Dupa cum bine stiti ma pasioneaza varitetatile exotice de struguri. La cursul de WSET am aflat cum ca in Argentina, in afara de omniprezentul Malbec, se mai cultiva un soi rosu destul de exotic si rar intalnit la export, dar prezent pe piata locala: Bonarda. Chiar se spunea ca de cativa ani s-au facut investitii si calitatea acestuia a crescut, fiind vazut ca o alternativa la clasicul si deja mult prea promovatul Malbec.

De atunci l-am trecut pe lista; la degustarea de la curs bineinteles ca am avut un Malbec negru, vascos si cu tone de fruct, Bonarda fiind inca destul de greu de gasit prin Europa.

 

Acum cateva zile insa frunzarind netul autohton in cautare de spumante fructate si lejere (da, de Prosecco e vorba, o sa va povestesc in curand) am dat pe site-ul celor de la Vinimondo de un exemplar de Bonarda produs de Alamos Catena la un pret foarte ok. Vinul e un fel de OZN pe piata de la noi unde lumea se uita urat si daca scrie Sangiovese pe eticheta. Dapoi la Bornarda ?!?!. Cine a auzit de Bonarda? Eu unul sigur nu as fi auzit daca nu era cursul cu pricina. Chiar as fi curios cat vand din el.

 

Dupa cum probabil ca intuiti soiul este aclimatizat (“importat”) tot de la francezi, ca si Malbecul. Doar ca de data asta se numeste Douce Noir si creste mai la est in Franta, respectiv in Savoia. Creste e mult spus, prin 2007 mai erau vreo doua hectare plantate in patria mama. Aceasta probabil si datorita faptului ca se coace tarziu (mai tarziu decat Cabernet Sauvignon-ul) iar Savoia nu e tocmai cea mai insorita regiune din Franta. In schimb in Argentina avem aproximativ 20.000 de hectare plantate cu Bornarda, fiind al doilea strugure dupa Malbec.

 

Jancis spune despre el ca in general da vinuri fructate, lejere, abordabile dar cand este lasat sa se coaca si ingrijit cum trebuie vinurile au potential surprinzator, iar alcoolul ramane in limite rezonabile. Oricum la pretul de 34 de lei adus in Romania si inchis cu screwcap nu speram la ceva sa ma imi rastoarne sistemul de valori oenologice, dar vinul a livrat mai mult decat ma asteptam de la el. Asadar:

 

 

Aspect (Culoare): Visiniu inchis, tanar, cu impresii violet in margini

 

Nas: intensitate medie, cu mult fruct rosu copt (visine, cirese, capsuni), ceva note florale si tonuri condimentate de baric bine integrate (cuisoare, anason, piper, vanilie, cocos). Un mix placut, echilibrat si savuros, ademenitor.

 

Gust: atac vioi, suculent, plin, cu un corp mediu si evolutie liniara, echilibrata. Fruct rosu bine aspectat, compact, cu aciditate si impresii savory, condimentate, de piper, cuisoare si nucsoara. Alcool bine integrat, aciditate medie, care imprima o usoara lejeritate si un caracter proaspat fructului. Final cu tanini moi, suculenti, copti si postgust mediu dominat de note fructate.

 

Un vin Bun, bine construit, mai pe partea de Pinot Noir rustic si carnos. O total alta filozofie si abordare fata Malbecul greu, incarcat, vascos si adesea jammy pe care il puteti intalni in aceasta categorie de pret. RPC Foarte Bun din punctul meu de vedere la cei 34 de lei cat e la importator, mai ales daca tin cont si de tusa de inedit si nou a experimentarii unui soi cu care nu m-am mai intalnit. Oricum acum ca l-am baut tot curios am ramas de cum ar arata variantele mai “socotite”…

 

 

Tags: Alamos Catena, Argentina, Bonarda, Malbec, Mendoza, Vinimondo

 

Ahhh….vara. Perioada concediilor si a introspectiilor pentru blogerii de vin. Nu stiu de ce dar atmosfera aceasta de „dolce far niente” impinge la reflectii de genul „cine sunt”, „care este rolul meu”, etc…etc. Intrebarile de altfel eminamente retorice, asa ca nu e nevoie sa se grabeasca cineva cu raspunsuri. Si oricum sunt in stare sa mi le dau singur…:D

 

Asa se face ca dupa o mica pauza “de lene” (vor mai fi probabil si altele, nu va faceti probleme ca nu m-am retras in plina glorie) si de autoreflectie va povestesc astazi despre o mica crama din zona viticola Dragasani (partea dinspre judetul Olt) cu ale carei vinuri m-am intalnit acum aproximativ o luna. Este vorba de Crama Cepari. Numele vine de la satul unde functioneaza, comuna Carlogani, locuri cu veche traditie viticola, dupa cum aflam si de pe site-ul lor. Ce este curios ca satul Cepari nu apare in documentele de DOC si IG ale zonei, doar satul Carlogani din comuna respectiva apare. Oricum vinurile sunt IG Dealurile Olteniei, chestie irelevanta in practica cand vine vorba de calitate. Am vazut vinuri etichetate “vin de masa” care stergeau pe jos cu multe DOC-uri.

Despre ei nu cred ca ati auzit foarte multe. Pentru simplul motiv ca au productii mici (practic infime din punct de vedere al marii distributii) de cateva mii de sticle si s-au limitat la desfacere prin intermediul anumitor restaurante si mai putin spre deloc in mediul online sau prin magazinele de specialitate. Preturile sunt pe masura cantitatilor limitate si a canalului de distributie ales (exclusiv HORECA), adica de pe la 30 de lei in sus.

 

Crama, dupa cum va spuneam, se afla in judetul Olt, in comuna Cepari. Detin sub 20 de ha de vie, o parte replantata si o (mica) parte vii vechi. In portofoliu au Cramposie, Cabernet Sauvignon, Merlot, Tamaioasa Romaneasca, Sauvignon Blanc. Din cate am inteles, sunt in plin proces de rebranding, adica se schimbare a etichetelor si redenumire a gamelor. Oricum etichetele sunt clasice, sobre, functionale, de restaurant, prin comert probabil ca ar trece total neobservate la raft. Si prezentarea, cu cutii personalizate si tot tacamul este studiata si ingrijita.

Crama este noua, dotata cu utilaje moderne, vinurile sunt vinificate de catre proprietar din cate am inteles, dl Ilarie Preoteasa.

Am avut ocazia sa incerc trei vinuri de la ei, doua albe si un rosu, astfel:

 

Cramposie 2012

 

Aspect (Culoare): galben verzui, transparent, stralucitor

 

Nas: floral, intensitate medie, cu usor fruct exotic, copt, pepene galben si tuse verzi, ierboase.

 

Gust: Corp mediu, prezent, aciditate medie , evolutie echilibrata cu tuse citrice si nuante fructate. Rotund, usor greoi, cu senzatii dulcege, coapte si tuse tonice in partea a doua a evolutiei. Final tonic, cu un postgust scurt si citric. Un vin Bun, echilibrat, intr-un stil mai rotund si asezat care il face destul de versatil in asocieri culinare.

 

  

Tamaioasa Romaneasca Sec Salcament 2010

 

Aspect (Culoare): Galben pronuntat, in note de lamaie coapte si nuante usor verzi

 

Nas: pronuntate impresii florale de tuberoze si trandafiri, cu note picante, condimentate (nucsoara, anason) si usoare impresii citrice si de strugure copt tipice soiului. Un nas usor evoluat, elegant, complex, in stil Alsace, ceva intre un Gewurztraminer si un Muscat.

 

Gust: Atac cu o corpolenta medie, structura prezenta, ferma si tuse picant condimentate. Un vin strans, incordat ca un arc, cu o aciditate medie, excelent integrata cu alcoolul de 14.5% si care creste pe final aducand aluzii citrice si minerale. Note de fruct copt, florale dar mai ales cele condimentate domina gustativ. Postgust in care apare in sfarsit caracterul dulceag al soiului, imbinandu-se foarte bine cu tentele mineral-picante.

 

O Tamaioasa intriganta, intr-un stil foarte serios si structurat, condimentata, care aminteste de vinurile alsaciene de calitate. Desi nu sunt fan Tamaioasa in sec, cea de fata este una dintre cele mai bune pe care le-am incercat pe la noi, probabil si datorita stilului aparte care nu joaca pe notele dulci, de Muscat, ale soiului. Foarte Bun.

 

Cabernet Sauvignon / Merlot 2010

Vinul  a venit intr-o sticla etichetata Cabernet Sauvignon 2010 (din graba plecarii de la crama am fost asigurat, loturile pentru piata  sunt corect etichetate), asa cum arata si poza.

 

Aspect (Culoare): visiniu inchis, in tuse usor violet, tanar

 

Nas: curat, cu intensitate medie spre ridicata, focusat, cu fructe negre (prune, coacaze) si rosii (cirese, visine), proaspete, pure. Tuse de baric bine integrate din categoria vaniliei, piperului negru si aluziilor de ciocolata neagra. Un nas expresiv, bordelez, savuros.

 

Gust: Atac rotund, intensitate medie, echilibrat, cu acelasi fruct negru si rosu proaspat, suculent, prezent si pe palatin. Structura cu tanini fermi, infipti, chiar stransi pe final si aciditate vioaie care completeaza fericit ansamblul. Evolutie foarte bine echilibrata, supla, cu tanini prezenti in final si un postgust mediu spre lung, savuros, fructat si usor dulceag.

 

Un vin Foarte Bun, inca o surpriza placuta pentru mine; este unul dintre putinele vinuri autohtone care mi-a adus aminte de eleganta, prospetimea si echilibrul tipice Bordeaux-ului. Way to go…

 

Una peste alta intalnirea cu cele trei vinuri ale celor de Crama Cepari a fost de bun augur. Producator mic, calitate promitatoare. Avem nevoie de mai multi de genul acesta.

La capitolul preturi asa cum spuneam ele se invart in jur de 35-45 de lei la crama, bani pe care cel putin Tamaioasa si asamblajul rosu de mai sus ii merita din punctul meu de vedere.

 

Tags: Carlogani, Crama Cepari, Cramposie, Dragasani, Salcament, Tamaioasa Rom.

 

Zile trecute am primit intr-un final apoteotic, la aproape 2 luni si jumatate de cand am sustinut examenul WSET Advanced, rezultatul acestuia. Impreuna cu certificatul care atesta promovarea lui. Pana la urma se pare ca in pofida unor subiecte mai ciudate de gen stiluri de Sherry, Madeira si Muscat de Rutherglen m-am descurcat onorabil si nu am facut tara de ras..:D Mai ales ca din 5 candidati cati am dat examenul, restul au picat teoria.

 

Onorabil in cazul meu inseamna “with Distinction”, adica am obtinut punctaj de peste 80% (cat exact nu stiu) atat la teorie cat si la partea de blind tasting (unde apropo am avut un Valpolicella de la Cesari si un Chardonnay de la Penfolds) asa cum rezulta si din scrisoarea care a venit cu certificatul.

 

Pentru examenele de Level 3 nivele de trecere sunt practic trei: “Pass”, “Pass with Merit” si “Pass with Distinction” cu procentele din tabelul de mai jos.

   

Cam acesta ar fi finalul aventurii mele de la cursul de WSET din Franta. “Happy ending” pana la urma. Nu cam m-ar fi deranjat foarte tare sa mai trag o fuga in Burgundia daca mai era de dat testul o data…:D Una peste alta sunt blogger de vin cu patalama…Yey!!!

 

In rest va asigur ca am ramas perfect cu capul pe umeri ca si pana acum si imi dau seama ca exista o groaza de oameni care nu au nevoie de hartii pentru a-si justifica cunostintele si experienta in domeniul vinului. Dealtfel m-as minti singur sa ma cred superior lor doar pentru ca am o hartie care sa certifice ce am acumulat eu pana la ora actuala. Ar insemna sa ma opresc din invatat si atunci cand te opresti din invatat incepi sa mori cate putin. La figurat. Pe scurt, intotdeauna am evitat si o sa evit pe cat posibil sa fiu sclavul “hartiilor” si al propriei mele minti. Atunci:

 

De ce am facut-o?

 

Cred ca am mai precizat cu alte ocazii. Cam trei sunt motivele pe care le-am identificat la o introspectie mai atenta:

 

• 1. Romania are nevoie de mai multi oameni cu certificari recunoscute international daca vrem sa scoatem capul in lume. Daca tot ma lamentez cu privire imaginea Romaniei vini-viticole pe plan extern (de fapt de lipsa ei) considerati efortul de fata ca un aport personal.
  Este unul din punctele slabe care ne lipseste si in acest sens chiar as fi curios cati oameni cu certificari WSET Level 3 exista la noi. Eu stiu cu totul cam pana in 10 si asta spune multe. Nu mai are rost sa va comunic cati Master of Wine avem ca stiti cu totii. Zero. De altfel nici nu cred ca avem prea multa nevoie la ora actuala de un MW roman. E ca si cum am pune un sofer de Formula 1 intr-o Dacie din 79. Daca nu ai masina bine pusa la punct si performanta, ce poate face soferul? Iar ca sa faci “masina” iti trebuie o multitudine de oameni pregatiti, cu viziune internationala, conectati la realitatile de pe plan mondial din lumea vinului. 
• 2. Eu unul m-am cam saturat de cohorta de nea Ionel si nea Fanel de prin industrie care adesea din postura de vag initiati in lumea vinului aruncau cu o voluptate orgasmica, demna de cauze mai bune celebra intrebare: “Da’ ce pregatire ai matale ca sa iti dai cu parerea despre vinurile noastre?” Din categoria comunista “Cine va recomanda?” Ii anunt pe aceasta cale pe genul acesta de indivizi care umbla cu toporul prin piata ca astept cu cea mai mare placere de acum incolo tipul acesta de intrebari si sunt dispus sa le explic ce si cum. Si sa le intorc serviciul…
  De altfel piata de la noi e plina de ei, un alt semn cat de inapoiati suntem din punct de vedere al mentalitatilor. In afara si daca vine un client oarecare si iti spune ca vinul tau i s-a parut ca are ceva, incerci sa vezi daca nu cumva are dreptate, il tratezi cu respect si nu il pui la respect. Dar deh…repet: sunt in postura de raspunde cu aceeasi moneda asa ca “Watch out! I have a certificate and I intend to use it”…:D
  De altfel de astazi am modificat si Disclamer-ul din partea de stanga jos a blogului si sectiunea cu “Despre Mine” in concordanta cu noile realitati.
  In rest ramane cum am stabilit mai sus. Cred ca am o doza sanatoasa de simt al realitatii si consider ca in primul rand ma reprezinta principiile dupa care scriu si traiesc si apoi hartiile si titlurile pe care le am. De altfel pe la noi mania formei fara fond si alergatul dupa titluri si hartii e sport national…iar eu foarte “sportiv” nu am fost niciodata. Daca imi aduc bine aminte la sport luam scutire “cu clasa”  in liceu si faceam matematica. Cat de bine mi-a prins, ramane de vazut…
   
• 3. Pur si simplu am vrut sa aflu mai mult, sa gust mai mult sa experimentez mai mult si sa ies un pic din paradigma autohtona a vinului. Am vrut perspectiva, am fost si sunt curios cum procedeaza si altii si nu in ultimul rand am facut totul din si cu pasiune. Adica “I enjoyed every minute” cum ar spune englezul. Doar asta a si meritat cu prisosinta efortul de timp, bani si stres.

  

Cam acestea ar fi argumentele mele. Celor care cele de mai sus nu li se par plauzibile pot sa spuna ca am facut-o din aroganta. E cea mai simplista si facila abordare si le va asigura pe mai departe confortul interior caldut atat de cautat si necesar pe la noi.

 

Ce urmeaza?

 

In primul rand “business as usual”. Asa cum spuneam mai sus ma consider acelasi si cu hartie si fara hartie. Iar “hartia”, desi are rostul ei si iti poate aduce recunoasterea unor anumite abilitati si cunostinte, din fericire (sau din pacate pentru unii) nu iti poate aduce comportament etic, respect, obiectivitate, bun simt si ponderare. Pe care incerc sa le cultiv si sa le pastrez in continuare.

Apoi, in mod normal ar urma WSET Level 4 Diploma. Insa un lucru care ma trage in spate este gandul la cate vinuri interesante as putea cumpara de banii respectivi, care nu sunt putini.

Bine, presupunand ca i-as avea la dispozitie…:D

 

 

Tags: Level 3, Londra, Wine and Spirit Education Trust, WSET