Discutia cu “o sa vinifice Cotnari Grasa in sec cand or zbura procii” este deja veche si tinde sa devina o legenda locala, cel putin pe blogul de fata. Cert este ca, intr-un efort de a scoate o gama de vinuri premium de care sa nu se mai ia lumea cu atata ardoare, au facut-o.

    Desi mie mi-ar place sa cred ca motivul a fost sa imi demonstreze mie personal ca se poate..:). Dar cum nu sunt si nici nu vreau sa ajung Robert Parker, o sa accept motivatia normala, cum ca cei de la Cotnari s-au gandit la un moment dat ca lipseste ceva din portofoliul lor de vinuri si anume vinurile seci de calitate. Si asa a luat fiinta gama Simpozion (despre a carei branduire usor perfectionabila si texte cam trase de par de pe sticle, am mai scris aici). Oricum va puteti delecta din poza cu textul “zglobiu” scris pe eticheta. Pe langa cele doua soiuri (Tamaioasa Romaneasca si Feteasca Alba, ambele vinificate in sec) pe care le putem gasi si in portofoliul altor producatori, exista in gama Simpozion a celor de la Cotnari un OZN..sau un OBN (Obiect Baubil Neidentificabil), adica: Grasa de Cotnari vinificata in Sec. Un fel de „era una la parinti si mandra-n toate cele…”, pentru ca, din cunostintele mele, nu exista ceva asemantaor la ora acutala la alti producatori.

   Primita cadou de catre subsemnatul cu ocazia Goodwine din partea producatorului, aceasta a petrecut cateva luni in sticla, pentru a elimina efectul de „bottle shock” datorat imbutelierii in ultimul moment inainte de targ (sic!). Si in plus promisesem ca nu o beau singur…

Asadar saptamana trecuta, pe sfarsit, i-a venit sorocul si va povestesc mai jos relatarea de la fata locului:

Culoare: Galben deschis, cu usoare tente verzui evidente, de coaja de lamaie usor necoapta. Oricum nespecific unei Grase traditionale…J

Nas: intensitate medie, usor retinut si reductiv in deschidere, se dezvolta cu arome pline de pepene galben, caise, piersici si o nota usoara de muscat, de tamaioasa care ii insufla un caracater aromatic retinut. Daca fortam putin asemanarile si in lipsa informatiilor despre existenta Grasei in sec, am putea sa o confundam cu o Tamaioasa mai subtila, ceva gen Segarcea.

Gust: atacul este rotunjit (probabil si de alcoolul de 13,5%, dar bine integrat) asa cum ne-am astepta de la o Grasa care se respecta. Si probabil si pentru a nu soca prea mult pe cei obisnuiti cu “plumbul” din corpul „dolofan” al variantelor pe dulce. Corpul si evolutia vin in confimarea deschiderii  cu arome de fructe exotice, mere si pere parguite plus strugure copt (muscat). Aciditatea are o prezenta medie, integrata si reuseste sa “ridice” senzatia de greutate a corpului spre portative proaspete, minerale chiar pe final. Postgustul este mediu, o combinatie reusita de senzatii dulci si tonice pe un fond usor cald, alcolizat, cu ceva sambure de nuca si ceva note lactice.

       Per ansamblu un vin Bun, pe care nu prea am cu ce sa il compar ca si tipicitate de soi, decat cu o Tamaioasa mai retinuta (stiu, am zis si mai sus) si usor mai echilibrata in aromele specifice de catre celelalte fructe. Pe langa faptul ca nu va va dezamagi, o sa va satisfaca si curiozitatea legata de a degusta in premiera varianta in sec a celebrei Grase de Cotnari. Cum scumputa totusi curiozitatea asta. Daca in schimb sunteti fani impatimiti ai variantei in dulce (eu sper, pentru sanatatea voastra ca nu) lipsa zaharului o sa va socheze, sper nu atat de mult incat sa nu ii acordati o sansa. Grasa este acolo, unde a fost dintotdeauna, doar ca nu mai este “umflata” cu straturi grele de zahar.

       Vad ca site-ul trecut pe sticla (www.vinuricotnari.ro) tot nu merge si dintotdeauna am fost curios de ce e asa de greu sa faci un site, daca tot ai scos niste vinuri reusite. In fine, gigantul din Moldova se misca incet-incet (am vazut chiar o reclama prin Millesime) si nu sunt departe zilele cand cei trei colosi autohtoni (adica plus Murfatlar si Jidvei) vor da iama prin HORECA cu noile vinuri, inarmati cu bugete pe masura dimensiunilor.Vinurile sunt bune, clar peste ce s-a produs pana acum la ei. Ma refer aici la Jidvei si Cotnari, dar am auzit ca si Murfatlar (care a mers “all-the-way” cu noua Crama Atelier) sta bine la capitolul calitate (ma lamuresc zilele astea si revin cu impresii).

     Ideea este ca pe la toamna, cam dupa culesul viei si disparitia euforiei specifice, ma astept la o ascutire a concurentei pe segment, datorita cantitatilor nu tocmai de neglijat de vin de calitate care vor fi aruncate pe piata autohtona de catre cei trei colosi. Acest fapt va fi urmat probabil intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat de o scadere a preturilor la unii producatori  sau, mai rau (Doamne Fereste, nu doresc la nimeni) de falimente rasunatoare.

    Cert este ca din punct de vedere al consumatorilor de vinuri romanesti de calitate ne asteapta vremuri cel putin interesante…Mai ramane acum ca cei trei enumerati mai sus sa ridice nivelul calitatii si la gamele low-cost, de retail si volum. Care nivel acum nu este nu la pamant, ci sub pamant. Dar asta nu cred ca o sa vedem foarte curand, ramanand deocamdata la stadiul de „wishfull thinking”…Deh, in viata nu poti sa le ai pe toate.

Tags: Cotnari, Grasa de Cotnari, sec, Simpozion la Moscova