Stau de vreo 3 zile si ma uit pe geam cum ploua. Si cam asa face tot sudul Romaniei. Ba de luni avem si cod portocaliu de ploi in Dobrogea si galben in tot sudul tarii. Adica o sa ploua. Cam non-stop.

Ploaie inseamna ca nu e soare, conform celebrului dicton: “iarna nu e ca vara”. In schimb daca dai drumul al televizor, te uiti prin presa sau dai un browsing la noutatile de pe Facebook realitatea este alta. Peste tot auzi: “avem un an excelent in materie de vinuri: recolta mare, de calitate, o sa iasa si o sa dreaga supervinuri.” Mai trebui cineva sa ii creada. Si sa le cumpere. Bine unii dintre cei care dau astfel de declaratii, care se ocupa in general cu PR-ul, nu ar fi exclus chiar sa creada in ele…

 

Daca e sa o luam logic eu nu mai stiu un septembrie asa ploios de cativa ani incoace. E in totala antiteza cu ce avem anul trecut pe vremea asta cand strugurii erau deja demult culesi datorita caldurii excesive din august. Dar si atunci a fost un an exceptional. Dupa principiul: “Fie ploaie, fie soare/ Facem premium fratioare.” Bine avem si oameni cumpatati care se uita ingrijorati pe prognoze si spre dealurile cu vie.  Dar ca intotdeauna la noi, ei sunt mai degraba exceptia la  sarbatoarea nationala cu mici, must, bere (sic!) si declaratii optimiste…

 

Si apoi, fie vorba intre noi, toata vara a fost cam racoroasa si cu ceva ploi. Cel putin eu nu am mai prins de cativa ani un iunie asa de ploios ca anul acesta. Iar toamna se pare ca e din categoria cosmar. Cel putin pana acum. Daca o mai tine asa cateva saptamani putem sa punem cruce pe la rosii. Iar prognozele meteo nu suna deloc bine…

Sunt foarte insa curios cum vor iesi anul acesta albele si Pinot-ul. Mai ales in Dealu Mare. Ca de rosii cam am o idee. E un an clasic “de oenolog”. Adica cine are oenolog bun si exprimentat o sa scoata vinuri comestibile, chiar bune pe alocuri. Apropo are cineva la noi echipament de “reverse osmosis”? Sau ceva distilare in vacuum…

Cine ii arde in schimb aiurea cu baricul pe medium +, conform retetei autohtone clasice, o sa dea vinul la BiB. Sau la chinezi. Ca tare imi e frica ca vinul de anul acesta nu prea o sa suporte asa bine baricul.

 

Dar asta nu conteaza. Eu am o predictie personala: indiferent cum va fi anul, daca afara ploua cu galeata ca anul acesta sau daca e vipie de 40 de grade cum a fost in 2012, vinul romanesc va fi tot premium. Si pe cale de consecinta scump. Pentru ca noi nu stim sa facem altfel de vin. Si oricum putem face “premium” indiferent de varsta viilor sau de vremea de afara.  La un moment dat ma intreb ce ar trebui sa se intample ca sa aud si eu o data de la podgorenii nostri: “Da dom’le, a fost anul cam prost, nu prea o sa iasa ce trebuie”. Probabil atunci cand vom avea alunecari de teren. Cu tot cu vie.

Dar vin se va face si atunci. Ca de aia exista Spania, Italia, Franta. Sa ne “sara in ajutor” cu vinuri vrac de mana a treia, pe care le putem vinde  la noi pe post de premium. O sa ziceti ca ne apara DOC-urile de asta. Aha…sigur…DOC-urile si cei care le controleaza cu “strictete” implementarea. Ce gluma buna…

 

Asa ca stau si ma uit afara la diluviul care tine de trei zile. Si ma incearca tot felul de ganduri bacoviene. Pana la urma cat de idiot (fraier, fazan, muflon, etc) sa te considere cineva, in conditiile in care tu vezi ce vreme este afara, sa iti spuna senin ca este un an foarte bun. Foarte bun pentru ce? Pentru varza de murat?

 

P.S. Haideti ca a inceput intre timp si ceva grindina…dar stati calmi, grindina face bine la struguri, nu?

 

 

O teorie proprie si personala de marketing, testata si verificata in multe imprejurari, nu neaparat doar la vin, spune ca: atunci cand o persoana cunocuta (actor, sportiv, manelist sau nevasta de a lui Prigoana) recomanda sau „branduieste” cu numele sau un produs sau un serviciu, atunci acel produs sau serviciu are un RPC slab si va sfarsi inevitabil prin a dezamagi.

 

De ce? Din doua motive:

1. un produs foarte bun  nu are nevoie de genul asta de marketing ca sa se vanda

2. daca personajele respective  isi pun imaginea si numele la bataie nu o fac gratis. Deci trebuie sa scoata un ban (adesea nu putini pentru ca nu sunt invatati cu bani putini. Bine poate doar nevasta lui Prigoana, ca am auzit ca omul e mai “cumpatat”). Iar ca sa scoti un ban dintr-un produs inseamna ca trebuie sa o faci un pic in detrimentul calitatii.

Pentru ca daca ai da si calitate si imagine te-ai duce cu pretul prea sus pentru posibilitatile consumatorului si tot aranjamentul va esua din punct de vedere comercial. E o chestiune simpla care presupune un mix dintre un produs si o imagine, totul in cadrul unui pret dat, pe care consumatorul este dispus sa il plateasca. Arta acestui business este tocmai de a creea acest mix, in genul modului in care un oenolog asambleaza un vin.

 

Dar sa revenim. Povestea pe scurt: Brangelina (adica Brad + Angelina = Love) cumpara un Chateau in Provence (americanii sunt obsedati cu Provence,  Saint Tropez si Coasta de Azur) si se gandesc sa produca vin. In cazul de fata vorbim de  un Rose.

Producatorul respectiv, Chateau Miraval nu este tocmai strain de promovarea vinurilor proprii pe seama celebritatilor. Intre altele fie spus si mai mult cu titlu de can-can Chateau-ul respectiv este locul unde au fost inregistrate parti din celebrul album „The Wall” al celor de la Pink Floyd (da,da,baiatul ala cu concertul de la Bucuresti, Roger Waters). Producatorul a sesizat oportunitatea si  s-a apucat sa produca un Rose cu titlul, ati ghicit: Pink Floyd. Era si greu de ghicit… Umbla vorba in sat ca ar fi fost chiar un Rose reusit. Sau este (?!?!) ca mai apare pe la diversi comercianti de afara ca Chateau de Miraval Pink Floyd Jolie Pitt 2012. Ca sa impuste toti iepurii deodata…un fel de all inclusive.

 

 Intre timp insa fanii Pink Floyd au imbatranit, s-au lasat de rose sau au trecut probabil pe vin rosu. Asta s-a vazut in vanzari. Ca nu poti sa scoti un rosu sa se cheme Pink Floyd. De fapt poti, dar suna total aiurea. La noi probabil s-ar practica…

In plus nici Pink Floyd nu mai e ce era pe vremuri in termeni de marketing, imagine si expunere.

Asa ca „organismul parazit” (Chateau-ul) a trebuit sa gaseasca o alta gazda furnizoare de imagine pentru a relansa vanzarile produsului propriu (Rose-ul). Si ce gazda mai buna poti gasi decat celebrul cuplu de actori, arhicunoscuti pe plan mondial. Cam cum sunt la noi Bianca Dragusanu si Victor Slav (apropos, sfat gratis: aude cineva sa vorbeasca cu ei pentru o eticheta de rose? Cotnari ca acolo s-ar potrivi cel mai bine…cu Busuioaca aceea Rose sunt din aceeasi poza. Nu glumesc…Dati-l incolo de Colocviu la Paris.)

Revenim (a doua oara): Brad si Angelina au preluat in leasing Chateau-ul cu optiune de cumparare (un fel de cumparare 90%: daca nu iese business-ul pot renunta la contract) si s-au apucat de facut vin.  Acum pe vinuri scrie frumos:  “Jolie-Pitt&Perrin”. Perrin e nenea care face vinul, nu tocmai un novice in domeniu si in zona, dar nu insist acum cu Beaucastel ca va plictisesc. Eu mai mult din cauza lui eram curios de vin. In rest povestea este clasica: terroir, vie cultivata organic, etc…etc Dar cine nu are de astea in zilele noastre?

Si ca sa vezi  surpriza, vinul (varianta 2012, asta cu Jolie-Pitt) a primit instant 90p de la Winespectator, dupa ce ani de zile cazuse cumva in dizgratie. Deh,  “Brangelina” se pare ca vinde si reviste de vin. In plus toata presa mondiala (si nu numai cea de specialitate) a vuit toata vara despre Rose-ul celebrului cuplu.

 

Una peste asta toata chestia mi  s-a parut o schema evidenta de marketing pentru turisti americani snobi (pleonasm) dar mai ramanea sa vad produsul in sine ca sa ma conving. Si m-am convins:

 

Aspect (Culoare): tipic, foaie de ceapa cu reflexe usor inchise de cupru si somon

 

Nas: Intens, fructat, cu mult fruct rosu de padure coapte (fragi, zmeura, capsuni usor trecute), tuse de bomboane si dulceata de trandafiri. Nu are eleganta si integrarea tipica unui rose de Provence, parfumul il vireaza mai degraba spre chestii New World.

 

Gust: Atac prezent, chiar usor corpolent cu senzatii dulcege in debut, dezvoltand aceleasi tuse de fructe de padure coapte si senzatii usor artificiale, de bomboane. Nu prezinta aciditatea  electrica, racoritoare a unui Provence clasic, dar reuseste sa echilibreze corpul in mod fericit, mai ales pe sfarsitul evolutiei. Comparat cu stilul zonei pare usor plat. Termina cu o explozie de fruct parfumat pe palatin care se mentine, pe o durata scurta si in postgustul usor cald si cu senzatii artificiale.

 

Trebuia sa va spun de la inceput (daca nu v-ati dat seama pana acum) ca nu sunt mare fan Brad Pitt si Angelina Jolie. Dar facand abstractie si de asta trebuie sa va mai spun ca vinul m-a dezamagit. Si nu datorita numelor scrise pe eticheta (din contra datorita lor ma asteptam sa fie un pic mai comercial) ci mai degraba ca si fan al Rose-urilor de Provence. Ma asteptam sa fie un rose generic branduit cu numele celor doi. Dar nu e nici macar atat. Este mult mai plat si mai lipsit de prospetime si naturalete, castigand insa pe partea de arome intense, corp si senzatii dulcege. Adica exact ce urasc eu mai mult la un Rose.

 

E trist sa iti bati joc de un rose de Provence in stilul asta doar pentru a scoate un vin care sa fie cat mai pe placul consumatorilor. Nu ma indoiesc ca s-a vrut ceva mai “comercial”, dar s-a ajuns la un caz clasic in care brandingul distruge produsul in sine. De exemplu cel de aici e o clasa peste el. Un vin Acceptabil spre Bun, dupa gusturile mele. RPC Slab la cat se cere pe el (intre 15 si 20 €, in functie de magazin)

 

Sa nu ma intelegeti gresit, vinul este peste multe Rose-uri de la noi, doar ca judecat in contextul zonei, al stilului, al pretului si in final a ceea ce astept eu de la un rose de Provence, “fails to deliver”, vorba englezului.

 

Deci pe scurt: daca o sa dati  15 -20 €  pentru Chateau Miraval Rose 2012 Jolie-Pitt&Perrin pregatiti-va sa primiti mai mult Jolie si Pitt decat vin. Et c’est pas tres jolie tout ca…

 

 

Tags: Angelina Jolie, Brad Pitt, Chateau Miraval, Perrin, Provence, Rose

 

Doua cuvinte in legatura cu o discutie lansata ieri pe Facebook de catre amicul Ciprian. Despre care am zis sa imi exprim cateva ganduri in spatiul propriu si personal, luat pe “persoana fizica”. Asadar:

Un comerciant de vin, (nu importa care, nu discut persoane) organizeaza una bucata degustare de vinuri. Pana acum toate bune si frumoase. Nu va mai povestesc ce e aia degustare de vin ca probabil a aflat toata lumea pana acum: un loc unde te duci sa bei moca (sau cu bani mai putini)  vin romanesc premium, pe care de altfel nu ti-l permiti sau daca ti-l permiti nu il cumperi prea des. De ce nu il cumperi? Pentru ca stii ca de banii aia si legat la ochi, punand la intamplare degetul pe ecran la Vinatis, Decantalo  sau Vinexus ai sanse sa iti aduci ceva mai bun.

 

Revenim: se organizeaza degustare cu Fetesti Negre si amicul intreaba curios de ce nu este si Purpura Valahica la degustare. Care crede el ca este cea mai buna Feteasca Neagra de la noi la ora actuala. Opinie pe care o impartasesc si eu  dealtfel.

Raspunsul vine simplu si cu un dezarmant aer de normalitate: pentru ca producatorul nu a vrut sa participe. Adica nu a trimis sticle “moca”. Ajungem deci la concluzia ca degustarea de vin este locul unde producatorii trebuie sa trimita sticle moca daca vor sa participe.  Pentru ca onor comerciantul nu da nimic de la el, decat probabil apa. Asta daca nu vorbeste si acolo cu vreun producator sa o asigure gratis sau o ia de la robinet. In plus, ca sa  “selecteze clientela” poate trage si o taxa de degustare pentru vinurile primite gratis, sa isi acopere “costurile” enorme asociate degustarii si eventual sa faca un banutz, doi acolo. Ca asa e in tenis…

 

Deci pana la urma selectia la degustarea respectiva nu o face nici clientul (decat daca vrea sa isi plateasca sticla), nici comerciantul (ca el e pe principiul “show me the money” cu clientul propriu) ci disponibilitatea producatorilor de a pune la dispozitie gratis sticlele de vin. Si cine o sa le puna la dispozitie? Cei care au vanzari si cerere pentru vin probabil ca nu, pentru ca nu mai au nevoie sa bifeze prezente la degustari.

Piata stie ca vinul lor este bun si il cere. Pe principiul asta excluzi de la degustari toti “granzii” de la noi: Davino, SERVE, Vinarte, Stirbey. Si cu ce mai ramai, va intreb eu acum? Ce relevanta are o degustare de la care elimini referintele?

 

Pe scurt, evenimentul respectiv este o actiune de PR deghizata in degustare de pe urma careia poti sa faci si un mic profit. Ca 99.9% dintre degustarile de pe la noi. Iar restul de 0.01 % se platesc de catre participanti.

Cand o sa vad eu comerciantul care da vin de la el sa faca degustari generaliste, ca sa isi educe clientii obisnuiti, o sa zboare dropia (care probabil a mai zburat in timpuri imemoriale, deci nu exclud complet posibilitatea).

 

De ce? Pentru ca la noi comert = bisnita. Inclusiv la superlicorile premium autohtone care se numesc accidental vin.

 

Cel mai mult imi place cand vad comerciantii nostri imbratisand cu voiosie texte si concepte filozofice de genul: vinul e cultura, vinul e civilizatie, sa ne intalnim sa ne bucuram de el impreuna,etc….etc Adica mai dam un strat de vopsea “culturala” pe gardul de la butic. Iar inauntru stam la panda cu casa de marcat. Ca totul este fiscalizat nu? Mostre gratuite (sic!), taxe de intrare, consumatie clienti, etc…ca de aia e vinul scump si adaosul mare. Ca se platesc la greu impozite si taxe.

 

Rutinat si harsit fiind in contextul autohton al pietei vinului,va spun ca cel mai interesant si distractiv este atunci cand intrebi ceva chestiuni lamuritoare de genul: “De ce e adaosul asa de mare? De ce e asa de scump?”.

Eh, atunci pojghita de cultura si civilizatie asociata vinului cade instantaneu si te trezesti brusc si implacabil in fata cu precupetul clasic, accesand vocabularul milenar al negustorului: “Bai nene cumperi sau faci filozofie?”, “Cum sa fie bah ieftin cand am de platit taxe, oameni, chirii, etc?”, “Cum sa nu merite mah, merita, dar nu ai tu bani sa ti-l permiti si esti invidios. Si imi strici iarmarocul!” “Deschide-ti bah tu magazin daca esti smecher si da moca de la tine!”…etc..etc

Comerciantul de vin de pe la noi se comporta de parca face o munca umanitara si a fost fortat de iubitorii de vin sa se scoale din pat la ora 4 dimineata si sa ia painea de la gura familiei ca sa deschida magazinul de specialitate. Si noi ar trebui sa fim vesnic recunoscatori pentru aceste opere de caritate dezinteresate care se numesc “magazine de specialitate”. Care aduc vinul mai aproape de noi pentru un adaos modic, de obicei de la 30 % in sus. Am mai scris despre asta si mi-am luat regulamentarele mustrari si acuze de lipsa de viziune si perspectiva.

 

Cam asta e pe scurt legatura dintre 99% dintre comerciantii cu (de) vin de pe la noi si produsul in sine. Un concubinaj cu tente de pecuniare in care comersantul “scoate la produs” produsul denumit, din pura intamplare si total irelevant pentru el, vin. Putea fi branza, magiun, saltele, etc

Totul pe principiul din Filantropica, care este pastrat sub incidenta omertei in “industrie”: “Ai pus botul? Ti-am luat banii!!”.

Nu contest ca exista si oameni pasionati si realmente interesati de subiectul vin printre comerciantii de la noi. Dar sunt doar  exceptiile care confirma regula. Restul, majoritatea, pun pe primul plan profitul propriu si pe ultimul consumatorul. Ca si majoritatea producatorilor de altfel.

 

Nu ma credeti? Ia intrebati producatorii cum rezista asaltului de cereri de “mocangeala” din toate partile… Inclusiv din partea celor care mangaie atent, condescendent si dezinteresat consumatorul pe cap.  Sa ii fie lui bine, sa stie  sa aleaga, sa nu duca lipsa de nimic, sa fie concursuri,  sa fie evenimente, sa fie informat despre vinul premium a lui cutare si cutare, sa vina la degustari…”sa”, “sa” si iar “sa”….

 

Sunt perfect constient ca lucrurile sunt mai complicate de atat si chiar sunt curios sa aud mai multe pareri. Doar ca anumite parti care nu convin sunt adesea trecute sub tacere si putini sunt cei care sunt dispusi sa le prezinte si sa le discute deschis. Majoritatea prefera sa le ignore sau cel mult sa le discute in soapta pe la colturi ca sa nu supere pe cutare si cutare si sa le taie robinetul de vin moca.

Ahhh si apoi sa se planga, incontinuu si in ton cu moda,  de lipsa consumatorului educat si premium din peisajul autohton.

Ia ghiciti de ce lipseste?

 

Tags: Comert vin, Degustari, Magazin vinuri, Purpura Valahica