Despre vinuri de genul acesta am tot scris: genul de vin de consum current, la masa, daca preparatele sunt corespunzator alese (in general bucatarie italiana). La noi insa capata prin magazine alura de vinuri cu pretentii si toata lumea se asteapta la supersenzatii de pe urma celor 20-30 lei platiti pe o sticla. “Ca doar e vin italian domle , e Chianti, e facut in Toscana…” Yeah right!

Bun, e Chianti, dar pana de curand se vindea de catre acelasi producator la sticla traditionala (fiasco din poza alaturata), acoperita cu impletitura de paie fiind unvin comun, de  masa.  Acum majoritatea producatorilor au renuntat la aceasta forma de prezentare (mai gasiti ceva in genul acesta prin Metro daca sunteti curiosi) in favoare sticlei clasice si a cresterii pretului asociat cu aceasta. Lichidul din interior nu s-a schimbat foarte mult. Este de fapt un cupaj dintre minim 75% Sangiovese (poate fi si 100%), pana la 10% Canaiolo si pana la 20% orice alt strugure aprobat (lista este lunga). Dupa cum va dati seama din reteta de la sus se pot obtine n+1 combinatii de Chianti. Marea majoratitate corespunde stilului descris mai sus: vin de consum curent, simplu, cu tanini usori, usor acid si astringent. Exista insa cativa producatori care fac variante de Chianti remarcabile, pretabile la invechire, dar la preturi pe masura. Pe baza acestora si a ideii de Toscana s-a construit “legenda Chianti” care a dus faima acestui vin in jurul globului.

Producatorul vinului de fata mizeaza mai mult pe cantitate si pe numele “Chianti”, varianta pe care v-o prezint mai jos fiind unul din exemplele de “succes” la capitolul marketing si vanzari pe tot mapamondul: unanim recunoscutul Chianti Orange (portocaliu), un vin creat pentru marele retail si distribuit la nivel mondial.

Cu acest lucru clarificat si fara sa intru in alte detalii privind calitatea (clasificari, producatori, diferente de stil, Chianti Superiore, etc.), care nu se aplica mostrei de fata, avem asa:

Aspect(Culoare): Rosu rubiniu cu tente usor caramizii in extremitati, semitransparent

Nas: intensitate moderat spre scazuta, cu gemuri si fructe supracoapte (visine, prune, cirese,etc.) si ceva note de piper, rozmarin si prune afumate in fundal. Lipsit de precizie, usor amorf si exitant, popular.

Gust: Atac acid, taios, corp mediu cu tente diluate asociate acelorasi arome de fruct de padure copt, cirese, visine, capsuni trecute. In evolutie se simt ceva note de pamant reavan cu frunze uscate, piper si ceva balsamic. Evolutia este rapida, cu aciditate ridicata pe tot parcursul ceea ce creaza un sentiment de neintegrare a acesteia. Finalul este scurt, acid, usor taninos, (dar fara sa depaseasca barierele comercialului) cu aceleasi senzatii dulcege de fruct si ceva mezel afumat.

Per ansamblu un vin Acceptabil, in stil popular italian si care „cere” asocieri cu produse culinare din acelasi spatiu cultural: cu ceva rosii (pentru a completa aciditatea vinului), usturoi, parmesan, etc. Este deci un bun companion pentru felurile italiene nepretentioase, punctand la capitolul abordabilitate, un  “food-wine” veritabil. In ceea ce priveste RPC-ul acesta este unul Slab, pentru cei 26-30 lei care se cer pe el prin Carrefour de exemplu. Din aceste motive spuneam aici ca nu e chiar indicat sa achizionati vinuri straine din marele retail de la noi, decat daca stiti bine despre ce este vorba.

Dar asta  nu este atata vina lui, cat a sistemului complex de import (prin Recas), distributie si retail de la noi care reuseste remarcabila „performanta” sa aduca un vin care afara se vinde pe la 3 euro (la acest pret poate fi considerat o reusita) la aproape 7 euro la noi. Adevarul este ca la ce salarii avem ne permitem ,nu? Oricum, in cazul de fata va sfatuiesc sa mergeti cu incredere pe vinurile autohtone ale celor de la Recas, cu RPC-uri mult superioare celui de fata.

Tags: Chianti, Italia, Orange, Piccini

Imi tot reamintesc sa scriu postarea de fata de vreo saptamana, dar tot luat cu alte preocupari si cu idei oenologice care tot imi vin (si imi dispar) in minte, am uitat complet si e pacat pentru ca sunt cateva info interesante.

Degustarea a avut loc in data de 23 mai in Pitesti la Restaurantul Casa Sattler si a cuprins 4 vinuri din gama lor Prestige doua albe: Pinot Gris si Tamaioasa Romaneasca din 2011 plus doua rosii: Pinot Noir si Merlot ambele din 2008.

Despre producator nu mai insir informatii, am facut-o si cu alte prilejuri. Oricum vreau sa fac o vizita la ei vara asta si atunci voi incerca sa fac un profil mai complet. Inainte sa va spun cateva impresii despre vinuri, am notat in memoria extinsa (adica in carnetelul de degustari) cateva info prezentate de reprezentantii producatorului. Asadar la liniuta:

• se pregateste lansarea cramei in circuitul turistic, cu deschidere catre marele public
• in prezent in suprafata cultivata domina soiurile albe (parca 60% albe, 10% aromatice si 30% rosii, sper sa fi retinut corect)
• de partea de oenologie se ocupa chiar D-na Anghel ajutata de un consultant francez, D-na Ghislaine Guiraud. Cred ca de aici a rezultat si cuvee-ul Principesa Margareta bazat pe Marselan, un vin extrem de reusit tinand cont si de cat de dificil este soiul (un hibrid de istorie recenta intre CS si Grenache raspandit in Languedoc care in loc sa ia ce e mai bun de la cele doua a iesit exact invers). Dar know-how-ul de Languedoc cred ca a fost esential si isi spune intr-devar cuvantul.
• Suprafata plantata cu Tamaioasa Roza (da, au recunoscut ca este Muscat de Frontignan 🙂 ) a crescut de la 1,5 Ha initial la 15  Ha in prezent, deci sa ne asteptam ca nu se va mai termina intempestiv vinul. Un Roze de altfel destul de cunoscut si cerut de catre cei prezenti la degustare.
• Am inteles ca se va renunta la vinificarea Chardonnay-ul in stil clasic, acesta fiind trecut la categoria spumant, produs ce va aparea in viitorul apropiat (devine incet-incet o moda in Romania asta cu spumantele, mai ales dupa succesul celor de la Stirbey)
• Va fi lansata o gama noua de vinuri, “Minima Moralia” (este curios ce va intelege fiecare din traducerea libera) care deja a fost sau va fi prezentata pe la targurile din afara (Londra, Hong-Kong, etc.) cu ceva Viogner Baricat, Cabernet Sauvignon si cupaje rosii intre CS, Marselan si Syrah. Plus ceva denumiri interesante: Respect, Devotion, Honesty, Gratitute…care presupun ca la noi pe etichete vor fi traduse in consecinta. Si probabil ca preturile vor fi peste actuala gama Prestige (aici doar speculez).

Cam atat la capitolul scurte informatii..daca mi-a mai scapat ceva sau mai are cineva completari sau adaugiri de facut, il astept sa le faca publice.

Despre vinuri. Trebuie sa spun de la inceput ca unele le incercasem deja (Tamaioasa Romaneasca spre exemplu) si acum la  a doua intalnire, in conditii ce e drept mai fericite, mi s-au parut in crestere de forma. Deci:

Pinot Gris Prestige 2011 (12.5 % Alcool): in pahar apare de un galben pai cu usoare reflexii brune si o tente de corpolenta. Nasul este intensitate medie, surprinzator de fresh si sugereaza arome citrice si de trandafiri cu note picant-ierboase in fundal. In gura debuteaza cu un atac potolit, mediu si o aciditate evolutiva, bine integrata care se traduce printr-un echilibru corect realizat. Finalul este scurt cu urme usoare de drojdii si paine prajita. Un vin Bun, surprinzator proaspat, usor deficitar la capitolul tipicitate, structura si precizie, probabil si datorita varstei viei.

Tamaioasa Romaneasca Prestige Sec 2011 (13% Alcool) asa cum spuneam mai sus m-a surprins placut fata de prima intalnire. Roba este de un galben deschis cu usoare tente verzui, in nas prezentand arome specifice de strugure copt, busuioc, mere coapte, ceva toast, dar toate frumos asociate intr-o tablou care sugereaza mai degraba o retinere eleganta, decat declaratii bombastice si stridente care duc uneori la intoxicarea simturilor olfactive ale celui care il incearca. Evolutia este suava, diafana cu un atac usor si o aciditate corect dozata. Notele amarui ce pareau deranjante la prima intalnire a mea cu vinul de fata s-au prezentat mult mai bine integrate (si temperatura de degustare a fost mai mica), luand tente tonice (care pe finalul isi fac insa de cap iesind usor din constructie), alaturi de impresii picante si intepatoare care au o remanenta de invidiat pe palatin. Un vin Foarte Bun cu o constructie unitara, eleganta, lipsita de agresivitate si declaratii aromatice bombastice, care imi da sperante pentru viitorul soiului in cazul producatorului de fata.

Pinot Noir Prestige 2008 (13,5%) Va spun inca de la inceput (ca sa nu avem discutii J ): este vinul care mi-a placut cel mai mult dintre cele patru si de fapt dintre tot ce am degustat pana acum de la producatorul respectiv. Si nu e usor sa faci Pinot Noir. Roba de un rosu deschis, tipic, de cireasa coapta, translucida si stralucitoare deseneaza picioare fine si elegante pe pahar. Nasul, de o intensitate medie spre ridicata, este dominat in prima instanta de note inchise, de baric (piele, piper, pamant, ciocolata neagra) pe un fundal usor alcolizat, dar care se deschide treptat  in arome de fructe rosii de padure, cirese care ajung sa domine intregul ansamblu intr-o armonie de invidiat. Totul este sa ii lasati ceva timp sa respire. Evolutia pe palatin este precisa, unitara, cu un atac usor si un corp suplu. Initial dezvolta note dulcege, vanilate, fericit completate ulterior de fruct. Aciditatea este excelent asociata ansamblului, si mizeaza pe o prezenta treptata, evolutiva conferind vinului o nota de distinctie si eleganta. Finalul este mediu spre lung, cu usoare urme amarui, cald, dominat de fruct copt, cu tanini prezenti si note de lemn bine integrate (tabac, piele si frunze uscate). Un vin Foarte Bun la momentul actual, cu baric bine integrat (ar mai fi o treapta aici de urcat) si un balans excelent intre fruct, aciditate si alcool. Personal mi s-a parut unul dintre cele mai competente Pinot Noir-uri de pe plaiurile mioritice. Asta daca va plac vinurile mai lejere, precise, elegante…despre el au mai scris si George la aparitie (interesant cum aparea atunci) si Berbecutio mai de curand.

Merlot Prestige 2008 (13,5 %) Despre fratele de la Elite am mai scris si nu m-a convins foarte tare. Prestige-ul de fata se prezinta insa mult mai competent, mai focusat si mai bine integrat. Culoarea visiniu inchis cu usoare reflexii violacee care incep deja sa paleasca datorita varstei sugereaza concentrare si extract. Nasul confirma acest lucru, intensitatea medie a acestuia aducand in prim plan arome rotunjite de visine coapte,gem de prune, cafea, ciocolata neagra si tente usor dulci-vanilate in fundal. Parca si o usoara urma de alcool. Atacul este rotund, catifelat, evolutia continuand in aceelasi note suple, de muselina. Fructul este matur, concentrat, cu visine coapte si magiun de prune pe fondul unei aciditati usor deficitare care ii induce un caracter mai greoi, gemos. Notele astrigente din finalul evolutiei si taninurile lipsit de agresivitate, bine integrate, ridica insa intreaga constructie, consumatorul beneficiind de un final lung, cald, cu note dulci,de dulceturi de fructe asociate condimentelor specifice baricarii (piper negru, cafea, cuisoare). Per ansamblu un vin Bun, extractiv si rotund, care bate in stilul New world si care evident a intrunit majoritatea sufragiilor de la masa. Personal ii reprosez o aciditate in scadere care ii confera un caracter gemos si o usoara iesire a alcoolului din corp mai ales in finalul evolutiei, dar este o chestiune de gusturi personale. Practic si faptul ca l-am incercat dupa Pinot-ul de mai sus, a accentuat senzatiile de mai sus. De baut acum.

Cam atat in linii mari…Repet ce spuneam la inceput; producatorul de mai sus a crescut constant in ochii mei, degustarea de fata aducand surprize placute. Cu gama Elite mai am unele probleme de calitate/pret, dar la Prestige stau binisor, chiar bine pe anumite vinuri. Poate nu sunt eu un foarte mare fan al etichetelor care mi se par prea incarcate de “regalitate” (cele folosite la gama Principesa Margareta sunt mai nimerite) si al preturilor destul de piperate (asa mi se parea ce e drept acum cativa ani, ca acum s-a schimbat paradigma de pret in toata industria), dar pe masura ce se vor maturiza noile plantatii cred ca ne vor astepta surprize placute din partea celor de la Domeniile Coroanei Segarcea.

.

P.S.:  Hai sa o iau de la capat cu ce scriam si in finalul postarii de aici. Chiar e asa greu sa facem un site profesional (fara trimiteri in cazul prezentarii vinurilor doar la asocieri culinare) si sa tinem informatiile actualizate la zi pe el (la sectiunea “News” nu s-a mai umblat din 2008 cand se promova BiB)?  Eu zic ca mai mult de o sticla de vin pe luna nu costa si e pacat dupa investitii de atatea milioane de euro (30 parca?) sa nu existe un site functional si actualizat de prezentare.  Mai ales ca avem si ambitii de a iesi la export si la targuri internationale cu vinurile respective…

Tags: Domeniul Coroanei, Merlot, Pinot Gris, Pinot Noir, Prestige, Segarcea, Tamaioasa Rom.

Despre subiectul de mai sus, al vinului gatit (cooked) sau afectat de conditiile de transport si depozitare am mai vorbit si aici. De data aceasta am gasit o lucrare de dizertatie interesanta care la partea de contributii personale prezinta un experiment cu privire la efectele concrete ale transportului si depozitarii asupra diferitelor tipuri (soiuri) de vin. Iar rezultatele sunt cel putin interesante.

Lucrarea este din 2009 si se numeste: “Effects of Simulated Shipping Conditions on the Sensory Attributes of Red and White Wines” si apartine unei absolvente a Master of Science in viticultura si oenologie a Universitatii din California: Martha Seebert Wicks.

Pe scurt cateva cuvinte despre ce este vorba si despre concluzii:

Au fost alese vinuri din patru soiuri albe (Riesling de Rhin, Chardonnay baricat, Sauvignon Blanc si Gewurztraminer) produse de Navarro Vineyards California si patru vinuri rosii produse de Beringer din Cabernet Sauvignon si Merlot cu preturi de la 6 la 20$ (Tunnel of Elms Cabernet Sauvignon, Meridian Merlot, Chateau St. Jean Cabernet Sauvignon and Beringer Vineyards Cabernet Sauvignon).

Vinurile au fost depozitate timp de trei saptamani in patru scenarii diferite de temperatura :

1. Scenariul de control cu temperaturi de 20 grade Celsius
2. Temperaturi constante de 40 Grade Celsius
3. Scenariul cu diferente de temperatura de la zi la noapte (20/40 Grade)
4. Depozitarea in porbagajul unei masini pentru a simula conditii cat mai reale de transport care includ si miscarea (masina a fost parcata in garaje, temperaturile nu au fost foarte ridicate, sezon rece)

Apoi a fost folosit un panel de noua degustatori cu varste intre 21 si 35 de ani (din Departamenul de Oenologie si Viticultura al Universitatii de mai sus) pentru a evalua vinurile “tratate” in conditiile de mai sus.

Concluziile au fost urmatoarele:

• Impactul cel mai mare l-a avut tratamentul cu 40 grade celsius in primul rand asupra vinurilor albe aromatice (Gewurztraminer si Riesling).
• La toate variantele albe tratamentul de mai sus a facut sa creasca in intensitate aromele de kerosen, oxidat, cauciuc, conserva de legume si carton si sa scada aromele florale si fructate, dar in mod deosebit la cele doua variante aromatice.
• Scenariul 3, cu diferente de temperatura a afectat in sensul descris mai sus doar variantele aromatice si mai putin Chardonnay-ul si Sauvignon Blanc-ul
• Cel mai putin afectat a fost Chardonnay-ul, acest lucru datorandu-se si baricarii care afecteaza in mod pozitiv capacitatea de a-si mentine stabilitatea. Scenariul 2, cel mai agresiv,cu temperaturi constante de 40 grade timp de 3 saptamani, a reusit sa induca doar un usor iz de conserva de legume.
• Pentru Riesling cele mai mari modificari au fost cele privind aromele de cauciuc si kerosen, care au fost amplificate, in detrimentul celor florale si fructate
• Pentru Sauvignon Blanc, scenariile de mai sus au indus aparitia aromelor de carton, conserve de legume si de oxidat (mai ales in scenariul 2 cu temperaturi de 40 grade). Totusi acesta a fost mult mai stabil in celelalte trei scenarii fata de variantele aromatice dar si cel mai greu de prezis, neavand o evolutie constanta, schimbarile aromatice fiind bruste intre un scenariu sau altul.
• La Gewurztraminer s-a remarcat o pierdere a aromelor florale si aparatia notelor de carton. Acesta este considerat ca fiind soiul care arata foarte clar impactul conditiilor de transport si depozitare asupra vinurilor: cel mai rece tratament (4) a mentinut vinul floral iar pe masura ce temperaturile au crescut, aceste caracteristici au scazut constant.

In ceea ce priveste vinurile rosii, acestea au arata mult mai putine modifcari in arome decat cele albe, (dupa cum era de asteptat) datorita in principal compusilor fenolici, a proteinelor si antocianinelor prezente in acestea care le fac mult mai stabile. Cel mai dur scenariu, cel cu 40 de grade celsius, a determinat doar aparitia unor note usoare de conserva de legume, asemanator Chardonnay-ului baricat de mai sus.

Ceea ce este interesant insa in cazul vinurilor rosii este ca cel mai ieftin dintre acestea (Tunnel of Elms Cabernet Sauvignon la 6$/sticla) a aratat si cele mai evidente semne de degradare (crestere a notelor de magiun si bomboane si scadere a aromelor de lemn si vegetale), semnificativ diferite de celelalte trei variante (nu cu mult mai scumpe, de la 10$ pana la 20$). Aceasta sugereaza o corelatie directa intre pret (ca indicator al calitatii unui vin) si capacitatea acestuia de a rezista conditiilor de transport si depozitare.

P.S. Concluziile le trage fiecare…Atentie ca vine vara si cresc temperaturile..:)

.

Tags: Arome, Cabernet Sauvignon, Chardonnay, Depozitare, Gewurztraminer, Influenta, Merlot, Riesling, Sauvignon Blanc, temperatura, transport, vin