Rasfoind aseara carnetul cu povesti, (a se citi note de degustare) mi-am adus amminte ca purtat de entuziasmul Prowein nu v-am povestit nimic despre vinul de mai sus, achizitionat din supermarketul de peste drum si baut la hotel cu ocazia respectivului eveniment.

Este un Riesling sec din regiunea Rheingau care in spate o istorie de aprox. 1200 de ani. Da, ati citit bine, prima mentiune documentara despre viile respective este din anul 817, la 1100 fiind infiintata manastirea benedictina care se ocupa si cu vinificarea strugurilor. De atunci au avut legatura, mai mult sau mai putin cu mai toate casele regale de prin Europa, in special cele din spatiul german si chiar le dau dreptate cand scriu pe site: “Wines don’t happen by chance”. Lasa, sa vina la noi sa vada cate poti face in 2 ani: plantezi si viile, faci si vinul si il vinzi si mai scump decat niste  nemti cu 1200 de ani de traditie…in fine, nemtii fraieri, “nu stie” sa faca afaceri…

Inca o chestie interesanta pe care am gasit-o cu ajutorul atotputernicului Google este ca ei pretind ca sunt cei care au “descoperit” vinurile din recolta tarzie (stiti discutia: Spatlese, Auslese, Beerenauslese si Trockenbeerenauslese asta daca aveti chef de germana la prima ora etc.).

In prezent domeniul are aprox. 35 Ha de vita de vie, reprezinta o apelatiune in sine (Einzellage, single vineyard), fiind unul dintre putinii producatori care nu trebuie sa treaca localitatea pe eticheta vinurilor proprii, acestea mentionand doar “Schloss Johannisberger“. Apartine la momentul actual concernului Dr. Oetker, ca altfel nu cred ca erau prin toate supermarketurile din Germania. Vinurile sunt impartite pe game de calitate in functie de culoare foliei care acopera dopul, de la galben (Qualitätswein) la albastru (Eiswein). Si ghiciti de care se gaseste prin supermarket la pretul enorm de aprox. 10-12 €/sticla ? V-ati prins cel galben… despre care o sa  va povestesc in continuare :

Aspect (culoare): Galben pai, reflexe usor verzui, lejer  si dinamic in pahar

Nas: intensitate medie, usor retinut la inceput se deschide treaptat in arome de mere golden, pere si ceva note floral-ierboase, fine, delicate. In fundal apar tuse de alune de padure, nuci si o usoara urma de petrol, kerosen (provenita probabil si din subconsitentul propriu).

Gust: un vin creat nemteste, extrem de precis, dar in acelasi timp elegant si delicat in constructie. Corpul este usor, cu note predominant citrice (lamaie, gref rosu), pe un fond de pere si mere verzi. Datorita senzatiei usoare, vinul are o tenta marcat florala cu usoare note minerale in final. Echilibrul dintre aciditate si zaharul rezidual (care depaseste cred standardele noastre pentru un vin sec, batand spre un demisec) este de invidiat, rezultatul fiind o senzatie proaspata, chiar usor crocanta la nivelul palatinului pe fondul unei elegante fine, gratioase. Finalul este racoritor, citric, cu note minerale si de coaja de lamaie asociate unor arome usor rotunjite de nuci si petrol…

Per ansamblu un vin Foarte Bun, excelent alcatuit, precis ca un bisturiu, cu o puritate de invidiat a fructului in exprimare, dar in acelasi timp gingas ca un voal alb purtat de vant intr-o livada inflorita. La banii respectivi, raportul pret/calitate este Bun, existand si Rieslinguri mai ieftine si cam la acelasi nivel de exprimare, daca nu chiar peste (dupa cum am aflat din degustarile de la Prowein). Totul este sa cauti…

Ceea ce va recomand este sa  nu cautati la noi, personal din ce am incercat din acelasi soi pe plaiuri mioritice, nimic nu se apropie de cel de mai sus decat eventual ca pret (daca ma gandesc bine unele chiar il depasesc fiind singurul capitol unde stam “mai bine”). Probabil dupa 1200 de ani de traditie s-ar putea, cu ceva noroc sa ajungem si noi pe acolo.

Bucurati-va, nu mai avem decat vreo 1198 de ani de asteptat! Eu imi mentin totusi optimismul! Rational si temperat….

Tags: Rheingau, Riesling, Schloss Johannisberger, sec

Ajungand aseara prin Metro de la Pitesti am fost intampinat (in afara de magazinul gol, pentru ca se apropia ora inchiderii si eu ajung invariabil numai la aceste ore prin mai toate hypermarketurile disperand anagajatii care vor sa plece acasa) de o muzica vesela, o tarantela siciliana si un anunt duios in microfoane: “in perioada 17.05-13.06 avem produse livrate direct din Italia la preturi reduse in toate raioanele magazinlui.”

E, pe bune….ce interesant…Pun mana pe un pliant si il rasfoiesc in mers, descoperind binetinteles ca avem de a face in general cu paste,  conserve de rosii si ceva produse din peste,  existente deja in oferta magazinului. In fine…

La raionul de vinuri in schimb, desi in oferta erau trecute doar vreo trei-patru (doua rosii din Montalcino, un Greco di Tufo si un Gavi), descopar ca toate erau la reducere. Bine, la Pitesti oferta nu este atata de variata si in general mai incercasem din ele, dar pentru cine doreste e un moment bun sa isi satisfaca curiozitatea. Stati linistiti ca reducerile nu sunt cine stie ce, in jur de 20 % maxim, oricum mai mult nu cred ca vedem de la Metro, ca doar nu s-a mutat Billa (de la Galati) la Metro din Pitesti. Din pacate!

Cert este ca din toate variantele de pe acolo am plecat acasa cu un vin italian de 7 lei: renumitul Montepulciano D’Abruzzo Predella ale carui variante din anii anteriori au facut furori pe la noi datorita raportului pret/calitate imbatabil (o postare induiosatoare de la George pentru varianta 2008 si una de la Alin pentru 2007). Si oricum chiar daca varianta de fata (2010), ma va dezamagi isi va gasi cu siguranta o utilizare culinara mai propice decat BiB-ul rosu de la Unicom Ceptura (aka. Davino) care a luat calea canalului. O sa il desfac zilele astea ca sunt si eu curios daca se prezinta tot asa bine ca in alti ani. E o nebuloasa cu vinul asta atat de ieftin si in acelasi timp atat de baubil…In plus am inteles ca pe afara se vinde cu in jur de 1 €…deci include si un adaos insemnat.

Mai au si niscaiva branzeturi de sorginte italiana la reducere, unele chiar interesante (un Pecorino Giovane cu DOP si o Burrata de Puglia) dar la preturi apropiate de cele normale…ca asa sunt reducerile la Metro. In rest, cam tot ce gasiti in mod normal in magazin. Mai si scrie pe pliant (il gasiti pe net): “Peste 700 de produse livrare direct din Italia!!!” Inclusiv Raffaello si Frisca vegetala Hulala… marketing, marketing, masterchef…:)

Deci pentru toti amatorii de vinuri italieni, puteti da o tura prin Metro, dar sa luati totusi niste bani la voi ca nu se dau pe gratis!

P.S. Daca tot sunteti la raionul vinuri, puteti face un experiment interesant, cel putin la Pitesti, unde vinurile albe din gama proprie Metro se tin la “maturat” de cativa ani sub lumina de neon in sticle transparente. Luati de exemplu o Zghihara (puteti  face acelasi lucru si cu Sauvignon-ul  sau orice alt vin alb) din primul rand si remarcati culoarea de chihlimbar, specifica procesului ireversibil de oxidare. Apoi luati cate una din spatele ei, pana in spatele raftului si vedeti cum palesc nuantele inchise de mai sus spre tente mai normale, mai deschise. Sub nici o forma nu cumparati nici o sticla, acesta este un experiment ad-hoc, fara sa scoateti vinul din magazin!  Uitati-va apoi pe etichete si vedeti ca sunt acelasi lot si acelasi an! Aveti in fata rezultatul ideii celor de la Metro de a pune vinurile albe, in sticle transparente, sub neon. Felicitari Metro!!! C-asa-i in retailul nostru…

Tags: Italia, Metro, reduceri, vin

Vinul de fata este un exemplu despre cum un soi local, bine promovat si atent vinificat poate ajunge la faima mondiala, pretinzand preturi mult peste pretentiile initiale. Este cazul soiului Cortese, specific regiunii Piemont din Italia, ridicata la statutul de DOC in 1974, desi este atestat documentar in zona inca din 1659. Exista insa si un DOCG, un fel de “Grand Cru” al regiunii, care se numeste Gavi, de la numele comunei in jurul careia sunt cultivate viile respective. Probabil aflate cumva in urmbra rudelor “rosii”din Piemont (Barolo si Barbaresco), mult mai faimoase peste hotare, vinurile albe obtinute din Cortese in micuta zona Gavi (dreapta jos in harta alaturata daca nu reusiti sa o identificati) au reusit incet-incet sa isi construiasca un (re)nume international.

La asta a contribuit esential si Tenuta La Scolca (care nu inseamna scoica) unul dintre producatorii cu traditie din zona Gavi si probabil cel mai cunoscut la nivel international. De asta ne dam seama si prin faptul ca vinurile lor au ajuns si pe taramurile noastre, la granita civilizatiei (vinului). Acesta produce din Cortese si vinuri spumante, care se pare ca se prezinta destul de bine datorita mineralitatii, specifica si vinului de mai jos. Exista si variante rosii pe baza de Barbaresco (Nebiolo, bineinteles, ca mai sus) si Pinot Noir.

Despre vin:

Aspect (Culoare): galben pai, usor onctuos pe pahar si cu nuante care amintesc de  corcoduse verzi spre marginile, care degradeaza in tonuri transparente

Nas: citricele mai acrisoare joaca un rol principal, lime-ul si grepfruit-ul alb conferind note proaspete, dar elegante vinului de fata. In paralel se disting aspecte amarui, minerale, de cremene, care ii dau un aer de Chablis, toate pe un fond usor estompat de vanilie si toast (probabil a fost baricat). Seamana destul de bine cu un Chablis in nas, poate usor mai acid si fresh.

Gust: surprinde printr-un corp pronuntat, mediu, in comparatie cu nasul destul de acid descris mai sus. Evolutia este usor minerala, amaruie cu o aciditate bine integrata, desi un pic cam ridicata, care insoteste aceleasi note de citrice, corcoduse verzi sau agrise. Evolueaza intre aciditate si mineralitate, cele doua succedandu-se una pe alta, intr-o combinatie reusita, dar destul de directa si evidenta, acest fapt furandu-i din eleganta si subtilitate. Finalul este mediu, evolutiv, cu alcool bine ascuns si dominat de note minerale si usor picante cu  putin toast, alune de padure si ceva note de fagure, ceara si miere.

Per ansamblu un vin Bun. Chiar spre Foarte Bun, daca va entuziasmeaza soiurile “exotice” (specifice Italiei dealtfel) si care poate fi confundat usor datorita mineralitatii si corpului cu un Chablis mai rasarit. Producatorul cred ca a obtinut maximul posibil din soiul respectiv, iar efortul acestuia este de laudat. In afara insa de faptul ca te intriga atunci cand il degusti, ca si placere a subtilitatii si elegantei, vinul este relativ direct si pare simplu construit. Pe la noi costa in jur de 70-80 de lei, raportul pret/calitate fiind unul Acceptabil pentru curiosi sau Slab, daca ne gandim ce putem cumpara de pe la ai nostri producatori de banii respectivi.

Sa nu uitam ca 2011 a fost se pare un an foarte bun pentru vinurile albe de pe la noi si acest fapt le-a cam urcat RPC-urile. Asta pana se gandesc producatorii sa le umfle putin si preturile..:)

Tags: 2010, Cortese, Gavi, La Scolca