In urma demersurilor si plangerilor facute atat de subsemnatul cat si de catre alti confrati de blogosfera pe parcursul timpului despre lipsa unui site propriu, iata ca cei de la Vinarte s-a sesizat sa il scoata de la baric si sa il lanseze pe piata.

“Pe surse”, existau vesti inca de ieri ca va fi lansat zilele acestea, dar dupa ce in trecut am tot primit promisiuni (desarte) de genul acesta fara a fi onorate, nimeni nu isi (mai ) facea sperante. E exact ca la autostrada Bucuresti-Ploiesti care trebuia sa se deschida de vreo zece ori pana acum si tot nu se circula pe ea.

In fine, dupa o scurta frunzarire a site-ului (englezii ii zic “browsing”) constat ca, desi nu e cine stie ce realizare grafica epocala (pana la urma e vorba de vinuri nu de “online gaming”), avem informatii cat de cat pertinente despre vinuri si despre producator.

Bineinteles ca se putea si mai bine si aduce putin a stilul Vincon (recenzat de George aici) dar nu ma luati in seama ca oricum eu sunt vesnic nemultumit…Deh, meseria…

P.S. I: Sa nu va entuziasmati si sa dati “Viziteaza” la magazinul online din stanga: nu merge. Deocamdata!

P.S. II: Stie cineva cand se deschide autostrada aia totusi? 🙂

.

Tags: site internet producator, Vinarte

Despre vinul de fata am auzit numai de rau..si inainte si dupa ce l-am baut. Ca e praf, ca la degustari a primit 60 de puncte (relatare de la fata locului), ca e sub orice critica, etc… Despre producator (am scris deja despre el aici) iar  sunt impartite parerile: ca e scump, ca are probleme cu (unele) vinuri, ca vinde la vrac, ca etc. etc., etc. Probabil ca nu are buget prea mare de marketing si comunciare ca sa mai “indulceasca” din atitudini si in plus nu cred ca este foarte bine privit nici de colegii de breasla, HORECA si alte persoane interesate din industrie..:) Ma refer aici la colegii sai de breasla, nu ai mei..:)

Sa zicem ca eu as fi de partea buna a parerilor, pur si simplu pentru ca nu am intalnit pana acum vinuri “praf” de la Nachbil (aici il includ si pe cel despre care o sa vorbesc in continuare, dar in acelasi timp nu exclud ca ar exista asa ceva) si in plus imi place si filozofia acestuia de a face vinuri cu minime interventii si in legatura directa cu terroir-ul. Si in plus cred ca avem nevoie de mult mai multi Johann Brutler-i in Romania. Chiar si asa cu vinuri praf, preturi mari si lipsa de comunicare cu industria de specialitate..:)).

In fine, despre vin: este un rose demisec de 11,5 % alcool din zona Beltiug, DOC Dealurile Satmarului. Observam nivelul de alcool redus datorat probabil atat climei mai reci din zona respectiva cat si restului de zahar.

Aspect (Culoare): un rose mai inchis, gen cireasa de mai

Nas: Intensitate medie, rotunjit, cu arome clasice, usor dulcege, de fructe rosii de padure (zmeura, fragi) si capsuni plus ceva note usor lactice in fundal. O idee alcolizat la deschidere.

Gust: atacul este rotund si se dezvolta initial pe fondul un corp destul de pronuntat pentru un rose (mie imi plac variantele mai light si crocante) ceea ce ii confera o tenta de fad si plafonat. Este salvat insa de o aciditate surprizator de vioaie, tocmai atunci cand crezi ca asa va evolua pana la final, care intra insa cam brusc in scena alaturi de note usor astringente. Aromele evolueaza in aceasi zona ca si nasul, de fructe de padure parfumate si ceva note lactic-onctuoase pe fondul unui rest de dioxid care mai elimina din senzatia  de greutate si corpolenta din atac. Finalul este usor acid si amarui, insotit de note fructate, dulcege, satioase si cu o remanenta medie, surprinzator de lunga, incalzind usor palatinul.

Un vin care porneste greu, incet, “clumsy”, dar care este salvat pe parcurs de aciditate si restul  de CO2, terminand ciudat de lung, serios si fructat pentru un rose. Nu pot spune ca ma omor dupa acest gen, dar cu siguranta nu este un vin slab. L-as cataloga, din punctul meu de vedere ca fiind Acceptabil spre Bun. Probabil ca RPC mi s-ar parea intradevar Slab la cei 30-35 lei prin magazinele online.

Pe scurt, vinul nu are nimic, este un rose ok, nu m-a dat pe spate, dar categoric nu este de 60 de puncte. Nu exclud faptul ca este posibil sa existe si variante compromise datorita insuficientei stabilizari. Din ce stiu producatorul are un stil mai „light” de interventie in crama si filozofia lui favorizeaza vinurile bio. De aici pot aparea probleme datorate in primul rand distributiei de pe la noi. (vinul de fata, trebuie sa precizez, a fost adus direct de la crama). De exemplu si la Rotenberg mai exista plangeri de acest gen la vinurile de prin hypermarketuri si cred ca din aceleasi cauze datorate stilului de vinificare (artizanal, fara filtrare, etc.) si conditiilor de distributie de pe la noi. Sunt ceva asemanari intre cei doi producatori, desi probabil nu impartasesc chiar aceeasi filozofie. Din punctul meu de vedere fac insa parte din aceeasi categorie: a producatorilor mici, artizanali, pasionati de ceea ce fac si care vor sa te atraga la crama prin povestea vinurilor pe care le fac. Lipsa acestora din peisajul oenologic romanesc o deplang de cate ori am ocazia.

P.S. Mai am acasa un Riesling de Rhin de la acelasi producator care a indurat conditii mult mai dure de transport si depozitare (provenit pe filiera clasica a distributiei).  Cred ca o sa il deschid in curand, cu un amestec cu curiozitate si temere (mai ales in viziunea celor pe care le-am prezentat aici). Va tin la curent..:)

Tags: Beltiug, Dealurile Satmarului, Demisec, Johann Brutler, Nachbil, Rose

Desi am terminat un liceu cu profil de real si timp de patru ani am facut matematica si la orele de dirigentie plus la vreo materie unde nu ajungea profesorul si pe care o acopeream tot cu matematica, ma chinui de cateva zile sa rezolv o simpla si banala problema de logica.

Cum nu am reusit inca, apelez la ajutorul vostru si va supun atentiei urmatorul caz:

Se ia un concurs de vinuri, (sa zicem ultimul de mare anvergura de pe la noi) si se dau rezultatele juriului de aici. Se trece peste numarul hiperbolic de vinuri si producatori care au luat medalii de aur (apropo, daca vreodata se vor da efectiv medalii de aur la concurs este posibil sa nu ajunga tezaurul BNR pentru toata lumea) si peste punctajele usor optimiste (usor, adica cu minim 7-8 puncte in plus, parerea mea) si se alege un producator la intamplare.

De fapt eu nu l-am ales la intamplare, munca mi-a fost usurata de Facebook unde am vazut unul care a luat mai multe medalii de aur pe vinuri care apartin unor game diferite din portofoliul propriu. Sa ii zicem Cramele Oprisor (Carl Reh Winery). Este si normal sa puna oamenii rezultatele pe Facebook si sa se laude cu ele; dupa ce ai platit pentru mostre si participare, doar nu era sa le tii pentru tine. Pana aici toate bune…

Precizez de la inceput, ca sa fie foarte clar, discutia de fata nu se refera la calitatea vinurilor respective care este una in general buna si pe alocuri chiar foarte buna (pe gamele superioare de Smerenie, Cutia Paleologu, Nenumita, Erotikon, etc. vinurile chiar arata intr-un mare fel).

Galerie Foto IWCB 2012

Asadar, ziceam ca am vazut pe Facebook vreo sapte vinuri ale producatorului amintit care au luat medalii de aur la respectivul concurs. Apropo, se puteau face paharele alea nu neaparat negre, ci o culoare mai optimista, daca tot nu se da nimic de aur. Daca ar fi catigat Cotnari ce faceam? Ca lor le trebuie ceva medalii de aur, doar stiti ca transforma totul in “aur lichid”?

Din cele sapte vinuri m-am oprit la variantele de Cabernet Sauvignon (plus Dragaiaca Rosie care este un cupaj) si am extras punctajele obtinute de fiecare la amintitul concurs, in ordine descrescatoare:

Vinurile le stiu si iarasi aduc aminte ca nu voi vorbi despre ele, daca merita sau nu punctele de mai sus. In schimb haideti sa vedem cum sunt ele pozitionate de catre producator, pe game, din punct de vedere al pretului si implicit al calitatii, tot in ordine descrescatoare:

Dupa ce m-am uitat inca o data pe tabelele, vazand primul clasament inversat, a aparut o dilema:  ceva nu se potriveste. Din doua una: ori cei de la Oprisor au incurcat butoaiele cu Cabernet Sauvignon in 2010 si au facut un Caloian mai bun decat gamele superioare de La Cetate (ceea ce, parerea mea, nu este cazul pentru ca stiu cele 4 vinuri si ordinea preturilor de mai sus ar confirma si ordinea calitatii) ori problema e in alta parte si nu imi pot inchipui unde…

Colac peste pupaza dilema se mentine si la Merlot, unde Caloian are 85.67 puncte, iar La Cetate Miracol nu prinde podiumul cu “doar” 82.67 puncte. Si iar stiu amandoua vinurile si as vedea punctajele inversate.

In fine….ce vreau sa spun prin scurta prezentare de mai sus este ca undeva apare o discordanta. Cineva, undeva, considera ca Oprisor a facut o greseala cand si-a impartit vinul intre gamele respective, atat la Merlot,  cat si la Cabernet Sauvignon. Eu personal consider ca nu.

Nu imi ramane decat sa ma intreb (retoric, bineinteles) ce s-a intamplat? Exact ca la Revolutie: A fost sau nu a fost? Am zis!

P.S. Din toata dilema expusa mai sus, o intrebare imi staruie in minte: cine a dat aproape 90 de puncte pentru Caloian? Este aceeasi persoana care a dat 86p pentru La Cetate Miracol? Dar pana la urma daca e mai bun Caloianul decat La Cetate? Ca practic a fost degustare blind….

Tags: 2012, Crama Oprisor, IWCB, medalii, punctaj