Astazi pe scurt despre trei vinuri din amintitul stabiliment hulit de multi actori din piata autohtona pe nedrept motiv. De ce pe nedrept? Pentru ca implicit Lidl le face si lor un bine apropiind consumatorul roman de bautura denumita “vin” prin preturile prietenoase pe care un mic comerciant roman specializat nu le-ar putea sustine. Asa ca nu urati Lidl si invatati sa “embrace the darkness”..:)

 

Da, sunt de acord ca in Lidl nu o sa gasesti (in general) vinuri deosebite, de mare personalitate, de “geek” dar nici nu este acesta rolul amintitului supermarket. “Marele comert” isi propune (in teorie) sa ofere maxim de calitate la preturi acceptabile pentru consumator si sa faca bani din volumele vandute.

Vinurile deosebite nu au in general volume mari si acesta ar fi unul din motivele pentru care nu se preteaza acestui gen de comert (pe langa faptul ca nu se adreseaza celor care isi achizitioneaza vinul ca pe un produs, din marele retail). In schimb la capitolul vinuri bune la preturi mai mult decat acceptabile (la reduceri sunt chiar pomana) nu cred ca la noi bate cineva Lidl. Si aceasta atat din cauza industriei cat si a comertului/distributiei autohtone.

In fine, cred ca am mai vorbit despre asta de multe ori, sa trecem la subiect(e):

 

Domaine les Perserons 2013 Macon-Charnay

 

Un alb de Burgundy (deci un Chardonnay), cred ca primul din ofeta Lidl din ce imi aduc eu aminte.

 

Aspect (Culoare): Galben deschis, nuante verzui si tinere in margini

Nas: mere coapte, pere, ceva fruct exotic, nuante citrice de lamaie si gref si aluzii verzi de corcoduse si mere verzi. Simplu, direct, expresiv, cu fruct si ceva puritate.

Gust: Corp mediu, prezent, cu fruct suculent: mere coapte, pere si ceva “stone fruits”. Aciditate medie, integrata care apare mai ales in partea a doua a evolutiei si pe final, cu tuse verzi, citrice. Final fresh, usor tonic, postgust cu note vag lactice, de unt plus fruct copt. Aciditate dozata exact cat sa echilibreze corpul, in crescendo mai ales in partea a doua a evolutiei. De baut mai caldut pe la 9-10 grade, rece fiind usor dur si “dezmembrat”.

 

Bun, RCP corect ( e vreo 32 de lei) pentru un alb de Burgundia dintr-o apelatiune mai “calda” si mai putin galonata. Cred ca am trecut prin fata portii cand am fost la cursul de WSET, exact in zona respectiva erau. Un Chardonnay de linie, bine facut si savuros potrivit langa pui sau ceva peste mai gras sau chiar porc fara sosusi grele. O initiere competenta in stilul zonei.

 

 

Chateau Bonnin Pichon Grande Reserve 2008 Lussac Saint-Emilion

 

Un vin care provine din “satelitii” Saint-Emilion-ului, zone cu potential de vinuri competente si la preturi “normale” fata de suratele din galonata regiune. Asamblaj de Merlot, Cabernet Franc si Cabernet Sauvignon. 2008 a fost un an bunicel in Bordeaux, dar a fost pus in umbra de 2009 si 2010 care au fost excelenti. Vinurile din 2008 sunt bune si adesea la preturi accesibile (si RPC mai bune) fata de cele din 2009 sau 2010 cand cotatiile au explodat.

Aspect (Culoare): Semitransparent, rosu, usor sters, cu borduri vag portocalii-brune, semn de evolutie. Usor prematura totusi.

Nas: Complex, intensitate medie, cu tonuri de fructe rosii dulci, confiate, dulceturi scazute spre izuri de visinate. Cirese negre, ceva prune afumate, uscate, lichioruri de orice fel, vanilie, tonuri de carne maturata, sange si pamantii de ciuperci, forest floor, piper, pielarie si tabac. Complex, evolutiv, captivant.

Gust: Rotund, pufos, dar lejer, cu fruct inca prezent , suculent, dar cu o senzatie de diluare si subtirime mai ales pe mijloc. Invaluie gura cu nuante de lichiouri si visinate dulcege si aluzii usor picante, piperate. Aciditate inca prezenta; structura si consistenta mai putin. Final vag tonic si cu tanini usor aspri, dar ideali pentru o impresie de seriozitate. Postgust mediu spre lung cu visinate, dulceturi de fructe rosii si nuante de tutun si ierburi uscate.

Un vin Bun spre Foarte Bun, usor evoluat, numai bun de baut acum, care alatura fructului inca prezent si placerea integrarii si a nuantelor de invechire. RPC Foarte Bun, la cei 27 de lei cat am dat pe el; oricum face si cei 40 cat era initial.

Daca vreti sa vedeti cam cum evolueaza un Bordeaux si nu vreti sa dati o caruta de bani pe exemplare cu pedigree, cel de fata este un bun punct de plecare. Bine lasand la o parte discutia ca pentru un 2008 a evoluat cam repede, dar deh, nu vorbim de “vin de garde” la nivelul acesta de pret si nici de un an deosebit.

 

Vinya Carles Crianza 2010 Priorat

 

Din insorita Spanie si de la terasele arse de soare ale Prioratului avem un asamblaj de Grenache si Carginan tanar, copt si impulsiv. Despre vin s-a mai scris in online-ul de la noi, de curiozitate si pentru ca “12 lei la reducere” l-am incercat si eu, desi intuiam stilul:

 

Aspect (Culoare): visiniu inchis, visina purtreda cu tente imberbe, violacee, in margini

Nas: Fruct rosu si negru copt, usor gemos, care devinie mai vioi cu aerarea (capsuni, visine, mure, cirese coapte). Intensitate medie spre ridicata, impresii de baric si condiment, piper negru, ciocolata amaruie, cafea, vanilie caramel ars si ierburi uscate, “maquis” si paine proaspat scoasa din cuptor. Concentrat, copt, parca ars de soare, usor acetic in fundal. Are nasul acela specific vinurilor mediteraneene, de climat cald, care asociaza fructul copt cu notele arse, picante, de ierburi uscate.

Gust: corp plin, catifelat, cu mult fruct rosu copt si fara baric intruziv. Evolutie echilibrata, aciditate buna si mult fruct rosu si negru, zemos, suculent. Tanini moi, integrati, dar prezenti pe final care curata competent palatinul si imprima o structura binevenita. Alcoolul de 14% excelent integrat. Postgust mediu, cu fruct copt (cred ca e a treia oara cand ma repet, dar are mult fruct concentrat), vanilie, scortisoara si impresii de dulceturi si coaja de paine proaspata.

 

Un vin Bun, foarte bine construit si abordabil, extrem de vioi si tanar pentru 2010. Ma asteptam sa fie greu si obositor, usor gemos, dar nici vorba, vinul curge foarte bine. Atentie totusi la alcool, care nu e tocmai putin. Un Priorat entry-level baubil, de zi cu zi, foarte bine facut si care prinde la noi de minune tinand cont de gusturile consumatorilor. RPC Excelent la cei vreo 12 lei cat am dat pe el in Lidl.

 

 

Cam acestea au fost…trei vinuri competente, corecte, mai degraba menite sa initieze consumatorul in stilul zonei la preturi mai mult decat decente decat sa ofere revelatii. Doar si pentru acest lucru Lidl merita vizitat mai ales de catre cei curiosi, aflati la inceput de drum pe cararea vinului si care nu sunt dispusi (inca) sa dea procente consistente din venituri pe licoarea lui Bacchus.

In plus, de baut ieftin si bun nu stiu alta sursa mai buna in piata autohtona. Scump si prost in schimb va pot enumera o groaza…

  

Tags: Bonnin Pichon, Domaine les Perserons, Lidl, MAcon Charnay, Vinya Carles

 

Vineri dupa-amiaza am participat la o degustare de vinuri Alira la restaurantul Casa Sattler din Pitesti. Mai multe despre istoria locului puteti citi aici.

In schimb istoria mea cu producatorul in cauza este una cel putin zbuciumata, pornind de la episodul cu retragerea Lauri Cuvee Aliman din Lidl pana la Salonul ROVINHUD de la Timisoara unde dupa trei incercari de Feteasca Neagra Grand Vin 2011 tot nu m-am declarant fan. Intre timp la ei s-au produs ceva schimbari de personal si comunicare, vineri reusind impreuna cu Marian Ivanescu si Alexandra Hash sa imi elucidez o parte din nebuloasele legate de vinurile Alira. Degustarea a fost condusa de Alexandra care s-a descurcat foarte bine tinand cont ca era la prima prezentare pentru Alira din cate am inteles. Si acum despre vinuri…

 

In primul rand stilul over(over) riped al acestora este unul cautat si asumat. Adica asa vrea Marc Dworkin (oenologul lor) sa arate vinurile si asa vor sa se pozitioneze (diferentieze) de restul pietei. Zic over(over)riped pentru ca vinurile lor sunt atat de supracoapte (bine de fapt strugurii) incat ar face un Shiraz de Lume Noua sa para un Beaujolais si s-ar putea incadra cu usurinta olfactiv la categoria Porto&Sherry.

Pana la urma tinand cont de viile tinere, de zona calda, de faptul ca nu au inca o crama lor (am inteles ca asta se va rezolva prin preluarea unor facilitati de productie de la Medgidia pe care sa le foloseasca exclusiv) si ca ei isi doresc vinuri extractive, pot sa vad logica stilului respectiv. Dar pe viitor, pe masura ce plantatiile inainteaza in varsta si au cu ce lucra, eu unul mi-as dori sa incerce si o abordare mai light-handed. Stilul este cumva sigur si zona il permite (chiar incurajeaza), dar devine obositor dupa 2-3 pahare si in plus sterge cu buretele mare parte din identitatea strugurelui ca sa nu mai vorbesc de terroir, zona sau alte „fineturi”.

In fine, sa trecem la vinuri:

  

Am inceput cu un Alira Rose 2013, un vin din cu totul alt film decat restul portofoliului lor si probabil ca mi s-a parut cu atat mai bun in antiteza cu restul vinurilor. Cert este ca vinificarea in stil Provence (din ce am auzit cu know-how de la Marc Perrin  de la Chateau de Beaucastel care face si rose-ul Angelinei Jolie si a lui Brad Pitt) a produs unul dintre cele mai baubile si competente rose-uri de pe piata autohtona.

Pentru un Rose din 2013 este peste multe exemplare autohtone din 2014. Culoare de foaie de ceapa spre tente de cupru, rar intalnita pe la noi. Nas retinut, mineral, lejer, elegant, cu tuse citrice de gref rosu si adieri florale si de fruct rosu, proaspete, expresive. Gustul urmeaza linia olfactiva, initial usor dulceag, dar apoi cu o aciditate vioaie care imprima o lejeritate si prospetime ireale pentru un rose romanesc. Si de la Alira…;)Final cu tonuri minerale si un postgust proaspat, citric, racoritor. Foarte Bun.

Eu unul nu am incercat Rose romanesc mai apropiat stilistic de un Provence, iar vinul, repet, arata foarte bine pentru un rose din 2013. De altfel dupa parerea mea isi merita cei 40 de lei ceruti pe el. RPC Bun.

Daca ar fi dupa mine in loc sa fac atatea declinari rosii supra-gemoase as face stilul acesta de Rose in cantitati mari si l-as promova la vara. Bine poate as schimba si eticheta aurie care nu da bine cromatic cu un Rose si as pune una mai vioaie si simpla. In fine, a fost o surpriza foarte placuta cand l-am incercat prima data la Timisoara, a ramas la fel si acum.

 

 

Si acum rosiile (au doar plantatii cu soiuri rosii, deci nu au vinuri albe in portofoliu;chestie cumva normala pentru zona in care se afla, mult mai favorabila soiurilor rosii).

 

Alira Tribun 2011 (CS+M+FN) Nas supracopt, cu fruct stafidit, curmale, smochine care imi aduce aminte de un Porto sau un Sherry Nectar PX plus usoare izuri de conserva (pe care de altfel le au toate vinurile daca nu le lasati un pic sa se aereze). Gustativ cu corpolenta medie, rotund neagresiv, cu fruct rosu si negru gemos, baubil vag taninos pe final, dar oricum ascunsi sub fruct. Postgust scurt, cu fruct copt, gemos. Un vin direct, generic, entry-level, in stilul cramei.

 

 

Alira Merlot 2010 Nas in aceleasi declinari olfactive de Port (are in plus fata de cel de mai sus tuse de lichior de ciocolata, amaretto, usor izuri de alcool). De culoare nu va mai spun la fiecare, dar toate sunt opace, concentrate si cu evidente tente brune, de vin evoluat. Gustativ este rotund, neagresiv, glicerinos, umple gura cu un fruct supracopt dulceag, in stil magiun de prune afumat. Tanini mai evidenti pe final decat anteriorul, dar in planul doi fata de fructul copt care domina palatinul. Postgust mediu cu aceleasi note gemoase si de ciocolata neagra.

 

 

Alira Cabernet Sauvignon 2010 Nasul pe langa notele mentionate mai sus, aduce o impresie de piper negru, ciocolata, vanilie si caramel ars. Oricum este mai integrat si mai complex decat al Merlot-ului, dar are si o nota mai pronuntata de conserva la prima deschiere, daca nu este aerat. Gustativ aciditatea este peste cea a Merlot-ului de mai sus (deh soiul), fapt care ii imprima un caracter mai vioi, evolutia fiind in aceleasi tente supracoapte. Tanini prezenti pe final, cu o idee de structura care parca incearca sa faca fata fructului gemos. Am mai vazut pe afara CS-uri supracoapte (din California si Chile in general) si probabil de aceea cel de fata mi s-a parut mai usor de inteles. In plus soiul, prin natura lui, a rezistat mult mai bine tratamentului extrem la care a fost supus.

 

 

Feteasca Neagra Grand Vin 2011

Nas initial inchis si cu aceelasi izuri de conserva care m-au facut sa il declar de nebaut in degustarea de la Zexe. Daca este insa aerat (minim o ora) nota dominanta dispare si lasa loc prunelor uscate, magiunurilor usor arse, scazute si notelor de caramel si ciocolata. Din ce am inteles a fost maturat in baricuri folosite, cumparate de la Chateau Margaux. Bine, fructul supracopt nu prea lasa baricul sa se exprime foarte mult. Gustativ este echilibrat, rotund, cremos, cu aciditate buna care echilibreaza senzatia de prune uscate, de magiun. Tanini redusi, usor asprii, uscati pe final alaturi de note calde vag alcolizate. Postgust mediu spre lung initial in clasicele note de gemuri care apoi evolueaza spre tuse lactice si de coaja de paine. Un vin echilibrat, neagresiv, usor fara structura, care necesita aerare. Diferenta de calitatea fara de gama Alira este evidenta, dar stilul cramei este usor recognoscibil si aici.

 

 

Separat am incercat acasa o sticla primita din partea producatorului la finalul degustarii:

Alira Lauri Cuvee Rosa 2013 Un rose diametral opus celui anterior, atat din punct de vedere stilistic (incadrandu-se in filozofia extractiva a vinurilor rosii de mai sus) cat si al prezentarii. In primul rand culoarea poate figura la capitolul Pinot-uri mai necoapte, fiind in tente de cireasa coapta sau miez pepene verde. Olfactiv se simt fructele supracoapte si aici, in special cele rosii, cu capsuni, fragi si ceva zmeura. Plus dulceata de trandafiri. Un usor iz reductiv in fundal, dar per ansamblu un nas clasic de rose extractiv, dulceag incarcat, dar fata nota de acetona deranjanta specifica multor exemplare de pe la noi. Gustativ nu este atat de greu pe cat as fi anticipat, restul de zahar se simte initial, dar aciditatea reuseste cumva sa nu il faca obositor. Aceleasi fructe coapte in nuante de dulceturi defileaza si pe palatin, final corect, usor tonic si citric, vag taninos. Postgust in tuse de dulceturi de fructe.

 

Una peste alta, nota comuna de fruct supracopt, stafidit, confiat, gemos (si cand zic gemos e partea „fresh” a descriptorilor) asociata unor aciditati reduse si unor corpolente redutabile care umplu palatinul este cumva obositoare si redundanta. In universul meu sunt atat de supracoapte incat cocheteaza cu “flawed”, desi tehnic nu au nici un defect. Dar nu pot sa nu mentionez ca de multe ori in degustari vinurile lor (pe care le-as recunoaste in blind si in cea mai crunta raceala) au impartit publicul in doua: jumate sa nu le vada, jumate le adora.

 

Eu sa zicem ca pot sa le vad si ca o curiozitate despre cum s-au comportat diferitele soiuri de struguri in conditii de supracoacere extrema (Cabernet –ul sta cel mai bine offcourse) si de altfel daca ar fi sa le promovez as marsa pe unicitatea lor in cadrul pietei autohtone. Merlot si Cabernet Sauvignon fac multi, insa atat de „jammy” si supracoapte ca Alira nu am vazut nici pe plan mondial. Prin comparatie suratele lor din Bulgaria, de la Enira, par mult mai fresh desi nu sunt un stil foarte diferit. Dar acolo vorbim si de alta zona, alte vii si alte conditii de vinificare.

Oricum cei de la Alira nu se sfiesc sa recunoasca si sa isi asume stilul respectiv ca pe un trademark al cramei si al vinificatorului, iar asta eu zic ca este un lucru bun si un prim pas spre o pozitionare corecta in piata. Oricum la noi sunt singurii cu stilul respectiv si nici pe afara nu prea stiu producatori care sa il fi dus atat de la extrem.

 

Tags: Aliman, Alira, Cuvee Rosa, Grand Vin, Marc Dworkin, Rose, Tribun

 

Hotarat lucru de ceva vreme am ajuns la concluzia ca nu beau destule vinuri. De fapt sa reformulez: ca nu beau indeajuns de multe vinuri interesante. Si ele sunt groaza si eu sunt unul singur. De fapt sa mai reformulez o data: ca nu beau destule vinuri interesante pe cat as vrea eu si mai ales pe cat mi-as permite. Si eu vreau multe si diverse. In fine…

Dupa o lunga perioada de reflectie, am ajuns la concluzia ca singura metoda eficienta pentru a-mi satisfice curiozitate si setea (de cunoastere, da?) este asocierea. Si cu mancarea, dar mai ales cu alti pasionati de vinuri care, ma gandesc eu, sufera de aceeasi dilema: cum sa bea mai divers cu un buget “onorabil” care sa nu ii aduca la sapa de lemn sau la tribunal la sectia divorturi.

In plus anumite activitati practicate in grup aduc un plus de valoare si de savoare vietii fiecaruia. Si degustarea vinului este una dintre aceste activitati.

 

Solutia este pana la urma sa ies din propria zona de confort si sa incerc sa organizez eu ceva. Asta ca sa am mai des ocazia sa beau ce imi place (de fapt ce consider ca este interesant), cum imi place, cand imi place si cu cine imi place (cu altii care imi impartasesc pasiunea).

Aminteam mai sus de zona de confort pentru ca nu sunt spirit foarte gregar si in general ma feresc de organizat “evenimente” din varii motive. In primul rand numai cand ma gandesc la numarul variabilelor care trebuie controlate pentru ca o degustare sa iasa cum trebuie, ma ingrozesc. In al doilea rand pentru ca am un foarte dezvoltat simt al ridicolului care m-a tinut departe de multe situatii potential penibile pana acum.

 

 

Pe de alta parte insa daca toti producatorii de vin s-ar gandi la numarul variabilelor care trebuie controlate pentru ca un vin sa iasa cum trebuie, probabil ca am bea cu totii bere la ora actuala.

Asa ca am zis sa imi iau inima in dinti si m-am gandit sa ma apuc sa organizez cateva degustari cu scopul principal de a-mi largi orizontul cunoasterii oenologice si secundar de a socializa si cu alti pasionati de tema respectiva. Ah da…si sa ma imbogatesc…yeah right…urmatorul pas ar fi sa imi pun bannere pe site si sa scriu advertoriale. Cu siguranta imi iau Ferrari in sase luni…:)

 

Asadar, pe scurt:

Vinurile: O (mini-)verticala de Chateau Sociando-Mallet 2005-2011 plus un vin surpriza (pentru voi :)) ales de subsemnatul. De fapt fiind o verticala de Bordeaux e mai mult o incursiune in timp si in conditiile climatice ale fiecarui an si cum se reflecta acestea in vinuri. Ah si mai toate au peste 90 de puncte de care vreti voi: Parker, Marker, Wine Enthusiast, Decanter, etc…etc…o sa vi le trec pe hartie, desi nu degustam puncte…:)

Din fiecare sticla se vor incerca cate 40-50 ml (e degustare, nu bauta, da?)

 

Mancarea: Meniu de degustare propus de Chef Mirela Ivascu de la Bistro Muse:

• Spuma din ciuperci de padure cu trufe si cruton din paine
• Muschi de vita cu cartofi mici trasi in unt si sos din vin rosu
• Duo de ciocolata (Mousse de ciocolata neagra&Mousse de ciocolata alba cu vanilie)

 

Cand: vineri 6 martie de la orele 19:30

Unde: Bistro Muse de pe strada Paris nr. 17

Cu cine: cu subsemnatul si restul comesenilor

Cat: 230 lei/persoana masa, dansul, vinurile, explicatiile si practica.

 

Pentru ca suntem la inceput, iar incepturile sunt mai dificile o sa procedam de maniera urmatoare: cine este interesat imi da mail pe adresa de pe blog (dan@provin.ro) si il trec pe lista. In total vor fi aprox. 13 locuri (asta ca sa avem noroc), o sa revin eu cu un mail de confirmare. Daca o sa fie “overbooked” o sa va cer scuze si o sa va trec la prioritati la degustarile urmatoare. Pe principiul sa dam cate un loc, sa ajunga la toata lumea…:)

 

Va spun inca de pe acum ca aventura pe vrem sa o pornim nu este lipsita de pericole cum ar fi: defecte de dop, vinuri “over the drinking period” si alte asemenea. Acestea nu le pot controla, speram ca sortii ne vor fi favorabili… de restul sper sa ma pot ocupa cu succes si sa fie bine.

 

Una peste alta ideea mea este sa ne strangem cat de cat un grup de pasionati in jurul unor vinuri mai deosebite cu care probabil nu ne intalnim foarte des si care, cumparate cu sticla, ar presupune un efort financiar mult prea mare cel putin pentru mine.

In plus eu am o lista de vinuri, producatori si teritorii pe care vreau sa le explorez si singur nu are nici un farmec, nu-i asa?

 

P.S. De ce am ales sa incep cu Sociando-Mallet? O sa va explic atunci.

Acum doar va citez sloganul lor,  a la Mouton (de la fapt a la printii de Rohan): “Ni classe, ni bourgeois…Sociando-Mallet, tout simplement.”

  

Tags: Bordeaux, Degustare, Franta, Sociando-Mallet