Astazi o sa va fac o recomandare dintr-o sfera adiacenta cumva vinului. O sa va povestesc despre un muzeu din Arges dedicat in parte viticulturii. Ca sa fiu si la subiect.

Daca onor oficialii care s-au perindat pe la conducerea tarii si judetului in perioada scursa de la Revolutie au reusit sa falimenteze Statiunea de Cercetare de la Stefanesti si sa o faca bucatele numai bune de plantat pe ele vile, in loc de vie, Muzeul de la Golesti a avut parte de o soarta mai buna. Chiar surprinzator de buna cand vezi cat de curat, organizat si bine intretinut este.

Va spun toate acestea dupa ce in weekend am dat o fuga pana la Golesti, in dorinta de a evita clasica “plimbare pe centru” care se transforma in mod inevitabil, ca in orice targusor de provincie, intr-un lung sir de saluturi cordiale si schimburi de amabilitati. Care pot ajuta la viata sociala, dar care dauneaza linistii interioare atunci cand sunt practicate in exces. Asa ca pentru a scapa de aglomeratia zgomotoasa a “centrului” am ales sa parcurg cei 10 km pana la Golesti, la muzeu. Cu masina, nu va faceti iluzii. Si desi nu era prima oara cand il vizitam am constat ca au trecut pe nesimtite vreo patru ore, petrecute in aer liber.

Asadar ce puteti vedea aici? Pe scurt sunt doua sectiuni:

Cea de vizite in ”interior” care cuprinde:

1. Conacul fortificat al Golestilor, restaurat si care se poate vizita. Singura constructie laica medievala fortificata din tara. Apropo stiati ca aici a petrecut Regele Carol I prima sa noapte pe teritoriul Romaniei? Si tot aici a semnat primul act in calitate de Rege al Romaniei, gratierea mitropolitului Moldovei Calinic Miclescu care se impotrivise numirii lui ca rege, conducand chiar o insurectie la Iasi.
2.  Vechea scoala obsteasca gratuita infiintata de Dinicu Golescu pentru copiii din sat
3. Foisorul Tudor Valdimirescu, Golesti fiind locul unde acesta se retrasese si unde a cazut prada complotului Eteriei
4. Bolnita conacului (adica locul de ingrijire a bolnavilor)
5. Sectia de istorie si etnografie, unde se afla o colectie de obiecte care tin de mestesugurile practicate din cele mai vechi timpuri la sate, de la olarit la viticultura.

Sectiunea exterioara, in aer liber, este un fel de mic muzeu al satului cu o suprafata de 10 ha unde puteti vizita aproximativ 40 de gospodarii din diferite regiuni ale tarii. Si numarul acestora creste pe zi ce trece. Recunosc ca aici am “pierdut” cea mai mare parte a timpului, alergand prin curti si odai cam pe la toate casele. Bine eu copilarind pe la tara, am si o inclinatie mai “semanatorista” asa si sunt fermecat de mirosul si etosul caselor vechi romanesti.

Inca nu imi dau seama de ce s-a abandonat arhitectura traditionala pentru casele noi si toata lumea construieste dupa proiecte SF trantind cu voiosie gresie, faianta si parchet laminat peste tot. Dar asta e o alta discutie. E cam acelasi lucru ca la vin, cu abandonul soiurilor traditionale in detrimentul Chardonnay-ului si Merlot-ului.

Si daca tot suntem la capitolul vin, tot in exterior, sub un sopron,  puteti vedea istoria solida a vinului romanesc: prese, teascuri, budane folosite la productia vinului din cele mai vechi timpuri. Puteti sa le atingeti, sa va jucati cu ele, sa le investigati pe indelete.  Unul dintre teascurile masive s-ar putea sa il recunoasteti de pe etichetele de Golem de la Basilescu (Apropo, Basilescu mai face Golem? Sau mai face ceva in ultimul timp?). Pacat de eticheta aceea stilizata de George Moisescu dupa unul din teascurile de la Golesti. Era unul dintre putinele concepte de eticheta de vin de pe la noi care chiar era in ton cu licoarea din sticla. Mai ales la rosu. Pacat daca nu se mai face. Sa trecem la chestii mai vesele insa…

Pe langa partea de vizitare si de muzeu puteti lua cursuri de echitatie sau plimba copii cu poneiul. Activitate mult mai putin poluanta sonor si psihic decat celebrul sport al tineretului de astazi, adica acela de “a se da cu masinutele” prin centrele oraselor, printre tibiile trecatorilor. Bineinteles ca platiti in plus pentru asta. Preturile le gasiti pe site.

Muzeul nici nu e departe de autostrada, daca sunteti in trecere si veniti dinspre Bucuresti, puteti iesi la podul de la Oarja si in 10 minute maxim sunteti acolo.  Apoi intrati iar pe autostrada sau va continuati drumul.

In concluzie puteti petrece lejer o zi intreaga cu familia la muzeu. Si toate astea pentru uriasa suma de 7 lei/persoana biletul.  Din punctul meu de vedere rar gasiti un RPC mai bun pe piata de profil de pe la noi.

Bine, asta in conditiile in care si vremea tine cu voi…:D Cateva poze, care datorita “minunatei” camere a telefonului personal nu fac cinste locului, puteti gasi aici.

Tags: Basilescu, George Moisescu, Golem, Muzeul Viticulturii si Pomiculturii Golesti

Vineri am participat la restaurantul Casa Veche din Pitesti la o degustare de vinuri organizata de cei de la M1.Crama Atelier. Acestia continua cu lansarile, completandu-si cu diligenta portofoliul.  La capitolul albe au fost prezentate vinuri despre care am mai vorbit, respectiv Chardonnay-ul ultrabaricat, care asa cum preconizam face furori la public si Sauvignon Blanc-ul care intre timp s-a mai asezat in sticla. Plus Rose-ul din Feteasca Neagra de la Arezan care nu este tocmai pe gustul meu. Dintre cele aflate in portofoliul M1 prefer Leat 6500. Chestiune de gusturi.

Vedetele (surprizele ) serii au fost insa trei vinuri rosii proaspat lansate, doua in gama de “soiuri romanesti” Arezan si unul pe gama de “internationale in interpretare Murfatlar”, adica Leat 6500 The Origin. Doua dintre acestea le vazusem si acum un an, probe din baric, la vizita la crama. Unul a fost surpriza absoluta, aparut in 2012 pentru prima data. Despre acestea o sa va povestesc in continuare. Etichetele sunt provizorii, vinurile fiind abia imbuteliate. Suprinzator, stilul “caligrafic” al acestora a fost apreciat de catre public. Deci aviz amatorilor si profesionistilor care se ocupa cu design-ul de etichete….

Arezan Babeasca Neagra 2012 (13.5 % alcool)

Culoare concentrata, de un rosu visiniu cu irizatii violet, cu un nas intens, floral, fruct focusat, usor dulce (visine, cirese amare), dar pastrandu-si prospetimea tipica soiului. Atac domol, urmat de o evolutie lejera, atipica vinurilor zonei, cu o buna concentrare si consistenta, dar fara sa fie nici un moment gemoasa sau grea. Aciditate prezenta, bine integrata, echilibru foarte bun.

Note picante si usor ierboase in evolutie alaturi de fructe rosii si negre. Postgust scurt, in impresii fructat-dulcege. O Babeasca care impleteste fericit gradul mare de abordabilitate al soiulului cu o idee de structura si consistenta, care ii da o alura serioasa.

Un vin Bun, de pe vii vechi plantate in 1961, nebaricat (ma bucur ca s-au abtinut) care e un bun punct de plecare pentru viitor in explorarea mai serioasa a acestui soi romanesc  cumva vaduvit in mod nemeritat de ruda mai celebra, Feteasca Neagra.

Leat 6500 Pinot Noir 2011 (12.8 % alcool)

Culoare inchisa, opaca, prevestind un vin concentrat. Nas ierbos, condimentat cu tuse de cuisoare, anason, ciocolata neagra si ierburi provensale uscate (rozmarin, salvie, menta). Fructul apare in planul doi, in principal fruct negru, usor dulceag. Evolutie prezenta pe palatin, cu un corp mediu, bine echilibrat de o aciditate prezenta, care nu reuseste insa sa imprime senzatia de prospetime si lejeritate tipica soiului. Tanini prezenti pe final, cu senzatii usor “grippy”; postgust prietenos cu impresii de vanilie si prajitura cu fructe.

Un vin Bun, reusit, care se inscrie in tendinta Pinot Noir-ul sudice de pe la noi. Cam in acelasi registru cu Prestige-ul de la Segarcea. Mi s-a parut usor mai corpolent si prezent pe palatin decat acum un an, dar e posibil sa fi fost si sub influenta Babestii de mai sus. Care pare mai Pinot decat Pinot-ul.

Arezan Feteasca Neagra 2011 (13.4% alcool)

Culoare de visina putreda. Nas generos, amplu, cu mult fruct negru copt, usor gemos si note tipice de pruna uscata si usor afumata. Tuse de ciocolata neagra, cacao si note dulcege de vanilie completeaza impresiile ofactive. Tuse usor florale, de violete in fundal.

Atac rotund, cu un corp prezent, musculos, dar in acelasi timp concentrat si catifelat, care “imbraca” palatinul. Un vin mestacabil, chewy, cum spun englezii. Impresii gustative generoase, cu fructe coapte (mure, prune, visine), usor gemoase, cu tente de ciocolata neagra si condiment. Aciditate suficienta pentru a echilibra corpul, tanini copti, rotunzi si integrati pe final. Postgust mediu, in note de dulceturi de fructe. Un vin Foarte Bun, usor peste bariera de 85 de puncte, in stil New World, concentrat, extractiv care ofera destul fruct pentru a integra in mod judicious lemnul. Este una dintre cele mai reusite Fetesti de pe la noi. Cui i-a placut Basilescu 2008 ii va placea si asta, desi nu este atat de masiva. Oricum din ce am vazut a fost si preferata publicului.

In concluzie, trei vinuri reusite. Nu pot sa spun ca mai sunt surprize, pentru ca deja cei de la Crama Atelier ne-a obisnuit cu vinuri bune si nu ma asteptam sa aiba sincope tocmai la capitolul rosii, unde zona ii avantajeaza. Raman la parerea ca la ora actuala Murfatlar, cu M1.Crama Atelier, este cel putin doi pasi inaintea celorlalti “granzi” de pe la noi. Cam la toate capitolele.

Stilul lui Razvan Macici se vede clar pe cele trei vinuri, chiar si pe Babeasca care ramane insa lejera si abordabila. Ca top personal as zice ca mi-a placut Babeasca ca surpriza serii, Feteasca care ofera cel putin aceeasi placere , desi la spectrul opus al stilurilor si Pinot Noir, care nu este deloc un vin rau, dar stiti parerea mea. In Romania, cel putin in sud, nu cred ca se poate mai mult de atat.

Tags: Arezan, Babeasca Neagra, Feteasca Neagra, Leat 6500, M1.Crama Atelier, Murfatlar, Pinot Noir, Razvan Macici

Ca un “winegeek” ce ma aflu am vizionat ieri, dupa recomandarea lui Nicusor de pe Facebook, noul documentar despre vin aparut pe piata: Red Obssesion. Care, asa cum spune si titlul se ocupa cu obsesia chinezilor (red, get it? ) pentru vinul rosu (sic!) din Bordeaux.

De la bun inceput va spun ca merita sa il vedeti. E unul dintre cel mai bine filmate documentare despre vin din cate am vazut. “Distributia” este una de zile mari: proprietari si CEO ai marilor chateau-uri din Bordeaux, titanii criticii de vin (Jancis, Oz Clark, Parker, Bettane), reprezentati ai marilor comercianti, degustari en-primeur de Cheval Blanc si Yquem, etc. “They went all the way this time.” Plus Russell Crowe (remember Gladiatorul? :D) care sa va povesteasca “povestea”.

Pe scurt s-au investit ceva bani si efort de PR in toata afacerea si asta se vede. Am depasit etapa de filme de documentare gen Mondovino cu buget redus, filmate cu camera pe umar, alergandu-i pe Michel Rolland si pe Aime Guibert prin vie. Apropo,  Rolland nu a mai apucat distributia de data asta, semn ca deja se joaca la un alt nivel.

Asadar, fara sa va stric placerea vizionarii cateva scurte observatii personale:

1. Este un film de cvasi-PR care incearca sa explice relatia amoroasa dintre noii imbogatiti chinezi si marile chateau-uri bordeleze. Eu am avut un sentiment ca se poveste o relatie dintre o doamna din inalta societate franceza (baroneasa, marchiza sau contesa) si un tanar cu bani, dar fara titlul. Si cumva se intampla ce s-a intamplat de secole in Franta: se cumpara titlul cu bani.

E interesat sa ii vezi pe celebrii proprietari de Chateau-uri explicand cvasijenati ca nu stiu nici ei ce sa faca cu cererea asta uriasa venita din China si ca sunt cumva “victimele” conjuncturii.

De cealalta parte avem de exemplu un producator de vibratoare din China, cu o imagine demna de  filme wuxia, care declara senin ca are sticle de Lafite peste tot prin casa, inclusiv in baie. Apropo, posterul filmului il intruchipeaza chiar pe el, in mijlocul comorii din pivnita personala. Oricum este un sentiment de coniventa si business studiat care transpira din toti porii personajelor si prin toti peretii cramelor ultramoderne.

2. O chestie care m-a socat de-a lungul filmului este ca nici un personaj din Bordeaux nu mai vorbeste de terroir. Decat la modul pasager: “Da, bine, avem SI terroir”. In schimb toti vorbesc de traditie, istorie, etc. Se pare ca francezii incep sa se adapteze la asaltul nerusinat al Lumii Noi asupra termenul de terroir (cine nu are terroir acum? Intrebati numai la orice degustare de pe la noi) si incearca sa se repozitioneze mai sus. Adica acolo unde sa nu poata fi atinsi: noi avem istorie, traditie, suflet, savoire-faire, “e in ADN-ul nostru sa facem vinuri”, etc Interesat!

Mi-a ramas in mine ce spune Thomas Duroux, CEO Chateau Palmer: “ Producem vin aici de 400 de ani. Deci este foarte important sa intelegi istoria acestui loc, sa ii intelegi identitatea. Atatea generatii s-au ocupat de Chateau inaintea mea si asta o simt in fiecare zi. Nu e doar o chestiune de terroir cum ii spunem in Franta, ci mai degraba de o bucata de istorie, un suflet, un stil, un DNA”

Si cam toti spun acelasi lucru…:D Nu ca cele de mai sus nu ar face parte din conceptul “largit” de terroir, doar ca au decis mai nou sa le  scoata cumva in fata si sa treaca pe planul doi chestiile care pot fi imitate, macar si declarativ.

3. Asa cum banuim cu totii,   chinezii habar nu au de traditia, istoria si terroir-ul bordelezilor. Si nici macar nu ii intereseaza. Ei (re)cunosc doar branduri si etichete. Si atat. Si asta contrasteaza flagrant cu “pasiunea” cu care bordelezii isi recita mantra. E cumva din categoria: “Nu, nu ne-am culcat cu inculpatul. Dar de unde aveti banii? Nu mai stim nici noi ce sa facem, spuneti-ne voi, clientii nostri de o viata pe care v-am lasat cu ochii in soare…”

Per ansamblu, eu am avut un sentiment de telenovela bine filmata, in care o doamna trecuta bine de prima tinerete, (adica establishmentul din Bordeaux) isi insala de vreo 2-3 ani sotul de aceeasi varsta, cu care a avut o casnicie fericita timp de vreo 40 de ani (adica pietele traditionale: SUA, Marea Britanie si chiar Franta) cu un june tanar si viril, dar cumva superficial, care ii face avansuri din ce in ce mai fulminante. Totul pentru niste avantaje financiare considerabile. Iar explicatia doamnei in cauza suna ceva de genul “C’est la vie!”. Ce poate fi mai frantuzesc de atat?

De aceea va spun, cautati-l, gasiti-l si urmariti-l. Pe langa faptul ca este foarte bine filmat, este facut indeajuns de “politically correct”  incat sa multumeasca pe toata lumea. Chestie destul de dificil de realizat daca tinem cont ca vorbim despre francezi, chinezi …si vin!

Chiar sunt curios sa aflu cum o sa vi se para…asa ca va astept cu feedback… 😀

P.S. I: Privind amuzat ce flip-flap-uri face crema vinului din Bordeaux pe langa chinezi, m-am intrebat involuntar ce l-o fi apucat pe un nene de la noi sa zica acum vreo 2 ani ca “noi nu avem nevoie de banii chinezilor”. Ahhh, am uitat era an electoral..:D

P.S. II: Daca tot suntem la capitolul asta, domnul presedinte face demersuri sa bage mortu in casa producatorilor romani de vin. Adica sa le faca viata mai palpitanta si un pic mai concurentiala. Ca tot e loc destul pe piata…

Cred ca s-a sesizat si dumnealui cat de scump e vinul autohton si a zis ca asa nu mai merge..:D

Tags: Bordeaux, China, Documentar, Red Obsession, Vinuri Frantuzesti