Un vin generic, entry-level, de consum curent, de la fratii nostri de peste Dunare, cultivatori de castraveti si uneori cu succes, chiar de vita de vie. Cumparat din Metro-ul din Ruse, la sticla de 0.375 ml la fabuloasa suma de 3.71 Leva. Adica vreo 8 lei.  Asta pentru a sonda nivelul pietei. O sticla intreaga era cam 15 lei in banii nostri. Dar nu avea rost sa imi omor ficatul cu o sticla intreaga. Mai ales la acest nivel de pret. Ah, si mai aveau si BiB de 3l parca. 

De altfel ar fi chiar indicat daca mai multi producatori autohtoni ar livra si genul asta de “volume” mici. Mai ales la vinurile entry-level, din care eu unul nu pot bea o sticla intreaga de unul singur si nici nu prea merg pastrate peste noapte. Din motive evidente care tin de de sintagma “entry-level”.

Stiu, stiu, logistica, costurile mai ridicate pe sticla, etc,etc toate ne trag inapoi… Dar la vecini se poate. La noi nu prea stiu volume  mici prin marile magazine decat de la Recas sau Beciul Domnesc.  Despre vin:

Aspect (Culoare): visiniu inchis, opac, destul de concentrat.

Nas: debuteaza in note de inchise, pamantoase, cu impresii dure de baric (cafea prajita, scortisoara, ceva vanilie). Probabil chipsuit. Impresii usor volatile care se mentin si dupa aerare. Se deschide in aspecte de gemuri de fructe (visine, prune), care iau treptat forma unor dulceturi confiate, mai gurmande si usoare, asociate redundantelor note de vanilie. Simplu, usor rudimentar, calat pe fruct gemos.

Gust: Atac rotunjit, evolutie prezenta, cu clasicele notele gemoase din nas prezente si pe palatin. Aciditatea reuseste sa echilibreze corespunzator alcoolul. Final amar, usor astringent, cu tanini verzi si alcool usor iesit din corp. Postgust cald, in aceleasi note simple si gemoase. De baut la temperatura camerei, unde alcoolul mai rotunjeste finalul dar si ridica usor temperatura postgustului. Deh 14% sunt greu de ascuns la nivelul asta de pret.

Un vin Acceptabil, simplu, direct, industrial, cu mult gem de fructe specific Merlot-urilor de climat cald si probabil ceva aciditate chimica, mai greu “digerabila” pe final. RPC Bun la cele 3.71 leva cat am dat pe el. Cel de 0.75 ml era in jur de 6 leva, cum spuneam mai sus si exact atat si face.  La banii astia sa zicem ca ceva de pe Huniade de la Recas i-ar face fata cu succes pe piata autohtona. Si cam atat.

O sa va povestesc in curand si de celalalt “cap de gama” al celor de la Telish, adica celebrul Castra Rubra vinificat sub indrumarea lui Michel Rolland. Care este profund alta chestie. La profund alt pret, bineinteles.

Tags: Bulgaria, Castra Rubra, Merlot, Michel Rolland, Telish

Avem astazi un Rose produs din Grenache (sau Garnacha) de catre Bodegas Aragonesas, (detinatori a 3.500 ha de vie in DO Campo de Borja). Vinul  face parte din categoria celor  “Joven”, tinere. Adica de baut repede si fara pretentii deosebite.

Produs in 2011, l-am primit din partea importatorului acestuia in Romania, pe site-ul carora il si gasiti alaturi de alte vinuri ale producatorului mentionat. Asadar:

Aspect (Culoare): Pigmentat, in tonuri de cireasa de mai coapta sau capsuna, tipic spaniol

Nas: Intensitate medie cu clasicele fructe de padure rosii (zmeura, fragi, capsuni) si impresii dulci, de dulceturi, alaturi de ceva tuse condimentate. Usor volatil-acetonic in fundal si o adiere de doaga care se disipeaza o data cu aerarea.

Gust: Atac corpolent prezent, chiar catifelat. Evolutie cu un corp mediu, in aceleasi impresii de fructe rosii de padure. Aciditatea echilibreaza insa corect corpul, devenind usor dura in partea a doua a evolutiei. Alcool (12,5%) corect integrat, note picante, gurmande cu impresii tonice pe final, care se continua si in postgust. Acesta este dominat initial de aciditatea usor dura, repede inabusita de tente fructat-dulcege.

Un Rose Acceptabil, in stil spaniol, gurmand, corpolent, care a mers foarte bine cu ceva carnaciori “homemade” fierti (prajiti) in bere. RPC-ul este Acceptabil spre Bun la cei 18 lei cat am vazut ca face pe site-ul de mai sus.

Asta mai ales in contextul  pietei autohtone unde putem intalni frecvent exemplare indigene care se prezinta in aceleasi coordonate, la preturi aproape duble.

Tags: Campo de Borja, Crucillon, Garnacha, Grenache, Rose, Spania

Dupa ce v-am povestit luni despre Babeasca de la Murfatlar, cum ca mi-a placut datorita faptului ca este un vin direct, savuros, fara lemn, am zis, pentru  a nu pierde contextul si ocazia, sa va aduc in atentie un alt specimen reusit provenit din acelasi soi.

Vinul este produs de Cramele Domeniile Nicoresti (cum suna chestia asta? In plus, pe eticheta e “Crama”, pe site e “Cramele”). Recunosc cinstit ca nu l-as fi cumparat in veci daca nu ar fi fost recomandarile calduroase ale colegilor din “zona”, George si Ciprian. Cine auzise de un producator numit Cramele Domeniile Nicoresti care sa faca vinuri “comestibile” din soiuri de astea, “pitoresti”. Pe principiul: nici macar nu au site pe internet, cine stie ce o fi prin crama?

Una peste alta insa vinul a fost o surpriza placuta, intr-un stil pe care rar il gasesti pe la noi. Poate si din cauza faptului ca ne dam prea mult silinta sa facem “premium”…Asadar:

Aspect (Culoare): rosu deschis, de cireasa coapta, semitransparent

Nas: intensitate medie cu note initial inchise, pamantaose, picante, evolueaza spre aspecte florale si un fruct din categoria dulceturilor proaspete de cirese (mai ales negre) si visine. Note condimentate de piper, ciocolata neagra si tente usor vegetale, de ierburi aromatice uscate (cimbru, leustean, etc). Direct, lejer, usor si neagresiv.

Gust: atac lejer, vioi, cu aciditate bine evidentiata inca de la inceput, savuros si cu fructul din nas pastrat si in evolutie. Corp mediu, cu impresii de cirese amare, visine coapte si o vinozitate surprinzatoare. Totul completat de o nota picanta, binevenita pe final. Evolutie lejera, final proaspat, acid, cu tanini in registru domol si alcool bine integrat. Postgust mediu, la fel de fructat ca si evolutia, usor cald in debut, dar bine estompat de fructul dulceag si impresiile de coaja de paine care urmeaza.

Un vin Bun, direct, proaspat, savuros. Nu impresioneaza prin complexitati deosebite si arome elucubrante, ci prin simplitate, prezenta fructului si un lemn judicious folosit, fara sa se sara calul. In peisajul nostru plin de baricuri fortate si gemozitati intoxicante este o aparitie proaspata si binevenita. Rar am gasit un vin rosu romanesc mai “pleasure oriented” decat cel de fata. Voi il puteti gasiti la Kaufland, costa in jur de 25 de lei, rezultand un RPC Acceptabil spre Bun.

Este o treia Babeasca pe care o beau, dupa cea de la Crama Delta Dunarii – La Sapata (buna, mai ales la banii care i-am dat pe ea) si cea de la M1 (cu o treapta in plus de complexitate si concentrare, mai catifelata si cu fruct mai gemos, dar fara sa isi piarda abordabilitatea). Nu m-a dezamagit niciuna.

 Este evident ca din acest soi se pot obtine vinuri corecte, lejere, interesante si e pacat ca nu este mai mult promovat. De exemplu, daca ma intrebati de Feteasca Neagra, greu va spun doua care sa nu semene a Merlot, Shiraz, Cabernet, etc  Adica e un caz clar de criza de identitate.

Pe cand Babeasca pare ca are o nuanta diferita, a ei: o combinate de Beaujolais (ca sa nu mai zic de lucruri sfinte, gen Pinot Noir) in atac cu evolutie fructata dar cumva prezenta, de Grenache si ceva note spicy, de Syrah pe final. Pacat ca este un soi tratat cu indiferenta/aroganta si nu este mai mult bagat in seama de catre producatorii nostri. Bine, este posibil sa nu aiba potentialul de a da “vinuri mari” al Fetestii Negre, dar dintre o “tentativa” de Feteasca chinuita cu baricul cum sunt majoritatea pe la noi si o Babeasca Neagra cinstita, eu o prefer pe ultima.

P.S. Se pare ca si Stefan cel Mare (si Sfant intre timp) considera ca Babeasca Neagra si Feteasca Neagra, desi diferite, sunt la fel de bune. Uitati  pe Wikipedia povesti de spus de somelieri la degustari ..:D

Tags: Babeasca Neagra, Crama Nicoresti, Domeniile Nicoresti