Oct 17 2013

Doua seci de la Murfatlar carora le datoram cu totii destul de mult…

 

Astazi o sa va povestesc despre doua vinuri de linie de la Murfatlar care au insemnat la vremea lor un punct de cotitura in industria vinului autohton. Este vorba de gama Sec de Murfatlar, cu un Sauvignon Blanc si un Cabernet Sauvignon.

 

Nu stiu daca va mai aduceti aminte, prin 2001-2002, cand toata tara inota la raft intr-o mare de dulcegarii, iar unii dintre producatorii de azi nici nu visau ca o sa faca vreodata vin, Murfatlar s-a gandit sa o ia nitel contra curentului si sa promoveze un nou concept, adica vinul sec. Bine stati linistiti ca nu din altruism si dragoste pentru consumator. Miscarea lor de altfel mai mult i-a ajutat pe altii, piata per ansamblu, decat pe ei.

 

Asta nu inseamna ca nu existau deloc vinuri seci pe piata, doar ca niciunul dintre producatorii mari nu isi bazasera pana atunci o campanie de promovare cu acoperire nationala pe conceptul de vin sec, atat de strain majoritatii consumatorilor de la noi. Miscarea Murfatlar a fost cu atat mai surprinzatoare, acesta fiind celebru la momentul respectiv pentru productia de vinuri rosii dulci.

In plus nu stiu de ce am impresia ca multi dintre pasionatii care invart acum savant paharul pe la degustari si targuri incercand sa deceleze  fructele exotice de aromele de baric, au aflat tot in aceeasi perioada din reclamele de la TV ca vinul poate fi si sec. Pana la urma ei erau si tinta campaniei…:D

 

Murfatlar a fost deci primul producator care a adus vinul sec pe micile ecrane si l-a popularizat pentru “mase”. Iar pentru asta ar trebui sa ii multumeasca multi dintre cei care fac vinuri  asa-zis “premium” la ora actuala plus probabil o parte din pasionatii de azi.

 

De aceea, consider vinurile de fata un fel de vinuri “icon” pentru piata de la noi. Nu neaparat prin calitatile lor intrinseci, ci prin punctul de referinta  pe care gama respectiva a marcat-o in dezvoltarea pietei autohtone si a consumatorului de vin din Romania.

 

Vorbind strict la momentul actual, vinurile respective au doar calitatea de a fi seci, in rest sunt si au fost cam dintotdeauna amorfe si lipsite de insusiri extraordinare care sa bucure cu adevarat palatinul consumatorului. Vinuri de linie, de la un producator de volum, intr-o piata ca Romania.

 sec murfatlar

 

Ca sa nu fiu suspectat ca am luat-o razna haideti sa lamurim si din ce motive (in afara de cele expuse mai sus) am achizitionat sticlele respective. Pur si simplu aveam nevoie de doua recipiente de 250 ml cu screwcap in care sa depozitez “minunile oenologice” cu care ma delectez pasager. Pentru ca, recunosc “rusinat”, nu sunt genul care sa consume singur o sticla de vin o data, decat in rarele ocazii cand vinul respectiv chiar imi merge la suflet.

Asa ca pentru a pune deoparte surplusul o alternativa foarte buna sunt sticlele mici de 250 ml cu screwcap (care se stie ca inchide mai bine decat pluta) umplute pana la refuz pentru a elimina complet oxigenul si apoi pastrate in frigider. Atentie nu le tineti prea mult pentru ca  inevitabil vor casa la un moment dat. Dar pentru o zi-doua metoda functioneaza de minune. La raft am avut de ales intre mai multi producatori sau branduri, iar aceasta a doua alegere recunosc ca am facut-o cu inima din considerentele expuse mai sus si din pura curiozitate.

 

Dar sa vedem tot ce putem gasi la ora actuala pe gama respectiva. “Fisele” de degustare pentru cele doua vinuri le aveti mai jos. Pe scurt  albul e la limita potabilitatii;  rosul este acceptabil, chiar merge. Bine usor diluat, iar la capitolul “curiozitati oenologice personale” sa trec in revista cele doar 12,5 % alcool obtinute de Murfatlar pe un soi rosu in ceea mai insorita podgorie a tarii.  Albul are 13,5%, sa zic ca aici nu am nici o curiozitate.

Murfatlar s-a ocupat intre timp si de cei cu pretentii si gusturi rafinate (si cu buzunare pe masura) lansand vinuri de calitate, vinificate de Razvan Macici, in cadrul ultimului lor proiect: M1.Crama Atelier.  Sincer, din punctul meu de vedere, comparandu-le cu cele de fata,  chiar merita sa dati diferenta de bani.  Asadar:

  

Sec Murfatlar alb si rosu

 

No responses yet

 

Oct 16 2013

Doua bordeleze in antiteza de la Lidl

 

Dupa cum stiti e toamna, deci e sezonul muraturilor pentru gospodine si al noii colectii de vinuri frantuzesti de la Lidl, asta pentru pasionatii de “subiect”. Asa ca de cateva zile internetul geme de pozele si review-urile celor care (inca) achizitioneaza vin din marele retail.

Selectia de anul acesta, in comparatie cu cea de anul trecut, se incadreaza in intervale de pret inferioare. Semn ca cineva de la Lidl a inteles ca puterea de cumparare a romanilor la capitolul vin nu este una extraordinara. Le este mai greu sa inteleaga alor nostri, dar nu e problema pentru ca se pare ca cei din afara se prind incet, incet cum e cu piata de vin de la noi si s-ar putea la un moment dat, pana se prind si producatorii autohtoni,  sa nu mai fie loc si pentru vinurile lor.

 

Cum spuneam selectia de anul acesta consta in cateva albe si rosii plus foarte multe rose-uri. Deh, tocmai s-a terminat vara prin vest si trebuie sa bea cineva si stocurile de rose ramase prin magazine. Uitandu-ma la cate rose-uri a adus Lidl ma intreb daca nu cumva asistam la un fenomen de supraproductie pe pietele externe si bula asta roz-bonbon e pe cale sa se sparga. In fine…

Va prezint astazi pe scurt doua vinuri albe din Bordeaux, aflate in portofoliul curent al Lidl. Asadar:

  Chateau la Freynelle

 

Chateau La Freynelle

“Assemblage” (sic!) din Sauvignon Blanc, Semillon si Muscadelle, alcool 12%, 2011. Producator mic, imbuteliat la proprietate, inchis cu dop de pluta:

 

Aspect (Culoare): galben pronuntat, auriu, intens, clar si stralucitor

 

Nas: Intensitate medie cu impresii initial florale si de citrice dulci (portocale, gref rosu); se deschide intr-un evantai de fructe exotice coapte, naturale fara nuanta acea artificiala, fortata. Treptat apar notele de miere, ceara si alune specifice Semillon-ului alaturi de caise si piersici parguite plus o tusa usoara de flori de soc (ca sa nu zic de ceva pisicesc). Un nas armonios, complex, integrat.

 

Gust: Atac rotund, cu o prezenta buna pe palatin, corp mediu si senzatii zemoase, dulceag-fructate in debutul evolutiei. Aciditatea medie isi face simtita prezenta pe mid-palate si echilibreaza perfect corpul. Impresii gustative similare nasului, cu citrice dulci, fructe coapte si fagure de miere. Evolutie  usor onctuoasa, cremoasa, surprinzator de bine inchegata, chiar eleganta, pentru acest interval de pret, cu un final in tente proaspete, racoritor si un postgust initial citric, mineral, care se stinge in note de miere si fructe coapte.

  

Un vin Foarte Bun, usor peste bariera de 85 de puncte. Chiar surprinzator de bun, mai ales pentru cei 20 de lei cat a costat. Desi, obisnuit cu vinurile autohtone, ma asteptam ca vinul sa fie cumva peste media vinurilor romanesti de 20 de lei, cel de fata m-a dus cu gandul la cele cu preturi mult mai mari.  De 50-60 lei. Adica foarte sus.  RPC Foarte Bun. Luati-l ca merita.

  Clos lOffice

 

 

Clos L’Office

AOC Entre Deux Mers, 2011, 12.5% alcool. Probabil tot un asamblaj de Sauvignon Blanc, Semillon si/sau Muscadelle. Imbuteliat de “Les Grands Chateaux de France”(sic!), adica de un Negociant. Asadar:

 

Aspect (Culoare): Galben pai, in nuante verzui

 

Nas: Intensitate redusa si aspecte usor volatile, in note verzi, ierboase, de eucalipt, menta alaturi de tuse citrice, de lime.  Impresii usor picante, condimentate si afumate.

 

Gust: Atac rotund, usor plat, dulceag, urmat de o aciditate dura in partea a doua e evolutiei, brusca si neintegrata. Evolutie pe note austere, verzi, citrice si diluate. Final la fel de verde, cu aciditatea in antiteza si cu un postgust scurt, mineral si amarui.

  

Un vin Acceptabil, comun, de masa, fara personalitate. Cred ca s-a exagerat un pic cu sulful. A costat aprox. 17 lei, bani pe care dealtfel ii merita. RPC Acceptabil. La mare distanta fata de  primul.

Mai ales daca tinem cont si de afirmatia usor hazardata de pe dopul de Nomarcoc, care nu are nici o legatura dealtfel cu ce gasim in sticla:

   cork terroir

 

 

No responses yet

 

Oct 14 2013

Cum ne ferim de vinul “premium”…

Published by under Diverse,Marketing,Opinii

 

Axioma numarul unu: „Daca in Romania cineva iti spune ca un vin este premium…baga banii inapoi in portofel si du-te acasa…sau ia altceva de ei. „Premium” inseamna in majoritatea cazurilor ca platesti prima pe prostie, nejustificata de vin.” Bine, nu ca nu ar functiona la fel  si in alte domenii. Pana la urma e principiul de baza al brandingului si pozitionarii…:D

 

Sa iei alt vin e mai dificil, pentru ca in Romania greu gasesti un vin care sa nu fie premium. Toata lumea face doar premium si o intrebare de genul „Ceva care sa nu fie premium aveti?” probabil ca i-ar descumpani fatal. Pe langa faptul ca te-ar infiera in secunda urmatoarea ca unul care „nu are bani si nu isi permite” vin de calitate. Yeah right!

 

Eu unul nu am auzit vreun producator francez sa zica ca face vin premium. Decat ca face vin. Si Lafite face vin asa cum si JP Chenet face (de fapt imbutelieaza) vin. Premium sau nu, decide piata, prin cerere. Chestie care in final se vede in pret. De aceea e Lafite 1000 € sticla si JP Chenet 2-3 € (atata e prin afara nu va uitati la noi ca e la suprapret).

 

Credit @ sommelierdan.blogspot.com

Credit @ sommelierdan.blogspot.com

Atat de abuzat si uzitat este termenul “premium” pe la noi incat incepe sa capete accente peiorative. Bineinteles ca se apeleaza la subconstientul bietului consumator in a  declara ca vinul propriu este premium. Pe principiul masina premium, segment premium, amanta premium. Poate vrea si el saracul „sa stea in fata, cu bogatii la masa”.  Si daca nu are bani de masina, amanta si alte chestii premium foarte scumpe, macar cateva sute de mii-un milion (vechi Slava Domnului) are sa dea pe o sticla de vin ca sa se simta special.

 

Un adevarat cunoscator de vin nu marseaza la manelismul asta cu vin premium. Pentru el premium inseamna ceva care nu isi justifica bani si la care adesea, in cazurile fericite, ambalajul este mai coerent decat vinul in sine. Un pasionat de vin, chiar daca are bani, se cam fereste sa ii dea pe “premium”. Premium beau cei care se considera „premium” si in viata de zi cu zi.

 

In schimb ai nostri producatori, comercianti, etc, repezindu-se ca fata mare la maritat,  au pus caruta inaintea calului. Adica nu au mai asteptat ca piata sa le confirme “capodoperele” (oricum  stiau ca nu prea are ce confirma, ca de pe vii de 5 ani nu poti face ceva cu sperante macar de „premium” adevarat) si au ales sa declare sus si tare de la inceput ca vinul lor este premium.  Adica sa se declare premium.

E ca si cand Dacia ar declara maine ca face BMW-uri. Adica masini premium. Probabil ca nu i-ar crede nimeni. Doar ca la vin produsul este mai opac si greu de evaluata/intuit sub aspect calitativ de catre neinitiati si stategia functioneaza mai bine. De fapt e un fel de inselatorie.

 

Daca termenul “vin premium” ar fi definit clar probabil ca majoritatea producatorilor autohtoni ar pica criteriile definitiei respective cu brio. Dar din moment ce termenul este atat de vag si greu de definit, acestia folosesc conceptul cu o perseverenta si ferocitate de business demna de cauze mai bune. Daca ar fi la fel de perseverenti si la vin, probabil ca s-ar apropia mai repede de idealul declarat. Adica de a produce cu adevarat vin premium.

 

Pana la urma va spun din experienta ca e si greu sa le explici ca practic ei nu fac vin premium. Ca daca ar fi asa premium s-ar vinde si nu ar sta prin crame. Sau nu ar fi nevoie sa dea pe la ospatari o sticla la 4 dopuri ca le impinga “creatiile” pe gatul consumatorului ingenuu. Dar sa te apuci sa le explici e ca si cum ai trage din priza cablul de alimentare al boxelor la o nunta de “conationali”, cand zbiara “solistul” mai tare. Iti iei niste galeti cu zoaie si niste injuraturi in cap de nu te vezi. De la aceeasi oameni care pretind ca sunt finuti, ii dau cu civilizatia si cultura vinului, etc..etc. Comercianti, producatori, afiliati, etc…:D

 

Credit @www.kss.com.au -

Credit @www.kss.com.au –

Bine nu e intotdeauna vina lor. Pentru ca implacabil au pe langa ei cohorte de angajati care vor sa isi pastreze serviciul sau bine-intentionati care asteapta sa le mai pice cate o sticla, un mic, o atentie. Acestia le spun in mod constant cand le gusta vinul: “Sefule, pai ce ai tu aici, e peste Lafite! E premium!! Ce Romania, nu face nimeni in lume ce faci matale aici. Ia uite cum se simte terroir-ul pe final!”.

 

Si totul in speranta unei mariri de salariu sau a unei sticlute-doua acolo “sa o duc si eu acasa la aia mici”. Iar oamenii cred, ce sa faca. Ca la noi majoritatea patronilor de crame se ocupa cu vinul de 4-5 ani, sunt noi in domeniu, nu au cum sa aiba o parere obiectiva. Si apoi e ca la publicitate: daca ti se spune 24/24h ca faci vin premium, ajungi la un moment chiar sa fii convins de asta. Desi piata nu il cere, sta prin crama si nu se vinde, banii nu se incaseaza si business-ul merge cum merge. E un fel de autoamagire…

 

In capitalism depinde doar de voi, consumatorii, daca vreti sa ii credeti sau sau nu si daca vreti sa cadeti in „capcana premium”. Ca in rest nu va(ne) apara nimeni.  De aceea va enunt urmatoarea axioma, venita din faptul ca producatorii seriosi , care chiar fac vin premium nu folosesc aproape niciodata termenul respectiv:

 

„Daca cineva vrea sa va vanda o sticla de vin si pentru a justifica un pret mare va spune ca este “premium” treceti mai departe. Nu merita banii.”

 

Corolar: Daca nu aveti ce face cu banii si va trebuie o sticla de vin doar ca sa impresionati, fiindu-va indiferent continutul acesteia, atunci nu trebuie sa va faceti probleme: sunteti clientul clasic de vin premium romanesc.  Continuati sa cumparati. Atentie insa pe cine doriti sa impresionati. Trebuie sa fi cel putin la fel de ignorant la capitolul vin ca si D-voastra. Altfel o sa va considere un fraier cu bani care habar nu are de vin si s-a lasat jupuit de „industrie”. Si nu va mai uitati asa urat la mine, cascati bine ochii..:D

 

Sfat pentru producatori: terminati o data cu premium asta. Devine jenant ca toata lumea sa faca premium. Faceti doar vin si gata. O sa va spuna piata cand va fi premium. Si apoi cand cu adevarat veti face premium (va veni si momentul acesta) sa ne asteptam la epitete de genul: ultrapremium, superpremium, megapremium, gigapremium ca sa va pozitionati in raport cu ce faceti acum?

Vin premium cu adevarat  fac in Romania doar o mana de producatori. Ii stiti care, nu vi mai spun eu. Culmea e ca nu ii auziti zbierand pe toate drumurile ce premium sunt vinurile lor. Iti spun doar sa le gusti vinul si sa te convingi singur daca merita banii. Niste fraieri, nu?…:D

 

8 responses so far

 

« Prev - Next »