Acum vreo doua saptamani, intr-o vineri, am participat la o degustare Crama Basilescu organizata in Pitesti la restaurantul Casa Sattler si sustinuta de proaspatul cooptat in echipa: Ovidiu Frîncu. Recunosc ca eram curios cu privire la vinurile lor din 2014 si mai ales cu privire la Golem-ul 2011 care a inceput deja sa inlocuiasca varianta precedenta, 2008, unul dintre cele mai bune vinuri de pe la noi in opinia mea si nu numai.

 

Am trecut prin albele de pe Eclipse, cu oprire pe la Ingeri si apoi am terminat cu Golem-ul. Ca nota generala nivelul alcoolului de pe albele din 2014 este mai jos (traiasca anul) si vinurile sunt mai baubile si abordabile decat cele din anii anteriori la care ne luptam cu niveluri alcoolice de 14%, pe alocuri chiar 14,5%. Dupa cum stiti la Basilescu este o rotatie destul de mare a personalului in crama, iar acest fapt cred ca este un impediment in gasirea unui stil propriu, constant si omogen. Eu unul cred ca este nevoie de mai multa stabilitate acolo, pentru ca altfel au potential clar de a fi o crama de top in Dealu Mare, mai ales prin prisma plantatiilor pe care le detin.

Din pacate insa la momentul actual conjunctura vinului romanesc nu este una tocmai fericita si nici nu sunt premise foarte mari de imbunatatire. Dar sa revenim la vinuri. Din cate am inteles ele sunt vinificate la momentul actual de sotii Armand si Adrian Kontek, cercetatori viti-vinicoli.

La nivel de imagine si etichete a ramas o neconcordanta intre gama entry level (Eclipse) care a retinut design-ul de pe vremea Ancestral-ului si cele de sus, Ingeri si Golem, care au beneficiat de branding-ul lui George Moisescu si care va trebui rezolvata in timp. Asadar despre vinuri:

 

Riesling Italian Eclipse 2014 Nas fructat, usor exotic (probabil de la drojdii) cu aluzii de citrice si usor volatil. Gust rotund, citric si vag dulceag, fara multe inflexiuni, liniar si corect. Un vin Acceptabil spre Bun, la acest nivel de pret (in jur de 20 de lei din cate am inteles) este un vin corect, mai ales in comparatie cu varianta 2012 care avea 14.5% alcool…si care se vedea. Cel de fata are 13% si este mult mai baubil.

 

 

Feteasca Alba Eclipse 2014 Nas retinut, tipic, floral, usor vegetal cu carcei de vita. Gust subtire, vioi, usor diluat si cu o nuanta tonica pe final. Postgust scurt, usor cald si in tente verzi. Acceptabil, subtire, de cursa lunga.

 

 

Feteasca Alba Ingeri din Micul Paris 2014 Fata de sora de mai sus din gama entry-level o parte din vinul de fata a vazut ceva baric. Si asta se vede in mod pozitiv: Nasul se prezinta in aceleasi note generale retinute plus ceva tuse afumate si de alune prajite. Gustativ este insa mai plina, mai prezenta pe palatin, cu o evolutie mai integrata si desi inspira aceleasi senzatii de subtirime nuantele nutty in aduc o tusa in plus de complexitate. Postgust scurt spre mediu, citric, proaspat si (iar) usor nutty. Un vin Bun, mai echilibrat si serios decat cel anterior, dar cu siguranta departe de varianta 2011 care m-a impresionat acum ceva timp. Probabil are nevoie si de ceva timp in sticla.

 

 

Roze Eclipse 2014 obtinut din Burgund Mare, demisec. Nas retinut, cand se incalzeste vireaza spre fructe coapte si dulceturi. Gust plin, dulceag, cu zahar evident, sentiment datorat si aciditatii reduse plus ceva tuse reductive. Nu este genul meu de rose, dar probabil isi va gasi destui adepti printer consumatorii de la noi. Acceptabil

 

 

Roze Ingeri din Micul Paris 2014 sec (are 4.4 g zahar residual combinat cu 6.5 g aciditate), obtinut din Feteasca Neagra Culoare in nuante de cupru si somon. Nas retinut, cu ceva impresii de fructe rosii coapte, usor reductiv. Gust plin, cu nuante dulcege in debut, corp prezent, evolutie dulceaga cu o aciditate care o insoteste permanent, usor dura, tonica si iesita in evidenta in partea a doua. Tuse amarui pe final care imprima prospetime. Acceptabil spre Bun, corect, mai degraba gastronomic.

 

 

Golem Rosu 2011 Bazat pe Feteasca Neagra de pe vii vechi plus Merlot si Cabernet Sauvignon. Cred ca este vinificat de Gabi Lacureanu inainte sa se desparta de Basilescu. Nas complex cu fruct copt in nuante stafidite de curmale si smochine. Tuse de cafea, ciocolata neagra, piper si aluzii liquorice. Tone de fructe din categoria clasicei prune uscate, visinei coapte si magiunurilor. Evolutiv, serios.

Gust plin, opulent, concentrat, extractiv, musculos. Structura tanica bine construita, care sustine vinul inca de la inceput, terminand in senzatii grippy, usor verzi. Gustativ prezinta coordonate similare impresiilor olfactive, cu mult fruct copt, catifelat, concentrat. Vin Foarte Bun cu potential de evolutie spre Excelent. Desi este 2011 este inca tanar si prins in zbuciumul tineretii. Cu siguranta va evolua in ceva deosebit.

La ora actuala nu este la nivelul lui 2008 (construit pe celebra Feteasca Neagra Ancestral), dar “never say never”, nu se stie cum va arata peste 2-3 ani petrecuti in sticla. Cert este ca si variant 2011 ramane unul dintre vinurile de top de pe la noi.

 

 

Cam acestea au fost vinurile degustate din portofoliul celor de la Crama Basilescu. Per ansamblu albele ajutate de an s-au prezentat mai bine ca in anii trecuti, Rose-urile nu sunt tocmai pe gustul meu (din ce am degustat pana acum rose din 2014 de pe Dealu Mare nu prea am fost convins), iar Golem-ul Rosu 2011 isi (re)confirma statutul.

 

Tags: 2014, Crama Basilescu, Eclipse, Golem, Ingeri din Micul Paris

 

In urma articolului de luni au urmat asa cum ma asteptam reactii. Iar aceste reactii, iar asa cum ma asteptam, nu priveau argumentul de baza, ci mai degraba atacul la persoana (plus alte erori de logica). Cu atacul la persoana sunt obisnuit si am renuntat demult sa mai raspund unor persoane cu care e greu sa porti o discutie logica si cu argumente, discursul lor alunecand in “ba pe-a…” mult prea devreme pentru a inchega o conversatie rationala.

Ca vin de sub Podul Grant, din seriale TV (pe care apropo nu le urmaresc deci nu am cum sa identific personajele si logica complicata a expunerii menite de fapt sa ascunda o injuratura. Se pare ca nu impartim aceleasi preferinte si gusturi in materie de (sub)cultura) sau de peste mari si tari toate au un numitor comun. Se bazeaza pe erori de logica. Sau “fallacies”, cum le spun englezii.

 

Doua sunt cel mai des folosite (desi ieri s-a desfasurat cam toata paleta). Si e pacat, pentru ca arsenalul de erori logice este mult mai larg (Slava Domnului cred ca fac si eu destule, uite tocmai am facut una), dar acestea doua sunt dintre cele mai rudimentare. Utilizate cu obstineta pe parcursul timpul pe la noi, mai ales in vremurile pre-revolutionare pe la sedintele de partid, sunt principala arma de atac atunci cand argumentele dispar sau pur si simplu nu sunt la indemana interlocutorului.

 

1. Atacul la persoana. Cea mai intalnita forma de argumentatie in societatea romaneasca actuala. Cand nu iti place ce spune cineva nu te mai obosesti sa gasesti contraargumente, il ataci frontal. Cu cat acest atac este mai suburban si presarat de invective, cu atat este mai evidenta lipsa proprie de argumente. Tehnica larg folosita pe timpul comunistilor, mai ales in anii de debut, aceasta a ramas adanc inradacinata in mentalitatea poporului roman.
   In sine, poate fi o arma redutabila, dar numai atunci cand este facuta cu eleganta si nu din topor. Altfel risti sa se intoarca impotriva ta si sa legitimezi involuntar afirmatiile pe care vrei sa le desfiintezi.

 

2. Apelul la realizari (experienta). Nu este atat de teoretizat la noi ca cel de mai sus, dar este practicat pe scara cel putin la fel de larga. Este o forma a celebrului apel la autoritate. Pe scurt acesta spune ca “daca nu ai facut, participat, etc nu ai dreptul sa comentezi”. Adica cine nu a organizat un concurs de vinuri vreodata nu are dreptul sa comenteze despre unul. Bine, toata eroarea de logica incondeiata cu autovictimizarile de rigoare.
   Pe acest sistem cine nu a fost in parlament macar o data nu are voie sa critice parlamentarii, cine nu a jucat fotbal profesionist macar o data nu are voie sa critice jucatorii si Parker sau altii ar trebui sa se lase de criticat vinuri pentru ca, nu-i asa, nu au facut vin niciodata. Superb.

 

Pe scurt, asa cum estimam inca de la inceptut, de doua zile inventariez injurii si erori de logica. Inca mai astept argumente rationale, logice si credibile. Pana acum nimic. In schimb prin comentarii cred ca s-au desfasurat cam toate erorile de relevanta inventariate la ora actuala de la heringul rosu la apelul la ranchiuna sau cel la forta. Plus clasicul la  noi: Stil in loc de substanta.

Cam asa se poarta discutiile pe la noi de decenii si nu numai la vin. Pe doua planuri extreme: cand nu e vorba de osanale si apologii, e vorba de atacuri la persoana. Care uneori coboara sub nivelul de scoala primara, alteori dau in patologii medicale, dar asta tine si de interlocutor.

 

In rest ramane cum am stabilit luni. Probabil daca la anul IWCB nu se va mai tine (si sa fim bine intelesi eu imi doresc sa se tina, am considerat ca este bine sa se schimbe cate ceva, nu sa se desfiinteze) probabil unii vor considera ca va fi din vina mea.

Alta eroare de logica. Va las pe voi sa o descoperiti…

 

P.S. Si ca sa fim pe partea “safe” si “sa nu avem discutii”…cacofonia din titlul e voita…:)

 

Tags: Atac la persoana, Erori logica

 

Cand toata lumea se uita in sus fluierand, nu stiu de ce imi vine mie sa stric feng-shui-ul industriei. Probabil dintr-o pasiune prea mare (disproportionata?) pentru vin, care ma face sa nu asist impasibil la anumite”fenomene” si evenimente. Pasiune probabil si prost inteleasa. Mai ales cand as putea sa trag un tricou de profil pe mine, sa beau linistit si sa fiu prietenos cu toata lumea. Ar fi cu siguranta mai profitabil si lipsit de stres. In fine…

Precizez inca de la inceput ca postarea de fata se doreste mai mult o invitatie la dezbatere, decat o simpla critica constatatoare a unor fenomene oricum evidente si la care am facut referire si in trecut.

 

Acum cateva zile s-a incheiat Editia 2015 a IWCB Bucharest. Petrecere, medalii, etc..happy, happy, joy, joy…

Editia de anul acesta a fost parca mai putin promovata si cu siguranta a fost mai saraca in participari autohtone reprezentative. Trend care se mentine de cativa ani incoace si este o chestie ciudata, cum pe masura ce apar mai multi producatori de vin, numarul si vinurile romanesti prezente la IWCB se imputineaza. Si mai ales calitatea si reprezentativitatea lor comerciala.

 

Inainte sa trec mai departe trebui sa mentionez ca am fost invitat de dl Catalin Paduraru la IWCB sa fac parte din panelul neoficial de bloggeri/pasionati (ii multumesc si pe aceasta cale). Invitatia a venit in seara de 19 mai (concursul incepea pe 21 mai). Am inteles ca asta s-a intamplat datorita unei conjuncturi mai dificile a organizarii de anul acesta si nu banuiesc nici un moment ca a fost vorba de o invitatie de complezenta, de genul “vino, dar mai bine stai acasa”.

Nu am participat atat din cauza invitatiei venite prea tarziu, fiind prins cu alte probleme, cat si pentru ca, asa cum explicat si anul trecut,nu particip la chestii neoficiale/parelele/etc. Pur si simplu nu consider ca fac parte dintr-o tagma de “tolerati” careia trebuie sa ii facem un loc la peluza, inchis cu gradene, cat mai departe de tribuna oficiala unde putem fi “educati”, calibrati si eventual dojeniti mai mult sau mai putin parinteste. In plus in conditiile in care exista in juriu blogeri straini sa faci un panel “neoficial” cu cei romani, mie unul imi suna usor desconsiderant. Pai cu ramane cu patriotismul si mandria nationala? Si subliniez: mie…

 

 

Acestea fiind spuse sa revenim la subiect: daca ne uitam pe lista de medalii observam ca numeri pe degete producatorii romani cu relevanta in piata/comert care au trimis mostre la concurs.

Apoi cand te uiti la ce vinuri au trimis intuiesti si ce parere au acestia de evenimentul respectiv. Cand Davino trimite Faurar, SERVE Vinul Cavalerului, iar Recas Schwaben Wein si Castel Huniade e destul de clar unde pozitioneaza acestia evenimentul respectiv in oferta generoasa de concursuri internationale pe care o au la dispozitie. Si ce incredere au in concurs. Este mai mult un refuz politicos, decat o participare.

 

Cum s-a ajuns aici? E o discutie lunga si nu sunt eu cel mai in masura sa o fac. Cert este ca aici ne aflam. Si discutia ar fi bine sa se faca la un moment dat. Macar si pentru posteritate, chiar daca deranjeaza niste orgolii si pune niste puncte pe “i”.

Numai si comparand vinurile din anii trecuti cu cele de anul acesta constatam o scadere a nivelului de calitate a probelor trimise: Davino de la Iacob la Faurar, SERVE de la Charlotte la Vinul Cavalerului, Recas de la Uberland la Schwaben Wein, Vinarte de la Prince Matei la nimic….

 

Ah si daca tot am ajuns aici, o mentiune speciala pentru Vinarte care nu au uitat “aroganta” (asta ca sa folosesc un termen dragut) de anul trecut, cand Prince Matei a primit medalie de argint si nu au trimis nici un vin la concurs. Si sa nu imi vina careva sa imi ridice in Slavi bucuriile si atu-uri degustarii in orb si sa imi zica ca “asa e in blind, atat a putut vinul respectiv” ca iese urat. Prince Matei este o instituie de vin la noi in piata. Cum a ajuns cu medalie de argint, nu e problema mea, dar bate la ochi.

 

In plus Segarcea a disparut de tot, Jidvei a redus mostrele la minim. In rest o pleiada de SCDDV care nu stiu ce relevanta au pentru public atat vreme cat in piata sunt inexistente. Plus o serie de producatori mici pe care ii inteleg din perspectiva notorietatii pe care o pot dobandi si a sansei de a impusca ceva medalii cu costuri minime. Mai ales ca nu se scalda in bugete mari de marketing.

 

La nivel de vinuri internationale concursul se sprijina in mare parte pe cativa importatori cum ar fi Vinexpert (manastire intr-un picior ghici ciuperca de ce?) si pe un mare retailer (Metro, care iar manastire intr-un picior, cu o floare nu se face primavara).

 

Apoi avem o pleiada de frati de peste Prut care au buget de participari si cu care podul de flori inca functioneaza in ambele sensuri. Plus clasicii Cotnari (cu vinuri care acopera trei decenii de la 1984 la 2014), Oprisor, Samburesti ale caror bugete si strategii de marketing impugn (de ce, nu stiu) bifarea oricarui concurs.

De abia astept sa apara reclama devenita clasica de la Cotnari cu cele 1001 medalii luate la concurs. Si atunci ne miram de ce nu le vine la restul sa se mandreasca cu niste medalii la un concurs in care Cotnari ia o tona de distinctii…

 

Sa fim bine intelesi, nu sunt eu in masura sa contest competenta juriului, dar stiti cum e, ca lucrez si eu cu cifre si fac evaluari in fiecare sesiune: un 10 la olimpida internationala nu e acelasi cu un 10 la teza de mate de la liceu. Contextul e cheia la vin. Probabil intr-o linie cu Schwaben, Vinul Cavalerului, Faurar si Livia vinurile celor de la CVC ar lua lejer punctaje maxime, dar ce revelanta au? Bine, nici pe ei nu pot sa ii acuz ca si-au trimis vinurile de top si restul au boicotat concursul, dar asta pentru mine e un semnal. Restul nu cred ca au boicotat concursul in sine, cat o stare de fapt de pe la noi de care s-au cam saturat. Parerea mea…

 

 

Una peste alta, daca toti fluiera si se uita in sus, eu unul o sa imi spun parerea: IWCB si-a pierdut treptat, dar sigur  relevanta ca si concurs de vinuri pentru (unii din) producatorii de la noi. Si probabil si pentru piata, in momentul in care inevitabil s-a rupt incet-incet de ea, asta si datorita fenomenului de mai sus. Cate vinuri din cele premiate gaseste consumatorul la raft?

Din ce cauze toate acestea? Nu le stiu pe toate, unele ele pot banui/intui, dar cu siguranta fiecare are argumentele lui si adevarul e pe undeva la mijloc.

Eu unul nu pot ramane indiferent cand vad ca nici concurs de vin nu (o sa mai?) avem si macar o discutie la rece merita facuta. Altfel evenimentul va muri incet-incet in uralele multimii si sub greutatea medaliilor de aur calpe.

 

Dupa parerea mea, asa cum am mai facut-o public si cu alte ocazii, trebuie gasita o formula noua si credibila. Cu MW in juriu si fara organizarea ADAR, ONVPV sau mai stiu eu ce institutie autohtona… In plus nu stiu ce relevanta are si tutela OIV, alta decat sa impuna niste constrangeri aberante pentru lumea moderna a vinului. Eu unul nu vad vreun concurs international cu relevanta facut sub patronajul OIV. Si sa nu imi dati exemplu “Mondial du” …

In rest, la ora actuala, asa cum functioneaza, IWCB e admirabil, e sublim, dar in curand ma tem ca o lipseasca cu desarvarsire, daca o tine tot asa…

 

Ca un panseu de final, mie mi se pare ca incet dar sigur lumea vinului evolueaza si la noi. Unii producatori au nevoie de solutii si instrumente pe care furnizorii autohtoni de targuri, concursuri, PR, branding sau organizatiile de profil gen ADAR sau ONIV nu le pot oferi. Altii raman ancorati in vechile obiceiuri si cutume in pofida rebrandingului sau imaginii de fatada. Sperand ca piata autohtona va functiona de-a pururi pe aceleasi principii si cumetrii si preferand sa ignore concurenta din afara si contextul international.

 

Este interesant daca va exista la un moment dat o schisma evidenta la nivelul pietei autohtone de vin intre aceste  doua categorii: cei care simt nevoia de nou, de schimbare si cei care nu se pot desparti de trecut. Si daca se va lasa cu conflicte directe sau doar cu “tolerari”.

Cert este ca lucrurile sunt in miscare; de cativa ani semnalele sunt tot mai evidente ca apele incep sa se desparta si unii s-au saturat de clasicele obiceiuri si mentalitati de pe la noi. Care pur si simplu nu aduc rezultate in lumea vinului de astazi.

Inca nu s-a format o masa critica pentru actiuni radicale si nu sunt sunt sigur ca vom avea parte de asa ceva, dar cu siguranta au loc repozitionari pe piata si la ora actuala multi producatori isi cauta drumul propriu constienti si cumva resemnati ca pe la noi “impreuna” are alte intelesuri.

 

Tags: Bucuresti, concurs vin, IWCB