruncat in voia sortilor si la mana marilor imperii si migratii care s-au perindat pe aici. Astfel am aflat in mod adesea dureros ca totul este efemer, ca nu merita sa contruiesti si ca o conjunctura favorabila este mai de dorit decat munca sustinuta pentru a atinge un ideal/scop. Care munca oricum se va spulbera ca praful in vant la un moment dat. Insusi legenda mesterului Manole te invata ca ce construiesti ziua se va narui noaptea. Iar de Miorita nu mai vorbesc…

 

Lumea vinului nu face exceptie. Dintre cei care lucreaza in domeniu unii s-au resemnat demult in ceea ce priveste imaginea vinului romanesc pe plan extern (cei mai lucizi si rationali), altii o lasa in seama altora, preocupati fiind cum sa goleasca mai repede crama de vin ca vine recolta, iar cei mai multi cauta , din pura obisnuita, personajul providential care sa ne scoata peste noapte din anonimat. Cu eforturi minime din partea noastra si daca s-ar putea gratis sau “pe fonduri”. Din care sa ne mai si ramana ceva la final…

 

Suntem cumva in postura de Ileana Cosanzeana care a facut curat prin casa, s-a spalat, si-au pus hainele de duminica si il asteapta acum la poarta ca o floricica pe Fat Frumos sa o scoata in sat la hora.

Exista nenumarate episoade care demonstreaza acest mod de gandire si actiune a majoritatii celor din lumea vinului  romanesc. Cu cateva exceptii pe care le numeri pe degete si care oricum s-au saturat pana peste cap si s-au apucat sa faca munca de Sisif a promovarii in vest pe cont propriu.
Ultimul episod s-a petrecut zilele acesta cand in sfarsit s-a anuntat ca avem primul MW roman.

 

O felicit pe Ana-Emilia Sapungiu cu acesta ocazie si ii remarc cariera de succes in trade-ul de vin din UK. Care a propulsat-o spre ravnitul titlul. De altfel pe la noi, cu Murfatlar, Jidvei si Cotnari nu cred ca ar fi avut “credentials”-urile si posibilitatea sa acceada la MW. Sau ar fi fost infinit mai greu si cumva lipsit de motivatie. In schimb cand lucrezi in trade-ul de vin din UK, MW e cumva o necesitate.  A se vedea in acesta sens CV-urile ultimelor promotii de MW, inclusiv cea de fata. Majoritatea vin din trade, sunt comercianti sau importatori si a devenit cumva “requirement” in industrie sa ai MW daca vrei sa fii luat in serios, sa te impui si sa avansezi in cariera. Asa ca mandria asta cu MW roman, e cumva din categoria “fiii satului” care au ajuns la NASA.
 

Revenim asadar in Romania. Toata lumea bucuroasa. Ca asa e la noi, ne bucuram ca niste floricele de munca si rezultatele altuia. Si eu m-am bucurat. Avem in sfarsit un MW roman. Unora le-a dat o lacrima in coltul ochiului, iar altora le-a inflorit din nou speranta ca vom avea o sansa la promovare.

 

Din categoria: “De acum avem si noi la cine sa ne ducem sa ne spunem off-urile si o sa ne inteleaga. Si in plus nu trebuie sa ne traduca nimeni.” Lumea pe la noi vede MW ca pe niste autoritati supreme care de unii singuri pot scoata o tara din anonimat si sa o faca o stea in lumea viticola. Inca nu s-a inteles ca sunt niste profesionisti care fie lucreaza pe un “fee” clar, pe proiecte punctuale, fie sunt angajati pe termen lung in comertul/productia de vin. Si atat.

 

Noi inca gandim in filozofia aceea de zi cu zi cand auzi ca un fost coleg de liceu, cu care nu prea aveai multe texte ca era cam tocilar, a ajuns nu stiu ce director prin minister/multinationala si te-ar putea ajuta si pe tine cu un contract, o angajare,un fursec, o relatie, etc.

 

Eventual sa vina sa facem poze cu ea, sa ii dam niste Feteasca Neagra si la urma sa ne spuna secretul accesului pe pietele internationale si ce trebuie exact sa facem ca sa avem succes. Probabil ca ne va spune ce ne spun toti de atata amar de timp: munca, constanta, directii clare si asociere/cooperare intre producatori. Si noua nu o sa ne placa, o sa spunem ca stie, dar nu vrea sa ne zica si o sa ne intoarcem la ale noastre. La dopuri, taxe de listare, concurenta neloiala, injuratul vinului vecinului, Arsenie Boca, litoral, stramosii daci care au colonizat Marte, etc…

Practic pana cand nu o sa iesim din logica aceasta providentiala, a cavalerului pe cal alb, a MW care se intoarce si ajuta Romania (fara ca Romania sa se ajute mai intai pe sine) o sa ne invartim in jurul cozii. Romania nu poate face nimic la export fara ca actorii mari din piata sa se puna de acord si sa sprijine financiar efortul.

Si ghiciti ce? Ei sunt tocmai cei care vor sa tina piata inchisa, captiva. De aici incolo putem avea 101 MW romani care sa ne spuna cum e cu FN si FA si cum le-am putea vinde afara. E inutil….

Stiu, e trist, dar aceasta e realitatea.

 

Si din perspectiva cealalta: cine ar vrea sa lucreze pentru o industrie divizata si fragmentata ca a noastra? Ce sanse de succes ar avea cu un asemenea proiect? De ce sa isi lege numele de un esec? E ca si cum cheama nea Caisa ( sa ii spunem nea Ciorchine, sa fie cu tematica) un specialist de la NASA sa ii desfunde jigleru’ la batrana lui Dacie 1310 de care nu vrea in ruptul capului sa se desparta. Si sa ii regleze avansul. Ca da rateuri, se ineaca si “nu trage”.

 

Oricum de mentalitatea aceasta de asteptat pe Fat Frumos in fata portii au profitat destui, pe clasica metoda “loverboy + Maradona”: spune-le ce vor sa auda, ca sunt frumosi, ca au potential, ca se poate, ca va fi bine, ca stii tu ce sa faci, ca vom fi in top trei, etc. Si ia-le banii. Avem un caz destul de recent de specialista de anvergura internationala care nu are nici macar un amarat de WSET 3, dapoi MW….

 

Asa ca eu ii respect si ii simpatizez mai mult pe cei care nu se baga sa ajute. Pentru ca stiu ca nu e vremea sa ajute si nu au pe cine sa ajute. Sa te implici sa promovezi industria viticola din Romania, asa cum arata ea acum, inseamna ori sa fii direct pe capatuiala, ori sa fii inconstient/ignorant.

Iar un MW nu poate fi ignorant…nu dupa atata studiu si bani investiti…:)

 

Inconstienta  e indeobste in curtea alor nostri. Care dupa atata amar de bani investiti in vin si in fata realitatilor dure ale unei piete extrem de concurentiale, inca mai cred ca merge (si) la extern cu metoda “colegul din liceu” si “sa ne facem poze la crama cu MW-ul”. Minunat…

 

Eu tot sper ca o sa  iesim odata din paradigma nationala de vanzari, in stil pompieristic gen “vara pe litoral”, “iarna de sarbatori” plus ceva ciupeala de Pasti. Si o reusim sa facem ceva coerent, previzibil si pe termen mediu/lung. Adica ceva care sa tina mai mult de un sezon estival.

Stiu, cu totii traim cu speranta…

 

Tags: Master of Wine, Romania

 

Va promiteam in ultima postare ca (o sa) mai scriu si despre vinuri. Ca am ajuns ca Tolontan la GSP. Care numai de sport nu se mai ocupa. Si el, tot spre binele public…:)
Asadar, in urma cu ceva timp am trecut in revista in cadrul unei degustari adhoc organizata in Pitesti, la Cafegiu, cateva spumante diferite cu scopul de a prezenta cateva stiluri  existente la nivel international.

Fara alta introducere, iata pe scurt cateva impresii despre ce am avut la degustare:

 

Recas Sole Spumant facut in stil charmat din struguri de pe renumitul deal al Tiganului (parca si Sole Chardonnay linistit tot de acolo este?). A doua fermentatie in Italia. Nas tipic soiului mere si pere verzi, impresii usor vanilate si vag aluzii de drojdii. In rest direct si proaspat. Pe palatin se prezinta similar, in declinari proaspete, vioaie, de mere verzi si citrice, trimitand ace de aciditate in partea a doua a evolutiei. Care este directa, proaspata, fara alambicari inutile. Un spumant corect, Bun.

 

Prosecco La Marca Millesimato 2015 Nas proaspat, in tonuri de “stone fruits” verzi (piersici si caise, pentru cei fara vocabular de specialitate), tuse minerale si citrice. Gustul este proaspat, taios, racoritor, cu o evolutie tensionata, aciditate bine exprimata si un echilibru bun. Un Prosecco bun spre foarte bun, excelent pentru zilele calduroase de vara. Il gasiti la Winepoint.

 

Cava Arestel Vintage 2011 Da din Lidl, cand a fost, am facut stoc. Acum apropo a aparut parca 2014. Nu am incercat-o inca, dar e pe lista scurta. Nas cu impresii evoluate, de coji de portocale uscate, tuse afumate si de alune prajite. Gust plin cu un mouse corect, evolutie echilibrata si rotunda. Bun, excelent RPC, chiar impresionant, asa cum spuneam si atunci.  Nu cred ca am baut un spumant mai bun la banii respectivi (vreo 12 lei la reducere?) si este un exemplu foarte bun de initiere in Cava, mai ales ca este (era) usor de gasit.

 

 

Cava Muga Vintage 2012 Conde de Haro 100% Viura, facuta in Rioja. Ca asa este Cava, cu DOC itinerant…:) Unul din cele mai moderne exemplare cu care m-am intalnit. In nas se impletesc excelent notele de fruct proaspat, citric, cu tuse de fermentatie din categoria drojdiilor fine si a patiseriei. Gustul este proaspat, modern, imbinand competent fructul si aciditatea. Final crocant, ireal de proaspat pentru un spumant cu 4 ani la bord. O Cava de la un producator care isi respecta blazonul in materie de calitate, foarte bine facuta; suprinzatoare chiar pentru cei obisnuiti cu stilul clasic si usor greoi. Foarte Bun O gasiti la Winepoint.

 

Rotari 28+ Spumant Trento DOC Spumant facut in nordul Italiei din Chardonnay dupa metoda clasica/traditionala. Daca ar fi fost din Champagne s-ar fi numit in consecinta.  Asa este o alternativa buna la mult mai celebra (si in consecinta mai scumpa) sora franceza. Chardonnay 100% (da, un fel de blanc de blancs) nasul este complex, asezat, asociind notele de fermentatie cu cele fructate intr-un echilibru foarte bun. Palatinul este perfect echilibrat, cu un mousse cremos si o evolutie care combina aciditatea si notele fructate/onctuoase intr-un melanj gurmand. Bun spre Foarte Bun, o alternativa excelenta la o champagne de linie, asa cum spuneam mai sus. Si la jumatate de pret.

 

Champagne Mangin et fils Brut NV Nas clasic, elegant, complex, evident mai rafinat fata de restul spumantelor din degustare. Este acea eleganta greu de atins care diferentiaza o Champagne de restul aspirantelor la titlu. Tusele de mere si pere se imbina cu aluzii de croissant, patiserie fina si alune prajite. Gustul este liniar, perfect echilibrat, cu un mousse catifelat si un final proaspat. Un exemplu clasic, cu un pret foarte bun pentru ceea ce ofera si mai ales tinand cont de zona din care provine.  Foarte Bun. O importa Rifco Trading din ce stiu. Am baut si varianta Rose in alt context si nu m-a dezamagit nici ea. Mai ales la nivel olfactiv sugereaza niveluri de pret mult mai mari.

 

Ca si concluzie, am avut ceea ce am dorit: spumante diferite ca stil, exprimare si paliere de pret. Din punctul meu de vedere Rotari este o alternative buna la clasica champagne, asa cum Mangin este o champagne mai mult decat corecta daca tinem cont de cat costa. Conde De Haro este o Cava surprinzatoare, moderna, iar Prosecco Millesimato stie sa faca ce face mai bine un Prosecco: sa fie fresh, proaspat si direct, fara ifose si pretentii.

 

Tags: Cava Arestel, Cava Muga, La Marca Prosecco, Mangin Champagne, Recas Spumant, Rotari

 

Nu prea (mai) am timp de introduceri. Si chiar nu cred ca e nevoie in cazul de fata. Stim cu totii la ce gen de personaj ma refer.

Asa ca inainte sa punctez lapidar, la liniuta, vreau doar sa precizez ca nu ma refer la cineva anume. E mai mult un portret robot, nascut din experienta traita in lumea vinului romanesc. Si nu numai.

 

Asadar, cum recunoastem piscotarul:

 

• Nu rateaza nici un eveniment si e omniprezent la orice adunare. De la taierea de mot (panglica)  pana la parastas (pus lacatul pe usa), el insoteste producatorul de vin pe tot parcursul vietii, cu suisurile si coborasurile aferente bugetului de marketing.
   
• Foloseste orice ocazie pentru a-si afirma competentele ne(re)cunoscute. Se declara profesionist, critic, savant de renume mondial, luptator anticomunism, justitiar de conjunctura, etc. Isi augumenteaza meritele si calificarile; foloseste indeobste hiperbole in relatie cu propria persoana. Uneori, prada propriei repetitii, ajunge chiar sa creada ceea ce spune si sa se ia in serios.
  In cazul in care nu exista o terta parte care sa ii certifice si promoveze calitatile si experienta, de obicei piscotarii se lauda intre ei, ca la un seminar de vanzare MLM. Ah si sa nu uit: adora si vaneaza certificarile, hartiile, cursurile, degustarile, organizatiile, pompa inutila. Care bineinteles, toate, trebuie sa fie gratis. La noi sa dai bani pe ceva pe care l-ai putea pretinde gratis inseamna sa fii prost. Sau, mai grav, sa cazi de prost.
   
• Iubeste la nebunie sa acorde note, puncte, sa evalueze, sa despice semidoct firul in patru si in general sa se exprime pe orice tema. Toate acestea in speranta ca va parea mai interesant. In acelasi timp uraste profunzimea. A carei cercetare i-ar fura timp pretios si l-ar deturna de la activitatile si evenimentele (mesele) cotidiene
   
• Bate cu forta la usa cramei/magazinului, intra pe geam daca il dai afara pe usa, trimite mailuri de ofertare/cerere de reduceri/freebies, etc. Si in general (se face ca) nu intelege aluziile sau atitudinile de gen “No Soliciting”. Pe care le ia ca un afront personal, pe principiul “daca nu dai, inseamna ca ai ceva cu mine. Asa ca o sa am si eu ceva cu tine”
   
• Schimba macazul mai ceva ca un parlamentar partidele. Mai ales cand este bagat in seama de vreo crama, chiar si cu cateva sticle de vin. In mod dubios obrazul se ingroasa brusc, simtul penibilului dispare, iar  omul care pana mai ieri vitupera a la Catavencu impotriva nu stiu carui producator/vin devine brusc  un fan pufos si docil, gata sa ii inchine ode si sa ii declare iubire eterna. “Amaaaaizing!”, vorba lui David Attenborough.
  Daca il chestionezi in legatura cu perplexa transformare, omul pare  lovit de un Alzhemier oenologic ireversibil, privindu-te senin si condescendent, indiferent de cate argumente ii aduci pentru a-i improspata memoria. Ah si cand este incoltit ori invoca argumentul dezarmant “eram beat, daca eram beat..ce era sa fac?” ori te face albie pe porci pe un subiect insignifiant. Cum ca nu ai sapca rosie, de exemplu…
   
  

  Aia din mijloc e ciocolata, da? Credit @www.cakebox.ro

   

• Calauzeste sau cauta permanent sa calauzeasca un grup de pasionati/iubitori/fani/groupies. Pentru ei, el trebuie sa fie un fel de guru, gen Gregorian Bivolaru. Ca si Bivolaru poate face lucruri nepermise cu gusturile acestora. Cum ar fi sa le impuna vehement, cu titlu de lege, propriile preferinte oenologice.
   
• Vaneaza permanent branduri, etichete si personalitati pentru a se asocia cu ele (de obicei prin poze) in scopuri de legitimare si creare a imaginii. De fapt toata filozofia lui de “personal branding” (daca aceasta exista) graviteaza in jurul personalitatilor si a brandurilor. Care, nu e asa, au puterea de a legitima in ochii publicului un individ fara personalitate si pregatire. Depinde care public…
   
• Ii plac can-can-ul, barfa, combinatiile. Conform propriului sistem de valori, este ardelean in declaratii si dambovitean in suflet. Combina, face si desface si in general se crede in miezul problemei, ca un fel de mic astru ceresc in jurul caruia graviteaza toate celelalte componente ale industriei. In acelasi timp isi apara cu ferocitate piscotul, adesea chiar in dauna semenilor piscotari, prieteni aparenti si de conjunctura, dar pe care ii vede de fapt ca pe niste potential rivali/dusmani.
   
• Sufera cand universul comploteaza impotriva sa demonstrandu-i (adesea) cat de penibil este. De fapt gresesc, aici nu vorbim de univers, vorbim de “dusmani” si de “hater-i”, nu? Adica acele persoane care nu pot/nu vor “sa faca ceva”, dar in schimb “spurca iarmarocul”.
   

Desi portretul de mai sus poate parea usor negativ, sa recunoastem ca piscotarul are rolul lui in “acvariul” oricarei industrii. Ca un peste sanitar curata permanent ambientul si semnalizeaza celor initiati “imparatii goi” de prin piata.  Adica cei care il incurajeaza, stimeaza, lauda sau intretin.

Luati in ansamblu sunt ca un mic grup de Piranha care cutreiera neincetat balta in cautare de o prada noua. Se anunta unul pe altul despre potentialele victime si intra in “feeding frenzy” cand simt chiar si un strop de…ahh…vin? Ah, si in caz de seceta prelungita de rontaie intre ei.

 

Mai grav este cand piscotarul (disperat) se transforma in santajist. Adica cel care ameninta mai mult sau mai putin voalat, ba cu o postare, ba cu o legitimatie de la Minister, ba cu o cunostinta, ca daca nu dai, “te face”.

Acolo deja vorbim de alta treapta pe scara involutiei…

 

 

Tags: Piscotar, Romania, vin