In primul rand bine v-am regasit in 2015! Cred ca va era (deja) dor de mine…:) Daca voua nu, cu siguranta blogul era un pic nostalgic dupa o postare.

 

Va mai aduceti aminte de Salonul ROVINHUD de la Timisoara? Da, da, acela unde eram pe ditamai afisul trecut langa Jancis Robinson. Si de la care v-am povestit „din casa” cum a fost la cele doua degustari de vinuri romanesti (si mai am sa va povestesc cate ceva, dar toate la timpul lor).

Desi am fost prezent la ambele degustari sustinute de Jancis asteptam inca din noiembrie cu nerabdare sa citesc impresiile ei despre vinurile romanesti pe care le-a incercat in cadrul evenimentului. Ei, uite ca ieri asteptarea a luat sfarsit si am putut lua cunostinta de punctajele acordate vinurilor respective.

 

Bineinteles ca fiind “implicat” in fenomen am primit pe mail din partea cuiva din industrie (ii multumesc si pe aceasta cale daca citeste postarea de fata) articolul respectiv de pe site-ul lui Jancis, publicat in sectiunea abonatilor. Acesta cuprinde impresiile ei generale despre starea vinului romanesc la ora actuala, de la problematica pozitionarii internationale si a preturilor, la potentialul soiurilor autohtone. Punctul de vedere este foarte important numai si datorita faptului ca este unul obiectiv si complet strain industriei autohtone de vin. Asta fara a exclude evidenta: este una dintre putinele persoane din lumea vinului cu o experienta de degustare imensa si o viziune globala, integratoare asupra industriei.

 

Si acum soc si groaza: nu o sa va spun ce contine articolul respectiv. Nici punctaje, nici impresii. Sunt absolut sigur ca in cateva zile punctajele vor aparea pe internet la fel ca si impresiile respective. Oricum acestea coincid in mare parte cu ce am inteles si v-am povestit si eu din degustarile la care am participat si de fapt cu ce ne racim (unii dintre noi) gura de ani de zile. Cu cateva suprize si exceptii insa. Deci pentru cine vrea gratis, sa (re)citeasca cele doua postari ale mele.

Desi greu ma pot abtine sa nu difuzez informatia si sa fac vreo „exclusivitate” cu trafic pe masura (la ce ma ajuta?!?!) nu o sa spun ce contine articolul lui Jancis din mai multe motive.

In primul rand pentru ca sunt exact in postura de a sti cat efort si timp este necesar sa compui si sa redactezi un articol de acest gen. Eu o fac pe gratis, dar asta nu inseamna ca nu respect munca celor care o fac contra cost.

Textul respectiv si de altfel tot materialul de pe site-ul ei presupun ore petrecute in fata calculatorului, zile pierdute prin aeroporturi, mii de litri de vin evaluati cu atentie si ani de documentare, acumulari si probabil sacrificii. Si toate acestea costa.

Toate acestea noi am avut sansa sa ne fie puse la dispozitie gratis, in cadrul evenimentului de la Timisoara. Plus expunerea internationala de care beneficiaza site-ul respecti, autoarea acestuia si implicit postarea cu pricina despre vinul romanesc. Gratis.

 

Industria de vin din Romania nu a fost in stare sa finanteze un eveniment si sa o invite in mod oficial pe Jancis Robinson. Despre asta am mai scris. Dar cum la “barza chioara ii face Dumnezeu cuib” a beneficiat de o expunere dupa parerea mea nemeritata vizavi de eforturile pe care (nu) le fac pentru promovarea internationala a vinului romanesc.

Asadar dupa toate aceste eforturi pe care Jancis le-a facut GRATIS pentru industria si pasionatii de vin din Romania eu zic ca ar fi cazul ca numarul de abonati din Romania pe site-ul respectiv sa creasca. Si asta fara sa iau in calcul tezaurul imens de informatii la care puteti avea acces, de la Oxford Companion to Wine (referinta in materie si material obligatoriu de studiu pentru examenele de MW si WSET), hartile cu zonele viticole din The World Atlas of Wine, actualizarile permanente ale informatiilor si baza de date imensa cu notele de degustare.

Toate acestea sunt un „must read” pentru un pasionat de vin care isi ia pasiunea in serios in conditiile in care presa si literatura autohtona de specialitate sunt sublime, perfecte, dar cam lipsesc cu desarvarsire.

 

 

In plus eu unul nu vad alta modalitate de a-i multumi si de a-i arata ca apreciez efortul pe care l-a facut decat aceea de a-mi face abonament la site-ul respectiv. Costa pe luna exact cat o sticla de vin romanesc, nu premium, ci medium-level. Si primiti informatie trecuta prin filtrul uneia dintre cele mai mari personalitati ale lumii vinului la ora actuala care cu siguranta va va feri de multe experiente oenologice neplacute si capcane de marketing intinse de producatori.

Asa ca de ieri seara eu unul ma numar printre abonatii site-ului respectiv si va sfatuiesc pe toti cei care sunteti pasionati de vin sa faceti la fel. Ma gandesc ca macar pentru producatorii care au avut vinuri la degustarile respective ar fi un gest de bun simt sa isi faca cate un cont pe site-ul respectiv. Doar si pentru faptul ca au primit gratis expunere internationala care probabil i-ar fi costat inzecit cat face un abonament.

De altfel cresterea numarului de abonamente din Romania ar si un semnal de normalitate pentru noi ca tara, un semnal ca vrem sa intram in lumea civilizata a vinului si nu asteptam totul gratis, de la vizita la Timisoara pana la articolul de pe site. Pana la urma este un paradox (si nu prea): vrem sa vindem vinuri premium, sa (a)parem pasionati de domeniu, dar cand vine vorba de „put your money where your mouth is” (vorba americanului) ne gandim cam cat ne-ar duce benzina pana la Timisoara sau ca nu avem buget de un abonament pe site-ul unui om care ne-a facut un mare bine gratis.

 

Dar asa e la noi mai ales de cand cu fondurile europene: nu se poate totul gratis? “De ce nu a scris si ea pe partea publica a site-ului? Nu stie ca in Romania lumea nu are bani sa dea pe abonament?” Noi strangem bani sa dam pe vinurile autohtone „premium”, dar pretuim informatia si proprietatea intelectuala exact pana la primul copy/paste.

 

In concluzie, repet: cine vrea sa afle impresiile respective, un minim de respect impune sa isi faca un cont pe site. Si sa arate ca macar pasionatii/consumatorii de vin din Romania nu asteapta totul moca asa cum face in general industria.

 

Si inca ceva foarte important, sa nu zica cineva ca nu a stiut: cine se gandeste sa dea copy/paste public la articolul respectiv ii transmit inca de pe acum sa se gandeasca de doua ori. Pana la urma daca cerem normalitate si civilizatie de piata matura de vin, haideti sa ne comportam ca atare.

 

P.S. 1 Totusi ca sa va satisfac curiozitatea (sau de fapt sa v-o starnesc) va spun ca singurul vin romanesc care a luat peste 17 p a fost Cuvee Charlotte de la SERVE. 17.5p. Urmatorul cel mai mare punctaj e la 16.5 p. Un punct departare este enorm pe sistemul respectiv de notare in conditiile in care majoritatea vinurilor sunt in jur de 16 puncte si niciunul mai jos de 15.

Nu o sa va spun „v-am zis eu”; sunt doar multumit ca, in marea de zgomot de fond authotona, cineva cu autoritatea lui Jancis mi-a confirmat parerea pozitiva despre cativa producatori cu traditie de la noi.

Oricum pe site, la sectiunea”Tasting Notes”, mai este un vin romanesc cu 17.5 p degustat cu alta ocazie, in 2009. Va las pe voi sa descoperiti care…:D

 

P.S. 2 Bine v-am regasit in 2015! Acum cand recitesc postarea ma gandesc ca am cam ramas acelasi..:D

Tags: Cuvee Charlotte, Jancis Robinson, Salonul ROVINHUD, Timisoara, Vinul romanesc

 

 

Pentru ca se apropie sfarsitul anului si in cele cateva zile ramase nu cred ca o sa ma imbogatesc din blog daca nu am facut-o din 2011 pana acum, va prezint darea de seama pe 2014. Ma grabesc cu ea pentru a asigura linistea de sarbatori a celor carora le sta mancarea in gat si nu pot dormi noaptea linistiti din cauza gandurilor negre care ii chinuie.

In plus consider ca este un exercitiu extrem de util atat pentru mine personal cat si pentru lumea vinului de la noi care in general functioneaza pe “incentives” si unde foarte des se aplica principiul clasic “hotul striga hotii”.

 

De altfel in perioada aceasta trebuie sa fim mai buni si mai toleranti si ma gandesc ca e pacat sa stea lumea cu sufletul la gura dintr-o pricina asa de marunta si banala cum ar fi “Cat a scos Dan Micuda din “afacerea” cu blogul in 2014?”. Asadar nu vreau sa am pe cineva pe constiinta si sa aflu ca i-a pleznit vena (sau fierea) din motive de frustare si presupuneri gresite.

 

Demersul de fata este un exercitiu pe care l-am mai facut o data; 90% din informatiile de mai jos le-am furnizat deja la momentul cand am scris despre ele, dar haideti sa le strangem pe toate intr-un loc, ca sa avem dimensiunea exacta a “uriaselor” beneficii pe care le-am avut in 2014. Postarea de fata este partial copy/paste dupa cea din 2012; cea din 2013 nu cred ca am mai pus-o cap la cap, oricum o gasiti prin paginile blogului. Asadar:

 

• La capitolul vinuri primite de la producatori, ati citit la fiecare postare, cand a fost cazul, daca vinul respectiv a fost mostra din partea producatorului respectiv. Deci nu mai stau sa le insir acum, am facut-o sau o sa o fac la momentul cuvenit

  

• La capitolul excursii la crame, degustari, cine mai mult sau mai putin “romantice”:

 

– excursie la Chisinau si vizita la Purcari, transport, trei nopti cazare si mese

– excursie in nordul Greciei transport, trei nopti cazare si mese, vizite la crame si degustari

– vizita la Recas in toamna la “Scoala de vin” unde am sustinut o prezentare despre starea vinului romanesc: transport, doua nopti cazare si mese

– o noapte cazare din partea SERVE pentru evenimentul de sarbatorire a 20 de ani de existenta la Bucuresti

– doua bilete gratuite la Salonul Rovinhud timp de trei zile si cate un bilet la 2 masterclass-uri (cel al lui lui Jancis si cel despre vinurile Tokaji)

– doua invitatii la Goodwine, una in toamna si una in primavara

– in rest au mai fost degustari, vizite la crame, invitatii la evenimente unde gratis au fost bufetul si vinurile, restul costurilor (transport, cazare,etc.) fiind suportate de subsemnatul.

  

• La capitolul bani incasati din activitati publicitare, adica afisare de bannere pe blog pentru diverse manifestari, campanii de promovare a vinului, etc. Suma totala: Zero. Asa cum am spus si la momentul respectiv, a fost gratis pentru toata lumea.
    
• La capitolul bani, sponsorizari sau alte beneficii din partea producatorilor de vin (in afara de vinurile despre care am vorbit la inceput):  Nu se aplica, Zero
• La capitolul  chetuieli suportate si autofinantare: WSET-ul cap-coada cu taxe, transport si cazare, curs si examen. In rest transport si cazare la tot ce nu am mentionat mai sus si pe unde am mai fost: Prowein, Burgundy, etc plus hosting-ul, intretinerea si partea de design pentru blogul de fata. Toate au fost acoperite din buzunarul personal sau pe baza veniturilor proprii din alte activitati, daca vreti.
   
• La capitolul vinuri si avantaje cerute de la crame/producatori, etc: zero. Chiar va rog sa produceti un mail sau orice alta dovada clara ca Dan Micuda a cerut vreodata (deci nu numai anul trecut) ceva gratis de la vreun producator/comerciant de vin din Romania sau din afara.
  Celor care mi-au trimis vinuri si nu am avut timp sa vorbesc despre ele le multumesc si le cer scuze. Chiar nu pot functiona ca tonomat de vinuri, cu siguranta le vor regasi in paginile blogului cand le va veni randul la degustat.

 

Acestea fiind spuse ma bucur ca multi vor putea sta mai linistiti acum ca stiu cat m-am imbogatit in 2014 in urma acestei activitati si nu le va mai sta sarmaua sau salata de boeuf in gat de Revelion.

 

Daca am uitat ceva, ii rog pe cei care se sesizeaza sa ma “traga de maneca” si sa actualizez lista!

 

Una peste alta daca e tragem linie si sa facem o analiza cost-beneficiu la toata activitatea din 2014, din punct de vedere financiar ies clar pe minus. Daca pun la socoteala si toate orele de documentare si redactare de postari probabil ajung la concluzia ca partea asta cu blogul nu e tocmai un demers eficient din punct de vedere economic.

Dar daca aducem in ecuatie si pasiunea pentru subiect, bucuria vinurilor incercate, a experientelor traite si a oamenilor deosebiti pe care i-am cunoscut si ne gandim ca nu totul se rezuma la bani si “monetizare” (ah, ce cuvant frumos), ecuatia nu numai ca se echilibreaza, dar da chiar cu plus.

 

In concluzie, va multumesc tuturor celor care mi-ati facut anul care tocmai a trecut mai bun, suportabil si interesant, sper ca placerea a fost reciproca si va transmit exista sanse mari sa ne auzim si la anul…si la multi ani!

 

Tags: Darea de seama

 

Precizez de la inceput ca postul de fata este (se vrea) unul pur tehnic si nu are nici o legatura intentionata cu fapte si personaje reale. Sa zicem ca este o privire obiectiva, o teoretizare a unor aspecte reale, un fel de asa nu (sau un “asa da”), depinde ce vreti sa faceti. Dar poate fi un fel de manual (sau modus operandi) pentru toti cei care au de gand sa dea de pamant cu un vin, oricat de bun si tipic ar fi el pentru stilul pe care il reprezinta.

 

Asadar: sa zicem ca nu iti place un vin. De ce? Nu conteaza, pur si simplu nu iti place. Nu iti place stilul, abordarea vinificatorului, nu intelegi ce a fost in capul lor sau “ai boala” pe unul caruia i-a placut si vrei sa ii dai cu sticla in cap si sa ii demonstrezi cat de fraier si necunoscator e. De ce? (inca o data) Ai motivele si frustarile tale personale pentru a practica vendetta respectiva. Din categoria clasica “mi-o fi zis copilul ceva, m-o fi injurat”. In fine, nu m-au pasionat si nu ma pasioneaza chestiile personale, barfele si mahalagismele…sa revenim la ce conteaza. Adica la vin….

 

Sa presupuneam (prin absurd) ca vinul care vrei tu mortis sa demonstrezi intregii comunitati oenologice autohtone ca e varza ar fi un Rioja Old School din 2001. Pe scurt ce inseamna stilul Rioja Old School aveti aici (scuze, textul e doar in engleza, in romana nu s-a invrednicit nici un corifeu autohton sa il traduca. Literatura noastra de specialitate in general se opreste preventiv si fatidic la granitele tarii. Ca si perspectiva multora asupra lumii vinului dealtfel…)

 

Chestia asta nu se face de unul singur, asa ca pentru a da o nota de “certificare si seriozitate” intregii executii  suni niste prieteni. Ca la “vrei sa fii milionar (degustator)?”. Si faci asa un blind cu o linie degustare cu cateva vinuri in care strecori “ca din intamplare” si vinul respectiv.

 

Bun…ce vinuri am putea pune in “blind” pe langa el? Pai sa vedem: un Amarone, un Supertoscan din 2010, ceva Bordeaux tot din 2010, vreo doua Languedoc-uri proaspat scoase de la baric (din 2011 si 2010), o bagatela de Flamboyant autohton, etc. Mai lipsea un Shiraz de Barossa si un Zinfandel de Lodi si plutonul de executie era perfect.

Daca vrei sa stergi pe jos si cu albul facut in acelasi stil, ii tragi un asamblaj autohton (SB+FA, parca) din 2009 si un Riesling nemtesc proaspat, cu aciditate la maxim. De ce nu si un Chardonnay baricat de Australia sau un Gewurztraminer de Alsace? Mister…

 

Practic asa esti cumva 99% sigur ca in blind vinul pe care vrei sa il desfiintezi va parea apa de gura in comparatie ce are pe langa el. Pentru restul de 1% si ca sa fii linistit ca ai controlat toate variabilele organizezi tot evenimentul dupa lasarea intunericului, la o lumina difuza, la incheierea programului, langa bucatarie, intre doua tigari.

 

Si incepe degustarea: pac desfaci sticlele si torni in pahare toate vinurile. In blind…si ceri celor prezenti sa puncteze in “context”. Acum sincer ce sanse poate sa aiba in blind un Rioja Old School din 2001 intre (dupa?) un Amarone, un Supertoscan, un Flamboyant si 2 Languedoc-uri de 2011? Din punct de vedere oenologic e executie ca la carte. Din rea vointa sau din ignoranta. E ca si cum ai pune la start un Mercedes Gullwing de prin ‘50 cu un Ferrari, un Lamborghini si un Aston Martin de ultima generatie. Este ca Mercedes-ul va iesi pe ultimul loc si concluzia ar fi ca e un “jaf” de masina? Esteeeee….

 

Teoretic, pe parcursul evenimentului cineva ar fi trebuit sa ridice problema ca nu e tocmai kosher sa pui un astfel de vin in linia respectiva de degustare si ca il dezavantajeaza clar contextul. Dar ghinion de nesansa, era “blind” si asa s-a nimerit sa fie. In plus bunele maniere spun ca nu te apuci sa te iei in gura cu gazda si sa ii strici dispozitia si “organizarea”. Deci sa fim intelegatori cu cei care stiau despre ce este vorba si condescendenti cu altii care probabil habar nu aveau.

 

 

Asa ca, pentru a nu jigni probabil gazda sau considerand normala alinierea de mai sus, toata lumea a mers in “blind” ca la poker. Iar concluzia serii a fost prezentata a doua zi triumfator de catre amfitrion, in numele intregii adunari: “Vinul respectiv e varza dom’le! El si cu toti aia carora le place si au mai avut si tupeul si nesimtirea sa scrie ca le place. Niste prosti! TOTI!!!!! GURAAAA!!! COMENTEZI?”

 

Trecem peste faptul ca vinul de care facem vorbire are vreo 95 de puncte Wineadvocate (aka Parker) si sare lejer de 90 de puncte in mai toate opiniile specialistilor de pe afara care l-au degustat. Dar probabil nu l-au incercat de fapt, au fabulat sau bineinteles, nu se pricep. Pentru ca “Dom’le la mine, la degustarea (bauta de socializare repet) in blind, acolo,intre un Amarone, un Supertoscan si imediat dupa un Flamboyant, nu ne-a placut. Restu’? Niste prosti, ce ma intereseaza pe mine de ei…” Este exact aceasi mentalitate pe care o aud de la cei care beau Babanu sau vin de tara: “Bah daca noua ne place? Plecati dracu’ cu prostiile voastre scumpe si chimizate de aici!” Trist, foarte trist….

 

Daca ma intrebati pe mine, un ignorant bineinteles, probabil v-as fi spus ca daca vrei sa faci degustari cu Rioja Old School din 2001 (si de fapt cu orice vin) trebuie sa ai vinuri din acelasi stil (nu prea mai sunt multe din pacate) si preferabil din acelasi an. Astfel, pus in contextul potrivit, probabil ar fi fost sanse sa intelegi si vinul… Dar ce stiu eu?

 

Ce s-a organizat acolo? O degustare? Cei mai slabi de inger cu siguranta vor crede chestia asta, cei care au mai baut ceva vinuri si au mai citit ceva carti probabil vor recunoaste o inofensiva bauta tovaraseasca cu toate atributele ludice specifice momentului. Am facut si eu cateva la viata mea, dar nu am desfiintat vreun vin pe baza lor. De altfel in tara in care concursurile de vin se organizeaza prin  hoteluri si degenereaza (din relatarile celor prezenti la fata locului) in betii orgiastice, probabil nici nu vor fi multi care sa isi dea seama (d-apoi sa strige) ca imparatul e gol. Ca asa e in tenis….

 

Pe scurt si pentru viitor: cine vrea sa mai organizeze executii de genul acesta stie ce are de facut. In loc sa judece un vin in contextul in care a fost creat, incropeste el un altul. Si atunci, cand se porneste de la reavointa, nu cred ca exista vin pe lumea asta care sa nu poata fi terfelit. Poate doar Petrus? Dar ia sa luam unul de prin 2011 si sa il trantim intr-o serie de Rioja Old School din 2001? E? Nu va parea un pic asa, nelalocul lui?

 

Oricum toata “organizarea” imi aduce aminte de practicile fostei Securitati care te chema pe la vreo petrecere nevinovata, iti punea o fata in brate si apoi iti facea poze. Doar ca de data asta e vorba de un pahar din vin si ceva cartoane cu cifre…vechile obiceiuri mor greu pe la noi.

 

Una peste alta, cum spuneam la inceput nu am nici o treaba cu frustrarile si conflictele personale ale fiecaruia, dar pacat de vin ca a cazut la mijloc. Asa e cand comparam mere cu pere. Repet din ignoranta sau din reavointa.

Vorba domnului (inca) presedinte: “Nu stiu daca e bine, domnu’ chestor…nu stiu daca e bine…”

 

Tags: Blind Tasting, Degustari, Orb, Rioja Old School