Din ciclul “Metehne Oenologice Mioritice” vreau sa vorbesc astazi despre o chestie pe care nu am inteles-o niciodata la producatorii autohtoni (unii dintre ei): efuziunea si frenezia cu care arunca si scot de pe piata game si etichete de vin.

Personal, din punct de vedere al marketingului tind sa consider aceste demersuri ca fiind semnele unei piete imature atat la nivelul producatorilor, cat si al consumatorilor. S-a incetatenit un obicei interesant si de altfel destul de pagubos, din punctul meu de vedere, ca la fiecare recolta sa mai facem cate o gama sau sa o rebranduim pe cea existenta. Pe principiul trebuie sa fim mai vizibili si sa dam consumatorului senzatia de nou. Ca deh, daca vinul e altul fata de anul trecut trebuie si eticheta si numele sa fie altele, sa simta omul ca nu cumpara tot Merlot-ul de anul trecut. Gresit! Tocmai constanta gamelor si etichetelor aduce un public fidel care stie ca gama X a producatorului Y ofera nivelul de calitate si satisfactie dorit, an de an.

Daca stam si analizam ce etichete si game nu s-au schimbat de la an la an, ramanem cu vreo 2-3 producatori si o categorie intreaga de vinuri hulite despre care toti se plang si se intreaba de ce se vand asa bine (Babanul, Grasa de Cotnari, Sange de Taur, etc.) Interesant, nu? La nivelul producatorilor „quality” doar cativa au rezistat tentatiei de a inventa si reinventa game si etichete, ametind publicul cu un carusel de culori si denumiri, care mai de care mai “metaforice”. Daca ar fi sa ii enumar ajung la concluzia paradoxala ca sunt cei care “functioneaza” pe piata de cel mai mult timp si probabil nu mai au nevoie de caleidoscopuri de culori si denumiri pentru a-si promova vinurile la raft: SERVE, Vinarte, Stirbey, Davino, Recas in ultimul timp si mai putin Halewood. Acum sa nu credem ca nu au trecut si ei prin etapa furibunda a inventarii de etichete, dar se pare ca au depasit-o si la ora actuala,  dandu-si seama ca ametirea consumatorului nu isi mai are rostul. Mai ales daca acesta stie ca ai vin bun si cauta eticheta binecunoscuta la rafturi.

Si ar trebui sa adaug aici si Cotnari, Jidvei sau Vincon care nu sunt tocmai exemple de vin, dar sunt exemple de constanta in game si in etichete (un lucru nu tocmai pozitiv intotdeauna, un redesign fiind binevenit, dar cred ca ar deruta consumatorul). Iar cel mai ametit si derutat este consumatorul neavizat, care nu se uita pe contraeticheta sa vada cine este producatorul care a scos nazbatia aia noua si prefera sa mearga pe variantele cunoscute din timpuri imemoriale: Grasa de Cotnari, Fata in Iarba, Eticheta neagra, etc.

 La nivelul cramelor „tinere” (si aici Oprisor este o exceptie notabila si nu mai insist asupra ei ca am mai adus-o in discutie) efuziunea este completa in inventarea de noi game, pozitionate una peste alta si toate peste cele vechi, in incercarea probabil de a atrage clientii mult asteptati. Opinia mea personala este ca daca ar mai lasa putin din pretentiile cu privire la pret vinurile s-ar vinde oricum, ca nu sunt proaste. In schimb prefera sa „tina coada sus” (scuzati expresia neacademica, dar plastica) si sa investeasca in rebranduiri, etichete si concepte noi de parca acolo ar fi problema: vizibilitatea la raft, nu faptul ca salariul mediu la noi e 300 de euro si tu vrei sa vinzi vin cu 10 euro/sticla. Nu are rost sa dau exemple, le stim toti, sunt evidente si de abia astept valul de anul acesta de etichete si denumiri pentru noua recolta! (si de fapt si pentru cea veche care nu s-a vandut, dar merge si ea rebranduita, asa,  ca sa mai inpingem 2-3 sticle in piata).

.

Toti “trag” acum pe segmentul de consumatori tineri cu venituri peste medie, de parca s-a umplut brusc tara de juni imberbi si fara minte care arunca salariile doar pe vinuri si renunta la Iphone, concedii, masini si distractii doar pentru a nu afecta bugetul destinat achizitionarii de vinuri „quality” cu etichete „fancy” de la crame „cool”. La cat marseaza producatorii nostri pe filozofia asta in curand  segmentul de piata descris mai sus ar trebui sa umble doar beat pe la serviciu, fapt care ar duce inevitabil la concediere, deci la pierderea salariului si la excluderea din grupul de consumatori vizati. Un paradox, nu e asa? Parerea mea ca multi ”sfatuitori” ai proprietarilor de crame noi (aici includ industria de PR, brading, marketing, studii de piata, etc.) le soptesc acestora la ureche cuvinte dulci si cifre ademenitoare despre cum ar putea face avere peste noapte si cum or sa astepte toti la poarta cramei ca niste zombii sa le cumpere vinul. De ce? Simplu, pe principiul lautarului: pentru un banut in plus iti cant cat de frumos esti (o sa fii)…E cam aceeasi atmosfera de prin piata imobiliara in 2007-2008 cand toti credeau ca orice zboara se mananca si orice construiesti se va vinde. Cui? Pai tinerilor cu salarii peste medie, cui altcuiva?  Unii producatori au inceput insa sa se loveasca de realitatile pietei si urmeaza o trezire brusca si dureroasa la realitate pentru ca „bula” se va sparge la un moment dat si la capitolul vin.

In plus chiar si pentru cei care nu isi schimba etichetele (gamele) ca pe sosete, nu poate face o distinctie clara intre cele existente. Acum recunosc o fi si vina mea, poate nu rezonez cu „viziunea producatorului”, dar tinand cont de faptul ca stiu sa citesc si in plus inteleg, (uneori) ce scrie pe contraeticheta unei sticle de vin,nu imi pot structura logic gamele la majoritatea producatorilor de la noi. Cu exceptiile insirate mai sus…si poate mai sunt doi-trei pe care i-am uitat. In rest sunt in ceata: avem reserve peste reserve, premiat peste premiat, cetati, cetati cu miracole, etichete negre, albe, rosii, gusteri, dealuri, valuri, maluri si cate si mai cate. Si sa nu trec la denumirile internationale care probabil trebuie sa placa deopotriva consumatorilor autohtoni si straini: elite, prestige, autentique, unique, ancestral, artisan, princess, etc, etc….De parca s-au terminat cuvintele in limba romana.

Oricum preconizez ca acest curent nu o sa se domoleasca prea curand. Ba din contra, o sa creasca concurenta prin etichete si game pe fondul cantitatilor din ce in ce mai mari de vin (produs si nevandut) si al ignorarii cu obstinenta a componentei pret, pe principiul ca daca scadem preturile cadem de prosti si pierdem pozitionarea premium (sic!). Subliniez: pozitionarea premium, pentru ca vinurile (majoritatea) sunt departe de a fi premium si de aceea trebuie putin „ajutate” cu ceva PR, marketing, rebranduiri si etichete fancy…Asta pe langa ajutorul pe care il primesc efectiv in crame, despre care am mai discutat si eu si altii in atatea ocazii.

Bun! Atunci sa dam faliment facand vinuri premium cu etichete noi pana la final, pentru ca nu e asa, e mult mai important pentru mentalitatea romaneasca sa mori frumos, intr-o companie selecta decat sa traiesti cinstit, cot la cot cu „normalitatea” pietei pe care functionezi. Sau cu plebea, cum vreti sa ii ziceti…

Concluzia mea personala (in afara de aceea perena, ca avem o piata imatura si o sa mai dureze pana o sa se aseze in normalitate) este ca producatorilor romani le place sa se joace cu vinul. Si cu denumirile lui…Pe banii si pe nervii consumatorilor!

P.S. Pozele de mai sus sunt cateva exemple de “Asa Da”, realizate de o firma spaniola, Moruba pentru niste producatori spanioli. Poate se mai inspira si ai nostri…Oricum nu cred ca le-au schimbat intre timp!

.

Tags: Branding, Diversificare, Game, Marketing

Vinul de fata l-am achizitionat asta vara direct de la crama. Vine din peninsula Peljesac din sudul coastei dalmate, o zona de altfel superba cu un peisaj mediteranean, cu munti care parca se termina in mare si cu mici parcele de vie care par agatate de pantele vertiginoase. De altfel se pare ca in anumite zone de coasta, viile sunt inca culese cu ajutorul magarusilor, coastele fiind prea abrupte pentru accesul vreunui utilaj de ultima generatie. Viile sunt in marea majoritate plantate cu soiul local Plavac Mali, o incrucisare se pare intre Zinfandelul californian si un soi local, Dobricic. Multa vreme s-a crezut ca Plavac Mali este de fapt parintele Zinfandelului, dar  ultimele cercetari au dovedit contrariul. Dilema nu este insa rezolvata in totalitate, cu Primitivo italian intrand in scena, alaturi de un alt soi local croat, Crljenak Kaštelanski. Sa va vad pronuntand asta..:)

In fine, exemplarul de fata este tratat local ca un vin de consum curent, “quaffing” cum ar spune englezul. Este vinul de intrare in gama al producatorului Matusko, cumparat direct de la crama, in drum spre insula Korcula. Daca aveti drum prin Croatia va recomand calduros zona atat pentru cazare, bronzat, scufundari, etc. cat si pentru un “wine trip” de neuitat. Ah..era sa uit: a costat in jur de 16 lei in banii nostri. Apropo, am descoperit la fata locului ca vinurile croate nu sunt tocmai un chilipir in materie de RPC, as spune chiar ca stau chiar mai rau ca noi la acest capitol. In supermarket-uri (unul aflat la 10 km de crama) exemplarul de fata era in jur de 25 de lei. Poza de mai jos este pentru varianta 2009, cel de fata arata exact la fel, in afara de mentiunea anului si a nivelului alcoolului.

Am degustat si variantele “superioare”, una dintre ele baricata, cu un plus evident de complexitate si arome, dar cu preturi pe masura (pana la 70 lei). Ah, si apropo privelistea restaurantului cramei face toti banii…Dar sa trecem la vinul in cauza:

Aspect (culoare): Rosu deschis, de cireasa supracoapta cu tente caramizii, surprinzatoare pentru un vin tanar. Este totusi din 2008…

Nas: Intensitate medie, initial destul de inchis si cu usoare note de drojdii si pamant reavan.  Isi revine cu putina aerare aducand in prim plan note usor dulcege, vanilate, de dulceata de visine, cirese amare, prune coapte.

Gust: atacul este acid, chiar taios, cu destul de mult fruct, evolutia marcand o diluare rapida a acestuia, pe fondul instalarii unui corp usor si diafan. Domina aromele de visine, fructe de padure, zmeura plus usoare note de drojdii, mai ales in partea finala a evolutiei. Alcoolul (un “normal” 12.5%) este bine integrat, mai ales tinand cont de constructia diafana a vinului, taninii sunt ca si inexistenti, vinul incheind in aceleasi note intepatoare, acide si usor amarui, balansate insa fericit de arome dulcege, aducand aminte de gemuri de prune, visinate si lichioruri de cirese.

Per ansamblu un vin Bun. “A good food wine” as zice, adica un vin care merge excelent la o masa cu preparate mai usoare, pe care nu le va coplesi prin structura si extract, mai degraba le va completa prin aciditatea marcanta. Ceva in genul Chianti, insa mai inblanzit, evoluand in alti parametri aromatici. Aduce de asemenea mult cu un Zinfandel american, in note rustice si mai putin cizelate, care nu doreste neaparat sa fie comercial si sa placa tuturor, dar care exulta pedigree si farmec local. In ceea ce priveste infamul raportul pret calitate, acesta este Acceptabil daca il luati de la crama (16 lei), dar cu siguranta adus la noi va trece lejer de 30 de lei, mult prea scump pentru ce ofera. Este cam aceesi problema cu Chianti-urile, care se gasesc in Italia la 2-3 euro si la noi ajung in jur de 7-8 Euro.

In final, va adresez o recomandare mult mai calduroasa decat cea pentru vinul de mai sus: daca ajungeti in Croatia vizitati peninsula Peljesac. Eu daca m-as mai duce o data, acolo m-as caza. Da, este frumos si Dubrovnik-ul (care apropo, se afla la cativa zeci de km) cu strazile de marmura, cladirile din piatra alba si agitatia  turistilor, dar peninsula Peljesac, pe care trebuie sa o traversezi cap-coada in drumul spre feribotul care te duce in insula lui Marco Polo (Korcula), aduce in plus linistea, laisez-faire-ul si atmosfera de neuitat specifica coastei Dalmate. Peisajul este superb si trece de la golfuletele cu apa limpede, incarcate cu crescatorii de scoici si barci ale localnicilor la un peisaj de munte, cu vii si crame intinse ireal pe versanti impaduriti care parca se termina in mare. La una din tavernele insirate de-a lungul drumului, care se agata de coastele stancoase, intinzandu-se ametitor deasupra stancilor scaldate de apa cristalina cu siguranta vinul de mai sus vi se va parea excelent.

Cel putin asa mi s-a parut si mie, dovada vie a faptului ca intodeauna contextul conteaza….:)

Tags: Croatia, Matusko, Peljesac, Plavac Mali, Potomje

Un studiu recent publicat in USA (ca de acolo, de la marele licurici, vine lumina, nu?) arata ca alcoolul are un efect benefic asurpa capacitatii cognitive si de a rezolva diferite probleme. Interesant! Ce poate fi mai benefic decat faptul ca pe langa faptul ca protejeaza inima, vinul te face si mai destept…:)) Detalii despre acesta aici, aici sau aici. Diferentele dintre cei “treji” si cei cu cu alcolemie de 0.075 la mie sunt vizibile si pe graficul alaturat.

Ahh..nu e chiar asa. Alcoolul in sine nu te face mai destept, doar starea euforica pe care o induce iti largeste orizontul si iti sporeste creativitatea. Adica pe scurt, daca esti treaz si concentrat sa rezolvi o problema (la servici sau in viata particulara), ai sanse mai putine sa o rezolvi sau rezultatele sunt mai slabe decat daca ai bea 2 pahare de vin care ar avea efectul sa te relaxeze, sa te destinda si sa iti largeasca orizontul, marind probabilitatea sa vi cu o solutie noua si creativa. Aaa..scrie acolo ca se poate si bere, dar e de preferat prima varianta

Pe acest principiu de mai sus cred ca se bazeaza si inteligenta populara, care spune ca argumentele acordate, de exemplu, politiei cand cineva este prins beat la volan sunt mult superioare nivelului de cunostinte si pregatire al persoanei in cauza daca ar fi fost treaz. Cred ca aici unii politisti au dezvoltat si un al saselea simt pentru a descoperi “consumatorii”: daca arati asa, mai prost, in schimb vorbesti inteligent, automat trebuie sa fii beat. Eu de cate ori ma uit la TV si vad persoane prinse si filmate in stare de ebrietate la voan nu incetez sa ma minunez de paleta elevata si creativa de argumente prezentate in sprijinul propriei aparari. In plus, se poate observa in trafic, cu ochiul liber ca un sofer beat adopta intotdeauna solutii creative de condus, perspectiva i se largeste si nu se mai simte incorsetat de reguli si norme, cum ar fi de exemplu Codul Rutier…

Exista de asemenea un vechi proverb romanesc care spune ca “De omul beat are Dumnezeu grija!” . E se pare ca s-a spulberat si mitul divinitatii asociat consumului de alcool, pur si simplu omul beat este mai capabil sa ia decizii si sa rezolve creativ problemele aparute, deci sa evite mai bine pericolele decat unul treaz…

Simpla observatie pe teren, la evenimentele “fericite” din viata romanilor (nunta, botez, taieri de mot, petreceri de burlaci, uneori si inmormantari, depinde cine moare) alcoolul ajuta participantii sa treaca peste viziunile inguste si meschine care tin cel mai adesea in cazul poporul nostru de partea materiala, pecuniara a evenimentului si sa adopte o dispozitie relaxata, creativa care favorizeaza dialogul si intelegerea reciproca. Pana la un punct…

De asemenea de pe urma studiului de mai sus ar putea beneficia industrii intregi, cum ar fi cea a advertising-ului (adica a publcitatii in traducere libera) unde creativitatea joaca un rol vital. De acum exista deci argumentul stiintific pentru consumul de alcool inainte de o sedinta importanta…

Coroborand studiul de mai sus cu faptul ca romanii sunt pe unul din locurile fruntase la consumul de alcool din Europa (alaturi de fratii nostri de peste Prut care ne-au furat primul loc, din cate stiu) rezulta explicatia faptului ca suntem considerati peste tot un popor creativ si inteligent, capabil sa gaseasca solutii de supravietuire in orice ocazie, fie ea cat de nefavorabila. Ne trebuie doar doua pahare cu vin (sau cu bere)…:)

Pe scurt, daca ai probleme, datorii, te alearga camatarii, pierzi alegerile, sotia te ameninta cu divortul, copii s-au apucat de droguri, ai pierdut cainele pe strada, s-a stricat masina, etc.etc.etc. solutia este simpla, cunoscuta si aplicata de poporului nostru inca de pe vremea lui Burebista: apuca-te de bautura. Tocmai s-a dovedit stiintific ceea ce tu stiai de mult: alcoolul este un sfetnic bun! Yeah Right! 🙂

De abia acum s–au trezit si americanii sa cerceteze axioma de mai sus si sa o confirme…Pfiuuu…uite aici popor inapoiat, acum au descoperit ce noi stiam de mii de ani!!! Este ca acum apar multe chestiuni ciudate intr-o noua lumina? 🙂

.

Profit de ocazie sa doresc Paste Fericit alaturi de cei dragi, tuturor cititiorilor si nu uitati de sfatul de mai sus..:)

P.S. Acum nu ca sa va stric dispozitia de sarbatori, dar se pare ca si somnul are aceleasi efecte prezentate mai sus. Acum ramane sa alegeti, ori dormiti si va odihniti ori, daca nu aveti timp de somn, beti doua pahare de vin. Efectul este aproximativ acelasi. Pentru creativitate vorbesc..:)